In tara lui Caragiale

Z
Contrasens

31 iulie 2016

Dupa cum se stie, primarul Craiovei, Olguta Vasilescu, a fost retinuta intr-un dosar in care a fost acuzata de primire de foloase necuvenite materializate in… intentii de vot. Adica, au explicat procurorii, niste firme varuisera niste blocuri si, prin asta, au determinat niste alegatori sa-si doreasca sa voteze cu Olguta.

Dovezi? Pai, ce nevoie mai are Justitia noastra de dovezi când exista atâtia denuntatori?! Pentru ca lucrurile au mers mai departe si, in tara lui Caragiale, a aparut un nou dosar contra primaritei. De data asta in urma unui denunta al unui tânar presedinte de asociatie de proprietari.

Care s-a simtint amenintat de faptul ca Olguta Vasilescu a declarat, dupa ce a iesit de la tribunalul in care se judecase cererea sa de arestare in primul dosar, ca „nici o fapta buna nu ramâne nepedepsita”.

Asa ca Asociatia de Proprietari face o plângere penala deoarece reprezentantii sai „se simt amenintati de pedeapsa la care face referire” Olguta Vasilescu.

Dar lucrurile nu se opresc aici! Punctul al doilea al plângerii penale semnate de presedintele de asociatie de proprietari este dedicat unei „vizite neplanificate a unei echipe RDS la domiciliul presedintelui” asociatiei.

Echipa primise ordin sa traga fibra optica in urma unei solicitari depuse, se pare, de presedintele asociatiei. Ca a fost vorba de o incurcatura, ca presedintele-denuntator nu-si mai aminteste ca a depus cererea, cert este ca vizita echipei de la operatorul de cablu i s-a parut suspecta si omul a depus plângere penala pentru „oprirea intimidarii” formulate de Olguta Vasilescu si „a verificarii intentiei echipei RDS”.

Ca sa avem o imagine clara asupra persoanei respective, sa mai precizam ca este aceeasi persoana care a denuntat-o pe Olguta Vasilescu in problema varuirii fatadelor, in numele Asociatiei de Proprietari in urma unei sedinte la care ar fi participat doar opt locatari din 100.

Si tot el este cel care, in 2009, a reusit, dupa ore de discutii si proteste, sa inregistreze la Finantele Publice din Craiova un contract scris pe hârtie igienica conform caruia se angaja sa invete porcul vecinului sa calculeze taxe si impozite pe calculator, iar daca nu reusea, se obliga sa plateasca o despagubire in moneda statului Botsuana.

Problema nu este ca exista astfel de persoane. Statistica ne spune ca fiecare tara are parte de cetateni de acest gen.

Problema este ca denunturile penale formulate de acest gen de persoane sunt luate in serios si transformate in dosare penale. Iar alti cetateni sunt arestati pe baza acestor dosare iar viata lor este distrusa si cariera compromisa.

Acum, nu trebuie sa mai desenez ca daca nu ar fi existat anumite interese, dosarele penale realizate pe baza acestor denunturi ar fi fost infirmate.

Dansatorii din Tarhausi coboara folclorul autentic pe Valea Trotusului

Petru Done

31 iulie 2016

tarhausi1 — Dansatorii din Tarhausi, in parcul din Slanic Moldova (Foto: Petru Done)

Trecator ca oricare turist prin statiunea Slanic Moldova acum in miez de vara, am dat, in preajma chioscului din parc, peste un grup de tineri dansatori dintr-un sat de munte bacauan, Tarhausi. Sase perechi care, acompaniate de o vioara si de o gorduna faceau deliciul trecatorilor cu iscusitele lor piruiete, dar si cu strigaturile specifice dansurilor populare din zona Ghimesului.

Erau dansatorii din grupul „Datina stramoseasca”, indrumati chiar la fata locului de „nasii” acestui ansamblu de datini si obiceiuri populare ghimisene, cunoscutii Viorica si Petrica Bilibok-Bârsan, invatatori la scoala „Grigore Tabacaru” din Tarhausi.

Gordunasul si violonistul tin hangul dansatorilor din „Datina stramoseasca” (Foto: Petru Done)

„Cu acest ansamblu – ne-a spus Petrica Bilibok-Bârsan – incercam sa revigoram, pe cât posibil, traditiile populare, in speta pe cele artistice, cântul si jocul. Avem o activitate cu circa 16 tineri, pentru dansuri populare si culegere de folclor. Vrem sa redescoperim traditiile care au fost uitate, acum prafuite. Ma refer mai cu seama la traditiile românesti, care deranjeaza foarte mult in zona, dar am incercat de fiecare data sa promovam elementul românesc, sa demonstram ca avem traditii, dovezi ale vietuirii noastre pe aceste locuri”

Grupul „Datina stramoseasca” a fost infiintat in anul 1998. Acum are un veritabil palmares artistic, dupa participarea, an de an, la mai multe festivaluri folclorice. Vioara si gorduna sunt singurele instrumente dupa sunetele carora joaca tinerii. Instrumentistii sunt autentici, localnici, iar gorduna, un soi de contrabas pitic, este un instrument muzical arhaic, confectionat numai in zona Bolovanis, vecina cu satul Tarhausi. „Gorduna, in formatiile de cântareti din zona noastra – spune Petrica Bilibok-Bârsan – este un instrument rar si apare din ce in ce mai rar. Ultimul constructor gordunar din Ghimes, Gavrilut Suciu, a murit in acest an, la vârsta de 91 de ani”.

Grupul „Datina stramoseasca” participa an de an la festivaurile folclorice

Membrii ansamblului sunt, in buna parte, copii care au crescut sub mâna celor doi dascali. Unii au terminat scoala generala, dar invatatorii ii mentin aproape de ei. In 2007 – 2008, când au facut filmarea pentru documentarul „Nunta din Tarhausi”, erau 28 de perechi. Acum nici jumatate nu au mai ramas.

Viorica si Petrica Bilibok-Bârsan

„Am reusit sa initiez cât de cât tineretul de la noi, altfel mâine-poimâne ni se va spune ca noi nu am existat acolo. Unii spun ca in Ghimes-Faget nu ar mai fi decât cel mult 11 familii de români. Maghiarii au scos multe lucrari prin care vor sa demonstreze ca ei sunt autohtonii zonei. Dar si in Hartile Iosefine, din Austria, in tinutl nostru apare trecuta o biserica româneasca, de orice rit o fi fost ea. Inca din 1725 avem o mentiune in lucrarea unui preot, care a mentionat existenta unei scoli si a unui invatator, Vasile Rusu, in Ghimes Faget, o scoala cantorala, cam in zona unde acum este asezamântul filantropic «Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil», inugurat in urma cu doi ani.”
Petrica Bilibok-Bârsan, coordonatorul Grupului folcloric „Datina stramoseasca”

O nouă pagină de istorie creștină pentru comunitatea ortodoxă din Săucești

Liviu Maftei

31 iulie 2016

IPS Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a sfințit Așezământul social-filantropic și cultural „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din comuna Săucești, județul Bacău.

Se obișnuiește ca, la o sărbătoare importantă, să se adune întreaga suflare a satului, cu mic, cu mare. Iată că și acum, în ziua lăsatului de sec a Postului Sântămăriei, credincioșii din comuna Săucești au umplut curtea bisericii satului, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ca să participe la sfințirea noului așezământ social.

