In Suedia, prin inchisori incepe a bântui pustietatea.
Recent, din lipsa de clienti, mai multe puscarii au fost inchise. Doar 4.500 de detinuti mai exista in aceasta tara. Potrivit ultimelor statistici, România are 33.000 de detinuti. Deficitul de locuri de cazare este de 11.170. Se investeste in extinderea inchisorilor. Neindoielnic, numarul de detinuti este direct proportional cu valoarea managementului politic…
Zgomotul mediatizat de catuse, devenit o vedeta cotidiana, nu ma impresioneaza. Ma ingrijoreaza ca oameni precum Elena Udrea au ajuns dupa gratii. Nu doar din cauza ca acesta este un simptom al cancerului moral public. Ma ingrijoreaza costurile sociale care trebuie suportate. Armii de procurori, sereisti, jandarmi, judecatori, gardieni, politisti mai mult sau mai putin mascati stau la dispozitia unor asemenea suspecti/inculpati/condamnati, risipind aiurea pipernicitele noastre resurse bugetare.
Daca sunt vinovati, oameni precum Elena Udrea ar trebui condamnati mai intâi pentru sfidarea elementarei morale publice. De pilda, n-ar trebui sa li se mai permita sa pohteasca nici macar la o functie de sef de scara de bloc. Apoi, daca au jefuit, prioritatea ar trebui s-o constituie nu aruncarea dupa gratii, ci recuperarea, intr-un timp record, a contravalorii jafului. Chiar si dupa aceea, daca oamenii de acest gen mai au macar un strop de bun simt, ar trebui sa cantoneze prin manastiri, sa se reculeaga, dar nu ca slujitori de altar, ci ca ingrijitori de latrine si de titulari ai maturoiului. Ar putea spala, cu piosenie, in curtea manastirilor, picioarele platitorilor de taxe si impozite pe care i-au jefuit la drumul mare. Astfel, posibila lor reabilitare ne-ar costa mult mai putin si ar fi mai eficienta decât in puscariile din care ar coordona afaceri infractionale.
Exagerez, desigur, brodând pe canavaua unor utopii care nici nu prea respira aerul democratiei, dar România, un veritabil lupanar politic, tinde sa ajunga, prin contagiune, o leprozerie morala. Priviti, de pilda, cum incearca unii sa incropeasca partide noi, reunind prostituati politici pe care-i prezinta ca pe niste fete mari, gravide de inocenta democratica. Povestea asta este mai grava decât spalarea banilor publici. Acesti tartori de lupanar politic ar trebui sa se refugieze, cu tot cu acolitii lor, departe de tot de lumea cu bun simt, intr-o leprozerie morala a lor, sa se jefuiasca, sa se pacaleasca electoral unii pe altii, sa-si gestioneze fiintarea lor jalnica dupa niste principii in care gesturile lor de mafiot – gen degetul la nara dreapta – ar fi apreciate ca limbaj firesc pentru ei, nu un prilej de disputa hermeneutica pentru noi.
