Spaniolii de la prestigioasa editura madrileana Niram Art l-au… descoperit pe prof. univ. dr. Stefan Munteanu pe internet. Incântati de universul creatiei sale, i-au solicitat cartile publicate, in vederea unei posibile colaborari. Mariana Fernández Anton, reprezentant al editurii, i-a scris: „Cred ca temele pe care le tratati in lucrarile dumneavoastra sunt de interes pentru cititorii de specialitate din Spania (…)

Recent, am inceput un nou proiect, care are ca obiectiv traducerea si introducerea pe piata spaniola a cartilor autorilor români. Mi-ar face o deosebita placere sa colaborez cu dumneavoastra la acest proiect”. Universitarul bacauan a propus pentru aceasta colaborare volumul „Filosofia indiana si creatia eminesciana”, care, intre altele, a primit si elevatele aplauze ale Academiei Române, Sectia de Filosofie a acestei prestigioase institutii decernându-i Premiul „Ion Petrovici”. Raspunsul… spaniol a fost cel asteptat: „Sunt de acord cu propunerea dumneavoastra, la care m-am gândit imediat ce am vazut cartea. Titlul pentru editia spaniola ar putea fi Filosofia indiana si creatia lui Eminescu, pentru a evita orice confuzie in rândul publicului spaniol”. Apoi a venit decizia Consiliului editorial: „… am prezentat lucrarea si (…) am primit raspunsul pozitiv. Editura este de acord sa publice opera dumneavoastra si sa o promoveze in Spania. Cartea reprezinta un studiu interesant si complex. Mi-a atras atentia partea intâi a lucrarii, in care am descoperit notiuni foarte interesante cu care nu eram la curent. Cum ar fi, de exemplu, esenta invataturii Upanisadelor, cu doctrina eliberarii conform careia cunoasterea devine calea eliberarii. Aspecte care ne arata o lume putin cunoscuta oamenilor, o realitate care depaseste aspectele materiale, practice ale existentei, dincolo de detaliile pe care oamenii le cauta in general”, i-a scris Mariana Fernández Anton.

Editarea lucrarii este intr-un stadiu avansat. Se lucreaza la traducere, autorului i-a fost propusa deja coperta cartii. Este de asteptat ca la sfârsitul acestei luni cartea sa fie lansata la Madrid, unde este invitat si autorul. Nota bene, editura are piata de desfacere si in orase precum Londra sau New York. Pe site-ul editurii, la sectiunea Académicos, este realizat si un interesant promo al volumului: „Pentru a ne cufunda în misterele spiritualitatii eminesciene si pentru a identifica profunzimea imaginilor, caracteristicile filozofiei sale, implicite si explicite, obiectivul actual al eminescologiei, am considerat benefica legatura lui Eminescu cu filosofia indiana, nu în principal ca sursa de inspiratie, ci ca un moment important al istoriei culturii universale, capabil sa sugereze maretia operei «omului deplin al culturii române». Altfel spus, ceea ce cerceteaza în primul rând aceasta lucrare este filosofia lui Eminescu, în vreme ce filosofia indiana este folosita doar ca termen de comparatie, ca reflectare puternica, propusa ca sa proiecteze dimensiunile gândirii eminesciene”.

