“Ceea ce ne-a adunat 20 de ani aici, la Centrul International de Cultura si Arta “George Apostu” a fost credinta ca noi putem face o lume mai buna. Ne-am reunit mereu cu forta necesara pentru a construi. Si am construit impreuna.

Am inceput in 1990 si acum ne bucuram. Sa ne bucuram prin iubire. ‘Iubiti-va copii, caci altfel se raceste planeta’, este indemnul unui poet sud-american”, a spus Geo Popa, directorul Centrului “Apostu”, la deschiderea Simpozionului National de Estetica. Prestigioasa manifestare se desfasoara timp de doua zile, sub genericul “Apostu 80 – Centrul Apostu si invitatii sai de onoare”, ca un omagiu adus marelui sculptor bacauan, nascut, in 1934, la Stanisesti, patronul spiritual al Centrului de Cultura.

Au fost prezenti prieteni ai institutiei de cultura si ai sculptorului, printre care amintim pe Ilie Boca, Petru Cimpoesu, Ovidiu Genaru, academicinul Alexandru Zub, care a primit insemnele oficiale ale Simpozionului, prof. univ. dr. Petru Bejan (Universitatea Alexandru Ioan Cuza: Iasi), criticul de arta iesean Valentin Ciuca, cât si oficialitati locale, senatorul Dragos Luchian si consilierul local Ilie Bârzu, alte personalitati ale mediilor cultural si educational din municipiul Bacau. Un moment aparte l-a constituit acordarea Diplomei de Recunostinta, presedintelui si directorului general al SC Agricola – Grigore Horoi, pentru sprijinul permanent, moral, spiritual si material acordat de-a lungul celor 20 de ani ai Simpozionului.

Prima seara a fost dedicata artei plastice si literaturii. A fost vernisata expozitia de pictura a artistei Florentina Voichi, membra a UAP, intitulata “Transmigrari”, prezentata publicului de criticul de arta Mihai Plamadeala, care a vorbit despre conceptie, tehnica si idei, regasite in arta artistei. Pictorita a beneficiat si de un catalog al expozitiei editat, ca in fiecare an, de Centrul “George Apostu”. De la arta vizuala, artista a trecut la arta cuvântului, prezentându-si recenta aparitie editoriala, volumul “Cartea pictorei”, in care Florentina Voichi a cuprins o teorie asupra artelor viziuale, eseuri, povestiri si un grupaj de poezii.

La finalul primei zile, colectivul redactional a adus in fata celor prezenti ultimul numar al Revistei “Vitraliu”, despre care vom scrie in editiile urmatoare.

Astazi, de la ora 10,30, la Universitatea “George Bacovia” se va desfasura Conferinta ““Apostu 80 – Centrul Apostu si invitatii sai de onoare”, iar de la ora 17, la Teatrul Municipal “Bacovia”, va avea loc un inedit Spectacol al Cartii si Muzicii, unde va fi lansat volumul de proza scurta ,, Îngropat de viu” (traducere din limba persana si note de Gheorghe Iorga), al celui mai mare scriitor iranian modern, Sadegh Hedayat, dupa care vor urma decernarea Diplomei de Excelenta a Centrului pe anul 2014 si un concert al cvartetului Passione, din Bucuresti.

Simpozionul National de Estetica este organizat de Centrul de Cultura „George Apostu“ în parteneriat cu Fundatia Bacovia, Universitatea „George Bacovia“ din Bacau, Consiliul Local si Primaria Bacau, Teatrul Municipal Bacovia si Consiliul Judetean Bacau. Partener asociat – Libraria Glissando, parteneri media: Cotidianul Desteptarea TVR Iasi, Radio Iasi.

In spatele unui barbat de succes se afla o femeie invidioasa? Sau poate ca ar trebuie sa-l ascultam pe Groucho Marx: ,,In spatele oricarui barbat de succes se afla o femeie, iar in spatele ei se afla sotia barbatului”. Lana Turner, mai pragmatica, schimba perspectiva abordarii: ,,Un barbat de succes este acela care câstiga mai mult decât poate cheltui sotia lui. O femeie de succes este aceea care gaseste un astfel de barbat”… Aruncând privirile prin culisele unora dintre dictatorii lumii, observam ca unele sugestii din aceste asertiuni au cel putin usoare urme de adevar…

Camerunezul Paul Biya conduce tara de peste treizeci de ani. Prin varii forme de represiune aasupra adversarilor politici si-a asigurat functia, se pare, pe viata. Chantal Biya, sotia sa, are un stil de viata activ, si-a creat un site de socializare având ca vedeta coafura sa, s-a intâlnit cu Michelle Obama, Paris Hilton, cu Papa Francisc. Este cu aproape 40 de ani mai tânara decât sotul.

