joi, 5 februarie 2026
Acasă Blog Pagina 3764

Celalalt Geo Bogza

Multi dintre noi l-au cunoscut pe Geo Bogza ca pe un scriitor al bibliografiilor obligatorii, al manualelor. In materie de reportaj, de pilda, Geo Bogza era prezentat, cu a sa Cartea Oltului, ca alfa si omega al domeniului. Aflu, cu mare stupoare, ca nici unii dintre profesorii care-l prezentau astfel la catedra habar n-aveau despre inceputurile sale literare. Regretatul profesor Mihail Andrei, care nu-si limita discursul doar la granitele strâmte ale manualului, m-a trimis, pentru prima oara, prin anul 1975, si catre celalalt Geo Bogza…

Pe scurt, Geo Bogza, cel care a editat la Câmpina revista Urmuz, a debutat editorial cu Jurnal de sex si Poemul invectiva (1933). Acuzat, printre altele de promovarea pornografiei, viitorul membru al Academiei Române (1955) va avea, din aceasta cauza, si statutul de detinut (in 1932 si 1937). Intre 1940-1944 este clasat printre autorii cosmopoliti si degenerati de catre regimul antonescian. Vorbim despre cel care avea sa devina si erou cu patalama ceausista al muncii socialiste.

Despre Cartea Oltului, cea considearata de catre multi critici o capodopera, Daniel Cristea Enache zice fericit: ,,…generatia mea a fost intoxicata cu Cartea Oltului, introdusa in manualul unic si in niste constiinte in formare, adolescentine, care nu puteau decât s-o respinga” ( Observator cultural, aprilie 2011). In Istoria… sa, George Calinescu il… expediaza in câteva rânduri, vorbind despre versurile ,,brutal priapice din Jurnal de sex si Poemul invectiva”. Despre Cartea Oltului are o singura precizare:,,…face monografia unui râu urias himeric in stil cam bombastic”.

In Iluziile literaturii române, Eugen Negrici scrie despre Geo Bogza: ,, Inainte de razboi, versificase inchipuiri aberante, insanitati si enormitati sexuale de liceist (…) Scrisese, mai apoi, atroce, negre reportaje sociale cu gesturi de fronda aniburgheza”. Stefan Agopian, in Academia Catavencu, reaminteste: ,,Intrase in Noua Academie comunista (…) si in discursul de receptie adusese un omagiu scârbos lui Stalin”. Daca aveti timp, cititi si un articol interesant in Magazin istoric, (iulie 2014), scris de Andreaa Chiru, despre cum a ,,ultragiat Geo Bogza Academia cu pornografia”…

Mi-as fi dorit ca Geo Bogza sa recite, ca discurs de receptie in Academia Româna, Poemul invectiva, cel pentru care a fost trimis dupa gratii. Sincer, cred ca astazi era mai putin acuzat, decât din cauza osanalelor staliniste.

Macar stiam una si buna. Daca nu veti aprecia ca este un atac la pudoare, cititi acest poem in rândurile care urmeaza.

Eu l-am transcris pentru dumneavoastra, din respect pentru adevar, cu putina strângere de inima… Sa-l ascultam pe academicianul Geo Bogza… ,,

Intr-una din noptile mele am facut dragoste cu o servitoare/ Totul a fost pe neasteptate si aproape fara voia mea/ Era undeva intr-un oras murdar de provincie/ Si locuiam la prietenul meu din copilarie./ Intr-o seara am ratacit singur pe strazi si când/ m-am intors/ Servitoarea facea patul in camera mea/ Era o servitoare tânara si negricioasa,/ Mi-a spus ca toti ai casei sunt plecati la oras in plimbare/ A zâmbit/ Si a trecut pe lânga mine de nenumarate ori./ Eram destramat in seara aceea si nu aveam nicio pofta/ sa fac dragoste/ Dar servitoartea era tânara/ nu cred sa fi avut mai mult de saisprezece ani/ Si cum se asezase aproape de pat, parca asteptând/ M-am apropiat aproape zâmbind si am intrebat-o cum o cheama/ mi-a spus un nume oarecare, mi se pare Maria/ i-am spus ca e frumos, ea s-a facut ca se rusineaza,/ Cred sa fi fost aproape miezul noptii/ prin ferestrele deschise razbatea zgomotul confuz al orasului/ Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide/ si automobile/ aici eram numai eu si servitoarea./ Ea n-a zis nimic, a inchis numai ochii./ Era o servitoare scurta, bondoaca aproape./ O, servitoare cu care am facut dragoste intr-un oras/ murdar de provincie/ Pe când eram destramat si stapânii tai lipseau de acasa / Servitoare pe care de atunci nu te-am mai vazut niciodata / Servitoare, pe pulpe cu doua dungi rosii de la jartiere/ Servitoare cu pântecul mirosind a ceapa si patrunjel/ Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlagele vinete/ Scriu poemul acesta/ Pentru a face sa turbeze fetele burgheze/ Si sa se scandalizeze parintii lor onorabili/ Fiindca desi m-am culcat cu ele de nenumarate ori/ Nu vreau sa le cânt/ Si sa urinez in cutiile lor cu pudra/ In lenjeria lor/ In pianul lor/ Si in toate celelalte accesorii care le formeaza frumusetea”.

Choral music, a century-long tradition in Bacau and Oituz

Choral music, the master key to human sensibility and a source of comfort in troubled times, has been dwelling in the souls of many Bacau locals for at least one century now, as proves the existence of two landmark choirs of the county: the ‘Athenaeum’ Choir of the Bacau municipality and the Peasant Choir of the Oituz commune.

Although the number of choruses has decreased dramatically from the 150 that used to perform in the ?80s in the County of Bacau, an enthusiast of this genre, Professor Vintila Dabija, argues that the need for choral music is still out there, and that, in addition to the aforementioned formations, the „Armonia” student choir of the „George Apostu” National College of Arts of Bacau enjoys particular success in the country and abroad.

„Choral music conveys an extraordinary message, primarily through the harmony created among the voices and through the bond between the spectator and artist, through that state of wellbeing and comfort given by the beautiful sonority. Then, most importantly, it fosters communication between people with different levels of culture, whose sole purpose is to transpose into the ether the wonderful essence of the score. But the choir also shapes characters, reinforces human solidarity. This is about cohabitation within a group, communication, about fine-polishing behaviors and culture,” says in turn Professor Gheorghe Gozar from the „George Apostu” National College of Arts.

The „Athenaeum” Choir started in 1923 as a musical ensemble of the Bacau primary school teachers. After 1949, the choir functioned under the aegis of either the Education Inspectorate, or of the Education Trade Union.

„Currently it has an independent status, as the ‘Athenaeum’ Choral Society and, although it still belongs to the teachers, it no longer acts under the wing of the County School Inspectorate or of the union. Yet, in order to preserve tradition and stay true to form, we keep in its title the formula ‘teachers’ choir’,” says Professor Ion Banica, the ensemble’s current conductor, who turned 81 last month.

This choir was ?fathered’ by Ion Luca, a priest, poet, playwright, but also a reputed musician. Moreover, Ion Luca was the first conductor of the „Athenaeum” Choir, leading the body of singers until 1932. Then the baton was taken by Professor Alexandru Tiron, a former choir member who led the singers until 1941, and after the war Vasile Parlea conducted it for 15 years. Next to lead the choir was Professor George Vranceanu, and since 1971 Professor Ion Banica has taken the podium.

He says that the secret to the longevity of the „Athenaeum” Choir were passion, dedication and love for choral music, as well as the power to overcome hardships.

The first public recognition of the value of the Bacau vocal ensemble came rather late, in 1972, at the National Contest of Chamber Choirs held in Brasov, where 48 ensembles competed and where the „Athenaeum” took the „Gheorghe Dima” Trophy and the Gold Medal awarded by a jury made up of personalities of the trade like Marin Constantin — conductor of the legendary Madrigal Choir, composer Dumitru Botez and other reputed specialists of Romanian choral music.

There followed other commendable participations in festivals organised in Bacau, Botosani, Suceava, Iasi, Buzau, and in 1983 the „Athenaeum” was invited to perform on the stage of the Romanian Athenaeum in Bucharest.

„It was a great success, and this is the moment when the international career of the ensemble started, sprinkled with tours and prizes, international festivals in Czechoslovakia, Poland, Italy, France, Germany, Austria, Greece or Switzerland,” remembers Gheorghe Gozar, who has been a member of the „Athenaeum” Choir for over 20 years.

In 1983, the „Athenaeum” recorded its first Electrecord LP and in 2001 the choir took to recording two CDs; in 2007 it delivered a vocal-symphonic concert where the pičce de resistance was Vivaldi’s „Gloria”, with maestro Ovidiu Balan at the orchestra lectern.

Since 2003, the lack of financing rendered the „Athenaeum” Choir unable to honor invitations to domestic, but mainly international festivals and competitions.

„We received every year 10-15 such invitations, coming from countries where we have performed, but also from Spain, the Netherlands and Italy. Our last concert was in France in 2003, where to our great joy, we won the first prize,” says Professor Banica.

After 1990, many choirs throughout the country, some very valuable, were disbanded for financial reasons, because the trading companies that supported the musical ensembles disappeared. The choirs funded by trade unions or the Culture Centres did not resist either, and the interest in choral performances also dimmed out.