„Pentru mine, ne-a spus autorul, cel care sunt un romantic slujitor al lui Eminescu, 2014 a fost un an bun. A fost unul care mi-a oferit posibilitatea unor realizari pe care nici in vis nu le credeam posibile. Mai intâi, la jumatatea lui martie, a venit provocarea din Germania, de la editura Lambert Academic Publishing, finalizata cu acea bijuterie de carte la care tin foarte mult: Mihai Eminescu’s Contribution o the Psilosophy of Law (Contributia lui Mihai Eminescu la filosofia dreptului), in traducerea colegei de colectiv universitar, prof. Nicoleta Botez. A urmat, la jumatatea lunii aprilie, o si mai mare surpriza, invitatia din Spania, cea despre care am schimbat, prin corespondenta, câteva impresii. Editura Niram Art a fost de acord sa-mi traduca în spaniola si sa publice lucrarea Filosofia indiana si creatia lui Eminescu, cu titlul La filosofia India y creation Mihai Eminescu. Ce inseamna toate acestea pentru mine? Cred ca nu as gasi cuvinte potrivite pentru a-mi trada starea de bucurie si de multumire sufleteasca. Pentru ca nu am visat vreodata la sansa de a-l scoate pe Eminescu, inca o data, in lume. De felul meu, nu prea cred in superstitii, dar nici nu pot trece fara a observa ca, de câte ori am intâmpinat probleme de intelegere a realitatii, salvarea mi-a venit de la Eminescu. Am ajuns pâna acolo incât mi se pare ca pe exegetii onesti el ii iubeste cu adevarat. Asa ca, toata reusita mea din ultimul timp este un semn de iubire eminesciana. Cele doua edituri nu erau interesate de mine, ci de Eminescu. Singurul meu merit este de a-l fi slujit cu onestitate. Iar bucuria pentru implinirile anterioare imi da speranta ca voi obtine sprijin de la Eminescu si la proiectul la care lucrez in prezent cu onestitate”.

Avem spectacol nonstop, n-avem timp sa ne plictisim de când cu epopeea DNA. Mai ramâne sa vedem si confiscari de averi si recuperarea banilor. Poate se mai drege ceva in tara asta, pe ici pe colo. Intre timp, noi tot saraci ramânem, undeva la coada, desi ne-am aliniat demult la presuri europene. Presuri europene, dar salarii asiatice, asta-i unul dintre paradoxurile României, care ne ustura rau de tot.

Românul e istet insa se si descurca. Mai ales când e rost de petrecere. Iar acum este, pentru ca vine Valentine’s Day. Dragostea trecuta in calendar. Cerându-se sarbatorita si cadorisita. Nu e rau nici asa, desi se pune prea mult accent pe partea materiala cu aceste prilejuri, pe cheltuieli aferente, iar dragostea e frumoasa mai ales prin inefabilul ei, prin partea imateriala, dar foarte puternica, eterna. Pentru ca dragostea nu moare niciodata.

Iar ea este adevarata când „inseamna un singur suflet care traieste in doua corpuri”, dupa fericita expresie a lui Aristotel. Se mai spune apoi, si pe buna dreptate, ca dragostea nu are vârsta, pentru ca inima nu face riduri, nu-i asa? Am citit recent niste splendide poeme ale unui poet din generatia marii „avangarde istorice”, Arturo Schwarz, care fac parte dintr-o placheta intitulata „Dragostea la nouazeci de ani”, si am fost incântata de gratia si prospetimea sentimentului.

Traducerea, datorata lui Emil Nicolae, a câtorva dintre aceste miniaturale si pline de farmec poeme, a fost publicata in revista Ateneu din luna trecuta. Venerabilul scriitor (poet, eseist, filosof) si om de arta (colectionar, galerist), intrebat fiind cum vede viitorul poeziei, intr-o vreme când cititorii acestui gen s-au imputinat simtitor, raspunde astfel: „Atâta vreme cât un barbat se va mai indragosti de o femeie si va simti nevoia sa exprime acest sentiment, poezia nu va disparea!” Arturo Schwarz are multe alte idei si convingeri care trasmit un mesaj senin, intelept, plin de umanitate.

El vorbeste despre faptul ca suntem de abia la inceputul unui amplu proces de devenire si de intelegere (care apartine lui homo sapiens) si ca avem mult timp inainte pentru „a intelege ca infruntarea dintre un om si altul este pura ticalosie, pentru a intelege ca barbatul si femeia au o demnitate egala, pentru a intelege ca suntem pe aceasta lume nu pentru a ne lupta cu natura si fiintele ei, ci pentru a pastra cuibul ecologic care este planeta noastra”.

