Cu Laurentiu Popa m-am intersectat – sa-i zic asa, prozaic – de cel putin doua ori, lunar. Pe linie de serviciu, cum s-ar spune. El fiind consilier local. De aceea, nu mica mi-a fost mirarea, când l-am vazut ca se prezinta in fata comisiei de „ancheta”, formata din specialisti sârbi si români.

Nu eram intâmplator acolo, in biroul improvizat la nivelul intâi al CAEx-ului. Mai fusesera semnalate si prezentate, ca proba, dovezi din care rezulta ca anumite persoane detin si chiar se lauda cu diferite „piese”, catalogate „de colectie”.

Câteva, insiruite si etichetate, stateau deja pe o masa, la vedere. Ne salutam discret. Primeste formularul obligatoriu, pe care trebuie sa il completeze cu datele personale. Este de fapt o declaratie mascata, de recunoastere. Semneaza. Seful comisiei nu vorbeste româneste. I se adreseaza prin intermediul unui translator, o domnisoara draguta.

Chiar nu ma asteptam sa-l vad pe Laurentiu in aceasta ipostaza. Este invitat sa prezinte dovezile. Ca „avocat” il are alaturi pe fratele lui mai mare, Gabriel Popa. Acesta are si calitatea de martor, fiind de fata când a avut loc evenimentul.

Dintr-o sacosa banala de plastic, de culoare visinie, apar la iveala doua gogoloase din hârtie de ziar. Le aseaza cu precautie pe masa. Isi freaca degetele ca pirotehnistii. Ca un pui din gaoace… ies din morman doua coarne. Apoi, inca doua. Imortalizez cu blitul momentul. Un alt membru al comisiei, tot sârb, inarmat cu subler, rigla si ruleta, le ia in primire.

Aud vocea avocatului. „Va rog sa ne dati o dovada in scris ca le-ati preluat.” Domnisoara traducatoare devine si mai draguta, tragând cu coada ochiului spre aparatul de fotografiat. Se rezolva imediat. Nu ratez ocazia sa ma tin scai de domnul consilier.

Vânatoare si silvicultura

Sapte a saptea, saizeci si opt. Data de referinta pentru Valea Seaca de Sascut. Ca la orice vânator care se respecta, si pentru Laurentiu Popa, zodie Rac, pescuitul reprezinta faza pregatitoare din perioada copilariei.

„Am fost la pescuit, invitat de prieteni. Am dat si eu cu batul in apa, cum se spune, si am prins câtiva carasei pe un lac sau altul, dar nu pretind ca sunt pescar. M-a atras mai mult vânatoarea. Când eram copil, de sapte-opt ani, auzeam focurile de arma prin spatele caselor, acolo, in sat.

Fugeam repede pe deal sa vad vânatorii cum haituiesc iepurii si cum ii impusca. De atunci mi-am propus ca daca da Dumnezeu sa cresc mare, o sa-mi iau si eu arma si o sa merg la vânatoare. Visul s-a implinit in doua mii cinci, odata cu inscrierea mea la Facultatea de Silvicultura, la Brasov. De acolo a inceput sa se lege totul.

Cred ca a fost o placere sa combin vânatoarea cu silvicultura. S-au legat apoi multe prietenii. Prima mea arma a fost una de ocazie, tot in doua mii cinci. Un IJ de 16, ruseasca. Dupa ce am mai prins si eu din tainele vânatorii, mi-am dat seama ca nu este o arma foarte buna si foarte potrivita pentru mine. A doua oara a fost tot un SH (teava lisa), un Merkel Suhl nemtesc, de calibrul 12.”

Amintirea primului animal vânat ramâne vie pe retina fiecarui vânator, indiferent cât de bogat devine apoi palmaresul. „Primul trofeu l-am facut in primul an de vânatoare, undeva in zona Buhociului. Pentru mine fost un moment emotional puternic, o piesa dobândita perfect. Nu a avut insa o valoare cinegetica foarte mare.”

Peisaje, pânda, adrenalina

In timp ce discutam, apare si fratele mai mare. Este si el vânator. Ne arata ultima achizitie de la magazinul de profil deschis in incinta târgului de vânatoare si pescuit… pastrav in hârzob de cetina. „Gabriel a deprins aceasta pasiune invatând de la mine.

Eu am fost primul vânator al familiei. De multe ori mergem impreuna.” Laurentiu apartine de Fondul de vânatoare Buhoci, iar fratele de cel din Sascut. „Eu il invit pe el si el pe mine. Asa vedem mai mult teren, mai mult vânat si oameni tot altii. Mergem cu drag, pentru ca este zona noastra natala. Ne face placere sa revedem meleagurile pe unde am copilarit.”

