Festivalul Recitalurilor Dramatice, indiferent cum s-a numit de-a lungul celor 45 de ani de la debut, în 1972 (Star, Gala STAR, Festivalul Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, Bacău Fest Monodrame), continuă. Managerii teatrului băcăuan de după 1990 au ţinut să-şi pună amprenta, mai mult sau mai puţin inspirată, asupra denumirii şi conţinutului acestei importante manifestări culturale, care a dus Teatrul „Bacovia”, cu luminile şi umbrele lui, în lumea bună teatrului românesc. De altfel, actori, dramaturgi şi critici de teatru, prezenţi şi la această ediţie, au remarcat longevitatea festivalului, calitatea şi diversitatea creativă şi interpretativă atât a spectacolelor din concurs, cât şi a celor din Secţiunea Recitaluri, astfel că mulţi artişti din ţară şi străinătate şi-l trec în agenda personală, ca pe o posibilă participare. Ar mai trebui remarcat interesul presei de specialitate, prezentă an de an în Bacău, cât şi a mediului economic, interesat de o colaborare benefică pentru ambele părţi. Timp pentru comentarii mai este, spaţiu de asemenea, impresiile încă nu sunt sedimentate, însă noi, aici şi acum, facem o radiografie la cald a ceea ce a însemnat „Bacău Fest Monodrame 2017”, cotidianul DEŞTEPTAREA fiind partener media şi la această ediţie.
Desfăşurat în perioada 21-26 aprilie, Bacău Fest Monodrame, şi-a seschis porţile vineri, 21 aprilie, în Sala mare a Teatrului Municipal „Bacovia”, cu scurte alocuţiuni ale managerului teatrului Noemi Eliza Judeu: “Bacău Fest Monodrame nu este o toană managerială. Este despre a oferi o identitate clară. Este despre a duce mai departe ceea ce, de-a lungul vremurilor, a pus Bacăul pe harta teatrală: un festival al Artei Actorului. Din când în când trebuie să ne remintim că Arta Actorului se poate fără teatru, dar Teatru fără Arta Actorului niciodată, iar acest festival este o ocazie perfectă”, şi a primarului municipiului Cosmin Necula: “Acest festival face parte din identitatea teatrului băcăuan. Ţine de fiecare dintre noi, spectatori sau ordonatori de credit, ca acest festival să continue şi să se dezvolte frumos în fiecare an. Prezenţa dumneavoastră în sălile de spectacol propuse de Bacău Fest-Monodrame poate însufleţi oraşul”.
–––––––
Pe parcusul celor şase zile de festival, au avut loc 6 spectacole în concurs, 3 spectacole-lectură, cu piesele nominalizate la Concursul de Dramaturgie, nouă recitaluri.
Concurenţii au provenit de la teatrele din Sibiu, Iaşi, Râmnicu Vâlcea, Tg. Mureş, Bucureşti (2).
Toate piesele din concurs au aparţinut unor dramaturgi străini.
–––––––––––
Concomitent, cu festivalul propriu-zis, a avut loc şi concursul de Dramaturgie, aflat la a IV-a ediţie, cele trei piese nominalizate au beneficiat de spectacole-lectură, în săli neconvenţionale.
Juriul Festivalului: Miklos Bacs (actor, profesor – Cluj), Carmen Mihalache (critic de teatru, manager al revistei Ateneu – Bacău), Mentor Zmberaj (director MonoAkt, Priştina, Kosovo).
Juriul Concursului de Dramaturgie: Monica Andronescu – critic de teatru, Ada Lupu – actriţă/dramaturg, Doru Mareş – critic de teatru.