Veti spune ca sunt vorbe si fantezii de poet, dar ce ne-am face fara spiritul si frumusetea poeziei? Viata ar fi atât de searbada fara ea, de netrait chiar. Cu mult miez si de un adevar profund, spre care ar fi bine sa tindem, este si ce crede Arturo Schwarz despre raportul dintre barbat si femeie, vazut ca unul exclusiv complementar, si nicidecum unul de ordin ierarhic sau conflictual. Ceea ce este mai greu de inteles la noi, pe la patriarhali.

O noua premiera la Sectia Animatie a Teatrului Municipal Bacovia

Premiera spectacolului „Regele mincinosilor” de Gheorghe Balint (tatageo) a fost prezentata intr-o conferinta de presa, la mijlocul acestei saptamâni. Intâlnirea dintre actori, regizor si cei implicati in acest proiect, pe de o parte, si jurnalisti, de cealalta parte, a avut loc chiar pe scena pe care se joaca piesa si in decorul acesteia, actorii alegând sa se imbrace in costumele din spectacol.

Daca actorii de la animatie de obicei in spectacole mânuiesc papusi, de aceasta data ei vor juca personaje. Regizorul Gheorghe Balint a declarat ca aceasta piesa este un spectacol de familie, o poveste despre tradare si despre minciuna. „In teatru trebuie sa spui o poveste”, a spus si Andreea Sandu, directorul adjunct al Teatrului Municipal „Bacovia”. Chiar daca personajele sunt unele inchipuite (un rege, un bufon, o mireasa etc.), actiunea seamana izbitor cu ceea ce traim noi in ziua de azi, ceea ce face ca acest spectacol sa se adreseze tuturor categoriilor de vârsta.

„Regele mincinosilor” ii are in distributie pe actorii Marian Puiu Gheorghiu, Laurentiu Budau, Mihai Chihaia, Tiberiu Gabor Bitere, Ion Cosa, Adina Iftimie, Alina Neagu si Mihaela Popa. Scenografia este semnata de Rebecca Balint si Gheorghe Balint.

Muzica poarta amprenta lui Ciprian Manta, iar regia tehnica este asigurata de Adrian Costras. Intrebati de ce ar trebui ca un parinte sa-si aduca copilul la acest spectacol, actorii au raspuns la modul general, ca teatrul umanizeaza, ca piesa are mesaj, iar, mai in gluma, mai in serios, actorul Ion Cosa a dat un exemplu pe care l-a auzit la un tatic: „E mai ieftin la teatru. Decât sa te duci sa cheltuiesti 70-80 de lei pe prostii la mall, mai bine mergi la teatru. In plus, e si educativ.” Spectacolul „Regele mincinosilor” se joaca in premiera duminica, 15 februarie, de la ora 11.00, pe scena mare a Teatrului Municipal „Bacovia”.

La teatru de Ziua Indragostitilor

Pentru ca e un sfârsit de saptamâna sub semnul lui Cupidon, e un prilej numai bun pentru actorii de la sectiunea drama a Teatrului Municipal „Bacovia” sa puna in scena spectacolul „Valentine’s day in familie” de Sergiu Vâlcu. Reprezentatia are loc de la ora 18.00 pe scena teatrului bacauan, avându-i in rolurile principale pe Viorel Baltag, Marlene Duduman, Bogdan Buzdugan, Valentin Braniste, Nela Zare, Dumitru Rusu, Alina Simionescu, Corina Goranda si Bogdan Matei. Regia artistica a spectacolului este semnata de Adrian Gazdaru.

Eduard Sandu a devenit renumit in România dupa ce, in 2013, a participat la show-ul de televiziune „Românii au talent”, unde s-a clasat pe locul III. El a participat in emisiune cu numere de ventrilocie, iar personajul „Nea Alecu” chiar a devenit celebru.

