Imaginea si sintagma sunt desprinse din poezia unei eleve (Ioana C.) din clasa a VIII-a de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” din Bacau, care si-a intitulat notatiile lirice „Cronografia sferei”, în acord cu profilul liceului, probabil. I-au fost solicitate – nu doar ei – de profesoara de româna, Laura Gavriliu, ca ante-text al unei excursii la Lipova eminesciana (post-textul va fi cronica evenimentului).
„Zodii albe se coboara/si, nuntite cu pamântul,/Scriu acorduri de vioara”, spune adolescenta la începutul poeziei. Cronograful, acea istorie trecuta în cuvânt, o preocupa începând cu faza de laborator, când „visele dau în pârg” si îsi cauta drum spre oameni. Poetul „Nu mi-e rege, dar conduce/Cu cizel filigranat./Vocea lumii o rescrie/Cu har vechi, din mosi lasat”, încheie I.C., derivând regresiv verbul „a cizela“.

O alta eleva (Bianca D.) îi întoarce Luceafarului adresarea dintr-o cunoscuta poezie a sa: „Ce stai pe gânduri, floare-albastra,/Au nu ai suferit prea mult?”, cu înca o dilema interogativa: „Fusese lumea pentru tine/Prea mult sau poate prea putin?” Un posibil raspuns formuleaza Iustin G.: „Din colt de rai el ne priveste/Printre nori”.

„Legenda vie”, cum fericit îl numeste tânarul, Eminescu îsi cheama admiratorii sinceri cu mai mare intensitate în cele trei zile ale anului: 15 ianuarie, 15 iunie, dar si – pentru bacauani – 29 aprilie. În aceasta zi a anului 1876 revizorul-poet a vizitat Scoala din Lipova si a lasat un proces-verbal pe care îl stim aproape pe de rost. O recomandare facuta atunci este valabila si azi si va fi valabila mereu: „Gramatica trebuieste învatata nu pe de rost, ci prin dese exercitii orale si în scris“.

Anul 2015 trebuie înregistrat în agenda lipov(e)ana ca unul de mare biruinta culturala si pedagogica: elevii colegiului bacauan urca înca una dintre „Treptele bucuriei” (titlul Proiectului educational judetean initiat si coordonat de prof. dr. Laura Gavriliu). Parteneri îi sunt Scoala Gimnaziala Secuieni (director, prof. Ionela Daraban), iar de la Lipova, Scoala „Mihai Eminescu” (director, prof. Rodica Munteanu) si Biblioteca Comunala „Ion Creanga” (bibliotecar, Felicia Baciu), Consultant stiintific si cultural le-a fost Societatea Cultural-stiiintifica „Vasile Alecsandri” Bacau.

Adresându-ma elevilor înainte de a purcede la drum (pe 15 ianuarie), le-am propus si câteva repere: de citit poezia „Melancolie”, una dintre cele mai frumoase creatii eminesciene, scrisa – se pare – în timpul sederii la Lipova ori inspirata de atmosfera acelei primaveri; de vizitat biserica din Valea Hogii, unde le vor putea saruta… sarutul lui Eminescu (unele dintre icoanele de aici sunt datate înainte de 1876); de admirat piesele din muzeul satului, aflat în incinta scolii care poarta numele academicianului nascut aici.

Pentru ca actiunea se numeste „Bucuria de a crea si de a cunoaste: Mihai Eminescu si Gheorghe Vranceanu”, este bine sa treaca pragul casei din care a plecat spre lumea larga matematicianul al carui nume se afla pe frontispiciul colegiului bacauan. Acelorasi elevi li s-au adresat si studentele din anul al III-lea, specializarea româna-franceza, care tocmai au încheiat lectiile finale de la practica pedagogica.

Filoloagele, care in corpore au mers la Lipova, conform obisnuintei, ca boboace (în toamna lui 2012), le-au transmis gimnazistilor ca nu vor uita nici ei, toata viata, experienta purtând data de 15 ianuarie 2015, iar Colegiul va nota cu majuscule EDITIA I Bacau-Lipova, adica M. Eminescu – Gh. Vranceanu. Un detaliu semnificativ: matematicianului i se datoreaza o buna parte din faima pe care a capatat-o comuna sa natala dupa ce acesta a publicat, în revista „Flacara”, însemnari referitoare la trecerea lui Mihai Eminescu prin Lipova.

„Legenda vie” si-a înscris în biografia postuma înca o biruinta a spiritului.