Edificiul a fost ridicat în apropierea bisericii și vine să întregească truda de peste două veacuri a acestei comunități creștine.

„Construcția, începută în anul 2008, are o arhitectură deosebită și cuprinde o sală centrală cu multiple utilizări, alături de o bucătărie utilată și o cameră mortuară. De asemenea, ea beneficiază de o pictură frumoasă, în stil bizantin, care întregește atmosfera de rugăciune”, a declarat preotul Ioan Vadana, parohul bisericii din Săucești.

Ziua de duminică, 31 iulie, a venit și ea ca o încununare a muncii ctitorilor contemporani, urmași ai celor care, în urmă cu peste două veacuri, puneau piatra de temelie a bisericii. Enoriașii, în frunte cu preotul-paroh Ioan Vadana și primarul Valentin Manea, l-au avut ca invitat la această sărbătoare, alături de oficialități locale și județene, pe ierarhul locului, IPS Ioachim, care, împreună cu un sobor de preoți din Protopopiatul Bacău, a săvârșit slujba de sfințire a așezământului.

Prin rugăciune, agheasmă și untdelemn sfințit, Așezământul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și-a primit menirea, aceea de centru al activităților sociale, filantropice, culturale și duhovnicești ce se vor desfășura în această parohie. În continuare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească pe o scenă amplasată în fața bisericii, în timp ce credincioșii, în liniște, au putut să viziteze noul spațiu social-duhovnicesc.

Cuvinte ca „Foarte frumos!”, „Ca-n filme!” sau „Bravo părintelui Ioan, c-a făcut așa o mândrețe de casă!” se auzeau pe buzele vizitatorilor încântați de ceea ce-au văzut.

„Comunitatea aceasta, satul acesta are o istorie multiseculară care – iată! – astăzi se înnoiește cu o nouă pagină scrisă în cartea veacurilor prin truda jertfelnică a frățiilor voastre”, a precizat IPS Ioachim ca o concluzie, în cuvântul său de învățătură.

Pagina 1

Deșteptarea

31 iulie 2016

Tanchistii deschid portile unitatii pe 1 august

Ramona Ionescu

30 iulie 2016

porti deschise tancuri 1 — Bacauanii vor avea acces liber in unitatea militara/Foto: Ramona Ionescu

– cu aceasta data se schimba si comandantul unitatii

Luna august debuteaza cu o atmosfera de sarbatoare la Batalionul 631 Tancuri „Oituz”. Unitatea militara cu sediul in strada General Stefan Gusa, nr. 6, aniverseaza pe 1 august, 97 de ani de la infiintarea armei tancuri in armata României. Cu aceasta ocazie, bacauanii iubitori de forta bruta camuflata sub blindaj de tanc si alte mijloace blindate din dotarea militarilor bacauani, sunt asteptati la sediul unitatii, incepând cu ora 11.00, pentru a lua parte la Ziua Portilor deschise.

Citat: “Evenimentul face parte din seria de manifestari prilejuite de aniversarea a 140 de ani de existenta a Brigazii 15 Mecanizata “Podu Inalt” din Iasi, esalon superior al batalionului de tancuri Bacau”, declara cpt. Ion Anghel, ofiter de relatii publice la Batalionul 631 Tancuri “Oituz”

Cu 1 august 2016, la comanda unitatii va fi preluata de locotenent colonel Gabriel Turculet. Acesta il inlocuieste in functie pe lt.col. Marius Marian.

Asociatia Lumina, cooptata in Norvegia, intr-un schimb de experienta in ingrijirea paliativa

Madalina Rotaru

30 iulie 2016

Luna august 2016 debuteaza pentru Asociatia Lumina, Bacau, cu o noua reusita in eforturile pe care echipa de lucratori ai acesteia le intreprind de ani in cresterea gradului de acces la ingrijirilie paliative pentru persoanele diagnosticate cu boli limitatoare de viata, in special copii, din judetul Bacau si imprejurimi.

Astfel, in perioada 8-12 august, o delegatie din cadrul „Lumina” formata din directorul executiv al asociatiei, Mihaela Dumitrache si Mara Matei, specialist in relatii publice, se va afla, in premiera in Norvegia, intr-un schimb de experienta in domeniul ingrijirilor paliative pentru copii.

„Vom vizita, practic, un ONG similar din Norvegia, Foreningen for Barnepalliasjon, in scopul de a aduce din experienta norvegiana in domeniul ingrijirilor paliative in Romania, dar si de a initia ulterior noi proiecte in parteneriat cu organizatia norvegiana. Credem ca acest lucru va duce la cresterea gradului de acces la ingrijirea paliativa pentru copiii cu boli incrabile in ambele tari”, a spus Mara Matei, reprezentant Asociatia Lumina.

Vizita va fi „intoarsa” la inceputul lunii octombrie 2016, atunci cand o delegatie din partea ONG-ului partener norvegian, din care va face parte si presedinta acestuia, Natasha Pedersen, va veni in Bacau pentru a cunoaste modul in care se ofera aici servicii de ingrijiri paliative.

Totul se petrece in cadrul proiectului intitulat „Next Step in Palliative Care” („Urmatorul pas in ingrijirile paliative”, n.r.), cu finantare norvegiana, grant obtinut ca urmare a succesului implementarii de catre Asociatia Lumina in parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau, a proiectului „Ingrijiri paliative – masuri integrate pentru incluziune sociala” (aprilie 2015 – noiembrie 2016), derulat cu sprijinul financiar al Programului R010-CORAI, finantat de Granturile SEE 2009-2014 si administrat de Fondul Roman de Dezvoltare Sociala.

Prin programul CORAI a fost lansat Apelul Bilateral pentru Suportul Promotorilor de Proiect in vederea identificarii si dezvoltarii de parteneriate cu entitati similare din Statele donatoare, Islanda, Norvegia si Liechenstein, in urma caruia Asociatia Lumina din Bacau a obtinut un grant de 5.000 euro.

Pana in prezent, prin „Ingrijiri paliative – masuri integrate pentru incluziune sociala” au fost formati in ingrijirile paliative 420 de specialisti din tara, au fost informati pe tema 500 de studenti – viitori lucratori sociali si a fost elaborata „Metodologia de lucru in ingrijirea paliativa, in institutii”, instrument trimis spre testare in 13 DGASPC-uri din tara.

Batrân mort intr-un incendiu la Somusca

Geta Panaite

30 iulie 2016

Barbatul in vârsta de 83 de ani, din satul Somusca, comuna Cleja, a fost gasit fara viata in locuinta sa, sâmbata dimineata, când un nepot a mers sa-l viziteze.

Casa nu mai avea energie electrica de câtiva ani si se pare ca focul s-a iscat de la o lumânare, uitata aprinsa peste noapte si care ar fi cazut pe covor.

Acesta a ars mai mult mocnit, iar proprietarul s-ar fi intoxicat cu fumul gros.

La fata locului au ajuns si pompierii, insa pentru batrân nu s-a mai putut face nimic, trupul neinsufletit fiind transportat la Morga pentru efectuarea necropsiei si stabilirea cauzei mortii.

Bacau: Pieton beat, accidentat in timp ce traversa neregulamentar

Comunicat de presa

30 iulie 2016

La data de 29 iulie a.c., în jurul orei 07:30, polițiștii au fost sesizați despre producerea unui accident rutier cu victimă, pe Bulevardul Unirii din municipiul Bacău.

Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 40 de ani, din Bacău, care conducea un autoturism pe Bulevardul Unirii a surprins şi accidentat un bărbat de 30 de ani, din Bacău, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis şi fără să se asigure.

Pietonul a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a primit îngrijiri medicale, fără a necesita internarea.

Persoanele implicate în evenimentul rutier au au fost testate cu aparatul etilotest, care aindicat valoarea 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru conducătorul auto şi 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru pieton.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Accident mortal la Fundu Tutovei

Geta Panaite

30 iulie 2016

Un barbat de 77 de ani din Bacau si-a pierdut viata, in aceasta dimineata, intr-un accident rutier petrecut pe DN-2F, in localitatea Fundu Tutovei, din comuna Plopana.

Acesta conducea un autoturism Dacia si se indrepta catre Vaslui, iar la un moment dat a intrat intr-o caruta incarcata cu fân, semnalizata corespunzator, care se deplasa pe aceeasi directie de mers, dupa care a ajuns pe contrasens unde a intrat in coliziune si cu o autoutilitara, condusa regulamentar, din sensul opus, de un sofer de 40 de ani, din Vaslui.

In urma accidentului, soferul autoturismului Dacia a murit iar un alt barbat de 50 de ani, pasager in caruta, a fost ranit si a fost transportat la spital pentru ingrijiri medicale.

Politistii de la Rutiera au deschis un dosar penal si fac cercetari pentru a stabili imprejurarile exacte in care s-a produs evenimentul.

Traficul greu a fost intrerupt mai bine de o ora, cât s-au facut masuratori la fata locului, dar autoturismele au putut circula pe un drum de pamânt, paralel cu cel national.

O genealogie din veacul al XIX-lea

Memoria

Deșteptarea

29 iulie 2016

Radu Rosetti ne povesteste cum, dorinta de a dovedi ca radacinile familiei sunt foarte vechi, a determinat domnitorul Mihai Sturdza sa plateasca 800 de galbeni pe un act falsificat.

„Alt Alexandru Sturdza, un var al lui Mihai Sturdza, stabilit în Rusia, logodindu-si fiica cu un cneaz rusesc si fiind rugat de familia acestuia sa-i deie un arbore genealogic al familiei Sturdza, s-a adresat domnului Moldovei pentru a-i cere sa dispuie alcatuirea unei asemene lucrari. Mihai Sturdza s-a grabit sa numeasca o comisie, din care facea parte si Gheorghe Asachi, pe care a însarcinat-o cu strîngerea si coordonarea documentelor necesare.

Lucrarea a fost facuta de Asachi, împreuna cu membrii familiei Sturzesti alcatuind comisia, în chipul cel mai serios, cel mai constiincios si cel mai obiectiv, pe temeiul unor documente de indiscutabila autenticitate, dovedind existenta familiei Sturdza în Moldova de la începutul veacului al cincisprezecelea.

Dar într-o calatorie facuta, mi se pare în anul 1813, la baile de la Mehadia, logofatul Grigoras Sturdza, parintele domnului, se întîlnise acolo cu un membru al familiei contale ungare Béthlen, cu desavîrsire ruinat, care îsi procura mijloace de trai prin alcatuire de genealogii. El a spus logofatului ca poate dovedi cum ca familia Sturdza se trage în realitate din acea ungara a contilor Turzo si a ademenit chiar pe logofat sa intre în vorba cu el pentru alcatuirea unui arbore genealogic al Sturdzestilor.

Din nu stiu ce cauze însa nu s-a dat urmare acestui proiect, dar credinta ca Sturdzestii se trag din contii Turzo a prins radacina în mintea mai multor membri ai familiei. Comisia însarcinata de domn cu alcatuirea arborelui genealogic a rugat pe un ungur ardelean, barbat învatat, însarcinat de ocîrmuirea Moldovei cu cercetari orologice, care tocmai pleca în congediu în Transilvania, sa faca acolo cercetari în privinta înrudirii Sturdzestilor cu famalia Turzo. Prin cercetarile facute de acest învatat, s-a raspîndit în Transilvania zvonul ca preabogatul domn al Moldovei cauta sa gasasca peste munti urme despre vechimea familiei sale.

Doi nemesi de origine româna, fratii Boier, complect ruinati, s-au gîndit sa se folosasca de aceasta împrejurare pentru a pune mîna pe ceva bani. Posedau copia unui uric al lui Vlad Dracul, în calitate de herteg al Fagarasului, din a patra decada al veacului al cinsprezecelea, prin care Vlad întarea unui membru al familiei Boier niste posesiuni în ducatul Fagarasului. Apoi mai stiau ca o alta copie a zisului uric se gaseste în arhiva manastirii de la Cluj. S-au adresat superiorului manastirii si au obtinut o copie legalizata a actului transcris în arhiva lor, copie care, dupa toate probalitatile, a fost facuta sau de unul din ei, sau de un instrument al lor.

Pe acea copie au avut grija sa lese un spatiu oarescare îndata dupa cuvintele: „Ion Vlad”, din titulatura. Apoi au pus pe superiorul manastirii sa legalizeze acea copie si au plecat în Moldova dupa ce, în spatiul liber, au introdus, dupa cuvintele „Ion Vlad”, acel de Sturdza. Acolo au oferit-o domnului în schimbul unei sumi de bani.

Desavîrsita lipsa de cunostinti istorice serioase în vremea cînd Kogalniceanu de-abie îsi tiparea Letopisetile, iar în tara Româneasca înca nu se începuse, în Magazinul istoric pentru Dacia, publicarea cronicelor muntenesti, a facut pe Mihalache Sturdza, barbat mai mult decît chibzuit în cheltuieli, sa deie pe acest act falsificat suma de 800 de galbeni, sau 9 400 franci, iar comisia însarcinata cu alcatuirea genealogiei sturdzesti sa cuprinda actul în numarul documentelor sale si sa porneasca arborele genealogic din Ioan Vlad Sturdza-voievod. Despre absoluta buna-credinta a membrilor comisiunii nu ne putem îndoi un moment, precum si, în cît priveste domnul, este sigur ca daca nu ar fi fost încredintat ca copia legalizata a actului de la Cluj este absolut fara prihana, nu ar fi dat bani pe dînsa. Acea genealogie a fost adeverita în urma de catra Obsteasca Adunare si întarita de domn.

Dar cucoana Elena Sturdza nu era multamita cu simpla descendenta din Vlad Dracul: îi trebuia numaidecît o origine straina, mai ales un titlu. Spre a-si ajunge scopul, s-a hotarît a merge la Viena si a face, la curtea împarateasca, demersurile necesare pentru a obtine recunoasterea descendentii Sturdzestilor din familia Turzo, precum si titlul de conte, luîndu-l chiar de mai înainte pentru dînsa. Înainte de plecare a stiut sa adune, de la diferiti Sturdzesti, o suma de cinci mii de galbeni pentru întîmpinarea cheltuielilor necesare spre obtinerea acelei recunoasteri. Dar la Viena, cu toate relatiile frumoase ce le avea, nu a putut izbuti la nimica.

Afacerea a fost deferita competentei camerei heraldice, care nu a putut gasi nici vro legatura între familiile Turzo si Sturdza; aceasta reiesa cel putin dintr-un fragment de raport al zisei camere, pe care l-am vazut si care exista la unul din membrii familiei. Visterniceasa Elena Sturdza s-a întors deci la Iesi fara nici o recunoastere de titlu sau de descendenta, ceea ce însa nu a împiedecat-o sa urmeze pana la moarte sa se întituleze contesa Turzo-Sturdza si sa sustie ca titlul îi fusese recunoscut de împaratul Austriei”.