Marele Premiu şi Trofeul Festivalului a fost câştigat de actriţa Valentina Zaharia, Teatrul „Mignon” Bucureşti
După şase zile de festival, o adevărată sărbătoare a teatrului, în care vedetă a fost actorul şi beneficiar spectatorul, juriul a deliberat şi a hotărât: Marele Premiu (2000 de euro) şi Trofeul Festivalului au fost cucerite de actrița Valentina Zaharia, de la Teatrul „Mignon”-Bucureşti, cu monodrama „Venus şi Adonis”, după William Shakespeare, regia Ioana Petre.. Absolventă a facultăţii de Teatru, Secţia Artele Spectacolului, la UNATC I.L.Caragiale, cu master în Arta actorului comic. Este freelancer, joacă la Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul de Comedie, Unteatru şi Mignon.
„Mă bucur foarte mult, cum mă bucur la orice reuşită a mea. Mulţumesc, atât juriului elevilor, pentru Premiul «Ştefan Iordache», cât şi juriului Festivalului pentru acest important premiu. Mie îmi plac textele care aparent nu sunt ușor accesibile, dar îmi place să le traduc și să le fac să fie accesibile, să le traduc prin limbajul actoricesc. Acest spectacol nu a fost un pariu, pur și simplu am citit textul, mi s-a părut că este un poem cu foarte multă substanță dramatică, este clar că Shakespeare asta știa să facă cel mai bine, să creeze conflict și, deși am întâmpinat niște dificultăți, am reușit să decupăm textul astfel încât să creeze situații dramatice. Inițial nici nu am vrut să fac acest spectacol ca one woman show, așa s-a întâmplat însă. Am repetat cu mai mulți actori, cu mai mulți muzicieni, am încercat tot felul de alte lucruri, doar din pasiune, așa a ieșit. Nu am făcut acest spectacol ca să câștig la vreun festival, ci pur și simplu voiam să le spun oamenilor că există acest text, că Shakespeare a scris asta și cât de extraordinar e!”, ne-a mărturisit câștigătoarea Bacău Fest Monodrame 2017.
Legat de faptul că spectacolul a fost adus în atenția publicului – cucerit chiar și așa! – fără costumele și decorul pe care, de altfel, le are, actrița a precizat că a fost vorba de o decizie luată pe ultima sută de metri, fiind vorba despre o adaptare, practic, la spațiul de joc care i-a fost propus/repartizat, respectiv Hotel Decebal. ”De la începutul spectacolului m-am adresat publicului, încercând să explic că, din moment ce a trebuit să jucăm într-o sală de mese a unui restaurant, fără tehnică, am preferat ca și noi să rămânem în blugi, cu doar două elemente de recuzită, și să pornim de aici, de la realitatea acestei întâlniri, cu oamenii care sunt aici, cu sala care este aici și cu noi, fără catifeaua extraordinară croită de Wilhelmina Arz și fără conceptul de decor al Andradei Chiriac, fără light-design-ul destul de elaborat. Am vrut să fie scoasă în evidență măiestria textului, a lui George Popescu – chitară clasică. Și credem că a fost o decizie potrivită, găsind aici un public care nouă ne-a plăcut foarte mult, fiind foarte fain, foarte atent.
Mulţumesc regizoarei Ioana Petre, scenografei şi, în mod special, doamnei Miriam Răducanu, care a rafinat acest spectacol”, ne-a mărturisit câștigătoarea Bacău Fest Monodrame 2017.
Bacău Fest Monodrame, în ”lumini și umbre”
Să aflăm şi opinia juriului, prin vocea actorului şi profesorului Miclos Bacs, actor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, directorul Galei Tânărului Actor – Hop, unul dintre cei mai buni și îndrăgiți profesori de actorie din țară, mentor al tinerei generaţii de actori: atât în calitate de membru al juriului, cât și de fin cunoscător al lumii Teatrului care nu a lipsit, pe parcursul zilelor de festival, de la nici un eveniment petrecut în cadrul acestuia.