Gabriel intra in jocul intrebarilor. Vede vânatoarea ca o traditie, un act necesar, dar si generator de trairi afective. „Nu facem vânatoare pentru carne neaparat. O facem pentru a iesi in natura. Ne place miscarea. Ne place si ce se intâmpla dupa…

Aerul curat, peisajele pe care n-ai avea cum sa le vezi daca n-ai iesi pe dealuri. Ne place adrenalina când stai in pânda si auzi miscare, auzi fosnet si iti imaginezi ca apare si nu stii ce apare. Bine, de multe ori realitatea arata altfel sau este sub asteptari, dar adrenalina iti face bine.”

Unde sunt trofeele?

Laurentiu Popa este casatorit, dar cei trei copii nu-i impartasesc pasiunea. Si nici sotia. „Baiatul mai mare are paisprezece ani, dar când vede armele… nu, nu-i place. Intoarce capul. E drept ca sotiile ne-ar vrea de multe ori in alta parte când noi suntem acolo. Incercam sa le impacam pe toate cumva. Noi vânam, in general, iepuri, caprior, mistret si cam tot ce zboara, considerat vânat. Am fost si la urs, dar nu pe autorizatia mea.

N-am impuscat urs, n-am impuscat cerb. Cel mai mare trofeu il am la mistret. Eram la o vânatoare colectiva la Buhoci. Era o turma de fapt. Atunci au cazut doi. Unul a fost al meu. Nu a fost nimic deosebit. Bine… sunt acele trairi speciale. Emotiile avute când m-am apropiat, adrenalina de parca impuscasem un elefant, dar… asta a fost tot.”

Pentru mai multa spectaculozitate a schimbat zona si tipul de vânat. Asa ca a pornit-o spre munte. „La capra neagra este putin altfel, sunt diferite conditiile, terenul. Am avut autorizatie la Bicaz, pe Ceahlau. O zi intreaga de urcus, mult grohotis. Am punctat un mascul. Mai greu a fost la coborâre, cu vânatul. Când am ajuns in vale am realizat ca a fost de doua ori mai dificil ca la urcat. Nu-mi mai puteam indrepta degetele de la picioare. Amortisera. Muschii mei nu erau obisnuiti cu acest gen de miscare. Am mers câteva ore numai descult pâna am reusit sa merg normal.”

Pentru o poveste adevarata, scrisa dintr-o experienta traita si de mine, cei doi frati mi-au promis ca ma iau cu ei la o partida. Numai sa trecem de campania asta.

S-a dat verdictul

Laurentiu Popa s-a prezentat in fata comisiei de evaluare, cu doua trofee medaliabile. Unul de caprior si celalalt de capra neagra. Cel de caprior a cumulat 184,98 puncte, fiindu-i conferit diploma si medalia de aur. Cel care s-a bucurat a fost bineinteles… vânatorul.

[wonderplugin_gallery id=”46″]

Elevii din invatamântul primar (de la clasele pregatitoare pâna la a IV-a, inclusiv) si grupele din invatamântul prescolar (gradinite) intra in vacanta, pentru o saptamâna, in perioada 1 – 9 noiembrie, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educatiei Nationale.

Urmatoarea vacanta, de care vor beneficia toti elevii, va fi de pe 20 decembrie si se va incheia pe 4 ianuarie 2015.

Vacanta intersemestriala este prevazuta intre 31 ianuarie si 8 februarie 2015, cea de primavara, intre 11 si 19 aprilie, iar cea de vara va incepe pe 20 iunie.

La Scoala Gimnaziala „Alexandru cel Bun”, elevii si cadrele didactice au sarbatorit intr-un alt mod toamna bogata.

Joi, la prânz, au organizat o activitate frumoasa, ce face parte din proiectul scolar „Micii negustori, ma joc, creez, invat, câstig”, aflat deja la a doua editie. Asociatia Parintilor a fost cea care a luat initiativa desfasurarii acestei frumoase povesti, intitulata sugestiv „Pravalia de toamna”, prin care cei peste 400 de elevi din cele 15 clase ale institutiei de invatamânt au pregatit acasa dulciuri, prajituri, bomboane, dulceturi, zacusca, compoturi si alte produse de toamna, pe care le-au etalat pe rafturi frumos ornate cu bostani luminosi si coronite de flori, pentru vânzare.

Fondurile strânse cu aceasta ocazie vor fi folosite pentru infrumusetarea holurilor scolii si a salii de sport. Echipa de implementare a proiectului este formata din directorul scolii prof. Camelia Stamate, directorul adjunct prof. Carmen Lucia Moisa si coordonatorul de proiecte si programe prof. Madalina Alexoae. Partenerii proiectului sunt Inspectoratul Scolar Judetean Bacau, Asociatia parintilor elevilor scolii si Asociatia „Un zâmbet” Bacau, care s-a prezentat la activitatea de joi cu o echipa de 24 de tineri din programul Acting European 2, organizat de ADA (Asociatia pentru Dezvoltare Activa) prin Erasmus A, coordonati de Victor Toma, tineri veniti din Bacau, România, dar si tari precum Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Turcia, Italia si Croatia.