Maryah Carey. Cântareata de muzica pop, compozitoare, producatoare, actrita. Talentata, frumoasa, bogata. A fost desemnata ca fiind cea mai buna artista pop a mileniului, de catre la World Music Awards, in anul 2000, fiind devansata doar de Michael Jackson si Justin Timberlake. A avut 18 piese pe primul loc in top Billboard, iar Recording Industry Association of America a plasat-o pe locul al treilea, dupa Barbara si Madonna, la categoria reusite comerciale. A câstigat cinci premii Grammy. Specialistii spun ca poate acoperi notele de la alto pâna la coloratura soprano. Raza ei vocala cuprinde cinci octave. Ati dori s-o angajati pentru un concert privat? Intrebare retorica, desigur. Pentru ca Maryah Carey sa va accepte solicitarea ar trebui sa aveti nu doar bani, ci si un statut special: de dictator…

Ziaristii i-au acordat un titlu de neinvidiat: Diva dictatorilor. Maryah Carey are, se pare, si cunostinte de economie de piata. Dintre strategiile concurentiale, preferata sa este cea a elitelor. Stategia elitelor exprima efortul pe care il face un producator de a aduce pe piata un produs/serviciu de exceptie. Este celebra strategie ,,Mercedes”. Produsele/serviciile firmei sunt foarte reduse ca numar, dar, datorita calitatii lor exceptionale, au preturi care asigura profituri uriase. Despre Maryah Carey, mai mult sau mai putin malitios, unii ziaristi au spus ca este de ajuns sa cânte doar o singura noapte, fara a mai fi nevoie sa cânte apoi tot anul…

In 2009, Maryah Carey a cântat pentru fostul lider libian Gaddafi. Atunci, ea a primit un milion de dolari. Potrivit hollywoodreporter.com, ea a cântat doar patru piese la resedinta de lux a lui Gaddafi, din insula St. Barts (Marea Caraibelor). Dupa ce ziaristii au aflat despre aceasta poveste, ea a spus:,,Am fost naiva si nu stiam pentru cine urma sa cânt. Ma simt oribil, penibil, pentru ca am participat la un asemenea eveniment”. Oribil, oribil, dar a mai comis-o apoi, desi are o avere cotata la peste 300 de milioande de lire sterline. In 2014, Maryah Carey a cântat, de Anul Nou, pentru sultanul din Brunei. Doar trei piese, pentru un milion de lire. Apoi, jurnalistii au aflat ca ea mai cântase, pentru… doar 600 000 de lire, la un eveniment al dictatorului Angolei. E drept ca si Beyonce si Usher au fost angajati pentru a cânta la o petrecere de Revelion din St. Barts, pentru beduinul Muammar Gaddafi, amicul lui Ceausescu, dar asta nu o scuza pe Mariah Carey. Fiecare poarta povara responsabilitatii pentru deciziile personale.

,,Se pare ca Mariah Carey nu se mai satura de banii dictatorilor, peste 1 milion de dolari de aceasta data. In urma cu 5 ani, aceasta a cântat pentru familia dictatorului libian Muammar Gaddafi. Acum, cantareata a trecut de la prestatii private la evenimente publice de sustinere a credibilitatii unuia dintre cei mai corupti tirani care încalca drepturile omului în Africa”, a declarat Thor Halvorssen, presedintele Fundatiei pentru Drepturile Omului, dupa ce Mariah Carey a cântat la urechea unui dictator.

Dac-as putea, i-as spune lui Mariah Carey cuvintele scriitorului norvegian Arne Garborg: ,,Cu bani poti sa ai orice, se spune… Nu, nu se poate. Poti sa cumperi mâncare, dar nu pofta; medicamente, dar nu sanatate; paturi moi, dar nu somn; cunoastere, dar nu intelepciune; stralucire, dar nu confort; servitori, dar nu fidelitate; par carunt, dar nu onoare; zile linistite, dar nu pace. Coaja lucrurilor o poti obtine pe bani, dar nu sâmburele. Asta nu poate fi obtinut pe bani”…

De sarbatori, când m-am bucurat de mai mult ragaz, de fapt mi l-am acordat, nefiind genul care se speteste cu treburi casnice, mi-am bagat capul în carti de toate felurile, si mai usurele, si mai serioase, ca sa-mi treaca placut timpul. Compensând lipsa mea de preocupare pentru bucatariseli, am citit, în schimb, „Intelectuali la cratita. Amintiri culinare si 50 de retete” si m-am delectat cu adevarat.

Pentru ca mi-am adus si eu aminte de frumoasele mese din familie, din perioada sarbatorilor, pe când traiau bunicii mei, adevarati pastratori ai traditiilor. Mama-mare si bunica dinspre tata pregateau tot soiul de bunatati, în care se aratau mari mestere, neîntrecute. Pe când eu, nevrednica lor urmasa, n-am avut niciodata îndemnarea, rabdarea sa dichisesc ceva de mâncare.