Radu Rosetti

Meritam sansa de a-l sarbatori pe Ovidiu

Cultură

Ion Fercu

29 iulie 2016

Scriitorul Viorel Savin (foto), neastâmparatul, inventivul, tulburatorul de spirite,
s-a intors recent, impreuna cu prietenul Petre Isachi, scriitorul sef de revista, de la Universitatea ,,Ovidius” Constanta, mai bogat cu inca o indrazneala frumoasa pe care ne-o marturiseste, intr-o scrisoare deschisa…

,,Faptul ca sunt îndatorat locuitorilor si urbei Constanta pe scenele careia mi s-au jucat „Tu nu esti trupul tau” si „Ginere de import”, la Teatrul Fantasio, iar „Batrâna si hotul” la Teatrul de Stat, si care prin istoria sa unica mi-a prilejuit scrierea tragediei „Bucuria de a fi indurerat la Tomis”, în care contextualizez orasului de la marginea imperiului frustrarile si temerile marelui Publius Ovidius Naso, pe care dintotdeauna l-am considerat si al nostru!; faptul ca în timp, piesa închinata lui Ovidiu a fost onorata cu Locul I si medalia de aur la Concursul National de Dramaturgie din 1978, a fost inclusa în volumele „Teatru”, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1979, „Drame istorice”, Ed. Casa scriitorilor, Bacau, 2004, „Teatru”, colectia „Opera omnia”, Ed. Tipo Moldova, Iasi, 2012, si a fost jucata la Teatrul National al Radiodifuziunii Române în 1997, regizor Cristian Munteanu, – întotdeauna fiind bine primita de critica de profil!; faptul ca noi, românii, spre deosebire de francezi etc., iata: Ionescu, Cioran, Eliade s.a., nu avem / nu ne-am dovedit abilitatea si determinarea de a ne asuma macar partial, cu benefice consecinte pentru imaginea patrimoniului cultural, valori alogene, – desi motive si îndreptatiri au existat: Puskin a trait în exil la Chisinau, Petoffi a murit la Albesti lânga Sighisoara, Ady Endre s-a nascut în satul Macentiu – Salaj, Lenau s-a nascut în actualul Lenauheim – Timis etc., etc., iar Ovidiu, nu? si-a scris „Tristele” si „Ponticele” CHIAR AICI; marturisind despre obiceiurile, îmbracamintea si armele stramosilor nostri; despre vegetatia, relieful si clima în care acestia vietuiau. Si, mai mult decât atât: gasim dovada / afirmatia în cartile sale tomitane ca a scris versuri ÎN GRAIUL GETIC!; Si ca „însinguratul” chiar a corespondat (în ce limba oare?) cu regele odris Cotis, poet la rândul lui!, faptul ca în nicio istorie literara româneasca, spre paguba zestrei obstesti, nu figureaza cu pozitiva ostentatie aceste… „vitale amanunte”; ma determina, neîntrezarind înca nicio initiativa publica, sa ma grabesc a aminti ca în 2017 se împlinesc, ambele „cifre” sunt rotunde: 2060 de ani de la nastere si 2000 de ani de la moartea marelui Ovidiu si ma obliga sa întreb/propun: oare nu ar fi potrivit sa i se organizeze o sarbatoare? O Sarbatoare Nationala! (Doar avem tot interesul sa îndraznim!) Sau, de ce nu?, sa i se organizeze o sarbatoare EUROPEANA! Cu colocvii, cu volume tiparite despre el, cu reeditari si cu lansari de-ale operelor sale si cu spectacole, – jucate simultan la Constanta si la Sulmona! Scriu/vorbesc Domniilor Voastre cu marturisita… nemarginita speranta! Asteptând un semn de sprijin sau de dezaprobare, al Dvs. respectuos, Viorel Savin.”

Aceasta intentie de proiect a fost transmisa si unor importante institutii ale statului, inclusiv unor universitati. Viorel Savin a lansat si o provocare speciala: ,,Ce ziceti de un liceu bacauan care ar putea sa slaveasca bogata zestre culturala a neamului, omagiindu-l pe Ovidiu, – PRIMUL POET cunoscut pe aceste plaiuri? (Desi – poate stii ca -, agatârsii, când a sosit EL, deja îsi cântau/recitau Legile, acompaniindu-se la tetracord si ambub!)”.

Bricolaje / Ar deveni oare cerul mai mic?

Cultură

Carmen Mihalache

29 iulie 2016

S-au spus si s-au scris multe lucruri la disparitia marelui om de teatru si de cultura care a fost Radu Beligan. Cele mai multe erau vorbe de bun-simt, de admiratie si respect pentru Mesterul, cum i se spunea artistului în lumea teatrului. Nu au lipsit însa nici notele infame din presa de rigola, asa cum era de asteptat, de altfel, confirmând actualul balamuc din ierarhia valorilor, despre care l-am auzit deseori vorbind pe Radu Beligan.

Am avut privilegiul sa-l cunosc mai îndeaproape si sa vorbesc de câteva ori cu domnia sa, i-am luat odata un interviu, când a venit la Bacau cu ocazia decernarii Marelui Premiu „George Apostu”, apoi ne-am mai întâlnit în Bucuresti cu alte prilejuri, continuându-ne dialogul. Îi citisem însemnarile de jurnal din „Luni, marti, miercuri…” si mai pe urma „Între acte”. O carte plina de înţelepciune, dar de una calda, directa, fara pretenţii de a fi urmata de alţii, de a da exemple, sfaturi de viaţa. Cum toţi îmbatrânim, ca nu avem încotro, si nu ne place asta, ne face bine sa aflam şi sa citim lucruri care sa ne încurajeze în aceasta privinţa.

Artistul care a uimit o lume întreaga cu tineretea lui spirituala, marturisea: „Am trait înaintarea în vârsta ca pe o detaşare de toate aceste poveri. A îmbatrâni înseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamna a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, eşti mai batrân când eşti tânar şi mai tânar când eşti batrân. Viaţa se scurge ca o permanenta şi progresiva delestare de prejudecaţi şi de constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea ca îţi trebuie mult timp ca sa devii tânar.” Ce paradox plin de miez! Radu Beligan s-a razboit toata viata cu îmbatrânirea prematura si cu reglarea vulgara de conturi. A avut multi dusmani si a trezit mari invidii, pentru ca „o vocatie suscita rivalitati si provoaca dusmanii”.

Dar a ramas calm, elegant, seniorial, nobil. A creat trupe, a facut teatre, a sustinut, a încurajat tineri de talent. Avea o distinctie naturala, un aer rasat, aristocratic, si o voce usor cântata, taraganata, blânda, cu un timbru inconfundabil. Om de întinsa cultura, intelectual de format mare, recunostea ca toata viata s-a considerat un elev, neîncetând sa învete. Studiul neîntrerupt l-a facut fericit, i-a adus seninatatea. Nu s-a lasat prins în mrejele boemei artistice, nu a pierdut nopti, pentru ca îl plictiseau chefurile si vorbaria goala, singurul sau viciu (despre care se spune ca e nepedepsit) fiind lectura.