„Some hard times followed for us too. There are only two known choruses left in the entire region of Moldavia, besides the county of Bacau, one is the choir of the Iasi Conservatory, the other is the Opera choir. That’s all. The ‘Athenaeum’ Choir acts in lieu of a Philharmonic Choir of Bacau and this thanks to maestro Ovidiu Balan, who is responsible for the existence of the Bacau symphonic orchestra, but also for the continuation of the activity of our choir. A great man, a friend of ours. We fought together, he for the Philharmonic, I for the chorus, to resist time. We were stalwart to keep this choir of the teachers into being, for the memory of our forerunners — the wonderful teachers who stood in the ranks of the Bacau choir, who brought to the ‘Athenaeum’ their passion for music, but also the joy of being together, convey to the public a bit of the sparkle of these jewels of choral music, of the wonderful experience it offers,” confesses Professor Ion Banica. In fact, in 2014 there are 91 years since the founding of the choral society he has been heading for nearly 43 years now.

Over the years, the formation’s repertoire has included difficult scores from the symphonic universal creations, including famous works by Mozart, Beethoven, Vivaldi, Strauss, Verdi, but also Romanian choral songs of folk inspiration. The „Athenaeum” performed in concerts with famous opera singers from Romania, France, Italy and the Republic of Moldova.

„I am impressed at what the ‘Athenaeum’ choral has done in time. I am sure that Professor Banica, but also the choir members, make efforts to further resist. A revival of choral music could be sensed in the last years, especially around churches. Now, when choral music is freed of political tutelage, its charm and virtues must reach the people just as the ‘Athenaeum’ attempts to do. And nothing they do is superfluous,” says musicologist and composer Liviu Danceanu, conductor of the ‘Arhaeus’ Choir.

The Oituz Peasant Choir was established in 1903 as a church and people’s choir by priest and PhD student Ion Tudorache, grandfather of great actress Olga Tudorache, with the support of Miss Elena Negropontes, the future wife of General Eremia Grigorescu. After several years, the choir was directed by Valeriu Tudorache, the son of its initiator, and after his early death, it was conducted for 17 years by teacher Constantin Radu. Since 1964 it sings under the baton of Professor Gheorghe Oprea.

„It’s 50 years now since I have been directing, organizing, permanently promoting youth and preparing the choir every day. Everything for keeping it alive, for it to live up to the height of those who have set it up and led it into a century-long activity,” says Professor Gheorghe Oprea.

An old photo of 1913, showing the radiant faces of the choir members dressed in national local-specific costumes, is displayed in a visible place in the Cultural Center of Oituz, the venue for the performances of this peasant chorus of legendary fame for the locals.

„These are the forerunners of the chorus that continued activity, they have been present in the spirituality of the community, of the county and the country, since 110 years. I haven’t met the choir members pictured in this photo, nor the founders of the choir. Yet their grandchildren and grand-grandchildren, the current members of the Oituz peasant choir, them I know well. I have been at their side for more than 30 years,” says Oituz mayor Ion Osolos with his baritone voice, himself a reliable member of the ensemble since the time he was a lad.

Nowadays too, most choir singers are farmers, many of them elderly. There are also entire families who have been singing with the ensemble for many years, like husband and wife Aluiz and Maria Balint and their son, Marcel, but also another family: Cornel — a great tenor, his son Eugen — who boasts a clear bass voice. The couples Aglaia and Vasile Lazar, Aglaia and Ion Todirita should also be mentioned.

In the 110 years of the formation’s activity, more than one thousand locals have sung in the choir, have performed in hundreds of shows, and come to evening rehearsals at the Cultural Center, ensuring the longevity of the choir, that joins together Orthodox and Catholic faithful.

„There is also the patriotic aspect. For dozens of years we have participated in all events organized by the community for the anniversary or commemoration of the fierce battles given at Oituz and Poiana Sarata, in the world conflagrations of the previous century. The event closest to our hearts is ‘The Memory of Oituz’, which has been held every year on August 15 since 1973. Oituz-born guests come to attend from all corners of the country, but also from abroad. It’s beautiful and uplifting to perform for them, sing on stage in your native village in front of young and old, to sing the songs that have strengthened the people’s souls in dramatic moments, or songs that reflect the creative spirit of the locals,” said Professor Gheorghe Oprea.

Attending one year the celebrations in Oituz, Roman Catholic Bishop of Iasi Petru Gherghel said that „gratitude should be expressed to those who have toiled over the years to maintain this ensemble, to those who have sung in the choir.”

c1

Bishop Petru Gherghel also revealed that he „holds particularly high” what the Oituz peasant-choir singers are doing „to promote traditional cultural values, as well as for their long-lasting praise to God and ode to the past of this area and the community they live in.”

„The biggest success is that the choir has always been present in the spirituality of the commune, if we get to speak about the cultural activity of Oituz, rich in folklore tradition, and the choir has always been a landmark in this respect,” mayor Ion Osolos adds in too.

The Oituz peasant choir has also drawn recognition in the country, being invited at almost all choral events organized in various areas, and returning with medals and diplomas; it also performed on the television and radio, where it recorded the anthem of Oituz — „Ancient Hearth.”

„Few communes have an anthem of their own. Whatever event we would attend, our performance begins with the Anthem of Oituz,” says choir member Veronica Covaci.

In a remarkable way, the love for choral music is continued by the „Armonia” Choir that brings together students of the „George Apostu” National College of Arts in Bacau.

In the 24 years since its founding, the 40 members of this dynamic formation that changes its structure every year, recorded songs performed in the company of professional symphonic formations, the Bacau Symphony Orchestra, soloists of the National Opera, but also with orchestras from Brasov and Satu Mare.

The „Armonia” Choir also accompanied renowned singer and songwriter Tudor Gheorghe on his ‘Seasons’ tour. Older choir line-ups performed in concerts in France, Ukraine, Poland, Hungary, Italy; the choir was honored with awards and special commendations, including the Popularity Award at the renowned European choir festival „May Inflorescence” hosted by the French city of Tours.

Yet another remarkable feat is the presentation last year in Vienna, in a world premiere, of the „Symphonia Romani’, a composition by 27-year old Adrian Gaspar, who was born in Timisoara and now lives in Vienna.

c4

„This show, initiated by maestro Teodor Coresi, was particularly special, not only because it is a novelty for music lovers, but because it was presented in a sensitive social and political context where Roma ethnics do not enjoy a favorable image in Europe, and many of this community are being expelled from various countries of the continent. The subject of this vocal-symphonic creation is the reflection, through the feelings of a Roma child who has been a prisoner in Auschwitz, of one of the deep tragedies endured by the members of this ethnic group. The performance of the Bacau teens received a standing ovation. I was aware, from previous collaborations, of the value of the ensemble led by Professor Gheorghe Gozar, but what they did to confer deepness to the Symphonia Romani is just amazing for such young voices. The score is very difficult to sing, there are bars that require profound knowledge of vocal technique, a deep living of music. Well, they were able to render all that, even on a stage in the homeland of music, Austria,” says conductor of the show Ovidiu Balan, honorary director of the Bacau Philharmonic.

Created at a time when the choral movement in Romania had entered a certain decline, the ‘Armonia’ Choir, conceived at first as an equal-voice ensemble that turned into a mixed choir in 1996,” resisted through love and tenacity,” said its initiator and conductor, Professor Gheorghe Gozar.

„Every year, a class leaves College and we have to rebuild the composition of the choir. It’s a ‘perpetuum mobile’. It’s a tremendous work to attain high performance, and our choir has reached that peak. It has won the National Contest three times, we are present almost every year at festivals and international competitions,” said the conductor.

In the eighth and ninth decade of the last century, Gheorghe Gozar had succeeded in creating a valuable workers’ choir, with over one hundred members from MRO specialist and aerospace parts manufacturer Aerostar Bacau; this body of singers had reached the performance of playing Beethoven’s Ninth Symphony with the Philharmonic and soloists of the National Opera.

The same professor now guides the Orthodox Seminary Choir of Roman, the choir of the „St. Nicholas” Church and the Bacau Pensioners Choir, that has many of his former Aerostar singers in its ranks. AGERPRES

The Loner on Magura Casinului, the hunting records and Ochiul Huitoarei

Photo credit: (c) www.alltravels.com

A human face carved by nature in the rock looks down, no one knows since when, on the waterfall of Magura Casinului.

It was discovered by Sorin Ichim, a teacher from Onesti.

Very proud of his ‘discovery’ after ‘long years of hiking in less accessible places’ of Bacau County, he named his rock friend ‘The Loner.’

‘It is an accurate name, as it is placed in a remote place, sits solitarily near the waterfall, as if guarding that wild place,’ the computer scientist and travel passionate explains the option for this name given to his unexpected discovery, which he hopes to become a tourist attraction in the future.

About the rock face carved by the winds and rain, the local people had only known from legends until teacher Ichim’s ‘expeditions.’

‘The Loner’ is only 20 kilometres away from Onesti, in a remote place, in a widely virgin forest, but, as those who were lucky to go to the area say, it boasts a fairy-tale beauty.

One of the stories talks about a young woman who, ‘back in the times when the outlaws hid in the ancient forests,’ is said to have hung herself for love. The legend also says that her face remained carved in stone and her tears turned into a waterfall.

Sorin Ichim’s discovery amazed the current inhabitants of the area, as none of them had anticipated that elements of the fairy-tale they were telling by the fire during the long winter nights could have a hint of truth.

