Deși s-a desființat cu cinci ani în urmă, FCM Bacău continuă să trăiască în amintirea suporterilor ei. Fanii băcăuani rememorează vremurile de glorie, sperând ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, echipa să fie reînființată. Eventual, după modelul „socios” utilizat cu succes si de alte prim-divizionare: Petrolul Ploiești, Farul Constanța, Oțelul Galați sau Poli Timișoara
An după an, etapă de etapă. Se succedau anotimpurile, se modificau orele și adversarele. Dragostea pentru echipă rămânea însă neschimbată. La fel ca și locurile de întâlnire. De regulă, în față la „Luceafărul”. Uneori, jos la stadion, la intrarea dinspre vestiare. Iar în caz de meci în deplasare, sus, pe platforma de la stadion, direct la autocar. Sau la autocare, dacă era rost de vreun derby. Așa era atunci. Acum, „Luceafărul” este închis, stadionu-i o ruină, iar de sus, de pe platformă nu mai pleacă niciun autocar plin-ochi cu suporteri.
Nici nu ar mai avea de ce: FCM Bacău, echipa fanion a orașului, nu mai există. Au rămas doar amintirile. Și ecoul stins al cântecelor: „Inima noastră, inima noastră/ Va fi mereu galben-albastră”. În urmă cu 10-15-20 de ani, „Municipalul” era o fortăreață galben-albastră. Pe meterezele sale fluturau steagurile. Și bannerele. Mesaje, îndemnuri și, peste toate, numele facțiunilor. Taurii furioși. Ultra Extrema. Prima Linie. Brigada URA. Ultra Boys. Peluza Nord.
Facțiunile galeriei băcăuane reuneau sute de fani. Unii- puțini, ce-i drept- veneau dintr-un interes personal. Pentru bani, ca s-o spunem de-a dreptul. Cei mai mulți, însă, erau atrași de fenomenul ultras. Și mânați de atașamentul față de echipă. „Pentru culori”, cum obișnuiește să spună Corsicanul, suporterul care și-a zugrăvit întreg balconul în galben și albastru.
Astăzi, Corsicanul este unul dintre puținii „supraviețuitori” ai galeriei de odinioară, care mai merg și scandează în tribune, la meciuri. În lipsa fotbalului, doar meciuri de volei și de handbal. Alături de Tilică, Gobi sau Iulian, Corsicanul își amintește de zilele de aur de odinioară. Și de farmecul deplasărilor. „Vă mai aduceți aminte de nea’ Vasile, șoferul?”. „Dar de bătăile cu fulare?”. Hehe, ce vremuri!
„Orașul vostru încape în stadionul nostru”
mesaj afișat de galeria FCM Bacău la un derby cu Ceahlăul
Vremuri apuse, din păcate. Pentru vecie. Sau nu?
„Ar fi frumos dacă fotbalul băcăuan ar renaște la nivel de seniori. Sunt mulți copii legitimați la juniori. Cu siguranță că ar vrea și ei să vadă pe viu un meci de Liga I, aici, în Bacău. Sau chiar să ajungă să joace în Liga I pentru Bacău. Pentru FCM Bacău”, este de parere Iulian, unul dintre cei mai respectați fani băcăuani. „Poate că sunt și copii cărora le-ar plăcea să facă galerie. Cui să faci, dacă nu există echipă? Și unde să mergi, dacă nici stadion nu mai avem? ”, se întreabă și Gobi. „Și prin alte părți au fost probleme, dar echipele au renăscut cu ajutorul suporterilor. Și Poli Timișoara, și U Cluj, și Farul, și Petrolul.
La noi, însă, nu se mișcă nimic. Acum, e greu să comparăm Bacăul cu Timișoara sau Clujul, dar îmi amintesc că, în urmă cu 10-15 ani, Petrolul venea cu 50 de suporteri la Bacău, în timp ce noi ne deplasam cel puțin o sută la Ploiești. Azi, Petrolul adună la un meci de Liga a IV-a nu mai putin de 7000 de oameni pe un super-stadion. Noi, în schimb, am rămas de căruță”, intervine Tilică. „Prea mult timp s-a mers doar în jos aici, în Bacău. Iar timpul a trecut și peste generațiile de suporteri”, spune Iulian. Într-adevăr, o bună parte dintre cei care umpleau ieri tribunele scandând „F-C-M Ba-cău!” au astăzi alte preocupări.
Mulți sunt plecați din țară. Iar unii nici nu mai sunt în viață. În curând se adună zece ani de când a pierit Mitică Frizerul, omul care nu concepea să piardă vreun meci al FCM-ului. Drept urmare, într-o dimineață friguroasă de noiembrie în care ratase plecarea autocarului cu suporteri, Mitică l-a convins pe prietenul său Cornel să facă plinul Daciei și să pornească pe urmele „galben-albaștrilor” înspre Cotroceni, pentru a vedea o remiză albă în compania Naționalului lui Zenga și Olăroiu. Ani buni sunt și de la dispariția lui Lucian, cel care i-a transmis microbul galeriei fiului său, „Creastă”. Ca să nu mai pomenim de „Ceaușescu”, poate cel mai simpatizat suporter al Bacăului. „În Bacău, doar FCM, voinicule”, spunea „Ceaușescu”, în anii din urmă, în care clonele FC Știința, Mesagerul sau ASC erodau imaginea fotbalului băcăuan.
„Dacă s-ar pune pe hârtie un proiect cu reînființarea FCM Bacău, pornind de jos, din Liga a IV-a sau a V-a, sunt convins că o bună parte din suporterii vechi l-ar sprijini. E important ca numele și culorile sa rămână aceleași și să se facă în așa fel încât să se preia și palmaresul”, punctează Corsicanul, care crede că, alături de sprijinul fanilor, s-ar putea miza și pe susținerea foștilor jucători ai Bacăului. De la Gioni Andrieș la Florin Lovin, de la Fane Apostol la Andrei Cristea, de la Marius Croitoru la Ionuț Vetrea. Lista poate continua. Important este ca cineva să o întocmească. Și să demareze proiectul.
„Și eu cred că un proiect de genul acesta, dar făcut cu cap, nu în pripă, ar putea da roade. Nu e ușor, dar nici imposibil. Speranța moare ultima”, este de părere Iulian. Într-un oraș în care, an după an, etapă de etapă fotbalul se stinge încet, dar sigur, doar speranța mai trăiește. Speranța că, într-o bună zi, vom cânta cu toții, din nou: „Inima noastră, inima noastră…”.
