Panică națională, evacuări de urgență și un val de frică ce a măturat țara. România întreagă tremura de teama ciclonului apocaliptic „Ashley”, despre care se spunea că va distruge totul în cale. Mii de oameni și-au părăsit casele, autoritățile au ridicat diguri de protecție, iar televiziunile transmiteau non-stop avertismente severe.
În mijlocul acestui haos însă, un om a avut curajul să ridice un semn de întrebare: Lucian Sfîcă, conferențiar în Departamentul de Geografie, ce predă discipline de Meteorologie-Climatologie, la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, a descoperit adevărul din spatele așa-zisului ciclon.
„Am simțit că ceva nu era în regulă,” mărturisește Lucian Sfîcă, care a decis să investigheze îndeaproape afirmațiile despre ciclonul care ar fi trebuit să lovească România. „Urmăresc constant modelele de prognoză și hărțile sinoptice, este un fel de tabiet al meu, dar și parte din munca mea de zi cu zi. Pur și simplu nu exista niciun semnal serios că Ashley ar urma să se formeze, cu atât mai puțin să lovească România, cauzele fenomenelor meteorologice în desfășurare cu potențial sever de manifestare fiind diferite din punct de vedere științific.”
Cercetările profesorului Lucian Sfîcă au scos la iveală un adevăr șocant: „Ashley” era, de fapt, o invenție. „Am făcut un simplu search pe Google. Era evident că, dacă ar fi existat un ciclon, ar fi trebuit să fie menționat și de surse internaționale. Totuși, singurele informații despre ciclon proveneau din România. A fost o găselniță pur românească,” explică profesorul, care a devenit rapid o voce critică în fața exagerărilor mediatice.
Specialiștii ANM au confirmat, la rândul lor, că nu exista nicio amenințare iminentă. Cu toate acestea, frenezia mediatică și zvonurile au continuat să se răspândească, amplificând panica în rândul populației. „Chiar dacă meteorologii noștri spuneau clar că nu va fi niciun ciclon, discuțiile nu se opreau. Era ca și cum mass-media refuza să accepte realitatea,” adaugă Sfîcă.
Acum, după ce furtuna mediatică s-a domolit, întrebările rămân: cum ar trebui să reacționeze publicul la astfel de știri alarmiste și de ce s-a ajuns la o asemenea escaladare? „Oamenii trebuie să înțeleagă că prognoza meteo nu este o știință exactă, dar oferă totuși un ghid solid. Așteptările de certitudini absolute sunt nerealiste,” subliniază profesorul. „Este o provocare pentru toți – să învățăm să discernem între fapte și senzaționalism.”
Sfîcă atrage atenția asupra pericolului pe termen lung: „Dacă astfel de situații continuă, riscăm să ne confruntăm cu o problemă gravă de percepție. La un moment dat, vremea chiar va crea probleme serioase, dar nimeni nu va mai crede avertizările – exact ca în povestea cu Petrică și lupul.”
Lucian Sfîcă spune că prognoza meteo trebuie să rămână un reper de bază în societate, iar atunci când ANM (Administrația Națională de Meteorologie) emite un cod de avertizare, acesta trebuie tratat cu seriozitate și respectat de toată lumea.
Avertismentele meteorologice nu sunt doar niște simple informații; ele reprezintă măsuri de protecție care pot salva vieți și pot preveni dezastrele naturale. Totuși, problema apare atunci când oamenii își formează așteptări nerealiste față de ceea ce poate oferi meteorologia.
Există o tendință larg răspândită de a cere certitudini absolute de la meteorologi, ceea ce, în realitate, nu este posibil. Meteorologia este o știință probabilistică, bazată pe modele și observații, care pot prezice evoluția vremii, dar nu pot garanta rezultate infailibile.
Profesorul ieșean spune ca trebuie să eliminăm discrepanța dintre complexitatea fenomenelor meteorologice și modul în care acestea sunt comunicate în mass-media.
De multe ori, termenii utilizați în știrile despre vreme sunt exagerați, iar fenomenele sunt prezentate într-un mod alarmist, ceea ce poate crea o prăpastie între realitatea științifică și percepția publicului.
Meteorologii pot oferi prognoze foarte precise pentru următoarele 24 de ore, dar pe măsură ce perioada prognozată se extinde, gradul de incertitudine crește. De exemplu, pentru un interval de 3 zile, prognoza este destul de solidă, dar pentru o săptămână sau 10 zile, aceasta devine mai puțin sigură. Iar dacă vorbim despre o prognoză pe 30 de zile, aceasta nu mai poate fi considerată decât o estimare generală, nu o predicție exactă.
Așteptările ca meteorologii să prezică exact cum va fi vremea peste o lună sau mai mult sunt nerealiste și periculoase, pentru că ele creează o falsă impresie de control absolut asupra fenomenelor naturale. De fapt, la acest nivel de precizie, niciun specialist nu poate oferi certitudini.
De aceea, trebuie să înțelegem că prognozele meteo sunt instrumente extrem de utile, dar nu perfecte. Ele ne oferă direcții și orientări, dar nu pot elimina complet imprevizibilitatea vremii. În acest context, rolul ANM este esențial. Aceasta este instituția autorizată a statului care deține expertiza necesară pentru a emite avertismente oficiale. Dacă ne îndoim de aceste surse și ne bazăm pe prognoze de pe rețelele sociale sau surse nesigure, riscăm să pierdem reperul esențial într-un domeniu critic pentru siguranța națională.
În final, profesorul susține că trebuie să acordăm respectul cuvenit instituțiilor precum ANM. „Dacă vrem să avem un stat funcțional, trebuie să respectăm autoritățile competente, precum ANM. Cei care fac prognoze meteorologice improvizate pe rețelele sociale nu oferă siguranța de care avem nevoie.”
Scandalul ciclonului Ashley rămâne un exemplu clar al pericolelor unei informări greșite și a panicii alimentate artificial. După această farsă națională, rămâne doar întrebarea: oare am învățat ceva sau ne vom trezi din nou în fața unor titluri care anunță „cea mai grea iarnă din ultimii 100 de ani”?
Meteorologia oferă astăzi mult mai mult decât în trecut, datorită tehnologiilor moderne, dar este o știință complexă, supusă unor variabile continue. De aceea, oamenii trebuie să accepte că nu toate prognozele se vor realiza cu precizie absolută și să înțeleagă că schimbările rapide ale condițiilor atmosferice fac parte din însăși natura vremii. Când ANM emite un cod, este esențial ca toți să-l respectăm și să acționăm preventiv, chiar dacă prognoza nu este întotdeauna perfectă. Doar așa putem menține un echilibru între știința vremii și modul în care ne pregătim pentru eventualele sale manifestări.