To reach the waterfall on Magura Casinului Mountain, the traveller must walk over 3 kilometres through the woods. But the natural landscape makes the effort worth. On each side of the peak there are clear water springs, cascading on the rocky walls guarded by ancient trees. This is also the trout heaven, as it can easily be spotted in the clear water, but also that of wild animals such as the bear, the stag or the blackcock, very sought for by hunters.

Therefore, an area which is a happy plea for the time that lost its pace or a refuge for the city dwellers irritated by horns, hustle and existential anxieties.

*** In the area, a little over 6 kilometres from the nearest locality, there is also the oldest hunting lodge of Bacau County, still functional, as well as a trout farm, both located in a dream clearing, which the locals call ‘Intarcatoarea.’

Until 1990, this remote place could only be reached by a small train with a steam engine, the cars of which touched the branches of the trees of a dense forest. This was the only transportation mean used by woodcutters to carry logs or by the former communist dignitaries to go to the lodge.

However, trampling on its privileges and disregarding the natural uniqueness of the place, so-called investors greedy for immediate earnings through the exploitation of the old and valuable forest as tree species, eluding the thin layer between ignorance and promise, sent the small train and rails to a scrapyard, opening a road for large lumber equipment. The area was saved by the fact that the investors encountered the hunting lodge and the trout farm on their way, sought for by other investors, in their turn, landmarks which the foresters have successfully fought for until now with all those who did not see the general interest because of their own. And they have something to fight for, as the hunting fund in the Casin and Trotus Valley area could represent a challenge for passionate hunters worldwide.

The four hunting lodges of Romsilva Bacau are a starting point to sought trophies of stag, deer, wild boar, bears, foxes, pheasants and blackcocks.

‘Bacau County is known for its rural area, but also for the wilderness of its forests, as the best habitat for the Carpathian stag. The area of the hunting funds Pralea and Manastirea Casin are called by hunters ‘the golden circle of the Carpathian stag,’ says Romsilva Bacau director Viorel Ghelasa.

Near ‘Intarcatoarea,’ built in the interwar period, Baron von Killinger hunted two stags in 1943, world trophy specimens. Nikita Khrushchev also hunted there rare stag and bear specimens and the world record held from 1982 until 1990 by Nicolae Ceausescu came from the same area, near Pralea lodge. Moreover, the Romanian communist leader commissioned a hunting residence at Pralea, where he shot other nine stag trophies over the years.

After 1990, many hunting passionate foreigners enjoyed the hospitality of Pralea House, built in the middle of a deciduous tree forest, at a great distance from the rural localities, furnished with pieces carved by the craftsmen of Bacau County, as they began to discover with delight the hunting richness, but also the energising wilderness existing in the four hunting funds of Bacau County.

Each year these areas are visited by various world personalities, mainly form Europe and the East.

‘From the talks held, I understood they were glad that they finally found a wilder and more picturesque place than in Hungary, that they want to come back to us as soon as possible,’ hunting specialist with the Forestry Directorate of Bacau Adrian Titianu said.

One of the renowned hunters was, as Titianu recalls, a sheik who came to Bacau in February aboard a Boeing 707, with an over 350 seat capacity, but with only seven passengers aboard with no less than 65 suitcases. ‘He had come for the third time to hunt in the hunting fund of Pralea,’ Adrian Titianu says.

The trophies brought significant amounts of money to the ‘treasury’ of Romsilva Bacau, compensating the care the foresters of Bacau have for this richness — the game.

Important hunting trophies can also be found in the forests around Dofteana locality, where the princes Ghika built in the beginning of the last century a very beautiful palace, devoted mainly to hunters.

*** Those who came to the area were also guided to see a peculiarity of the place — Ochiul Huitoarei.

The locals often look at this grotto located in a rock vertically cut in the slope of a mountain, to find in advance if there will be rain or drought, thus scheduling the ploughing, the sowing, or the weeding, depending on how moist is the rock of the hill hosting the grotto, which is visible even from the road connecting Targu Ocna to Comanesti.

Even the mayor maintains that the best weather forecast has been and is the rock getting moist a few days before the rain, the water strip getting thinner until it is gone before a drought period.

‘It is the cheapest and most accurate barometer we have,’ he says.

The locals say that, when the coming rains are weak and short, the rock gets moist on the upper side, if it is going to rain for a few hours, the visible water strip prolongs to the half of the grotto and if a storm is coming, there is a stream flowing from the highest point of the amazing natural barometer to the foot of the hill, towards the people’s gardens.

The explanation of the phenomenon, the villagers also say, would be the existence of a salt dike that gets moist due to the invisible water vapours in the atmosphere, three-four days before the clouds appear.

Geologist Marius Georgescu does not believe that there is a salt deposit at Dofteana, as people say, because ‘the water flowing on the rock would have to be salty and no vegetation could grow on that slope.’

‘I believe it is about a permeable rock, which absorbs vapours when there is a high atmospheric pressure,’ the geologist points out. However admitting that ‘the phenomenon has not been studied enough,’ Georgescu underscores that ‘at Dofteana there is a very precise natural barometer.’

A fine connoisseur of remote areas or of natural peculiarities of Bacau County is Professor Dr. Catalin Rang, who for years has guided the students of the Faculty of Biology to know ‘the revelations of this county full of surprises for the one thirsty with the wonders of nature, especially the mountain and aquatic ones.’

‘A number of 34 natural protected areas have been declared in Bacau County. Out of these, 23 are of national interest, among which nine are natural reservations (Izvorul Alb, Darmanesti, Magura Targu Ocna, Balatau Mountain Lake, Darmanesti Monastery, Buciasi Waterfall, Casin Monastery, Perchiu Hill near Onesti, Arsura Margineni forest, Moinesti Pine Forest, Dofteana Alder Forest), five special protection avifaunistic areas, and 11 are important sites for Europe, but waiting to be discovered by tourists thirsty for the unseen. In Bacau County there are wonderful natural areas, with ancient traditions, too, such as the ones Prince Charles showed us in the area of Transylvania,’ Professor Catalin Rang says.AGERPRES

Un popas la pas, pe DN11. Pensiunea Cattaleya, oaza de liniste de la kilometrul 16

    Astazi, 1 august, se deschide oficial pensiunea turistica Cattaleya. Amplasata la kilometrul 16 al Drumului National 11 ce leaga Bacaul de Brasov, unitatea beneficiaza de un cadru natural de exceptie, in care peisajele de un verde aproape ireal se combina cu atmosfera de vacanta a arhitecturii, garantând o oaza de liniste pentru oricine doreste sa petreaca o minivacata de vis.

    Obiectivul, clasat cu patru stele turistice, dispune de 18 spatii de cazare ultramoderne (structurate in apartamente matrimoniale si garsoniere) din care nu lipsesc smart TV-urile, aerul conditionat, internetul wireless etc. Seria dotarilor continua cu o sala de conferinte cu 60 locuri, un restaurant cu peste 300 de locuri, bar, o terasa de vara, precum si o parcare generoasa.

    „Restaurantul nostru dispune de o bucatarie cu un meniu continental care va putea satisface gusturile si pretentiile cele mai rafinate. Astfel, arta gastronomica, servirea si designul unic garanteaza ambientul de care clientul sigur se va indragosti”, a subliniat Daniel Zaharia, managerul unitatii. Interesant este ca apa curenta este captata de la un izvor de suprafata, situat la circa 600 de metri de pensiune, despre care localnicii spun nu a secat niciodata, nici macar in vremea secetei din anii ’40.

    pensiune Magura

    In plus, in cel mult doua luni, vor fi finalizate si investitiile in centrul spa unde clientii vor fi rasfatati in piscina interioara, la sauna, bazinele cu jacuzzi si masaj. „Mai avem in proiect introducerea conceptului de gradina americana unde sa fie organizate, de exemplu, nunti in stilul celor de peste Ocean, adica pe parcursul unei zile, si nu noaptea, cum se obisnuieste pe la noi.

    In plus, vrem sa facem o crescatorie de cai de rasa destinati clientilor care vor sa exploreze ecvestru mirifica zona plina de paduri seculare sau de stâni si ferme de animale care se gasesc peste tot, pe coastele din jur”, ne-a destainuit Gheorghe Ghenta, proprietarul afacerii. Din ansamblul turistic vor mai face parte si un teren multisport (fotbal, tenis de câmp, baschet etc) si o minibaza de tratament (data fiind apa de adâncime clorurat sodica, similara cu cea de la Sarata Bai).

    Polivalenta ramâne la stadiul de groapa

      Sala Polivalenta va ramâne la stadiul de fundatie si in acest an, pentru o perioada nedeterminata, intrucât consilierii locali bacauani au exclus in sedinta ordinara de ieri alocarea de fonduri pentru continuarea acestui obiectiv.

      In schimb, cele 60 de milioane de lei obtinute in 2012 pentru mai multe investitii din oras au fost realocate in functie de prioritati, “fara a afecta stabilitatea financiara, tinând cont si de factorii de risc economic, politic si financiar, de limitele gradului de indatorare, care nu trebuie sa depaseasca 30% din veniturile proprii”, se arata in proiectul de hotarâre aprobat ieri in Consiliul Local, de fapt o cpmpletare a unei hotarâri din 2012.