Ventrilocul Eduard vine saptamâna viitoare in Bacau cu un spectacol intitulat „Stand up cu papusi”, spectacol ce face parte dintr-un turneu national ce se desfasoara in 20 de orase. Actor licentiat in actorie si in arta mânuirii papusii si marionetei, Eduard Sandu este din Iasi, unde a si locuit pâna in 2003, dupa care a jucat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botosani.

Momentan este freelancer si nu isi doreste un angajament pentru ca programul fix mai mult l-ar incurca. „Am vrut sa fac ceva ce nu se facea la noi in tara, pentru a reusi sa ma fac cunoscut, asa ca am descoperit ventrilocia. Am lucrat mult, dar a meritat”, a spus Eduard atunci când l-am intrebat cum si-a descoperit aceasta vocatie. Curiozitatea maxima ne-a dus in jurul personajului „Nea Alecu”, despre care am aflat ca a fost adus din America special pentru „Românii au talent”.

Ventrilocul si-a dorit pentru personajul sau un nume românesc, dar nu cele clasice cum ar fi Gheorghe sau Vasile, asa ca l-a botezat „Nea Alecu”. „Am si alte personaje si anume «Romeo», «Lolita», dar cel mai cunoscut e «Nea Alecu». El e vedeta din spectacolul meu”, a mai spus Eduard, despre rolurile si personajele pe care le interpreteaza. Despre texte, a marturist ca sunt scrise dar nu sunt stricte, improvizeaza mereu, astfel facând loc si altor glume in spectacol, ceea ce face ca show-ul sa fie mereu viu si niciodata la fel.

„Pe bacauani ii astept la spectacol si o sa vada ca o sa fie placut surprinsi”, a adaugat Eduard Sandu, care va fi prezent cu spectacolul sau in Bacau, miercuri 18 februarie, intr-un pub din zona centrala a orasului. Pentru viitor, Eduard pregateste deja un nou show, incearca sa pregateasca si un serial online, iar daca cineva doreste sa afle mai mult o poate face pe eduardsandu.ro.

Marturisit sau nu, dascalul de româna viseaza la prelungirea destinului profesional prin odrasla sa. Giorge Pascu (1 dec. 1882, Bacau – 16 apr. 1951, Zlatna, jud. Alba) ar trebui sa se considere, acolo unde este, de trei ori multumit: fiica, nepoata si stranepoata sunt filologe, slujind limba si literatura româna cu rara abnegatie. (Ultima dintre ele, specializata în limbi straine, a cochetat si cu ziaristica.)

Dictionarul filologilor români (1978) ne informeaza ca Giorge Pascu a fost lingvist si istoric literar, produsul Universitatii „Al. I. Cuza“ din Iasi. Discipol mult apreciat al lui Al. Philippide, si-a luat doctoratul în Litere sub conducerea acestuia, tratând „Despre cimilituri“ (doua volume – 1909 si 1911 -, la Iasi si Bucuresti). A fost directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Iasi, iar apoi primul profesor de istoria literaturii române.

A fondat „Revista critica“, a scris despre cronicari îndeosebi, iar pe linie strict lingvistica, este autorul lucrarii „Sufixele românesti“ (1916), citata în toate ocaziile când cineva abordeaza tema formarii cuvintelor în limba româna.

În urma cu câtiva ani, cercetând volumele „Dascali mureseni“, am descoperit medalionul profesoarei Corina Tîrnaveanu, de la Colegiul National „Al. Papiu-Ilarian“ din Târgu-Mures, fiica lui Giorge Pascu. Când am avut bucuria de a o contacta telefonic – dupa numeroase investigatii -, am considerat întâmplarea ca un dar divin. De atunci am vizitat-o de 4-5 ori, într-un apartament care pastreaza cu sfintenie arhiva filologului din secolul trecut. Am consultat acolo manuscrise, colectii de reviste, lucrari cu însemnarile lui Giorge Pascu, corespondenta, fotografii etc. Din acestea au rezultat comunicari stiintifice prezentate la conferintele Universitatii „Petru Maior“ din Târgu-Mures, iar acum pregatim împreuna un volum omagial.