”Legat de plusuri și minusuri, e cam curajos să mă arunc în clasificări. Eu nu am participat decât la două ediții ale festivalului (FIRD, 2016, și Bacău Fest Monodrame, 2017, n.r.), dar comparativ, cele două ediții au avut, desigur, și plusuri și minusuri. E ca la vinuri, în fiecare an depinde de recoltă, de ofertă, nu ai ce să faci. Cred că anul acesta strategia celor care conduc festivalul a fost să aleagă între a-l dezvolta pe linie orizontală, adică să-l lărgească în ceea ce privește genurile, formele, direcțiile, categoriile, premiile, absolut tot sau a-l adânci într-o singură direcție, adică a-l profesionaliza mai mult, a-i da adâncime mai mare, și presupun că aceasta a fost alegerea actualei conduceri. E o alegere bună, zic eu, e mai bine să fie o concetrare mai mare pe ceea ce înseamnă, de fapt, realitate monodrama, sigur, cu activitățile adiacente, cu recitaluri invitate, cu spectacole care nu mai sunt monodrame, ci spectacole de teatru, cu textele dramatice citite dimineața, cu încurajarea tinerilor care scriu deja și își încearcă aripile – e un lucru superb! -, cu această nouă direcție, numită Mărturisiri de care avem o reală nevoie atât noi, cei din teatru, dar cu atât mai mult publicul. E bine ca publicul să afle puțin cam cum funcționează meseria asta… Eu totdeauna am trăit cu acest complex al meseriei mele care este privită, față de celelalte arte, ca fiind un lucru destul de neserios, iar asta pentru că lumea nu are acces la partea tehnică sau la ceea ce presupune pregătirea reală, profesională a unui actor. Publicul se mulțumește cu ideea că actorul este bonom, este boem, este simpatic și atractiv, are charismă, umor și cu asta s-a terminat or, asta nu înseamnă, totuși, un artist. Iar aceste întâlniri cu publicul, Mărturisiri, ne oferă nouă șansa să-l educăm puțin, să-l facem mai avizat în ceea ce privește demersul teatral. Cred că acesta este unul dintre marile plusuri ale acestei ediții a Bacău Fest Monodrame.
Acum ca nivel… Sigur, nu bate nivelul de anul trecut, poate și din cauza acelui premiu care, anul trecut a fost de 7.000 euro și care sigur că a fost o motivație mai serioasă pentru participanți, decât un premiu de 2.000 euro. Sunt și aceste mici detalii tehnice care, câteodată influențează participarea la un festival. Un plus, desigur, a fost recitalul în afara concursului, ”Obsesii” cu Cerasela Iosifescu, o lucrare ce frizează perfecțiunea din toate punctele de vedere și care ar trebui să fie un real exemplu pentru toți cei care se încumetă pentru această probă îngrozitor de grea pentru un actor, care se numește monodramă.
Legat de public… Publicul este educat de noi. Mă disperă discuțiile despre nivelul publicului teatral din România! Că e scăzut e real, dar nu este vina lor, a spectatorilor, ci a noastră. Primii care trebuie să se uite în propria ogradă suntem noi. Noi facem ceva greșit dacă publicul nu reușește să acceadă lucrarea noastră de artă. Dacă nu se îndreaptă spre lucrarea de artă, dacă se înstrăinează de sălile de teatru, nu este vina publicului și nici a societății. În primul și în primul rând este vina noastră. Sigur, poți să spui nu sunt bani pentru cultură, nu sunt condiții etc., dar toate aceste lucruri le poți influența doar indirect, pe când pe tine însuți te poți influența direct. Deci dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să pornim în primul rând de la noi. Actorii și breasla teatrală au obligația să-și educe publicul. Iar acest lucru este valabil și pentru Teatrul Municipal Bacovia!”.
Fest Monodrame este singurul festival de teatru din ţară care a instituit două premii speciale, unul acordat de actorii teatrului gazdă „Actori pentru actor – „Dinu Apetrei”, câştigat la actuala ediţie de actriţa Simona Codreanu (din motive obiective nu a fost prezentă la premiere), pentru interpretarea din „Gări înlăcrimate”, după Anton Pavlovici Cehov, regia Nicoleta Dănilă, proiect independent Tg. Mureş, iar Premiul Onorific „Ştefan Iordache” a fost încredinţat judecăţii elevilor din liceele băcăuane, care, în seara premierii (26 aprilie, ora 22.00) a fost atribuit tot actriţei Valentina Zaharia.