      Absenta Salii Polivalente de pe lista investitiilor a fost salutata de consilierul local Gheorghe Huluta, in numele Partidului Ecologist, pe care il reprezinta. „Ma bucur ca in sfârsit se tine cont de o opinie de-a noastra, iar banii primesc intrebuintari mai utile”, a spus Huluta. Sala Polivalenta, Spitalul Municipal si reabilitarea de blocuri de locuinte figurau ca obiective beneficiare al suplimentarii de fonduri stabilita in 2013, de la 27 la 45 de milioane de lei. Mai nou, insa, Sala Polivalenta lipseste de pe aceasta lista.

      Conform Hotarârii aprobata ieri, suma de 15.000.000 lei va fi alocata pentru reabilitarea si modernizarea Insulei de Agrement. Pentru consolidarea si modernizarea Stadionului Muncipal se aloca 11,553 milioane lei, pentru Spitalul Municipal se aloca alte 10,567 milioane lei, iar pentru modernizarea unei turbine de 14 Mw se aloca alte 9 milioane lei.

      Inca cinci milioane de lei merg la reabilitarea termica a unor blocuri de locuinte, 3,5 milioane sunt destinate modernizarii si dezvoltarii infrastructurii Aeroportului „George Enescu”, 1,1 milioane lei pentru lucrarile de supratraversare a pârâului Trebes, un milion de lei pentru modernizarea pistei de atletism a Stadionului Municipal, 180.000 lei pentru modernizarea strazii Florilor, 120.000 lei pentru construirea strazii Muscatelor si multe altele.

      Despre „fermierul activ”

      De când omul a trecut de la statutul de vânator – culegator, de nomad, acum mai bine de 7000 de ani, la cel de agricultor, apropiindu-si pamântul ca sursa de trai, s-a creat o intima si benefica legatura intre acesta si pamânt: omul si-a imbunatatit statutul de bibep lucrativ, in simbioza cu binefacerile naturale si economice ale terenurilor unde si-a stabilit “domiciliu”, devenind “legal” proprietar.

      In mii de ani, populatia Terrei a depasit cu mult cifra de sapte miliarde, ceea a dus – inevitabil – la cresterea nevoilor tot mai mari de hrana si habitat, insa suprafata arabila tinde sa scada ingrijorator, din motive analizate de specialisti, fara a duce, cum ar fi normal, la decizii pozitive.

      In aceste conditii, sunt inca popoare, natiuni, tari care si-au stabilit politici severe pentru folosirea “fiecarui metru de pamânt”, dar si altele care nu reusesc sa stimuleze cetatenii pentru a cultiva pamânturile cu care au fost daruiti de Dumnezeu si tratatele internationale, cu toate ca pâmântul si apa inseamna viata.

      Paradoxal, in ultimii 20-30 de ani, chiar in tari in care legatura dintre om si pamânt are caracter istoric, face parte din fiinta lor, cetatenii dându-si sângele pentru a-si apara bucatica de pamânt, de patrie, cum este cazul României, taranul, caci despre el este vorba, nu mai da doi bani pe pamânt. Nu-i da, deoarece nu-i are, astfel ca milioane de hectare ramân anual nelucrate.

      Speriati si ingrijorati, “comisarii” europeni au decis sa treaca la sanctiuni, astfel ca a inventat un nou concept: “fermierul activ”. E bine ca s-au trezit, chiar daca foarte târziu, astfel ca nu mai dau bani pentru cei care detin terenuri, dar nu le lucreaza. Este vorba de primarii, societati comerciale, companii, institute de cercetare, posesoare a mii de hectare, pe hârtie, insa lasate de izbeliste, dar incasau de la UE bani frumosi. Este o problema exterioara, cea care priveste Guvernul tarii este si mai complicata: ce ne facem cu taranii, cu fermierii care nu vor, nu reusesc, nu pot sa mai lucreze terenurile agricole.

      Noile realitati de natura politica si economica din Europa au reusit sa distruga si cea mai puternica legatura dintre om, natura si existenta: dragostea de glie, de pamânt si de tara. Iar o amenda, o “lista neagra”, valoreaza cât o promisiune electorala semanata in pamânt sterp.

      Bricolaje / Eu şi Internetul

      Am fost întrebată, cu prilejul unei anchete dintr-o revistă literară, ce relaţii am cu Internetul. N-am dat curs încă invitaţiei de a scrie ceva pe tema asta, dar m-am gândit puţin la întrebare şi acum creionez un posibil răspuns.

      Cum eu sunt adepta convieţuirii paşnice, neplăcându-mi conflictele decât în teatru (doar acolo le apreciază cronicarul dramatic din mine) şi cu Internetul mă aflu într-o bună relaţie. Un controlată însă ferm, din partea mea. Adică mă folosesc de această unealtă extraordinară pentru informaţie, în primul rând, şi nu am nici o dependenţă de navigarea pe Net.

      Asta pentru că detest orice formă de dependenţă. Evident, şi genul de informaţie e controlat şi verificat şi din alte surse, jurnalistul din mine procedând corect şi de astă dată. Am apoi un fel de igienă mentală, şi nu deschid calculatorul chiar zilnic, la sfârşit de săptămână dându-i şi lui liber. Că aşa sunt eu, generoasă, deloc egoistă, şi vreau ca toată lumea să se simtă bine. Sunt şi foarte sociabilă, vorbăreaţă, veselă, cel mai adesea, dar uite că nu sunt deloc tentată de reţelele de socializare, mă plictiseşte numai ideea de a fi pe undeva, pe acolo, on line.

      Mie îmi plac chestiile live. Îmi place să ţin în mână cărţile şi revistele pe care le citesc, e ceva aproape senzual în relaţia stabilită cu ele. Le ţin în dezordine, pe vreo măsuţă, prin pat, pe lângă pat, pe fotolii, le iau şi le răsfoiesc sau mă afund în lectură, am şi un creion aproape, mai îmi notez câte ceva, reiau paragrafe, capitole, în fine, e ceva destul de intim în actul lecturii. Un ceremonial spiritual carevasăzică. Mă abandonez lui, plonjând, adeseori, în reverie. Excepţia o constituie cititul revistelor franţuzeşti pe Net, pentru că nu le găsesc în oraş.

      Cumpăr câteva din Bucureşti, când ajung acolo, iar când plec în străinătate îmi fac niscaiva provizii. Nu mă pot lipsi de plăcerea de a avea câte un teanc de publicaţii diverse răspândite prin casă. Dar, să mă întorc la Internet. Ei bine, când mă apucă nostalgia, dau iama pe You Tube şi revăd concerte cu formaţiile şi cântăreţiii mei preferaţi. Şi sunt foarte mulţi, îi ascult în funcţie de starea mea pe Edith Piaf, Aznavour, Brel. Mi-o reamintesc pe fragila Nada cu „Il cuore e uno zingaro”, şi mă energizează, oricând, Tina Turner, chiar dansez pe „Proud Mary”, dar şi pe alte melodii de-ale ei. În fine, am o listă lungă, lungă de muzichii de care mi se face dor.

      Dar cea mai mare bucurie pe care mi-o aduce Internetul este aceea că pot vedea o groază de filme, şi din alea foarte noi, şi din cele vechi şi minunate. Sau pot vedea multă artă, muzee întregi chiar. Aşa că apreciez cum se cuvine această formidabilă invenţie a minţii omeneşti, fără a pica în nici o exageraţiune.

      Apropo de navigare, zilele trecute, citind eu de-a valma, cum am obiceiul, nu mai ţin minte unde anume am dat peste vorbele ( absolut minunate) zise de regina Izabela lui Cristofor Columb la plecarea lui în expediţie: „Pluteşte drept înainte şi, dacă pământul pe care-l cauţi nu există, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala”. Ce bine–i să ai parte de aşa nişte regale încurajări!

      Omul si copacul „perfuzat”

        Daca treceti prin zona Parcului Catedralei, spre strada 9 Mai, in intersectie cu strada Lucretiu Patrascanu, nu aveti cum sa ratati intâlnirea cu Gheorghe Buda. Dar numai daca e in jur de 6.30 – 7.00 dimineata, „inainte de a arde soarele”, cum explica, sau seara, dupa lasarea intunericului.

        Eu l-am gasit „la datorie”, pe la 22.45, in noapte. Singur, el si copacul lui. Copacul „perfuzat”. Adica un tei, „care a suferit mai multe traumatisme”, imi spune, pe care l-a replantat, l-a ingrijit, l-a oblojit, l-a bandajat si caruia i-a administrat si o … perfuzie, in adevaratul sens al cuvântului.

        O perfuzie reala, prin care, incet-incet, copacelul se hraneste. „Totul a inceput in urma cu vreo luna jumatate, aflu de la Gheorghe Buda, un tip simpatic, mereu cu zâmbetul pe fata, pensionar, militar in rezerva in grad de locotenent – colonel, fost subofiter la tancuri, acum in vârsta de 67 de ani.

        Locuiesc in zona si am vazut cum acest tei, care era mai in margine, a fost pus la pamânt, cu buldozerul, de cei care au modernizat aceasta strada, au lucrat la parcarea din fata blocului si au montat pavele.