Ri Sol-ju, sotia excentricului dictator nord-coreean Kim Jong-un, are vreo 30 de ani si-l tine bine sub papuc pe acesta. Unele voci spun ca Ri Sol-ju n-ar fi fost chiar cheie de… templu. Se spune ca ar fi realizat acasa un film porno, dar nu lipsesc nici cei care şoptesc despre stilul ei de viata ultrapromiscuu din prima tinerete. Pentru a contraacara aceste zvonuri, Kim Jong-un a ucis noua barbati despre care se zice că…

Eduardo dos Santos, presedinte al Angolei de vreo 35 de ani, s-a ,,remarcat” prin tot felul de torturi si executii in masa. Sotia sa, Ana Paula dos Santos, fost fotomodel, insotitoare de bord, absolventa de Drept, are un stil american de viata. A hotarât ca fiul ei sa urmeze cursurile scolii portugheze din Luanda, din cauza calitatii deplorabile a sistemului portughez de invatamânt, fara ca s-o deranjeze reacţiile conationalilor.

Idriss Deby Itno, dictatorul Ciadului, sustinut de americani, este cunoscut mai ales prin escaladarea unui conflict sângeros intre tara sa si Sudan. A folosit chiar si copii in armata. Sotia sa, Hinda, a… 13-a prima-doamna, este educata, frumoasa, mereu in pas cu ,,ultima moda”, si-a asumat rolul de stenografa a sotului, il consilieaza… imperativ atunci când acesta trebuie sa ia decizii importante.

Yahya Jammeh, presedintele Gambiei, a sacrificat libertatea presei si drepturile omului. El este perceput ca un paranoic locuit de superstitii. I-a incarcerat pe multi dintre apropiati, suspectându-i de faptul ca ar complota impotriva sa. Zeinab Suma, ,,prima doamna”, este interesata doar de banii lui Yahya Jammeh. Presa o considera o escroaca, ,,un diavol care vrea sa-i vada pe gambieni suferind”.

Regele Abdullah al Iordaniei conduce tara autoritar, arestarile nefondate, tortura sau interventia abuziva in mass-media nefiind exceptii. Rania al Abdullah, regina, a lucrat pentru Apple si CitiBank; sustine categoriile defavorizate. In 2011, revista Harper and Queen a votat-o ca fiind cea mai frumosa prima doamna.

De o frumusete rapitoare, englezoaica Asma al-Assad, sotia lui Bashar al-Assad, presedintele Siriei, este aratata cu degetul de presa, din cauza faptului ca foloseste contul Presedintiei pentru a promova diferite campanii umanitare, dar si pentru a-si crea un profil magulitor in revista Vogue. Bashar al-Assad este acuzat ca a intemnitat disidenti, cenzureaza presa, a folosit arme chimice impotriva opozantilor.

Potrivit Mediafax, Inkhositkati LaMbikiza este sotia… principala a regelui Mswati al II-lea al Swaziland. Regele, monarh absolut, are 15 neveste si cheltuieste, anual, 38 de milioane de euro pentru a le intretine. Unele, acuzându-l de violenta fizica si emotionala, l-au parasit. Inkhositkati LaMbikiza, licentiata in Drept, a inregistrat un album de muzica gospel, a cucerit presa occidentala prin vestimentatia sa.

Se foloseşte foarte mult acum termenul de „actor”. Francezii, mai ales, vorbesc mereu despre „actorii politici”, numindu-i aşa pe cei care evoluează pe scena publică şi sunt decidenţi. Puţini dintre aceştia au însă conştiinţă şi responsabilitate, mulţi dintre ei dovedindu-se doar nişte aventurieri lipsiţi de scrupule şi jucători la ruleta puterii, a câştigului şi profitului gros.

