Parcă am fi un…sat fără câini. Fiecare face ce vrea. S-a ajuns atât de departe, încât mulţi nu mai au respect faţă de nimic. Nu-i mai interesează eventualele diferenţele de vârstă, nu mai există respect faţă de de părinţi, nici măcar de lege nu ţin seamă. Cu toţii am fost tineri şi ştim că e perioada de început când ai tendinţa să încalci reguli, să fii rebel, unic în faţa colegilor sau a prietenilor.
Aici, de regulă, intervine fie autocenzura (căpătată şi conturată în familie, pe parcursul celor 7 ani de acasă, expresie demonetizată, din păcate), fie frica sau acel ceva lăuntric ce te opreşte să o iei înainte, ca înecatul.
Din păcate, astăzi, nu mai poţi vorbi despre aceste virtuţi, vina aparţinându-le, în primul rând, liderilor care s-au succedat la putere vreme de peste un sfert de secol. Păi, dacă românul a văzut cum le sunt tolerate toate mârlăniile politicienilor, fireşte, nici el nu a mai pus valoare pe lege, pe reguli şi alte cele.
Am încercat să le înţeleg frustrările celor care au tot protestat prin Bucureşti sau în ţară, de la începutul anului, le-am admirat ideile absolut geniale ale unora de a-şi exprima cât mai plastic nemulţumirile. Aş fi ipocrit să nu admit că imaginea de ansamblu a luminilor din Piaţa Victoriei a fost de-a dreptul fabuloasă, copleşitoare, sau mesajele de pe pancarte (cele mai multe dintre ele) ori cele proiectate pe zidurile clădirii Guvernului.
Problema (gravă, zic eu) e că tocmai aceste tehnici, în speţă „laserele” (până acum, ignorate de toată lumea, chiar şi de copii ori „copilandri”) au fost preluate cu extrem de mare uşurinţă şi folosite de unii indivizi inconştienţi …pentru distracţii personale. Un joc ce, Doamne fer´, ar putea duce la adevărate tragedii. Sunt ca petardele, de Revelion, toată lumea le condamnă, dar nu ezită să le folosească.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