        Am gasit copacul printre bolovani si pamânt. Mi-am cumparat hârlet din piata, am sapat o groapa aici si l-am replantat, pentru ca inca mai avea radacini, desi tupina ii fusese grav afectata.” Alaturi, a replantat si un stejar ornamental, salvat si acesta din acelasi morman de bolovani, dar si un platan si un nuc, pe care i-a adus de la tara, din Mâgla, comuna Negri, de unde este de loc.

        omul si copacul perfuzat

        „Iubesc oamenii buni, animalele si … plantele, tot ce e viu si verde. De mic copil am ingrijit plante, copaci, flori. Nu sunt de meserie, dar nici nu pot sa vad cum se distruge natura. Nu vreau sa impresionez pe nimeni, nu cer nimanui nimic, eu imi vad de copacii mei si atât”, adauga. Asa ca in fiecare zi, când nu ploua, Gheorghe Buda isi stropeste pomisorii si cu o pompa cu apa, „obligatoriu calduta, nu rece de la robinet”, pentru a-i inviora si a le reda viata. Deja teiul perfuzat a dat frunzulite noi, de un verde crud, semn ca tratamentul aplicat ii si prieste.

        Un gest care a „prins”. Un indemn.

        Lumea din zona il cunoaste pe Gheorghe Buda. Toti stiu si de „copacul perfuzat”. Vecinii, trecatorii, oamenii simpli ii sustin demersul, il sprijina si chiar il incurajeaza. Iar acest lucru i-a fost aratat ocazional prin faptul ca o data l-au ajutat sa care apa, altadata au remontat perfuzia ce a fost smulsa de niste tineri din scoarta firava a teiului sau, pur si simplu, au venit si i-au tinut pompa pentru a-si indeplini „asa cum trebuie” datoria de a uda copacii, dupa cum ne-a explicat.

        „M-am gândit sa caut si ceva ingrasaminte pentru a-l revigora. Dar sa stiti ca nu-mi doresc decât sa dau un indemn, sa arat celor mici, tinerilor, ca natura trebuie protejata in orice fel”, ne-a mai spus simplu si sincer bacauanul nostru. Si pentru ca e o fire poetica, nu s-a putut abtine sa nu compuna niste versuri de ruga noului sau prieten, teiul.

        „Trunchiul fiindu-mi ranit / frunzele s-au ofilit/ Pe caldura asta mare/ da-mi putina apa/ sa arat ca altadata. Frunzele tremure-mi-n vânt / Flori de tei sa dau curând/ Cu taninul de la mine/ De-ai racit, te-oi face bine. Si sa-ti mai spun ceva… oxigen eu iti voi da, umbra deasa vei avea, aer voi purifica, pentru sanatatea ta.” – sunt doar spicuiri din poezia ce poate fi citita si de oricine, prin folia de plastic ce e lipita de copac.

        Poezie, perfuzoare, viata, natura. Si un om. Un bacauan care ne-a aratat ce inseamna puterea exemplului.

        Cu cartile pe masa / Un îmblânzitor de iluzii: Petru Scutelnicu

        Vara vine cu surprize placute, cu vacanta, si cu poezie, de ce nu? Cum e noul volum semnat de Petru Scutelnicu, având titlul atât de frumos, „Îmblânzitorul de iluzii”. Un volum care contine poeme ce exprima stari spirituale complexe, impresionând prin gravitatea ideilor si delicatetea tratarii într-un registru minimalist.

        Gasim aici multe versuri pregnante si reflexive, vorbind simplu, fara stridente, cu patrundere, sensibilitate si melancolie despre propria conditie. Ca în „Republica poemului”, de pilda: mi-e primavara acum pâna la suflet/ pâna la genunchi pâna la brâu/ din camera cristalina/ intram în iubire ca-ntr-un ocean înfiorat/ viata destrama amintiri.

        Aflat la a sasea carte de poezie (sper sa nu ma însel), Petru Scutelnicu scrie o poezie a gândului fulgurant, prins din zbor, parca, distilând subtil stari si trairi. Care se configureaza într-o tesatura densa de senzatii acute, de idei si imagini caligrafiate cu mintea si cu sufletul, deopotriva. Totul este extrem de concentrat, adus la esentializare si transpus în versuri de maxima lapidaritate, în cuvinte-cheie, emblematice, tutelare (timpul, toamna, tristetea, melancolia, ruga, tandrete). Reproduc un mic poem straveziu, delicat: Mai umbli descult prin poem/ si prin cartierul de singuratate/

        Se face iarna în cartile de liceu/ La tristetea ta si un sfert/ ne vom întâlni la universitate/ o lume încurcata dojenita/ dintr-o poveste înzapezita/ viata dintr-o patri de hârtie. Hotarât lucru, Petru Scutelnicu semneaza un volum de certa calitate literara, de profunda sensibilitate, cu o expresie elegant cizelata. Mai semnalez si faptul ca „Îmblânzitorul de iluzii” a aparut la Editura „Ateneul scriitorilor” Bacau, in cele mai bune conditii grafice.

        Iia româneasca de Bacau

        Prin anii ‘70, când lasam deoparte meseria de profesor de istorie la Liceul din Podu Turcului pentru o noua activitate, aceea de etnograf la Muzeul de Istorie din Bacau, am luat cunostinta, dintr-o data, cu cele mai multe ii lucrate traditional în satele aflate pe valea Siretului dintre Bacau si Adjud.

        Preotul Vasile Heisu, din Racaciuni, care fusese de curând chemat la Domnul, a lasat drept donatie Muzeului de Istorie din Bacau cea mai mare colectie de etnografie, bine reprezentata de portul femeiesc si cel barbatesc. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost bogatia iilor ale caror înfatisari semanau mai degraba cu cele ale unor pomi înfloriti, încarcate cu flori policrome de catre iscusitele si talentatele fete si femei din Racaciuni, Orbeni, Valea Seaca, Fundu Racaciuni, Gheorghe Doja, Pâncesti si alte sate reprezentative ale zonei etnografice Bacau.

        Pe atunci nu credeam ca era posibill sa se sarbatoreasca vreodata aceasta splendida opera colectiva de arta populara, sa fie declarata chiar o Zi Universala a Iiei. Iile românesti, purtate deopotriva de catre femeile ortodoxe si de cele catolice, erau si sunt si astazi prezente în expozitia deschisa acum mai bine de 40 de ani la Racaciuni, fiind admirate si apreciate de catre cele care le purtasera cu ani în urma. Autorul acestor rânduri a facut cunoscut publicului un numar de patru carti de etnografie, unde camasa femeiasca, numita si ie a fost descrisa cu acribia unui cercetator etnolog.

        Ceea ce m-a determinat sa scriu aceste rânduri, a fost modul superficial de a privi numai din punct de vedere estetic ia taraneasca, fara a se aminti structura morfologica a acesteia, adica croiul. Din acest punct de vedere, pe pamântul locuit de români, se întâlnesc doua tipuri morfologice de ii. Prima dintre ele, fiind totodata si cea mai veche, este „ia de tip carpatic” , încretita la gât, facând parte din adstratul de cultura dacic. Apelând la izvoarele istorice de tip artefacte, aceste ii încretite la gât se regasesc pe Columna lui Traian, îmbracate de femeile dace. De asemenea, ele se regasesc si pe metopele monumentului de la Adamclissi din Dobrogea, ridicat de catre mesterii romani în cinstea victoriei contra dacilor.

        Ornamentele geometrice, florale si figurative, se întâlnesc pe „altitele” patrate sau dreptunghiulare, situate pe umerii iei, având rol apotropaic, adica de aparare a acestor segmente de corp expuse primejdiilor de tot felul, provocate de spiritele rele.

        Cel de al doilea tip morfologic de camasa femeiasca, careia i s-a spus tot ie, este croita cu o decupare dreptunghiulara la gât, se aseamana cu camesoaiele mexicane din America latina si din acest motiv, cercetatorii le-au denumit „camesi tip poncio”. Ornamentele la aceste „camasi cu platca”, asa cum se mai numesc local, sunt grupate în forma dreptunghiulara, în jurul platcii, sub forma de „râuri” pe mâneci, pe piepti si pe spate. Pentru fetele din societatea traditionala era obiceiul sa-si coase iile în secret, timp de o iarna, pentru ca sa nu li se fure modelul si sa apara la hora de Pasti îmbracate pentru prima data, spre bucuria si fala acestora, si invidia celorlalte. Ia de ocazie, cu cromatica vioaie, bogat ornamentata, era purtata de catre fetele mari, femeile tinere si fetele care ieseau pentru prima data al hora, carora li se spunea la Glavanesti, „codane”. Pentru femeile mai în vârsta care mergeau la biserica sau la ceremonialul de înmormântare se îmbracau vesminte „cernite”, cu o ornamentatie estompata.

        La ceremonialul de nunta, mireasa îmbraca ia de mireasa, din pânza alba, cusuta cel mai adesea cu mulineu (matase) alb, împodobita cu fluturi metalici (paiete), margele policrome. În mod special se împodobeau camasile pentru socri mari care le capatau în dar de la mireasa, viitoarea nora. Materialele cele mai fine, cum ar fi matasea, borangicul alb si galben, alcatuiau tesaturi diafane. Batrânele pastrau ia de la costum de mireasa pentru a se înmormânta cu aceasta, spre a se întâlni cu cel care i-a fost mire îmbracati la fel ca atunci când au facut nunta. În societatea traditionala, adica pâna la mijlocul secolului al XX-lea, ia de sarbatoare, de ceremonial se purta numai însotita de celelalte piese de costum popular: stergarul de cap, marama sau învelitoarea de cap în zonele de deal si de munte; catrinta, pestimanul, fota în zonele de deal si de munte; fusta creata, numita si androc pentru zona de câmpie.