A fost un mare, un neostenit muncitor, serios, mereu exigent cu sine. Si-a cizelat existenta, a fost artistul propriei vieti, pe care a gândit-o ca o opera de arta. „Of, Doamne, cum am uitat sa traim!”, l-am auzit exclamând cu naduf într-o emisiune la care era invitat. Cu câta dreptate, pentru ca, da, am uitat sa traim frumos, cu buna-cuviinta, sa ne cultivam spiritul, sentimentele autentice, sa cautam bucuria, plenitudinea vietii. Si oare de ce suntem incapabili sa întelegem pe aproapele nostru artist, se întreba Radu Beligan într-una din cartile sale. De ce, daca putem crede cu sinceritate ca e loc pentru toti oamenii pe acest larg pamânt, refuzam uneori putina zare tocmai talentului?

„Ar deveni oare cerul mai mic”? Cu siguranta, nu. Dar cerul, dupa disparitia unui mare om, cum a fost Radu Beligan, poate deveni mai întunecat si mai apasator.

Cu pluta pe Siret (IV)

Ioan Bîșcă

29 iulie 2016

Pregatirea pentru a patra expeditie „Plutasii de pe Siret” a durat aproape doua luni.Tot echipamentul si pluta demontata, trebuiau carate cu trenul pâna in nordul Moldovei, in localitatea Siret. Cum sa transporti insa ditamai bustenii care asigurau structura de rezistenta? Profesorul Dumitru Miron s-a gândit ca merge intr-o zona de munte si se descurca la fata locului.

„Noi am vrut sa avem startul chiar de lânga granita dar nu ne-au lasat. Aveam sa plecam de la vreo doi kilometri mai in jos, unde era si postul de militie. Am dat acolo peste un sef de post foarte de treaba. Mi-a zis sa nu caut lemn in padure c-am sa dau numai de plop si ala strâmb. Avea el crescuti, chiar in fata sediului militiei, câtiva brazi falnici. Ne-a lasat sa taiem trei. Ba chiar ne-a ajutat sa-i caram pâna la malul apei. Nu stiam cum sa-i multumim, asa ca l-am rugat sa ne semneze in jurnalul expeditiei.”

Peripetiile au inceput inca de a doua zi, inainte de a ajunge in dreptul localitatii Bucecea. „Era cam noua si jumatate dimineata. Navigam cu cinci kilometri pe ora când am vazut, in dreapta, niste oameni ca ne fac semne disperate si striga: Opriti! Opriti! Odgonul! Odgonul! Care odgon? Ce vor astia? Si atunci vad cum de pe mal coboara in apa o sufa groasa si in directia opusa un fel de bac plutitor. Nu mai aveam alta varianta decât sa cârmim pe mijlocul apei si sa ne tinem bine. Noroc de un taran mai destupat la minte, ca i-a mai indemnat pe inca doi, si-au scos sufa de pe tarus lasând-o in jos. Am scapat… la milimetru.”

Peste si gheata

Experienta capatata in cele trei expeditii anterioare incepe sa-si spuna cuvântul, mai ales in privinta organizarii.

„Când mai aveam doua-trei ore pâna sa se intunece, cautam un loc pentru innoptat. Sa fie malul jos, cu nisip. Mâncarea o faceam seara. Fiecare avea sarcina lui. Unul se ocupa de bagaje, unul de pluta, altul monta corturile. Când era cald nici nu le mai ridicam. Dormeam pe paturi in jurul focului. Unii plecau dupa lemne, dupa apa, altii la pescuit.

Fetele se ocupau de gatit. Când mâncarea era aproape gata, ne adunam si stabileam cele trei carturi. Prin rotatie. Cine sa faca de paza noaptea si cine se trezea inaintea zorilor, sa faca mâncare pentru drum. Asa nu mai pierdeam timp cu opritul pe parcursul zilei si strabateam o distanta mai mare.”

Iluminatul pe timp de noapte il faceau cu o lampa de carbid, luata de la niste mineri din Comanesti. Cam mirosea, dar tinea lumina pâna dimineata.

„Trebuia sa avem mare grija cu carbidul. Il tineam in motorina, intr-un bidon de plastic, sa nu intre umezeala. Aveam si lanterne dar crutam bateriile.” Pe pluta, de organizare se ocupa capitanul, Orlando Temelie. „Aveam mare incredere in el. A mers baiatul asta cu mine in expeditii, din clasa a patra si pâna a intrat la liceu, intr-a noua.”

Când depinzi de natura trebuie sa te astepti ca mai are si toane. Uneori e darnica, alteori te pedepseste. Intr-una din seri, baietii au prins aproape un sac de peste. Cât puteau sa manânce? Au plecat cu el in sat si l-au dat la schimb pe faina, oua, ulei. „A treia zi ne-a prins o furtunaaa! Deodata s-a innegrit cerul!

A venit intâi o vântoasa, apoi a-nceput sa bata cu gheata. Mare! Ne apropiam de Pascani. Am tras repede pluta la mal sa ne adapostim. Ne-am pus repede in cap, care mai de care, saltele, paturi, galeti, tigai, fiecare ce-a nimerit. Am stat asa pâna a trecut. Eram toti uzi fleasca. N-aveam de ce ramâne acolo, asa ca am urcat inapoi pe pluta. Dupa vreo sapte kilometri… soare, totul uscat. Am oprit in dreptul unui sat unde erau copii la scaldat. Ce ti-e si cu natura asta, mi-am zis.

Acolo nu cazuse nicio picatura. Se uitau la noi ca la sinistrati. Aveam intinse pe pluta, la uscat, toate textilele…” Au ajuns acasa cu bine. Avea sa refaca traseul, sapte ani mai târziu, cu alti tineri in echipaj. Siretul isi schimbase insa infatisarea. A inceput ridicarea barajelor. Când au ajuns, in optzeci si opt, la Rogojesti, barajul era construit in proportie de nouazeci la suta.

Si asa a ramas timp de douazeci si sase de ani, pâna l-au finalizat. I-a ajutat un gospodar cu o caruta trasa de vite, sa treaca pluta dincolo de betoane, pâna in albia secata. Seful de santier, om cu suflet, i-a ajutat si el. A dat ordin sa se deschida o poarta barajului. Viitura artificial creata i-a purtat pâna la piciorul podului de la Roman. Amintiri, amintiri.

[wonderplugin_gallery id=”637″]

Film serial si carte de aventuri

Au fost in total treizeci de expeditii, cu câte doua, chiar trei echipaje diferite in fiecare an. Un palmares bogat, concretizat in diplome, medalii si strângeri de mâna. Cele mai pretioase ramân amintirile si faptul ca nimeni dintre participanti nu a suferit vreun accident. Micii plutasi de atunci au la rândul lor copii. Cu multi tine legatura. Unii chiar si-ar dori sa reediteze, in conditiile de astazi, o astfel de expeditie.

Macar de la Galati la Sulina. Ar vrea, dar… Nu-l incomodeaza vârsta, ci faptul ca o medicatie gresita i-a afectat vederea. Actiunile inedite ale profesorului moldovean nu aveau cum sa ramâna neluate in vizor de propagandistii din Bucuresti. Au venit, l-au chestionat, s-au informat si documentat. I-au ridicat spre studiu jurnalele si fotografiile si peste un timp au hotarât sa faca un scenariu de film. Urma sa aiba alt titlu. S-au facut probe, s-au tras cadre pe pelicula.