La concursul de Dramaturgie s-au acordat trei premii: Premiul I „Valentin Nicolau” (1000 de euro) – Elise Wilk, Premiul II – Călin Ciobotari, Premiul III – Crista Bilciu, care au primit, pe lângă diplomă şi câte un pachet de cărţi oferit de diferite edituri, partenere ale festivalului.
”Cel mai frumos lucru mi se pare faptul că acest Festival există”
O prezență constantă la Festivalul Recitalurilor Monodramatice, Mircea M. Ionescu, dramaturg, cronicar dramatic, manager de teatru, a împărtășit pentru cititorii cotidianului nostru, cu sinceritate, opiniile sale legate de manifestarea în sine, cu sufletul plin, deschis pentru că de Bacău îl leagă multe lucruri frumoase ( punerea în scenă, la Teatrul Municipal Bacovia, în 1983, a spectacolului ”Aventura unei femei cuminți”, și, acum 13 ani, a spectacolului ”Dona Quijota”, dar și câștigarea concursului debut de dramaturgie în cadrul acestui festival, cu ”Monolog cu moartea la ușă”), care nu poate să nu vadă, uneori, și umbrele:
”Cel mai frumos lucru mi se pare faptul că acest Festival există, merge mai departe în pofida unor spasme de care, de altfel, nu duce lipsă nici un teatru. Mă bucur că noua conducere a Teatrului a reușit să ducă mai departe concursul de dramaturgie, și spun acest lucru pentru că de regulă, în România, schimbarea unui director, și nu doar în teatru, duce la ștergerea a tot ce a fost frumos. E greu să spui ce a fost mai bine sau mai rău… E bine că s-a apelat și la Clubul Cultural Decebal, din păcate, pentru unele spectacole, acest spațiu nu reprezintă cadrul ideal, pentru că acustica, luminile sunt niște dedesubturi care fac parte din spectacol.
Bunăoară, recitalul minunat al domnului Emil Boroghină, un monstru sacru al teatrului nostru, nu a avut dimensiunea lui exactă în această matcă. Era mai bun la teatru. Dintre lucrurile bune, am văzut că au venit și tineri care au scris, a fost și un recital în afara concursului de excepție, cel al Ceraselei Iosifescu – Obsesii, a fost și apariția lui Florin Piersic Jr. într-o nouă ipostază, plus prezența Teatrului din Constanța cu ”Ursul”, după Cehov. De asemenea, un lucru poate de notat, în sensul bun, este că cei șase concurenți, doi băieți și patru fete, n-au mai venit după cum i-a dus pe ei inspirația, din moment ce sunt struniți de un regizor. Partea nu tocmai bună este că în cele șase texte prezentate în concurs, unul nu a fost scris de un dramaturg român, iar eu, unul, nu pot să accept așa ceva. Regret, și am mai spus-o și anul trecut, că nu există în concurs și un băcăuan. E păcat. Și la recitaluri, și la concursul de monodrame, când există actori buni în Bacău și cel puțin un dramaturg de calibru, îmi permit să spun, ca Laurențiu Budău, dar și un Valentin Braniște, cu Teatru de Kartier”.
„Arta actorului înseamnă un mod de a gândi”
Opinia unui concurent: Iulia Valentina Verdeş, Teatrul ARIEL, Râmnicu Vâlcea, prezentă în concurs cu piesa „Before breakfast”, după Eugene O’Neill, regia Constantin Florescu: „Eu ştiu de ziarul dumneavoastră, de pe site-ul lui m-am informat înainte de concurs, dar şi în ultimele zile, când am văzut actorii înscrişi, juriul, tot ce ţine de organizarea acestui festival. Acum, despre ce m-aţi întrebat. Monodrama este un gen teatral, nu contează că eşti singur pe scenă, este tot un dialog, un dialog cu tine, cu personaje imaginare sau din piesă. Eu, şi nu numai în acest monolog, am pus şi pun accent pe un mod de a gândi, pentru că arta actorului înseamnă un mod de a gândi. Eu am lucrat cu regizorul Constantin Florescu, dincolo de vorbe, ce spun şi ce vreau, vorbele au fost un pretext, a trebuit să lucrez dincolo de text.