Corina Tîrnaveanu este un bun pazitor al limbii române corecte. Discutiile telefonice sau cele de la masa de lucru erau întrerupte de digresiuni filologice, venite de la un demn urmas al marelui carturar. Iata câteva dintre ofurile datatoare de neliniste, pe care ma ruga de fiecare data sa le fac publice:

„- De ce si coperti? Dupa ce ne-am obisnuit cu pluralul coperte (DOOM1 – 1982), aflam ca se poate spune si asa, si asa… Când îi auzi pe cei doi e, simti o mare bucurie. De ce ne-a fost luata în 2005?

– Risipim cuvinte: «Plicul a fost trimis de catre Ionica». Ce mai cauta acel catre? E mai pompos, nu?

– Ma calca pe nervi absenta lui pe în fata pronumelui relativ de acuzativ: «Rezultatul care vi l-am comunicat…» Una-i pe care – complement direct, indirect sau circumstantial – si alta-i care, subiect!

– Nu e normal sa pui mereu numele de familie în fata, ca la strigarea catalogului, dupa cum nu e normal sa pui la toate cuvintele accentul pe prima silaba.

– La «Papiu», o scoala foarte buna, am reusit nu numai sa formam, dar sa si mentinem acel front comun pentru cultivarea limbii: profesoara de matematica, de exemplu, încercuia greseala de ortografie din lucrarea elevului, fara sa-i scada nota, dupa care mi-o comunica mie. Faceam o lectie speciala numai cu erorile din lucrarile semnalate la alte discipline. La început o colega – de chimie parca – îi cerea liceanului: «Scrie s-a despartit!» «Nu asa, draga, ca iese altceva. Lasa-ma pe mine sa-i explic, la ora de româna.»

– Sa stiti ca literatura am uitat-o în buna parte, dar limba româna nu!“

Spre onoarea Domniei Sale!

Bacauanii amatori de muzica populara autentica au ocazia sa participe la o „serata folclorica” de exceptie, vineri, 13 februarie 2015, la Teatrul Municipal „Bacovia”, de la ora 18. Dupa mai multi ani, Cristi Nastase si taraful sau de lautari din tata in fiu, cu muzica in sânge, taraf infiintat „dintr-o ambitie, dintr-o dorinta mai veche a mea, este un proiect nou”, vine in Bacau cu un spectacol de zile mari.

„Vreau ca de ziua mea, in ziua spectacolului implinesc o vârsta, fac, iata, 46 de ani de viata, dar si 27 de cariera artistica, care mi-a adus mari bucurii si impliniri, sa daruiesc prietenilor, colegilor, tuturor celor care iubesc muzica populara un spectacol la care ma gândesc de mult si visul meu se implineste acum. De aceea am intitulat spectacolul «Serata folclorica aniversara», unde vom fi intre prieteni”, ne spune Cristi.

Fiu si nepot de lautari

Cristi Nastase este fiu si nepot de lautar, tatal sau, Gheorghe Nastase, clarinetist, a cântat multi ani cu Ion Dragoi, cu „Plaiurile Bistritei”, bunicul, Anghel, violonist, dar si unchiul, tot Anghel, tot lautar, iar in timpul liber profesor de matematica, cât si fratele, clarinetist, membru al tarafului.