Cameramanul local al Televiziunii Române, Traian Morosanu, i-a asteptat ascuns in porumb, filmându-i fara ca acestia sa stie, când au trecut cu pluta pe sub podul de la Prajesti, in penultima expeditie. Entuziasmul avea sa se spulbere câteva luni mai târziu, când un „intelept” numit in functie la Cultura a decis ca rolul profesorului sa fie jucat de actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, iar din copii sa ramâna doar câtiva, restul fiind inlocuiti de odrasle ale protipendadei.

„Regret ca nu s-a facut filmul. Nu pentru mine. Va dati seama ce important ar fi fost pentru copii sa apara la televizor in douasprezece episoade. Cum a fost seria Ciresarii? Mai trebuia un an ca sa iasa si cartea. Au ramas doar sase minute filmate.”

Dumitru Miron a refuzat, demn, sa fie inlocuit. „Si parintii erau revoltati. Toata lumea spunea: da copiii nostri ce au?

Domnul Miron e schiop, nu poate sa vorbeasca, nu-i telegenic? Si Morosanu era suparat spunând ca astia de la Comitetul de Cultura isi bat joc de noi.”

L-am intrebat, stiind cum au evoluat din punct de vedere politic lucrurile, daca azi ar fi acceptat, de dragul de ai fi ecranizate aventurile, ca rolurile din film sa fie jucate de actori. Raspunsul a venit neezitant.

„Nu! I-as fi dezamagit pe toti. Copiii astia au crescut pe malul Siretului de generatii. Parintii lor, sateni din Nicolae Balcescu, Galbeni, s-au ocupat cu plutaritul, cu pescuitul. Femeile spalau rufele in albia Siretului. Gâstele erau date dimineata pe Siret si ele veneau singure seara acasa. Culegeau lemnele aduse de viituri, iar vacile, oile, caprele, pasteau in lunca si aveau unde sa se adape.

Apa Siretului era folosita in gradinarit dar si la murat cânepa, din care isi teseau straiele. De sarbatori, când nu-i mai puneau cei mari la treaba, faceau focul in lunca, inotau si prindeau peste cu mâna. Cum sa joace un bucurestean rolul unui astfel de copil?”

Sanatate domnule Miron si, poate totusi, organizati expeditia cu fostii elevi.

“Bacaul, pas cu pas”. Presedintele Consiliului Judetean se intâlneste cu primarii

Silvia Patrascanu

29 iulie 2016

Sorin Brasoveanu, presedintele Consiliului Judetean (CJ), a demarat un proiect care vizeaza cresterea calitatii deciziilor in administratia publica si dezvoltarea economica a judetului Bacau. “Practic, voi avea intâlniri de lucru in toate Unitatile Administrativ Teritoriale (UAT)”, a explicat presedintele CJ Bacau.

Primele deplasari au avut loc in comunele Sarata, Faraoani si Cleja, unde s-a intâlnit cu primarii, consilierii locali, directorii de scoala, medicii de familie, preotii, politistii, ONG-urile si reprezentantii mediului de afaceri.

“Am discutat despre nevoile identificate in fiecare comunitate, stabilirea prioritatilor ce trebuie sa se regaseasca in strategia de dezvoltare locala, in noua strategie de dezvoltare a judetului si, ce este mai important, despre gasirea solutiilor si identificarea surselor de finantare”, arata Sorin Brasoveanu.

La aceste intâlniri participa si directori din cadrul aparatului de specialitate al CJ Bacau. Marti au avut loc deplasari in Luizi Calugara, Magura si Margineni, iar miercuri, in Buhoci, Tamasi si Gioseni. Temele abordate au vizat identificarea nevoilor, a particularitatilor zonei, proiectele aflate in derulare, dificultatile si solutiile.

“Chiar daca fiecare localitate are specificul ei, problematica ridicata de oameni prin contact direct este particulara si nuantata. Au fost discutii pozitive, cu idei constructive pe teme complexe, stabilind, de comun acord, prioritatile pe termen lung, mediu sau scurt”, a explicat Sorin Brasoveanu. Joi, el s-a intâlnit cu reprezentantii comunitatilor din Hemeius, Girleni si Blagesti.

Si pentru saptamâna viitoare sunt programate deplasari: luni, in Racaciuni, Orbeni si Valea Seaca, marti – Letea Veche, Saucesti si Itesti, iar miercuri, in Traian, Prajesti, Negri si Damienesti.

Batrânete decenta pentru vârstnicii din Stanisesti si Motoseni

Silvia Patrascanu

29 iulie 2016

Doua sute de vârstnici din Stanisesti si Motoseni au beneficiat de proiectul „Dreptul la o batrânete decenta”, finantat de Fundatia Vodafone România cu 41.400 de euro si implementat de FSC. Diferenta pâna la 70.700 de euro, cât a fost bugetul total, a fost acoperit de FSC si primariile celor doua comune. Obiectivul proiectului a fost de a asigura ingrijire si asistenta vârstnicilor din Motoseni si Stanisesti, doua comune defavorizate, in care serviciile specializate lipsesc.

Timp de un an, cei 207 de batrâni au fost ajutati la curatenie, cumparaturi, mentinerea igienei personale etc., servicii asigurate de 17 ingrijitoare la domiciliu, organizate in doua echipe. Ei au beneficiat si de ingrijiri medicale, oferite de doua asistente medicale care au colaborat cu FSC, precum si de asistenta sociala, consiliere si reprezentare, prin implicarea a trei asistenti sociali.

O poveste din Gura Craiesti

Ionut Chirita, PR& Fundraising in FSC, ne spune una din dintre povestile vârstnicilor care a caror viata s-a schimbat in bine dupa intrarea in program: „Satul Gura Craiesti e situat la 7 km de centrul comunei Motoseni. Aici si-a trait toata viata, in singuratate, doamna Ileana. Chiar daca a provenit dintr-o familie saraca s-a straduit sa aiba o viata cinstita. A muncit din greu la CAP si in prezent are o pensie de doar 400 lei. Nu a fost casatorita niciodata si nu are copii. S-a descurcat tare greu, dar nu a renuntat.

Acum, la 81 de ani, traieste intr-o casuta cu o camera si bucatarie, rodul muncii ei de-o viata, care insa nu are nici macar curent electric. De 5 ani nu mai poate munci nici macar pentru ea, astfel incât a fost inclusa in programul «Dreptul la o batrânete decenta». Ingrijitoarea, Nicoleta, o viziteaza de trei ori pe saptamâna si o ajuta in special la treburile din gospodarie si la pregatit mâncarea. O ajuta insa si la igiena personala, dar cel mai important este ca sta de vorba cu ea, o asculta si ii alina singuratatea. Este cea mai grea boala! Nicoleta este pentru doamna Ileana fiica pe care nu a avut-o niciodata. Fara ea si-ar trai ultimii ani in mizerie si tristete pentru ca alte servicii nu exista pentru batrânii din zona.”