        În momentul de fata iia româneasca a fost ridicata la un loc aparte de „brend” national, fiind promovata peste tot in lume. Imbucurator este si faptul ca ia a inceput sa fie purtata si astazi, la ocazii sau ca port de zi, mai ales de tinere. Pentru a celebra superba ie traditionala, românii si prietenii României sunt provocati sa poarte ia, splendida bluza a portului popular. „Poarta o IE oriunde te-ai afla în lume”, “Îmbraca planeta în IA româneasca!“, sunt doar câteva slogane generice sub care românii de pretutindeni, mai ales cei aflati la distanta de casa, au aratat ca poarta ia în momentele importante din viata lor, ca pe un simbol national care a captivat lumea.

        Prof dr. Dorinel Ichim, etnolog

        Cum s-a dus dracului „Primavara araba”

        Tunisia, Libia, Egipt, Siria sunt tarile care si-au schimbat regimurile politice in urma unor evenimente sponsorizate de tarile occidentale. Mai sunt câteva tari africane in care au avut loc evenimente dar, pentru ca nu erau aprobate de SUA, manifestatiile au fost dispersate.

        Occidentul a aplaudat atunci revolutiile din Africa. Gaddafi a fost impuscat, Mubarak, adus in fata tribunalului, presedintele Tunisiei a fugit din tara. Liderul sirian a ramas, inca la putere, dar se confrunta cu un razboi civil.

        Dupa trei ani de la aceste evenimente, tabloul este dezolant. In spatiul ramas gol dupa inlaturarea regimurilor dictatoriale au patruns jihadistii. Egiptul a ales un presedinte islamist care a fost inlaturat, apoi, de Armata cu un dictator sustinut de SUA.

        In Siria, gruparile islamiste au fost antrenate de SUA pentru a se lupta cu trupele guvernamentale, numai ca ISIS a trecut granita si a facut prapad in Irak. Libia este, pur si simplu, o tara abandonata, fara nici o perspectiva imediata, din care Occidentul si-a retras ambsadorii.

        Oricât de crunte au fost vechile regimuri, alternativa existenta astazi in aceste tari este de mii de ori mai dura. Pentru ca regimurile seculare sunt inlocuite de regimuri islamiste, care ucid fara discutii membrii celorlalte religii care nu au parasit zonele cucerite.

        Nu cunosc nici un singur caz in care revolutiile sau revoltele sponsorizate de guvernele occidentale sa fi produs rezultate pozitive pentru popoarele care erau „salvate” de dictaturi.

        Pentru noii lideri cocotati la conducere, insa, rezultatele au fost benefice. Iar daca tara respectiva are si rezerve de petrol, exportul de demovratie nu a fost fara folos nici pentru artizanii din umbra ai revolutiilor.

        Mai iute decât fulgerul

        Aceasta a fost impresia lăsată de consultarea celui mai autorizat mijloc de informare lexicografică – Micul dicţionar academic (MDA), 2003 –, pentru a stabili „data“ intrării în limba română a cuvântului master şi a derivatelor sale. De la maste (variantă pentru mast „catarg“) se sare la mastic „suc răşinos…“ Recurgem la dicţionarele „neoficiale“, mai dinamice însă, care ne lămuresc: master, mastere, cu înţelesul de „masterat“, dar şi master, masteri, „persoană care a dobândit acest titlu“ (are doar genul masculin); masterand, -ă, -zi, -e „persoană care urmează un masterat“ şi masterat, -e „ciclu de studii postuniversitare“ (NDULR, 2006). DEXI (2007) aduce în plus verbul (a) masteriza, din domeniul informaticii, dar de fapt al artei: „a executa în calculator operaţiile finale: filtrarea etc., pentru obţinerea unei piese muzicale“ (virgula dinaintea circumstanţialului de scop ne aparţine; semnul /:/ de asemenea, în locul unei virgule). Doar DEXI ne trimite către latinescul magister, -ri, care la rândul lui ne cere să-l asociem cu magis „mai; în plus“.

        Ne întoarcem la dicţionarele oficiale şi apelăm, desigur, la DEX: cel din 1996 sare şi el, ca MDA, de la mast la mastic, pentru ca ediţia din 2009 să consemneze cu claritate master şi cu surdină pleonastică masterat „perioadă de studii după obţinerea licenţei, pentru o specializare profesională postuniversitară“ (post „după“). Nici NDULR nu e scutit de erori: după ce ne face atenţi că substantivul are un singur gen, masculinul, ne dă forma de plural – masterii -, fără să-i ceară cuiva să-l articuleze. Altminteri se va crede că există singularul masteriu ori masterie, despre care (încă) nu am auzit. DOOM-ul din 2005 dă ca noutăţi master, s.m., pl. masteri etc.

        Excursul lexicografic a fost prilejuit de experienţa admiterii la masteratele Literelor băcăuane: limbile engleză/franceză – practici de comunicare, Cultură şi literatură română şi Comunicare în spaţiul public. La ultimele două, subiectele au îmbiat la creativitate, cu… delicatele constrângeri dictate de bibliografia recomandată: „Pornind de la următoarea afirmaţie: <> (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc), comentaţi, într-un eseu despre romanul românesc, raportul realitate-ficţiune, folosind drept corpus de referinţă opera unui prozator studiat“ şi respectiv „Motivaţi importanţa comunicării în spaţiul public, folosind argumente din literatura consultată“.
        Diferenţa faţă de examenul de licenţă a fost vizibilă măcar din punct de vedere docimologic: nu s-au înregistrat note sub 7. Cele două note maxime obţinute de Diana Focşa (cu rezultate foarte bune şi la susţinerea examenului de titularizare) şi Gina Mazilu, de la CLR, au dovedit că au adnotat studiul lui Nicolae Manolescu, din care reproducem enunţurile anterioare citatului dat: „… niciodată, în materie de artă, nu vom şti destul de multe lucruri ca să putem cheltui idei în contul viitorului. Domeniul nostru rămâne trecutul. În condiţiile în care obiectivitatea constituită a realului e mai puternică în roman decât orice subiectivitate constituantă (cazul invers: poemul modern), romanul trebuie considerat, indiferent de tipul lui, grosso modo, realist“.

        Sunt semne că iuţeala cu care au pătruns în română termenii master, masterat, masterand are corespondent în capacitatea uluitoare a tinerilor de azi de a se adapta la noi contexte.

        Hrana cereasca pentru sufletele noastre

        După ce Iisus Hristos a postit în pustiu patruzeci de zile, s-a apropiat de el diavolul-ispititor şi i-a spus: „De eşti Tu, Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4, 3). Iisus Hristos, printr-un singur act al voinţei Sale ar fi putut să transforme pietrele în cele mai gustoase pâini, dar nu a făcut acest lucru. La această ispitire a satanei Mântuitorul a răspuns: ”Scris este “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.”(Matei 4, 4). Prin rostirea acestor cuvinte Dumnezeiescul nostru Mântuitor ne aduce aminte de un adevăr important, acela că omul are şi trup şi suflet. Sufletul are nevoie de hrană asemenea trupului. Aşa cum fără hrana materială trupul uman piere, tot aşa şi sufletul acestuia nu poate să trăiască fără hrana duhovnicească necesară lui.
        Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii ne relatează cum Iisus, folosind doar cinci pâini şi doi peşti, a săturat cinci mii de oameni. Această minune a fost consemnată de către toţi cei patru evanghelişti. Oare de ce a făcut Iisus această minune?.
        Înainte de toate, poporul a venit la Iisus de prin împrejurimi, pentru a-L asculta, uitând de hrana necesară corpului. Aceşti ascultători se îndulceau de învăţătura cerească, hrănindu-şi sufletele cu cuvintele care ieşeau din gura Fiului lui Dumnezeu. Dar, când a venit timpul, Iisus le-a potolit şi foamea fizică, binecuvântând şi înmulţind cele cinci pâini şi doi peşti pe care oamenii le aveau cu ei.
        Pe de altă parte, Iisus a înmulţit pâinile în mod miraculos, hrănind mii de oameni, pregătindu-i pentru cea mai mare minune, pentru pâinea cerească – Preasfânta Euharistie. Minunea pâinilor a fost prefigurarea Preasfintei Euharistii. În ziua care a urmat după această minune, poporul s-a grăbit din nou să-L urmeze pe Mântuitor, crezând că El îi va hrăni din nou în mod miraculos. De aceea Iisus le-a spus: „Mă căutaţi… pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului.” (Ioan 6, 26-27).
        La Cina cea de Taină, Iisus şi-a îndeplinit această promisiune. El, „luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26, 26-28). Prin aceste cuvinte Fiul lui Dumnezeu a instaurat hrana cea cerească pentru sufletele noastre. Aceasta este minunea minunilor! Dumnezeul Cel nevăzut, infinit şi etern, devine prezent la fiecare Sfântă Liturghie sub chipul pâinii şi vinului şi ni se oferă ca hrană pentru luminarea şi sfinţirea sufletelor noastre. Este cel mai mare dar şi cea mai mare bucurie să-L primeşti prin Sfânta Împărtăşanie în suflet pe Hristos, dar de care nici măcar îngerii din cer nu se bucură, ci numai noi oamenii. După Sfânta Împărtăşanie, sufletul nostru devine o locuinţă a Fiului lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, Cerul însuşi.
        Suntem datori să ne amintim permanent de această taină, pentru a ne pregăti să primim cum se cuvine Sfânta Împărtăşanie. Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni scrie: „Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar” (1 Corinteni 11, 27-29).
        Astfel, Sfânta Euharistie trebuie să fie pentru noi izvorul puterii care sfinţeşte sufletele noastre. Să avem grijă întotdeauna ca “nu spre judecată sau spre osândă, să ne fie împărtăşirea cu Aceasta, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului nostru şi spre viaţa de veci”.
        Pr. dr. Marius Popescu,
        Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