Violonist de exceptie, talentat, Cristi a intrat, si el, in orchestra „Plaiurile Bistritei”, la 15 ani, a absolvit, singurul din familie, Conservatorul. Taraful “Cristi Nastase” este format din lautari tineri, talentati, care cânta din placere: Daniel Prodan – violist (fost component al tarafului lui Gheorghe Zamfir), la tambal Iulian Spataru, Florin Lungu la contrabas, acordeonist Viorel Dura, unul dintre cei mai buni din Moldova, dupa cum spune Cristi Nastase, la trompeta profesorul Cristi Ruscior (numarul 1 in Moldova), fost director artisitc al Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, Mihai Nastase, fratele lui Cristi, aduce, cu talentul lui, sunetul clarinetului, dar si al altor instrumente de suflat. Vioara intâi, dirijor, orchestrator si manager – Cristi Nastase.

„Muzica mea vine de la Ion Dragoi”

„Izvoarele noastre vin de la Ion Dragoi, cel mai mare violonist pe care l-am cunoscut, Florea Cioaca, Grigoras Dinicu, carora le aducem si cu ocazia acestui concert un cald omagiu, asa cum stim noi, prin muzica”, precizeaza dirijorul Cristi Nastase.

Invitatii lui la concertul aniversar sunt cunoscutii si indragitii solisti Viorica Macovei, Alexandru Bradatan, dar si mai tinerii Marius Stefan (muzica de petrecere), Teodora Panaite, Briana Olteanu, Denisa Farcas si Sânzâiana Odor. Va fi o „excursie muzicala” prin toate zonele folclorice ale tarii, cu dese popasuri in vetrele folclorice ale Moldovei, repertoriul divers cuprinzând muzica populara, de petrecere, café concert, melodii celebre, instrumentale si vocale.

Cristi Nastase este acum dirijorul Orchestrei „Rapsodia Vasluiului” , „locul unde mi-am gasit linistea, locul adecvat unde imi fac meseria, unde sunt apreciat, unde am gasit oameni care stiu ce inseamna muzica, talentul, munca, ceea ce-si doreste orice om, orice artist”, dupa cum spune Cristi. De altfel, cu aceasta orchestra a participat la multe spectacole de inalta tinuta, alaturi de „Ciocârlia”, „Lautarii”, „Doina Gorjului”, Ansamblul „Maria Tanase”. Recent a primit Diploma de Excelenta – Tezaur Folcloric – pentru „o viata in slujba folclorului românesc, in semn de apreciere si deosebita consideratie”, din partea Societatii Române de Televiziune (TVR1).

De sarbatori, Cristi Nastase a scos pe piata albumul “Merg colindatori pe drum”, care se adauga altui CD, editat cu sprijinul societatii „Desteptarea”.

Mostenirea lui Cristi Nastase: Smaranda si Alin

Cea mai mare bucurie si realizare a apreciatului solist si dirijor sunt insa cei doi copii, Smaranda, de 5 ani, si Alin, de 10 ani. „Sunt copii foarte talentati, care se indreapta catre muzica, acum insa se joaca, Smaranda cu vocea, iar Alin, elev la Colegiul National «George Apostu», cu vioara. Alin a cântat cu mine, in concert, când era mai mic, insa acum are tot ce-i trebuie, talent, vointa, prezenta si, daca ma va depasi, asa cum l-am depasit eu pe tata, sunt sigur ca va ajunge un mare violonist,”, spune cu mândrie Cristi, fericitul tata.

La spectacolul aniversar, de vineri, 13 februarie, de la ora 18.00, se intra pe baza de invitatie si este transmis in direct de Radio Iasi (invitat special fiind directorul muzical al studioului, George Vanvu) si preluat de EST TV, din Piatra Neamt.

„Dorinta mea, gândul meu sunt de a ma intoarce in Bacau, este orasul meu, orasul unde am invatat muzica, unde am debutat si unde am multi prieteni, printre care, daca imi dati voie, am sa-i numesc aici pe Cristi Manolache si pe Dan Brândusoiu, oameni care m-au ajutat atunci când am avut nevoie, cum vreau sa multumesc si ziarului Desteptarea, ziarul meu de suflet”, ne-a spus in incheiere Cristi Nastase.

[wonderplugin_gallery id=”164″]