„Programul de ingrijire la domiciliu va avea o importanta strategica in urmatorii ani, pe fondul imbatrânirii accentuate a populatiei in România si a depopularii continue a zonelor rurale sarace. In zona de est a judetului intâlnim tot mai multe sate mici unde populatia este majoritar de vârsta a III-a. Nu este de mirare ca, de la an la an, numarul de solicitari pentru ingrijirea la domiciliu este in crestere deoarece reprezinta o solutie viabila si convenabila din punct de vedere economic.”
Gabriela Achihai, presedintele FSC Bacau

Sensul giratoriu de pe Calea Moinesti, refuzat de primarul Cosmin Necula

Deșteptarea

29 iulie 2016

* motivul: pe acolo ar urma sa fie amplasata o conducta, ce ar presupune darâmarea sensului giratoriu

Pe ordinea de zi a sedintei Consiliului Local de vineri, 29 iulie, s-a aflat si proiectul de hotarâre care prevedea ca la intersectia Caii Moinesti cu strada Arcadie Septilici sa fie amenajat un sens giratoriu. Adica, exact unde incepe “mica centura” a Bacaului”, respectiv Calea Moinesti-Mioritei-I.L.Caragiale-Milcov.

Documentatia de la mapa consilierilor locali parea in regula, cu avize, schite si proiecte. Insa, de la inceputul sedintei de vineri, primarul Cosmin Necula, in calitatea sa de initiator al proiectului, a anuntat ca il retrage de pe ordinea de zi.

Din partea consilierilor locali nu a existat curiozitatea de a intreba de ce se intâmpla aceasta renuntare, cu atât mai mult cu cât, cel putin declarativ, toti factorii de decizie ai Bacaului militeaza pentru fluidizarea traficului intr-un oras sufocat din cauza masinilor multe si strazilor putine.

Primarul Cosmin Necula a raspuns insa solicitarii “Desteptarii” si a explicat cum stau lucrurile. “Intr-adevar, totul parea in regula sensul giratoriu si tentatia ar fi fost sa fie promovat acest proiect. Insa am analizat mai atent si am descoperit ca prin acea zona ar urma ca intr-un oarecare viitor sa fie amplasata o conducta de apa.

Acest fapt ar fi insemnat ca dupa realizarea sensului giratoriu sa urmeze sapaturi pntru conducta. Eu m-am saturat sa vad cum lucrari abia facute in oras sunt stricate doar pentru ca nu s-a gândit bine totul de la bun inceput. Aceasta este explicatia retragerii proiectului si, oricum, voi atent la toate aceste proiecte”, a declarat primarul Necula.

Ziua imnului, sarbatorita in centrul Bacaului

Ramona Ionescu

29 iulie 2016

– temperatura caniculara i-a tinut in casa pe bacauani – doar autoritatile locale, militarii din Garnizoana Bacau si câtiva bacauani au cântat imnul in Piata Tricolorului

Chiar daca manifestarile dedicate Zilei imnului national au debutat la ora 9.00, bacauanii au rezistat cu greu sub soarele arzator.

Temperatura caniculara a facut ca aerul sa fie greu de respirat inca de dimineata, iar putinii bacauani care au asistat in trecere la activitate, s-au ascuns mai mult la umbra copacilor sau a teraselor din zona.

Au sustinut alocutiuni in fata auditorului autoritatile locale, dupa care membrii Ansamblului Folcloric “Plaiuri Bacauane” de pe lânga Cercul Militar Bacau, au incins câteva jocuri populare, spre deliciul spectatorilor.

Pe acordurile Muzicii Militare, prof. Florin Blaj a intonat imnul national al României. El a fost sustinut de pe margine de câtiva bacauani, iar la final, prestatia acestuia a fost rasplatita cu aplauze. Deliciul diminetii l-a facut dansul popular interpretat de prichindeii de la Gradinita “Pinochio”.

Micutii dansatori erau imbracati in costume nationale impecabile, iar pasii timizi si usor nesiguri, au smuls zâmbete si aplauze.

Pompierii bacauani au primit Drapelul de lupta

Geta Panaite

29 iulie 2016

Astazi in Piata Tricolorului, din municipiul Bacau, a avut loc festivitatea de „Înmânare a Drapelului de Lupta al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta «Mr. Constantin Ene» al Judetului Bacau”. Pompierii bacauani s-au pregatit zile in sir pentru acest eveniment extrem de important la care au participat seful Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), generalul de brigada dr. Ovidiu Vasilica, secretarul de stat in MAI, dr. Raed Arafat, oficialitati locale si judetene si comandantii celorlalte arme.

Drapelul de lupta a fost sfintit de un sobor de preoti, dupa care seful IGSU a dat citire decretului semnat de presedintele Klaus Iohannis, prin care acesta a fost acordat. Dr. Arafat, care ocupa si functia de sef al Departamentului pentru Situatii de Urgenta, a inmânat apoi drapelul colonelului Ioan Mihalache, inspector sef al ISU Bacau, care a ingenuncheat si l-a sarutat, dupa care au jurat cu totii sa pastreze drapelul de lupta ca pe lumina ochilor, reprezentând simbolul onoarei, vitejiei si al gloriei militare.

„Astazi este o zi care va ramâne in istoria unitatii de pompieri pe viata. Când se primeste drapelul de lupta este o recunoastere a activitatii unei unitati si este de fapt identitatea unitatii respective pe care o aparati. Sunteti cei in care populatia are, la acest moment, cea mai mare incredere si acest lucru este foarte bine motivat.

La orice este nevoie sa fie cineva sa asiste, primul gând este la dumneavoastra. Pentru primirea drapelului de lupta, acordat de presedintele României, pentru tot ce ati facut, tot ce faceti si tot ce veti face, va felicit”, a declarat dr. Raed Arafat.

Ceremonia s-a incheiat cu prezentarea drapelului tuturor celor prezenti in Piata si cu defilarea pompierilor salvatori si a tehnicii de interventie. Dr. Raed Arafat si inspectorul general Ovidiu Vasilica au vizitat apoi standurile de prezentare a tehnicii de interventie aflata in dotarea pompierilor.

Sursa video

O batrâna a prfitat de ocazie si i-a multumit dr. Arafat pentru activitatea sa si i-a urat multa sanatate, in vreme ce alti bacauani au dorit sa se fotografieze alaturi de el.

De aici, toata delegatia a mers la Caravana Smurd, amplasata in fata fostei biblioteci judetene, acolo unde zeci de bacauani participa la cursuri de instruire pentru acordarea primului ajutor si pentru a sti cum sa se comporte in cazul unei situatii de urgenta.

Transport in comun pentru locuitorii cartierului CFR

Ovidiu Pauliuc

29 iulie 2016

Incepând de luni, 1 august, locuitorii cartierului CFR din municipiul Bacau vor avea la dispozitie transport public de calatori, ceea ce le va usura mult accesul direct in oras, in functie de interesul fiecaruia, la locurile de munca, la institutiile de invatamânt sau in zonele comerciale.

SC Transport Public SA si Primaria Bacau raspund astfel solicitarilor cetatenilor din zona, iar infiintarea noii linii de transport a fost anuntata in sedinta de vineri, 29 iulie, a Consiliului Local, de catre primarul Cosmin Necula.

Noua linie se infiinteaza in urma modificarii traseului 3 (FNC – Piata Centrala – 9 Mai – Mioritei- Pod Margineni – Calea Moinesti – CPL si retur), la anumite ore ale zilei.
” In prima faza, linia va avea caracter experimental,mai exact, graficul de circulatie urmeaza a fi ajustat in functie de cerintele locuitorilor cartierului CFR si de gradul de solicitare. Societatea de Transport Public isi propune sa stabileasca pentru acest traseu orarul convenabil majoritatii locuitorilor zonei.”
a declarat Adrian Botez, directorul SC Transport Public SA
Concret, modificarea traseului 3 consta in faptul ca autobuzele care pleaca de la FNC la orele 5.32, 5.55, 6.18, 6.42, 7.05 vor circula, mai nou, pe traseul FNC – Piata Centrala – 9 Mai – Mioritei – Pod Margineni – Calea Moinesti – CPL – str. Arcadie Septilici – str. Vasile Pârvan – str. Al. Donici – str. Abatorului – Calea Moinesti – Pod Margineni – Mioritei – 9 Mai – Piata Centrala – FNC.