        Minunea înmulţirii pâinilor

        Evanghelia duminicii a XVIII-a de peste an ne prezintă minunea înmulţirii pâinilor. Nouă, celor formaţi de o mentalitate concretă şi realistă despre lucruri, ne vine mai greu să ne gândim că s-a întâmplat într-adevăr ceea ce relatează Evanghelia de astăzi: este un fapt atât de contrar legilor materiei, încât am spune că aşa ceva este imposibil. Nu trebuie să ne înspăimântăm prea tare, dacă uneori ne vin astfel de gânduri chiar şi în faţa Evangheliei. Dintr-un anumit punct de vedere, acesta este un semn bun; e un semn că noi încercăm să luăm în serios ceea ce spune Evanghelia. Iar Evanghelia ne spune şi ne relatează lucruri care nu întotdeauna sunt atât de evidente sau atât de uşor de acceptat şi de crezut.
        Câtă vreme este vorba de fabule sau de relatări ştiinţifico-fantastice, putem asculta relatându-ni-se lucruri dintre cele mai absurde sau neverosimile, şi nu se întâmplă nimic; ştim din start că realitatea este cu totul alta. Dar Evanghelia nu este o relatare fantastică, nu aparţine domeniului fanteziei; Evanghelia intenţionează să ne plaseze în faţa unei realităţi concrete, în faţa a ceea ce realmente a spus şi făcut Isus din Nazaret. Iar uneori Isus făcea lucruri care uluia pur şi simplu; lucruri „imposibile”, am spune noi, lucruri care nu se pot explica.
        Aceste lucruri, noi le numim „minuni”. Însă, în faţa minunilor lui Isus, poate exista un dublu risc din partea noastră. Unul este cel al scepticismului şi al necredinţei din principiu. Se spune: „Toate sunt poveşti, nu se poate!”. Şi, în felul acesta, nu ne mai lăsăm provocaţi şi interpelaţi de Evanghelie; rămânem închişi la orice ipoteză care trece dincolo de schemele noastre dobândite. Dar, în definitiv, oare suntem chiar atât de siguri că este „posibil” numai ceea ce spunem noi sau ceea ce noi putem face sau înţelege? Un alt risc este acela de a crede cu prea mare grabă în minuni, oprindu-ne însă la suprafaţa lucrurilor, la gustul miraculosului, fără a ne întreba despre sensul a ceea ce s-a întâmplat, fără a ne lăsa provocaţi de semnificaţia faptelor pe care le relatează Evanghelia. În schimb, tocmai aceasta trebuie să facem
        Faptul minunat, miraculos nu este scop în sine însuşi. Isus nu săvârşeşte niciodată minuni numai pentru a se face văzut că are puteri extraordinare. Minunile sale sunt întotdeauna intervenţii în favoarea oamenilor. Înmulţirea pâinilor este o manifestare concretă a acelei compătimiri, a acelei solidarităţi şi griji din partea lui Isus faţă de oameni, atitudine ce caracterizează întreaga lui existenţă, şi care tindea întotdeauna să vină în întâmpinarea diferitelor forme de necesităţi şi suferinţe umane.
        Sfânta Euharistie este semnul cel mai concret pe care ni l-a lăsat Isus, semn al măreţiei şi gratuităţii darurilor lui Dumnezeu, deoarece este actualizarea darului de sine însuşi, pe care Cristos l-a făcut într-un mod total prin viaţa şi moartea sa odată pentru totdeauna, dar pe care în acest sacrament a voit „să-l înmulţească” indefinit pentru toţi credincioşii, pentru ca prin împărtăşirea cu el să putem sătura acea foame şi acea sete pe care nu le poate potoli nici toate lucrurile din această lume.
        Pr. Emanuel Imbrea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

        Primariile si societatile care nu lucreaza terenul intra pe „lista neagra”

        Institutiile administrative si societatile comerciale care au in proprietate terenuri dar nu le lucreaza vor fi trecute de Ministerul Agriculturii pe o lista neagra pentru a nu mai putea beneficia de plata pe suprafata. E vorba despre primarii, institute de cercetare, companii de drumuri, societati bancare si nebancare, imobiliare etc.

        Lista trebuie sa fie agreata de Comisia Europeana, careia i-a fost deja trimisa. Aplicarea noilor criterii se va face incepând cu anul de plata 2015. Ministerul Agriculturii introduce o definitie a fermierului activ si face aceasta lista neagra pentru a-i proteja pe adevaratii agricultori.

        Cele mai mari probleme erau cu consiliile locale care detineau pajisti dar, ca sa incaseze plata pe suprafata, refuzau sa concesioneze crescatorilor de animale aceste pajisti. Odata cu validarea acestei liste, primariile si institutiile nu vor mai putea incasa fonduri prin APIA.

        „Totul pleaca de la definirea sintagmei de «fermier activ» si este clar ca sunt excluse din start consiliile locale, cluburile de golf, aeroporturile si alte companii sau institutii care detin terenuri, dar nu le lucreaza efectiv.”
        Gabriela Mazilu, director APIA Bacau

        Sedinta de Colegiu Prefectural: „Sa nu asteptam sa vina oamenii sa ne intrebe!”

          Directorii deconcentratelor din judet s-au intâlnit, joi, in sedinta pe luna iulie a Colegiului Prefectural, care a avut pe ordinea de zi mai multe informari privind activitatea din 2014 si planuri de masuri pentru 2015.

          Theodora Sotcan, inspector scolar general, a prezentat situatia desfasurarii examenelor de evaluare nationala si bacalaureat, masurile luate pentru ca aceste activitati sa se desfasoare fara incidente, despre numarul absentilor la evaluarea nationala, dar si despre faptul ca „sub 1 la suta dintre elevi au abandonat scoala”, ceea ce situeaza Bacaul intre judetele fruntase.

          Numarul elevilor care au luat peste 5 la evaluare „e un pic sub media pe tara”, totusi duce judetul in jumatatea superioara a clasamentului. La Bac suntem cu 10 procente peste media nationala. Se putea si mai bine, insa „20 la suta dintre candidatii la bacalaureat provin din seriile anterioare si este destul de dificil pentru cei care au terminat in anii trecuti sa se pregateasca.

          Purtam povara acelui procent catastrofal din 2000”, a precizat Theodora Sotcan. Ea a mai vorbit despre manuale, rechizite, microbuze si situatia autorizarii sanitare a scolilor.

          „In repartizarea celor 19 microbuze in judet nu a existat nicio tenta de coloratura politica, singurul criteriu folosit fiind necesitatile scolare din localitatile respective” a precizat prefectul Dorian Pocovnicu. A doua informare a fost prezentata de Andrei Seto, directorul Oficiului Judetean pentru Finantarea Investitiilor Rurale, a vizat stadiul accesarii fondurilor europene pentru politici agricole.

          Pornind de la Politica Agricola Comuna si Regulamentul CE, România a elaborat Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013. In acest interval, in judetul Bacau au fost derulate 11 masuri si depuse 3057 de proiecte. Doar doua masuri nu au fost accesate: 221 – Prima impadurile a terenurilor si 142 – Infiintarea grupurilor de producatori.

          Dorian Pocovnicu a insistat pe importanta informarii asupra masurilor: „Trebuie sa fim cât mai aproape de unitatile administrativ-teritoriale, sa mergem noi acolo si sa le explicam, nu sa asteptam sa vina oamenii sa ne intrebe.”

          O hotarâre pe minut, in sedinta de ieri a Consiliului Local Bacau

            Consilierii locali bacauani s-au reunit ieri in sedinta ordinara, pentru a dezbate cele 15 puncte de pe ordinea de zi. Practic, sedinta s-a rezumat la citirea titlurilor proiectelor de hotarâri si la votarea lor pe banda rulanta, in unanimitate, fara nici o obiectie din partea vreunui consilier.

            Astfel, in cele maxim 20 de minute ale intrunirii au fost aprobate inchirierea unor suprafete de teren in Oborul Serbanesti pentru spatii comerciale, contul de executie bugetara, organigrama Politiei Locale, cuantumul chiriei in locuintele ANL de pe strada Nufarului si altele.

            In cadrul sedintei ordinare de ieri, consilierii locali bacauani au luat la cunostinta in mod oficial despre demisia din rândul lor a Irinei Florea, consilier PSD si au aprobat hotarârea care consfinteste incetarea mandatului acesteia inainte de termen.

            Irina Florea era unul dintre cei doi reprezentanti ai PSD Bacau in Consiliul Local, alaturi de George Bogatu. Ea a ales sa se dedice unor proiecte personale pentru care are nevoie de mai mult timp. Irina Florea nu va renunta insa la politica, dar va continua sa fie activa la nivel judetean in cadrul PSD. Locul vacant va fi luat de medicul Zvetlana Zaharia, care a mai fost consilier local si in mandatul 2008-2012.