Eu sunt mereu grabita si fantezista, improvizez, îmi pun la treaba imaginatia, combin tot felul de chestii si uneori îmi mai ies niste antreuri, niste chestii care nu cer mare efort, dar care sunt gustoase. Mai fac si câte o friptura reusita, cu fructe puse în tava, mere, gutui, ananas, ma rog, nu prea am cu ce ma lauda totusi la acest capitol, asa ca am o mare admiratie pentru doamnele si domnii care chiar se pricep la culinarit.

Dar, citind cartea, nu retetele însirate acolo m-au atras, ci „sosul amintirilor”, despre care vorbeste Ioana Pârvulescu în prefata. Pentru ca m-am cufundat si eu în el, am coborât spre copilarie si adolescenta, prelungind povestile altora. Mi-am amintit turtele, „scutecele lui Isus”, pe care le facea mama-mare, pascutele, cozonacii, crema de zahar ars, ardeii umpluti, cu gust de vara, pe care ni-i servea de Craciun, sarmalutele mici, bine învalatucite, piftiile sticloase, apoi placinta de mere sau de dovleac a bunicii, preparatele ei din carne de porc, toba, în special, caltabosii, pe urma varza à la Cluj, chisca, borsurile si grozavele învârtite ale mamei Lucretia, soacra mea (atât de priceputa în multe lucruri, si buna de tot la suflet), gogosile, clatitele, maroanele si negresele mamei.

Din timpul studentiei tin minte niste prajiturici, pe care le facea o doamna cu care m-am împrietenit, la un moment dat, si care se numeau, atât de gratios, „gurite”. Întorcându-ma la cartea „Intelectuali la cratita…” am savurat o descriere a ajunului de Craciun apartinând Monicai Pilat, care spunea ca, în acea perioada, casa parinteasca se umplea de taina. Iar bunica ei o ruga sa mearga în vârful picioarelor si sa vorbeasca în taina, „pentru ca zgomotul putea speria aluatul pe care ea îl închinase si îl pusese la crescut într-un lighean acoperit cu servet gros si asezat pe taburet lânga soba”.

Minunata amintire, atît de duioasa, ca îmi si imaginez un aluat sensibil tare de tot, sperios, gingas. M-a napadit o mare de nostalgie citind cartea, pentru ca m-a dus cu gândul si la nefericita Aglaja Veteranyi, cea din jurnalul, scris cu multa candoare, numit „De ce fierbe copilul îm mamaliga”. Dar despre asta, si multe alte gusturi, mirosuri din „sosul amintirilor”, pe data viitoare.

Sâmbata de la ora 10.00, in Pub S va avea loc Festivalul „Provocarea Talentelor” organizat de Anca Avadanei, festival dedicat poetului national Mihai Eminescu. Evenimentul este structurat pe mai multe sectiuni: muzica vocala, muzica instrumentala, teatru, dans, creatie literara si plastica, si pe grupe de vârsta.

Vor participa la acest festival copii din Bacau, Miercurea Ciuc, Iasi, Galati, Vaslui, Bârlad si din alte orase din tara. Membrii juriului: Ileana Sipoteanu- presedinte, Dumitru Lupu-profesor universitar doctor si membru al Uniunii Compozitorilor din România, Marcel Iorga-compozitor si textier, Mihai Chihaia-actor teatrul Bacovia, Laura Huiban- profesor Palatul Copiilor Bacau si Simona Chihaia.

„Noi am organizat mai multe evenimente, insa acesta este cel de-al doilea dedicat zilei de nastere a lui Mihai Eminescu.”
Anca Avadanei-organizator

Dupa festivitatea de premiere, de la ora 17.00, Ileana Sipoteanu va sustine un concert special, avându-i ca invitati pe Andrei Ciobanu, Marcel Iorga, Doina Cecoi, Alexandra Avadanei, Mihai Chihaia si Ruxandra Dutu.

„Imi doresc ca publicul sa fie alaturi de mine si impreuna sa-l omagiem pe marele nostru poet Mihai Eminescu. Lansez de pe acum invitatia celor ce vor fi prezenti la acest spectacol sa cânte alaturi de mine piesa «La Steaua», pe versurile poetului nostru national”
Ileana Sipoteanu, cântareata de muzica usoara

Fondurile obtinute din acest eveniment vor fi folosite pentru sustinera carierei artistice a micilor vedete prezente la festival.