Autobuzele care au ca ore de plecare de la FNC 12.40, 13.03, 13.27, 13.50, 14.13, 14.37; 15.00, 15.23, 15.47 vor circula pe traseul FNC – Piata Centrala – 9 Mai – Mioritei – Pod Margineni – Calea Moinesti – str. Abatorului – str. Al. Donici – str. Vasile Pârvan – str. Arcadie Septilici – CPL – Calea Moinesti – Pod Margineni – Mioritei – 9 Mai – Piata Centrala – FNC.

La cursele mentionate se adauga cele cu plecare de la FNC la 8.00, 8.45, 9.10 cu ruta FNC – Piata Centrala – 9 Mai – Mioritei – Energiei – Oituz – Pasajul Revolutiei – CAEx – str. Arcadie Septilici – str. Vasile Pârvan – str. Al. Donici – str. Abatorului – Calea Moinesti – Pod Margineni – Mioritei – 9 Mai – Piata Centrala -FNC si cele cu plecare de la FNC la 17.35 si 18.45 cu ruta FNC – Piata Centrala – 9 Mai – Mioritei – Pod Margineni – Calea Moinesti – str. Abatorului – str. Al. Donici – str. Vasile Pârvan – str. Arcadie Septilici – CAEx – Pasajul Revolutiei – Oituz – Energiei – Mioritei – 9 Mai – Piata Centrala – FNC.

Timpul estimat de sosire in cartierul CFR, in zona complexului comercial de pe strada str. Vasile Pârvan, este de 35-40 minute de la plecarea autobuzului de la FNC.

„Pedalam pentru sanatate”, o campanie de succes…si nu prea

Florin Ștefănescu

29 iulie 2016

Intr-o zi fierbinte, cu multe evenimente, câtiva tineri din oras, reuniti intr-o organizatie numita „Pedal World Bacau”, au initiat un proiect intitulat „Pedalam pentru sanatate” care s-a dorit o campanie de donare de sânge.

Ziua aleasa pentru campanie, 29 iulie, dar si locatia de unde sa ia start evenimentul, nu au fost cele mai bune variante: ora 10.00, in Piata Tricolorului, acolo unde s-au desfasurat si ceremoniile dedicate Imnului National de Ziua Imnului.

Cu toata promovarea si cu asteptari mari, organizatorii au ramas putin dezamagiti de numarul foarte mic de participanti la aceasta campanie.

Desi s-au asteptat ca peste 100 de tineri sa se alature acestei campanii, organizatorii au numarat putin peste 10 participanti, care dupa intâlnirea de la ora 10.00 din Piata Tricolorului s-au deplasat la centrul de transfuzii, din spatele palatului administrativ de la Spitalul Judetean.

Aici au intervenit alte probleme, pentru ca nu toti cei prezenti au fost apti pentru donarea de sânge (unui tânar i s-a facut rau, unei domnisoare i s-a interzis recoltarea pentru ca a fumat inainte, s.a.). Cu toate acestea, pe holul de la centrul de transfuzii erau mai multi doritori sa doneze. Unii dintre ei, donatori cu state vechi, altii la prima incercare si vreo doi trei care au aflat de campania „Pedalam pentru sanatate” fie de prin ziar sau de pe retelele de socializare.

Mihai Codrin Udrea, initiatorul proiectului

„Sincer, ma asteptam sa vina mai multi oameni. Pe noi ne intereseaza sa cream o societate de oameni sanatosi si de aceea am sustinut aceasta campanie. Nu ma descurajeaza faptul ca au raspuns putini chemarii noastre, desi am avut multe promisiuni, si ne propunem si alte proiecte pe viitor, pentru copiii cu dizabilitati, pentru familiile defavorizate si alte asemenea situatii”, a declarat Mihai Codrin Udrea, reprezentant Pedal World si initiatorul proiectului „Pedalam pentru sanatate”.

De cealalta parte, am stat de vorba si cu dr. Adriana Ghinda, directorul Centrului de Transfuzii Bacau, care a declarat pentru publicatia noastra : „Este laudabila aceasta initiativa a acestor tineri, mai ales ca este nevoie de sânge. Colecta, pe timp de vara este mai scazuta având in vedere ca este perioada vacantelor dar si vremea foarte calduroasa. Cu toate acestea, la nivelul judetului nostru, noi stam chiar foarte bine.”

Am incercat sa aflam si câteva chestiuni care ar tine de statistica, chiar daca anumite situatii nu se pot incadra la regului. Astfel, nu exista un numar mediu de donatori. Sunt zile in care pot fi 25 de doritori, pot fi zile in care sunt 45 sau mai multi, si nu conteaza ca e luni, miercuri sau vineri. Totusi, asa dupa cum ne-a spus dr. Adriana Ghinda, in lunile bune, numarul donatorilor tinde spre 1000, iar in lunile potrivite, spre 700.

Oricum, necesarul pentru judetul Bacau este acoperit cu succes, mai mult decât atât, Centrul de Transfuzii Bacau trimite sânge si la alte spitale din tara, cel mai frecvent la Iasi si la Bucuresti. Ramânând in zona statisticilor, am aflat ca sunt doua categorii de donatori. Sunt cei care vin pentru beneficii si cei care vin din spirit civic.

Daca in urma cu ceva timp, cei din prima categorie erau predominanti, in ultima vreme numarul lor s-a cam egalizat, ceea ce e un lucru imbucurator, dupa cum ne-a spus sefa de la „transfuzii”.

Donatorii au, potrivit legii, atât drepturi cât si obligatii. Orice persoana are dreptul de a primi materiale informative privind donarea de sânge, inainte de a face acest lucru. Dupa aceea, la cerere, va primi buletinul de analize cu rezultatul testelor efectuate. Donatorii fideli au dreptul sa beneficieze, gratuit, de examene radiologice pulmonare, biologice extinse si cardiologice.

Ei trebuie sa primeasca tratament substitutiv cu fier, daca se constata un deficit al acestuia sau un sindrom anemic secundar donarilor repetate. Totodata, toti donatorii au dreptul la sapte tichete de masa, la o zi libera de la locul de munca (scoala) atunci când doneaza, precum si la decontarea cheltuielilor cu deplasarea la CJTS ori la abonament pentru transportul in comun, cu reducere de 50 la suta.

Cât priveste obligatiile, donatorii trebuie sa nu consume bauturi alcoolice cu minimum 72 ore inainte de donare, sa se odihneasca in preziua acesteia iar dimineata sa ia un mic dejun echilibrat, fara grasimi, ceai, cafea sau alte bauturi care contin cofeina. Ei trebuie sa fie in stare perfecta de sanatate, sa aiba o tensiune arteriala buna, sa nu aiba hepatita, HIV/SIDA sau orice boala cu transmitere sexuala si nu trebuie sa fie sub tratament. Nu in ultimul rând ei trebuie sa raspunda sincer la chestionarul pe care il vor completa inainte de donare.

1...3.0193.0203.021...5.785 Pagina 3.020 din 5.785