            Locuri de parcare ocupate de samsari

              In zona centrala a Bacaului, dar si in parcarea de la Stadionul Municipal, masinile scoase la vânzare ocupa zile intregi locuri ce le-ar prinde bine bacauanilor care au treaba in zona, dar n-au unde sa-si lase masinile.

              Cel putin pe strada Mihai Viteazu, in fata bisericii Sf. Nicolae, autoturismele sunt expuse in permanenta acolo de samsarii ce cauta cel mai bun vad, iar acolo il au din plin. Misiunea de indepartare a lor din parcari si indrumarea catre Târgul Auto din cartierul Serbanesti le revine agentilor de la Politia Locala Bacau. Intre timp, bisnitarii au invatat lectia si ca sa scape de amenzi obisnuiesc sa ia placutele de inmatriculare ale masinilor si sa lase la vedere doar anuntul si numarul de telefon. Chiar si asa, de la inceputul anului s-au aplicat zeci de amenzi pentru expunerea la vânzare a autoturismelor in alte locuri decât cele special amenajate.

              „Agentii de la Politia Locala Bacau au aplicat anul acesta 84 de sanctiuni, in valoare de 7.600 de lei, amenda fiind cuprinsa intre 100 si 500 de lei, potrivit Hotarârii de Consiliu Local Bacau nr. 84/2008. Cele mai multe masini expuse la vânzare sunt in zona centrala si parcarea de la stadion”, a declarat Florin Podoleanu, purtatorul de cuvânt al Politiei Locale Bacau.

              Tot anul acesta, aceleasi echipaje de control au aplicat si 112 atentionari, acesta fiind primul pas inaintea sanctiunilor. „Ar trebui ca politistii sa fie mai insistenti si poate ca atunci se vor invata minte si acestia. Eu daca as fi le-as da amenzi in fiecare zi”, spunea Ion Cucu, un bacauan care locuieste in zona centrala. Pentru descurajarea acestei metode de vânzare a autoturismelor, in urma cu doi ani, municipalitatea a decis modificarea HCL 84/2008, amenzile fiind crescute de la 50 la 100 de lei la valoarea de acum care este cuprinsa intre 100 si 500 de lei.

              „Fata de cei care isi iau placutele de inmatriculare ale autoturismului, pentru a nu fi identificati si sanctionati in lipsa, se ia masura blocarii rotilor si atunci sunt nevoiti sa ia legatura cu noi”.
              Florin Podoleanu – purt. cuv. Politia Locala Bacau

              Fapt divers

                Un sofer baut a intrat in gardul unei case

                Accidentul s-a petrecut in localitatea Podu Turcului, pe strada Tudor Vladimirescu. Un tânar, in vârsta de 27 de ani, din judetul Galati, in timp ce conducea un autoturism inmatriculat in Italia, a intrat intr-un santier de pe drum, semnalizat corespunzator, iar de acolo s-a oprit in gardul unui imobil. In urma impactului, pasagerul din dreapta a fost ranit si s-a impus transportarea la spital pentru ingrijiri medicale. Când au ajuns politistii la fata locului au constatat ca au de-a face cu un sofer baut, la testarea cu etilotestul rezultatul fiind 0,86 mg/l alcool in aerul expirat. El este acum cercetat penal.

                O femeie, care suferea de depresie postnatala, a fost calcata de tren

                Bacauanca, in vârsta de 39 de ani, a fost data disparuta de sotul ei in cursul zilei de miercuri. Ea plecase de dimineata de casa si nu mai revenise. Barbatul a cerut ajutorul politiei, pentru ca femeia era in evidentele medicilor psihiatri si chiar a stat o perioada internata intr-un spital de specialitate, fiind diagnosticata cu depresie severa postnatala. In noaptea de miercuri spre joi, in jurul orei 1.00, politistii au fost anuntati ca in zona Combinatului Industrial Chimic Bacau, o femeie a fost calcata de trenul InterRegio, Ungheni – Bucuresti Nord, care plecase de putin timp din Gara Bacau. S-a stabilit ca este vorba despre femeia data disparuta. Un echipaj de ambulanta a ajuns la fata locului, insa nu a mai putut face altceva decât sa constate decesul. (G.P.)

                Jandarmii au mers in Tabara Valea Budului

                Chiar daca elevii au luat vacanta, jandarmii bacauani, care se ocupa cu prevenirea, continua activitatile in cadrul campaniei „Jandarmeria pe întelesul tuturor” si a programului preventiv educational „Jandarmul – prietenul celor care respecta legea”. „Ofiterii jandarmi din cadrul Compartimentului prevenirea si combaterea faptelor antisociale, în cooperare cu lucratori ai Centrului de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Bacau au desfasurat activitati preventiv-educative cu cei peste 90 de elevi si profesori aflati în vacanta si cazati în Centrul de Agrement Valea Budului, aflat în administrarea Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Bacau”, spune lt. col. Sebastian Cretu, purtator de cuvânt la IJJ Bacau. Militarii au vorbit despre consumul de droguri si cum se pot tine tinerii la distanta de acestea, traficul de persoane si riscurile asociate acestui fenomen, regulile de comportament în scoala, societate, folosirea apelului de urgenta 112 si despre furturile din buzunare. La final, ei au primit si pliante cu sfaturi care sa-i tina departe de infractori. (G.P.)

                Filipeni: Epopeea unui drum asfaltat cu promisiuni

                  Situata intr-una dintre cele mai sarace zone ale Bacaului, numita si “Valea Plângerii”, comuna Filipeni detine recordul negativ de a avea unul dintre cele mai proaste drumuri din intreg judetul. Este vorba despre DJ241B Oncesti-Glodisoarele, o cale de peste 15 kilometri care strabate comuna dintr-un capat in altul, si care nu a vazut asfalt niciodata.

                  E un drum nici macar pietruit, ci mai mult de pamânt, printre craterele caruia masinile isi croiesc greu calea, cu viteza redusa, ca sa nu li se rupa bucsele sau telescoapele. Asa se face ca pentru a ajunge de la Secuieni la Vultureni, de exemplu, soferii ocolesc prin Izvoru Berheciului, pe un drum asfaltat insa, in loc sa mearga pe calea mai scurta din comuna Filipeni, dar pe un drum prost.

                  „Acest drum este ghinionul comunei. Am realizat aproape tot ce ne-am propus, in afara de drum, care este in sarcina Consiliului Judetean.

                  Prin programul Sapard am investit un milion de euro in drumurile comunale, astfel ca se circula mai bine pe ele decât pe drumul judetean. Am facut demersuri nenumarate la autoritatile judetului, câte una la trei luni, dar nu am primit nici macar un raspuns. Cred ca pe undeva exista si discriminare politica, fiindca sunt de alta culoare politica decât cea majoritara”, spune primarul din Filipeni, Vasile Banu.

                  Epopeea intentiilor de asfaltare

                  Primele tentative serioase de asfaltare a drumului dateaza de prin 1975, când s-au alocat si banii. Numai ca tot atunci se inaugura si Combinatul Chimic de la Bacau si acolo trebuia un drum impecabil, fiindca urma sa vina tovarasa chimist Elena Ceausescu la inaugurare. Asa ca s-au luat banii de la Filipeni si s-au dus la Bacau.

                  In 1976 iar s-au alocat bani, dar au fost luati si dusi la Pralea pentru asfaltarea unui drum pe care a calcat insusi tovarasul Nicolae Ceausescu, atunci când s-a dus sa vâneze un trofeu. Apoi s-a asternut linistea si s-au auzit doar promisiuni. Iar dupa 1989, nici atât. Doar când au fost campanii electorale, diversi candidati, inclusiv actualul presedinte CJ, au promis asfalt. In afara de plombe care s-au stricat rapid, nu s-a intâmplat nimic.

                  Localnicii au organizat si proteste si au vrut sa blocheze drumul. „Daca am avea drum s-ar scurta cu 10 km distanta Bacau-Podu Turcului, ar creste valoarea terenului, care acum e mai putin de un euro pe metrul patrat, ar creste viteza de tranzit prin zona, poate s-ar dezvolta mai mult comuna”, mai spune primarul.

                  Sperante pentru la toamna

                  Dupa ce si Ministerul Dezvoltarii Regionale a trimis la Primaria Filipeni o hârtie in care promite reabilitarea drumului in 2012, lucru care evident nu s-a intâmplat, sperantele par sa se fi diminuat si mai mult. In plus, directorul Serviciului Public Judetean de Drumuri Bacau, Valentin Palea, a explicat in ce conditii se poate face asfaltarea:

                  „Am incercat sa promovam asfaltarea, dar amplasarea geografica, in conditiile legislatiei actuale, nu au permis pâna acum aprobarea lucrarilor. Mai exact, DJ241B nu se leaga de nici o sosea nationala si nu parcurge o zona cu potential turistic, asa cum cere legea pentru a permite modernizarea. Poate mai la toamna, in functie de fonduri, vom efectua lucrari de intretinere”, a spus directorul Valentin Palea.

                  Asadar, in timp ce toata lumea promite, in timp ce toata lumea are intentii bune, iar drumurile comunelor din jur sunt asfaltate si marcate cu numele presedintelui Consiliului Judetean, drumul de la Filipeni a ramas neasfaltat, ceea ce este o mare durere a locuitorilor si a primarului Banu.

                  ULTIMELE ȘTIRI