[wonderplugin_gallery id=”47″]

„Scopul proiectului este ca elevii sa identifice, sa determine si sa promoveze bune practici privind modele de activitati. Multumim in primul rând parintilor copiilor, care mereu ne sprijina si ne sunt alaturi. Prin activitatea de acum, incercam sa dezvoltam spiritul de colaborare intre toti elevii scolii, sa-si dezvolte sentimentul responsabilitatii fata de bunurile materiale ale scolii, sa invete sa lucreze in echipa, sa cunoasca notiunile de economie de piata, produs finit, vânzator, cumparator, negociere, comert liber.”
prof. Madalian Alexoae, coordonator proiect

In fiecare zi, pe la ora prânzului, curtea Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Bacau se umple cu glasuri de copii. Acestia alearga cu nasucurile in vânt, adulmecând aromele apetisante ce vin dinspre cantina

Asezamântului social-filantropic „Samarineanul milostiv”, si incearca sa ghiceasca bunatatile culinare cu care doamna Lenuta, bucatareasa, ii va rasfata. Sunt multi ani de când preotul Vasile Radu, parohul de-atunci al Bisericii „Sfântul Gheorghe”, a sadit samânta milosteniei, demarând acest program social pe care parohul de-acum, preotul Constantin Gherasim, l-a dezvoltat.

Astfel, numarul beneficiarilor a crescut la 30 copii care au parte de o masa calda in timpul anului scolar. „Avem elevi si prescolari din sase colegii si scoli bacauane, selectati in urma unor anchete sociale realizate impreuna cu reprezentanti ai institutiilor de invatamânt, ne-a marturisit pr. Constantin Gherasim. Toate cazurile sunt drame sociale la care nu putem si nu trebuie sa ramânem indiferenti.”

Mici si mari, copiii animeaza colivarul bisericii cu glasurile lor in asteptarea farfuriilor aburinde. Cei mai mari o ajuta pe doamna Lenuta la servit masa. „Suntem ca o mare familie, spune doamna Lenuta, bucatareasa. Copiii vin la mine si se lauda cu notele primite la scoala sau imi povestesc ce-au mai facut in vacante.”

Cei care abia ajung cu nasucurile in farfurii sunt ajutati de cei mai mari sa manânce. Apoi ies strigând intr-un glas „Saru’ mâna pentru masa si bodaproste!” Inafara de masa calda oferita, beneficiarii Asezamântului social-filantropic „Samarineanul milostiv” au parte si de cadouri oferite de catre oameni cu suflet mare, daruri cu care sunt luminate sarbatorile crestine de peste an. Toate aceste fapte bune se doresc a fi inmultite.

„Cu binecuvântarea Preasfintitului parinte episcop Ioachim Bacauanul, vom demara modernizarea cladirii asezamântului social, incercând sa o facem mai incapatoare si mai primitoare, a mai enumerat pr. Gherasim.

De asemenea, in viitor vrem sa extindem si activitatea centrului nostru social, dorind sa introducem servicii de after-school pentru beneficiarii nostri. In plus, vom organiza o scoala de vara, cu activitati educative, excursii si pelerinaje, prelungind astfel programul social si pe durata vacantelor.”

Toate acestea sunt posibile prin efortul conjugat al membrilor Parohiei „Sfântul Gheorghe” in frunte cu preotii Constantin Gherasim, Constantin Leonte si Gheorghe Chirica, la care s-au alaturat oameni cu suflet mare din municipiul Bacau care au ales sa sprijine cu bani, alimente ori servicii de transport activitatea Asezamântului social-filantropic „Samarineanul milostiv”.

L-am intâlnit prima data pe Klaus Iohannis in postura de primar al Sibiului. M-a frapat amestecul de prestanta si respect pentru cei din jur, pentru fapte, dar si pentru cuvântul rostit. Pe masura ce dialogul s-a legat, am cunoscut un om de real echilibru, care mi-a inspirat incredere. Multa incredere. Apoi, l-am cunoscut mai bine ca om de administratie publica si am remarcat grija cu care cheltuie orice ban public si, mai ales, ca nu ia nicio decizie fara sa aiba o strategie, un proiect, fara o gândire pe termen lung.