Lucrurile sunt mai complicate pe scena adevărată, în teatru, unde e greu să ajungi actor adevărat. Şi pentru că tot deplângem lipsa de modele, am găsit nimerit să dau ca exemplu crezul unui artist de talia lui Victor Rebengiuc, a cărei modestie este pe măsura talentului său uriaş. Rebengiuc nu este un tip comod, dimpotrivă, el spune întotdeauna ceea ce gândeşte, chiar dacă ştie că va fi dezagreabil.

Adică nu joacă teatru în viaţă, nu umblă cu adevăruri fardate, nu are nevoie de admiraţie şi aplauze facile.Vă amintiţi de gestul său frust, de după Revoluţie, când a apărut la televizor cu un sul de hârtie igienică în mână, care ar fi trebuit, în opinia sa, să şteargă multe urme. Şi astăzi, actorul acesta de excepţie şi om de caracter, de o verticalitate rară, adaugă că „ e nevoie de multe suluri pentru că Parlamentul e plin de mâncători de rahat, lăsaţi să spună vrute şi nevrute”.

Rebengiuc crede în munca asiduă de perfecţionare a talentului actoricesc, în sinceritate şi economia de mijloace în dauna efectelor de suprafaţă, a „cârligelor”, şi a „trucurilor câştigate şi sigur verificate”. Nu acceptă şi nu înţelege scălâmbăielile pe scenă şi faptul că spectatorii se reped să aplaude în picioare spectacole proaste, nişte „tâmpenii”, după cum le numeşte el cât se poate de direct.

În schimb, are cultul marilor spectacole pe care le-a văzut, le-a trăit, are veneraţie faţă de înaintaşi, de „greii” teatrului românesc. Despre care spune că, în primul rând, s-au respectat între ei, iar la un moment dat, respectul este mai important decât iubirea. Pe când „astăzi, unii actori preferă să joace cu alţii mult mai slabi, nu-i interesează pe cine au alături şi degradarea se vede cu ochiul liber pe scenă”.

Şi iată cum îşi formulează crezul acest actor uriaş, obsedat să nu se repete, interesat de personaje cât mai diferite, de o metmorfoză continuă: „Eu am un ideal, eu vreau să ajung un mare actor şi pentru asta muncesc, lupt în permanenţă cu mine însumi şi cu textul pe care-l am de interpretat. Încă n-am jucat un rol aşa cum aş fi vrut să-l joc, dar sper să nu mor înainte să mi se întâmple asta… Ştiu exact ce reprezintă fiecare rol pe care-l fac, în drumul ăsta cvasiascendent pe care-l străbat către un pisc aflat undeva, încă foarte departe.”

Câtă luciditate şi câtă exigenţă la 80 de ani şi la un palmares impresionat! Oare câţi dintre „actorii politici” ai vremurilor noastre au un ideal pus în slujba celorlalţi, câţi muncesc cu sine pentru a se autodepăşi? Mi-e teamă că mulţi nu privesc dincolo de propriul lor interes şi că îi cred pe ceilalţi (faţă de care nu au decât dispreţ) doar o simplă masă de manevră.