A fost un text greu, foarte greu, unul dintre cele mai grele pe care le am. După citirea textului – cred că orice actor face la fel, mi-am pus întrebări: ce fac, ce vreau, de ce fac, cum fac, atât eu, cât face, cum face – aţi văzut – şi «celălalt», care sunt, nu?, tot eu, este, în monodramă, o permanentă dedublare. Sper că am reuşit. De ce teatru în pub-uri, în spaţii alternative?
Este o soluţie bună, eu am avut multe spectacole independente în spaţii neconvenţionale, nu a fost o barieră, actorul are puterea de a se adapta, la spaţiu, la spectatori. Sunt şi aici micile secrete pe care le înveţi în timp. Sunt adevărate teorii cu privire la expunerea actorului, a relaţiei cu publicul, publicul devine actor, personaj, a venit timpul, se spune, să mergem şi noi la el, mai aproape de el. Mi-a plăcut Bacăul, când am venit era soare. Un oraş frumos. După aceea am intrat în sălile de spectacol, iar mâine plec. Aştept rezultatul acasă.”
Colocviu de teatrologie
Ca la fiecare ediţie, în ultima zi a festivalului se desfăşoară şi Colocviul de Teatrologie, la care sunt invitaţi critici de teatru, regizori, actori, ziarişti. Din motive neelucidate, anul acesta (şi) colocviul s-a desfăşurat la PUB „Valhalla”, printre clinchete de pahare, butonarea telefoanelor mobile, scrâşnetul maşinii de măcinat cafea, iar pe fundal, crâmpeie din discuţiile clienţilor.
Am vorbit despre teatru, despre festival, juriu, actori. În lipsa criticului Doru Mareş, secretar literar al Teatrului Municipal, cel destinat iniţial, să modereze acest colocviu, rolul a fost preluat de Noemi Eliza judeu, director al teatrului băcăuan.
Au emis opinii, au pus întrebări dramaturgii Mircea M. Ionescu, Crista Bilciu şi Călin Ciobotari, Traian Apetrei, director al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, prof.univ. dr. Mircea Morariu, critic de teatru – Universitatea Oradea, Andreia Bârsan, critic de teatru – Radio România, Florica Ichim, critic de teatru.
De ce s-a renunţat la piesele româneşti, de ce actorii Teatrului „Bacovia” nu se regăsesc printre concurenţi, sunt spaţiile neconvenţionale o soluţie, de ce doar şase concurenţi, din 17 înscrişi, care au fost criteriile pentru care s-a stabilit vârsta de 40 de ani pentru concurenţi etc., au fost doar pretexte pentru discuţii mai ample, iar răspunsurile au născut alte întrebări. Am reţinut de la Noemi Judeu un răspuns la întrebarea „de ce s-a optat pentru spaţii neconvenţionale”: „Teatrul este în noi, nu în afara noastră.” Ar fi frumos, dar locul teatrului este pe scândură, nu pe beton.
Câte ceva despre recitalurile extraordinare
Fără doar și poate, cea mai reușită secțiune de la „Bacău Fest Monodrame” (o ediție foarte restrânsă, camerală, și cu un relief cam plat), a fost cea a recitalurilor din off, adică din afară de concurs. Toate au avut un caracter de exemplaritate, fiind un model de ceea ce înseamnă arta actorului și, din acest punct de vedere, au fost un câștig categoric pentru public, care nu prea des are astfel de fericite ocazii, pentru că, prin țară, circulă acum mai ales genul de șușe. Cu acestea se fac lungi turnee, și nu cu spectacolele de valoare, din motive de ordin economic, în primul rând. Nu voi insista asupra acestui fapt, pentru că sunt mai multe lucruri de discutat aici, vreau doar să spun că acesta este și rostul unui festival, să aducă în fața publicului iubitor de teatru spectacole de certă valoare, atent selecționate de specialiștii în domeniu.
