Chiar dacă nu mi-am făcut un bilanț propriu-zis la sfârșit de an, și nu mi-am făcut nu știu ce proiecții pentru 2017, pentru că mi-e teamă de ce nu aș putea duce până la capăt, ideea este că nu mă dezmint și că, în mare, rămân fidelă plăcerilor mele. Iar una dintre cele mai mari este lectura. Merg înainte ca racul, și asta îmi aduce infinite delicii.
„Înainte ca racul” este o culegere de articole și însemnări ale lui Umberto Eco, multe dintre ele pe teme politice, așa după cum „Pliculețul Minervei” însumează jucăușe tablete pe cele mai interesante și actuale subiecte. În zilele libere pe care le-am avut de sărbători, m-am delectat cu pagini din aceste volume, împărtășind întru totul ceea ce spune Umberto Eco despre cărți și lectură. „Cărțile de citit nu vor putea fi înlocuite de niciun dispozitiv electronic. Ele sunt făcute ca să fie ținute în mână, chiar când stai în pat, când aștepți la bancă, acolo unde nu sunt prize, unde și când orice baterie s-a descărcat, pe ele poți să faci sublinieri, poți să le îndoi la colțuri și să le bagi înăuntru semne de carte, le poți lăsa să-ți cadă pe genunchi când ațipești, le poți vârî în buzunar, ele se jerpelesc și capătă o fizionomie individuală…”
Și, cine știe, poate peste ani de zile, pentru generația tânără, care citește acum pe tot felul de device-uri, ele vor avea valoarea unor viniluri, din nou, la mare modă acum. Am auzit o astfel de părere și cred că e valabilă. Nu știu, nimic nu mai este previzibil, oricum. Asta, la scara mare a istoriei, dar la nivel individual, lucrurile nu se schimbă atât de simplu, de ușor. Am fost, dintotdeauna, o ființă papivoră, și așa voi rămâne. Cititul face parte din ritualul meu zilnic, a intrat în metabolismul meu. Mă uit repede pe Net la știri, la revista presei, asta o fac de obicei la redacție, dar acasă am mereu o carte pe noptieră (sau mai multe) și câteva reviste de răsfoit, în tihnă. Îmi place să fiu înconjurată de reviste, de toate felurile, și de cultură, și din cele glossy, mondene.
Când plec la cumpărături, prima oară mă opresc la punctele de difuzare a presei (puținele care mai rezistă!) și îmi umplu sacoșa. Din teancul de reviste pe care mi le-am luat recent, zilele trecute am zăbovit la „Psychologies”. O revistă care are pe copertă chipul unei actrițe, Dorina Chiriac, pe care o apreciez pentru inteligență, creativitate, originalitate. Cu un fizic mai curând ingrat, cu o statură și înfățișare de femeie-copil, ea a dovedit o extraordinară versatilitate, reușind să întruchipeze, în teatru și în film, personaje extrem de diferite, pe care le-a căptușit interior cu trăire, gând, emoții, și cu un timbru aparte, numai al ei. La 43 de ani, ea are deja în spate câteva creații remarcabile, jucând în spectacolele și filmele unor importanți regizori. O găsești în distribuții și în teatrul de stat, și la independenți. Ce crede ea despre profesia ei ? Că „spune povești ca să salveze lumea”. Frumos, nu-i așa?
M-a atras apoi în aceeași revistă un dosar despre umor, despre amor (ancheta „Cine face primul pas?”), un grupaj de articole cu tema „Ce învățăm odată cu înaintarea în vârstă?” Grupaj la care voi reveni într-un „hublou” viitor. En passant, pot să vă spun că despre amor nu am aflat nimic nou, indiferent de cine face primul pas. Acum, că e deplină emancipare, femeile fac orice pas își doresc și au, de cele mai multe ori, inițiativa în chestiuni erotice. Femeile moderne știu ce vor, au personalități puternice, problema apărând atunci când nu au șansa unui partener pe măsură și dau peste un mascul imatur, nesigur de el, afectat emoțional, cu labilitate psihică. Atunci se naște un mic infern, competiția și conflictele între cei doi fiind la ordinea zilei și subminând constant cuplul.
Apropo de lectură și de rostul ei, mă întorc la o zicere tot a lui Umberto Eco: „ Cine nu citește, când ajunge la 70 de ani va fi trăit o singură viață: a lui. Cine citește va fi trăit 5000 de ani: pentru că era acolo și când Cain l-a ucis pe Abel, și când Renzo s-a însurat cu Lucia, și când Leopardi admira infinitul… Pentru că lectura este o nemurire înapoi”. Splendid paradox și pledoarie, mai mult decât convingătoare, pentru lectură.
