Festinul, de pe platouri în tomberoane

Sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului e trăită de fiecare altfel. Pentru unii e ziua în care merg la Liturghia de Crăciun și sunt recunoscători Celui care le-a adus lumina, pentru alții înseamnă o masă îmbelșugată în familie sau bucuria revederii celor dragi, chiar dacă masa e modestă.

Poate fi o zi de rugăciune și tăierea ritualică în felii subțiri, foarte subțiri, a cozonacului primit în dar, eliberarea de stres sub soarele din insule, o plimbare prin Parcul Cancicov sau mișcare și îmbujorare pe o pârtie.

În multe case, frigiderele se rotunjesc de atâtea bucate îndesate în cutii și cutiuțe, crătiți și crăticioare, platouri și castroane, iar congelatorul (sau congelatoarele) tot mai gem de fleici. O mare parte dintre acestea le descoperi, a doua sau a treia zi după festin, la tomberoanele din oraș. Mandarine care s-au înmuiat și s-au pătat, pești întregi, neatinși, la un loc cu resturi și oase, fructe de mare, friptură uscată sau ce a mai rămas dintr-un tort un pic prea mare, un pic prea dulce…

Vin și le răscolesc, le evaluează și le sortează „oamenii străzii”, pentru care abia acum începe Crăciunul. Multă nepăsare și multă risipă din partea multora dintre noi! Spaima de lipsuri care ne-a bântuit înainte de 1989 (perioadă în care trebuia „să faci rost” de carne, cașcaval, ciocolată) să fie vinovată de acest comportament? Acum, când găsim orice, oricând, când putem face cumpărături din hipermarketuri, restaurante sau de la firmele cu meniu exotic și livrare la domiciliu, mai e cazul să ne burdușim cămările?

Mai e cazul să fim obsedați de aprovizionare? În timp ce noi vom face naveta la tomberon pentru a scăpa de povara prosperității noastre, într-o căsuță de la marginea Bacăului, o bunică va încerca să-și convingă nepotul că pâinea cu margarină, alături de o cană cu ceai cald, e gustoasă și sănătoasă.