Ce am văzut, așadar, în aceste zile de festival? Voi face, în cele ce urmează, doar o rapidă și succintă trecere în revistă a recitalurilor extraordinare a căror prezență la Bacău ne-a bucurat pe deplin.
Vineri, în prima seară, am urmărit-o pe Luminița Borta (Teatrul Alexandru Davila, Pitești) în „Medeea”, după Nina Mazur. Textul este o interpretare modernă a cunoscutului mit antic, cu unele deplasări de accente în sensul reabilitării Medeei, absolvită de odioasa crimă, vina uciderii copiilor ei fiind aruncată asupra societății.
Tema este cea a condiției nefericite a femeii, bine pusă în valoare de o actriță matură, cu un joc convingător, plin de dramatism. O impresie plăcută a lăsat și Denise Ababei, de la Teatrul Municipal „Bacovia”, care a evoluat în monodrama „Știu că nu asta vrei să auzi” de Carmen Dominte (un text nu tocmai original, amintind de alte cunoscute piese cu subiect asemănător, brusca maturizare a unei fetițe în ultimii ai dictaturii comuniste). În rolul Ralucăi, Denise Ababei (o actriță conștiincioasă, cu multe resurse, cu o admirabilă energie), îndrumată inteligent și cu o fermă delicatețe de regizoarea Irina Crăiță-Mândră, punctează expresiv evoluția personajului, de la zglobia pionieră la febrila adolescentă alergând la o întâlnire mult așteptată (de vreo nouă ani) cu tatăl său, pentru a-și găsi tragicul sfârșit în focul de arme deschis la revoluția din decembrie 1989.
Concentrat, cu o mare densitate de idei, realizat cu impecabil profesionalism, cu patetism reținut și elegantă sobrietate a fost recitalul susținut de Emil Boroghină. „Eugen Ionescu- Béranger” rămâne în conștiința spectatorilor prin acea tulburătoare mărturisire finală a protagonistului: Sunt un om. Sunt ultimul om. Nu capitulez. În fața crimei, a terorii, a absurdului.
O idee inspirată a organizatorilor festivalului este aceea a prezentării unor recitaluri de mărturii de creație, tip confesiune. Primul invitat al noii secțiuni a fost Ștefan Hagimă, băcăuan la origine, dar cu o carieră bucureșteană, atât în teatru cât și în învățâmântul superior, unde a predat vorbirea. Aspect în grea suferință la tânăra generație de actori. Într-un recital gândit judicios, cu acribie, cu ironie, dar cu o excrescență teoretică, didacticistă (care putea să lipsească), Ștefan Hagimă a făcut o veritabilă demonstrație de arta vorbirii. Înzestrat cu o remarcabilă voce, puternică, timbrată, cu un amplu registru, actorul s-a oprit, printre alte frumoase texte, monologuri, poezii, la celebra, virulenta tiradă romantică a lui Ruy Blas, în care acesta denunță corupția miniștrilor, făcând acide trimiteri la realități contemporane.
De la Teatrul de Stat din Constanța a venit „Ursul” de Cehov, o savuroasă comedie pusă în scenă de regizorul Felix Alexa, într-o viziune modernă, depășind clișeele, cu niște talentați actori: Marius Bodochi, Dana Dumitrescu, Marian Adochiței (i-am apreciat, în special, pe ultimii doi, Bodochi șarjând cam mult).