Un învăţător de lege ascultând pe Domnul Iisus Hristos vorbind despre mântuire, de Împărăţia Cerurilor şi de Viaţa veşnică, s-a apropiat de El cu gândul ca să-L ispitească şi L-a întrebat: “Învăţătorule, ce să fac să moştenesc viaţa de veci?” Răspunsul Mântuitorului a fost: “În Lege ce este scris? Cum citeşti?” La aceasta, legiuitorul, cunoscător şi tâlcuitor al Legii celei vechi, a răspuns: “În lege este scris: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. “Drept ai răspuns”, îi zice Mântuitorul. “Fă aceasta şi vei fi viu”(Luca X,25-37). Tot Mântuitorul spune: “În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Mat. 22, 40) iar Sf. Evanghelist Marcu precizează că “mai mare decât aceasta nu este altă poruncă”. De fapt iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui sunt una şi aceeaşi virtute fiindcă există un singur motiv pentru care îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele: Dumnezeu. Când se vorbeşte despre datoria noastră de a iubi pe Dumnezeu, Sf.Evanghelist Matei spune clar : “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” (Mt. 22, 37). Iubirea aproapelui e necesară ca şi iubirea lui Dumnezeu; nici nu poate exista una fără cealaltă. De aceea tot Sf. Ioan adaugă: “Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut, nu poate să-L iubească” (I Ioan 4, 20).
Ceea ce reţinem noi în mod deosebit din Evanghelia de astăzi este marea datorie sau necesitate de a împlini în viaţa noastră poruncile iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În aceste două porunci se concentrează tot ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Toate celelalte porunci sunt căi diferite care ne conduc către aceste două mari porunci ale iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Dar pilda aceasta poate fi înţeleasă şi într-un sens mai înalt, duhovnicesc. Sfinţii Părinţi spun că omul care coboară din Ierusalim în drum spre Ierihon închipuie făptura omenească, omul, care, prin păcatul neascultării, a plecat din Ierusalimul vieţii fericite, din rai, spre Ierihonul văii plângerii, spre pământul suferinţei şi al chinurilor pricinuite de păcat. Tâlharii sunt diavolii care au dezbrăcat pe om de harurile dumnezeieşti cu care Creatorul l-a împodobit. Cuvintele: “lăsându-l abia viu”, spun Sfinţii Părinţi, înseamnă că nu l-au putut omorî pe om de tot.
Astfel oricum ai lua această parabolă, fie în înțelesul ei literar, fie în cel metaforic, ea rămâne pentru om modelul adevăratei iubiri creștinești față de aproapele. Deoarece, cel ce il iubește pe Dumnezeu îl iubește și pe aproapele său indiferent în ce stadiu al relațiilor sale este cu acesta: prieten, rudă sau dușman.
Întreg Noul Testament de la un capăt la altul, este dragoste și iubire. Este dragostea și iubirea lui Dumnezeu pentru oameni și îndemn de iubire între creștini.

Pr. Liviu Burlacu
Centrul ”Izvorul Tămăduirii”-Bacău

Trebuie să recunoaştem că în această lume nu toţi suntem egali; nu toţi avem aceiaşi „talanţi”, nici în ceea ce priveşte calitatea şi nici cantitatea. Sunt unii care sunt foarte inteligenţi, iar alţii mai puţin inteligenţi. Unii sunt abili în afaceri, dar poate că nu pricep nimic din muzică, şi invers. Apoi, sunt unii care au avut multe posibilităţi să-şi dezvolte talanţii, în timp ce alţii au avut mai puţine sau chiar deloc. Astfel, în societatea noastră se întâlneşte o extraordinară varietate de persoane, situaţii, profesii etc.
Nu toţi suntem egali, dar fiecare are în el valori şi defecte, calităţi şi limite. Prima regulă a înţelepciunii în viaţă este să începem prin a ne accepta pe noi înşine, precum şi propria situaţie de pornire, fără a ne pierde în confruntări, invidii sau reproşuri inutile împotriva destinului. Cea de-a doua regulă este cea de a ne dedica de a trăi cu o maximă intensitate propria existenţă.
În perspectiva credinţei creştine, viaţa trebuie considerată un dar şi o misiune. Un dar pentru că faptul de a exista este ceva extraordinar şi, mai ales, pentru că ştim că Dumnezeu ne cheamă, dincolo de existenţa pământească, să descoperim imensa bucurie a vieţii veşnice împreună cu el. O misiune, deoarece suntem chemaţi să colaborăm cu Dumnezeu în a valorifica la maximum tot „capitalul bun” care este în noi.
Venind pe lume, fiecare dintre noi a primit unul sau mai mulţi talanţi pe care trebuie să-i valorificăm. Toţi avem un anumit capital de bunuri care ne-a fost încredinţat: de la sănătate, putere, aptitudini fizice, la sensibilitate, poziţie socială, bunuri materiale.
Viaţa noastră pământească este într-un fel ca timpul în care stăpânul lipseşte; este timpul în care fiecare trebuie să se străduiască să-şi valorifice talanţii primiţi, conform voinţei şi dorinţelor stăpânului, în aşteptarea reîntoarcerii sale. Cu alte cuvinte, viaţa ne-a fost dată ca s-o trăim conform dorinţelor lui Dumnezeu. Dorinţa lui Dumnezeu este să crească şi să se dezvolte în lume tot ceea ce este adevărat, drept, frumos şi bun. Folosirea bună a talanţilor primiţi înseamnă concret valorificarea şi dezvoltarea la maxim a tuturor capacităţilor noastre pozitive de orice fel, pentru a pune ceea ce suntem, ceea ce ştim, ceea ce ştim să facem, ceea ce avem… în slujirea altora.
Luată în serios, credinţa creştină nu reprezintă, de fapt, o renunţare la viaţă, aşa cum gândesc unii care nu au înţeles prea bine lucrurile. Dimpotrivă, este o invitaţie la o trăire intensă a existenţei, cu un mare simţ de răspundere, stimulaţi şi călăuziţi de puterea Duhului Sfânt, care este Duh de înţelepciune şi de iubire.
Referitor la tot ceea ce am primit şi ce am avut în viaţă, va trebui să dăm cont în faţa lui Dumnezeu, conform cuvântului sever al Evangheliei după sfântul Luca (12,48). Singurul „câştig” care îl interesează pe Dumnezeu este cel al iubirii, adică tot ceea ce, într-un mod sau altul, contribuie la binele oamenilor. Acela care va fi bogat cu această bogăţie, va fi primit de Dumnezeu în bucurie, iar bucuria lui va fi deplină.