Avem nevoie de Klaus Iohannis, pentru ca ne poate fi tuturor o lectie de echilibru si seriozitate. Nu vine cu multe vorbe, dar in spatele lui stau proiectele si realizarile. Cine ar fi crezut ca un oras românesc poate deveni capitala culturala europeana? Iohannis a crezut si nu s-a oprit doar la a visa. A facut visul posibil. A transformat Sibiul intr-un loc care a atras toate manifestarile culturale moderne ale Europei. Titlul de „capitala culturala europeana” a durat, conform regulilor, doar un an. Dar efectele au ramas si se resimt si astazi: dezvoltarea turismului in zona, dezvoltarea serviciilor, infrastructura moderna, locuri de munca. Intr-un cuvânt, bunastare.

Generatia mea e generatia oamenilor care aveau, la Revolutie, 20-22 de ani, care erau studenti sau proaspat angajati. Atunci, am avut cu totii visuri si sperante. Unii au plecat prin lume, in cautarea unei vieti mai bune. Altii au ramas aici, iar visele lor s-au spulberat. Generatia care voteaza astazi pentru prima oara sau cei care au acum 20-22 de ani trebuie sa traiasca intr-o lume care sa le faca visele posibile. Cred sincer in Klaus Iohannis si in puterea lui de a transforma România asa cum a transformat Sibiul.

Cu echilibrul si prestanta sa, poate deveni un arbitru al unei societati românesti profund fracturate. Poate aduce un pic de calm, de liniste in rumoarea generala si poate lansa spre dezbatere temele care ne preocupa de fapt: educatia, sanatatea, pensiile, politicile demografice, politicile publice. Poate aduce la aceeasi masa toate fortele politice, pentru a crea un proiect de tara care sa insemne viziune, coerenta, predictibilitate.

Duminica, am sa optez pentru o Românie normala. Pentru o Românie a bunului simt, a echilibrului, a responsabilitatii. Când am sa pun sampila pe Klaus Iohannis am sa ma gândesc la mama mea, care merita sa traiasca intr-o lume unde sa se bucure de respect, la sperantele celor care voteaza pentru prima data, la fiul meu, pe care nu vreau sa-l vad plecat din tara, si la prietenii de prin lume, pe care as vrea sa-i vad intorsi acasa, intr-o lume normala.

Senator Dragos Luchian,
Vicepresedinte Partidul National Liberal – Filiala Bacau

Mare sarbatoare a fost si la Scoala Gimanziala Beresti-Tazlau, unde presolarii si scolarii claselor I-IV, indrumati de prof. pentru invatamântul prescolar Daniela Stoleru, institutor Daniela Timiras si invatator Gabriel Doru, au desfasurat o activitate extracurriculara dedicata sarbatorii de Halloween.

Copiii si-au aratat talentul la concursul de desene (costumatie adecvata sarbatorii) si sculptare de dovlecei.

Efortul lor a fost rasplatit cu premii de catre directorul scolii, prof. Mioara Mârza-Solomon.

Pompierii militari au fost solicitati sa intervina la un imobil de pe strada Cornisa Bistritei, pentru deblocarea unei usi de acces in apartament pentru ca proprietarul, un batrân in vârsta de 105 ani, nu mai raspundea.

Locuinta era situata la etajul zece iar pompierii au intrat in casa pe geamul de la dormitor, folosindu-se de noua autoscara din dotare, care permite accesul la zeci de metri inaltime. „În interior a fost gasit cazut proprietarul.

Acesta a fost preluat de catre un echipaj al Serviciului Judetean de Ambulanta Bacau si transportat la Unitatea de Primiri Urgenta a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau”, a declarat lt. Andrei Grecu, purtator de cuvânt la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Bacau. Pompierii l-au transportat, asadar, pe scari pâna la ambulanta. Dupa ce medicii de la spital au terminat investigatiile, pacientul a fost adus din nou acasa, fiind transportat in apartament tot cu ajutorul pompierilor.

Si pe strada 22 Decembrie, un barbat de 70 de ani era cazut in casa si avea nevoie de ajutor. Si aici pompierii au intrat pe geamul de la bucatarie, proprietarul fiind preluat de un echipaj de la ambulanta si transportat la spital.

O femeie, in vârsta de 80 de ani, din comuna Valea Seaca, s-a trezit, in noaptea de miercuri spre joi, cu un individ in locuinta.

Acesta a inceput sa o loveasca si, spune victima, a fortat-o sa intretina relatii sexuale cu el. Dimineata ea a cerut ajutorul si a fost transportata la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau unde a ramas internata in Sectia de Ortopedie pentru ca are fracturi si policontuzii prin agresiune.

Cazul a ajuns in atentia politistilor care au deschis o ancheta in comuna.

„Se efectueaza cercetari pentru depistarea barbatului banuit de comiterea faptei”, a declarat insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la Inspectoratul de Politie Judetean Bacau.