O seară cu adevărat specială a fost cea de luni, 24 aprilie, atmosfera sălii teatrului devenind incandescentă sub forța iradiantă, magnetică a actriței Cerasela Iosifescu. Care s-a topit realmente, s-a identificat până la cea mai mică nuanță cu personajul ei, o scriitoare maniaco- depresivă. În „Obsesii” (producție ARCUB, București), scenariu de Claudiu Sfirschi-Lăudat, Cerasela Iosifescu face proba unei actorii de mare clasă, având aplomb, vivacitate, nebunie, truculență. O creație memorabilă, întru totul. Alți doi excelenți interpreți s-au confruntat în „The sunset limited” de Cormac McCarthy (producție Unteatru, București, regie Andreea și Andrei Grosu). Richard Bovnoczki și Șerban Pavlu au oferit un regal actoricesc într-un captivant exercițiu de o nudă, dezarmantă sinceritate, vorbind despre credință și necredință, despre viață și moarte. Primul întruchipează un fost pușcăriaș, o ființă umilă, dar luminoasă, plină de optimism și de fervoare religioasă, al doilea este un profesor, cu chipul întunecat, un bărbat enigmatic care a încercat să se sinucidă, fiind într-o profundă criză existențială. Jocul amândurora este bogat, credibil, cuceritor.
De o bună primire din partea publicului s-a bucurat și recitalul tinerei actrițe Ada Lupu (Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași). Ea și-a interpretat propriul text, „Povestea păsării fără cuib” (premiul concursului de Dramaturgie-Monodramă din ediția precedentă) cu sensibilitate și farmec, traversând mai multe etape din devenirea unei femei. Povestea e frumoasă, are poezie, emoție, candoare, autoironie, interpretarea este însă cam monocordă.
Și, în fine, am ajuns la recitalul „O mie de motive” după Duncan Macmillan (Club Point, București), protagonist Florin Piersic jr. Un spectacol interactiv, inspirat conceput și condus de regizorul Horia Suru. O poveste caldă, tandră despre tot ceea ce putem descoperi, mii și mii de lucruri mici, dar plăcute, care să facă viața de trăit, s-o motiveze frumos. Florin Piersic jr. are un firesc, o naturalețe de invidiat, e deosebit de empatic, astfel că publicul a fost cucerit în chip necondiționat. Mai ales că unii dintre spectatori, la invitația actorului, au și participat direct la spectacol, în unele secvențe, interpretând câteva personaje. A fost o seară destinsă, amuzantă, caldă, care a încheiat în chip fericit sărbătoarea teatrală băcăuană. (Carmen Mihalache)
“Arta actorului este o cercetare continuă”
În final, să dăm Cezarului ce e al Cezarului: Eliza Noemi Judeu, manager al Teatrului Municipal „Bacovia”;
„Consider că tot ce mi-am propus la actuala ediţie, s-a îndeplinit şi asta se datorează echipei Teatrului Municipal «Bacovia», am atins tot ce am vrut, am prezentat băcăuani în festivalul acesta, actori, regizori, am introdus o nouă secţiune, cea de «Mărturisiri», am prezentat presei de specialitate, criticii, trupa teatrului cu piesa «Amphitrion 38».
Concurenţii, aşa cum spuneam şi la colocviu, au fost şase, din 17 înscrişi, au fost cei care ni s-au părut nouă că pot performa, pot să-şi înceapă un parcurs frumos în teatru, atingând şi monodrama. Am vrut actori în lucru care să se adapteze spaţiilor pe care le-am propus, eu am vrut să văd actorii la lucru, nu ne-a interesat certitudinea, mă interesează mai mult când se cercetează, arta actorului este o cercetare continuă, iar cei şase ne-au convins pe noi că pot cerceta monodrama la faţa locului. Fiecare şi-a ales piesa care a considerat că poate să-l reprezinte, nu le pot impune un anume repertoriu, să fie piesă din dramaturgia românească sau din cea străină, aşa cum nu am putut obliga un actor din teatrul nostru să se prezinte în concurs. A fost o ediţie, din punctul nostru de vedere, reuşită, asta nu înseamnă că nu sunt şi alte opinii, de care vom ţine cont, le vom discuta, astfel ca ediţia următoare, să fie şi mai bună.”
Mădălina Rotaru
Gheorghe Bălţătescu