Pr. Gabriel-Iulian Robu, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Mult asteptatul sfârsit de saptamâna nu s-a asteptat prea mult timp asteptat, si chiar daca subiectul scrutinului de duminica e cap de afis, posibilitatile de petrecere a timpului liber sunt si de aceasta data dintre cele mai variate. Cum procedam de fiecare data, punem la loc de cinste petrecerile de week-end, si in continuare prezentam câteva dintre acestea.

Pentru seara de vineri recomandam petrecerea Girls Power din Crystal Club, petrecere in care vor fi respectate si celebrate toate femeile ca printese, razboinice si iubitoare. Pentru aceiasi seara notam si petrecerea din Vlhalla cu trupa Melodi. Sâmbata are loc de la ora 19.30 la Teatrul de Vara „Radu Beligan” concertul trupei Voltaj. De la ora 21.00 Pub S organizeaza un pary „cu de toate”, iar La Ponton prezinta Capitain Morgan Night Jack Sparrow & fiends, cu Dj Matteo.

Iubitorii de teatru sunt asteptati duminica la sala mare a Teatrului Bacovia. Primii invitati sunt cei mici, pentru care actorii de la sectiunea animatie vor juca de la ora 11.00 spectacolul „Punguta cu doi bani” de Ion Creanga. Regia spectacolului este semnata de Petru Valter iar din distributie fac parte actorii Andreea Sandu Dominte, Alina Neagu, Adina Iftimie, Marian Puiu Gheorghiu, Ion Cosa si Mihaela Budau.

Publicul adult poate viziona de la ora 18.00 spectacolul „Valentine’s Day in familie” de Sergiu Vâlcu, in regia lui Adrian Gazdaru. In rolurile principale: Viorel Baltag, Marlene Duduman, Bogdan Buzdugan, Valentin Braniste, Nela Zare, Dumitru Rusu, Alina Simionescu, Corina Goranda si Bogdan Matei.

Pentru cinefili se anunta un week-end plin, Cinema City prezentând trei pelicule in premiera. „Eliza Graves” (titlul original – Stonehearst Asylum) este un triller regizat de Brad Anderson si in care ii puteti vedea pe Kate Beckinsale, Ben Kingsley, Jim Sturgess si Michael Caine.

Al doilea film in premiera este comedia romantica „Magia in lumina lunii” (Magic in the Moonlight) in regia lui Woody Allen, film in care au fost distribuiti actorii: Emma Stone, Colin Firth, Simon McBurney, Eileen Atkins si Marcia Gay Harden.

Ultima premiera propusa pentru acest sfârsit de saptamâna este „Saga Vikingilor”, un film de actiune si aventuri, o cooproductie in care ii puteti vedea pe Ryan Kwanten, Ed Skrein, Leo Gregory, Tom Hopper, Ken Duken si Charlie Murphy.

Un grup de razboinici vikingi este parasit pe un teritoriu inamic dupa ce nava li se scufunda din cauza unei teribile furtuni. Eroii au o singura sansa, retragerea intr-o asezare a semenilor lor, Danelag, doar ca drumul spre aceasta trece printr-o regiune necunoscuta. Calatoria lor se transforma intr-o cursa pe viata si pe moarte, caci un dusman de moarte isi va trimite cei mai viteji soldati pentru a scapa o data pentru totdeauna de amenintarea vikinga.