Ştefanel Abdula este un personaj extrem de pitoresc. Este la al cincilea mandat ca primar, primele două fiind câştigate ca membru al APR, apoi PUR, învingând de fiecare dată candidaţii PSD, fapt ce arată că, la ţară, uninominalul funcţiona de mult, oamenii fiind interesaţi de om şi nu de partid, fiind urmaş al tatălui său la conducerea comunei. Luându-se după nume, consătenii îl alintă “Turcul”.

Şi tot la iniţiativa sa, în comună are loc un festival de folclor: “Nedeia de la Arini”, la care sunt invitate formaţii similare din judeţ şi ţară.

– Eu zic ca de la început să lămurim pentru curioşi, pentru cei care, cu siguranţă, se întreabă de unde vine numele dumneavoastră, un Abdula, pe Colinele Tutovei.
– Sunt, la origine, turc. Bunicul după tata a venit din Asia Mică, cu războiul, s-a stabilit mai întâi la curtea unui boier de prin Botoşani, răspundea de pădure, după care a venit aici, administrator şi comerciant de lemne. S-a căsătorit cu o româncă din Buciumeni, de lângă Tecuci, copiii, jumătate turci, jumătate români, mama este româncă, din Găiceana, iar eu sunt un sfert turc şi trei sferturi român. Tata a mai avut trei fraţi, împrăştiaţi prin ţară. Eu mai am două surori, una a fost diriginte de poştă la Slănic Moldova, acum pensionară, şi o soră la Ploieşti. Soţia este din Neguleşti, Dealu Morii, a lucrat la poşta din sat, acum este bibliotecara comunei, cu jumătate de normă. Avem două fete şi cinci nepoate, suntem o familie bogată sufleteşte şi fericită.

– Aţi fost 35 de ani tehnician silvic, iar din 2000 primar. Ce v-a determinat să intraţi în administraţie?
– Am trăit, la pădure, cei mai frumoşi ani din viaţă. Eram tânăr, am vrut să fac lucruri bune ca technician silvic, am reuşit, de aceea mă şi apreciau oamenii, care m-au îndemnat să candidez. Au mai intervenit prietenii. Am candidat în 2000 din partea APR, l-am apreciat pe dl Meleşcanu, în 2004 din partea PUR, mi s-a părut că Dan Voiculescu este o voce, era şi R. Stavarache, Aron Popa, şi Ionel Floroiu. În al doilea mandat, pe la început, am trecut la PSD, la sugestia lui Gabriel Vlase. Aveam idee cam ce înseamnă funcţia de primar, tatăl meu, după ce a lucrat ca preşedinte la Cooperativa de Consum, a devenit primar la Găiceana până în 1974, apoi preşedinte de CAP. A trecut la cele veşnice anul trecut, la 93 de ani.

– Care au fost primele decizii, primele acţiuni ale noului primar?
– Să nu zâmbiţi, am început cu o curăţenie generală în primărie, am igenizat-o, am restructurat birourile, am făcut ca această clădire să arate a Primărie, să-i placă omului să intre. Avem acum un sediu funcţional, modern, fiind sprijiniţi şi de Consiliul Judeţean. De altfel aici a fost mereu sediu de primărie, de plasă, prin anii 30. M-am gândit că eu şi colegii mei ne petrecem cea mai mare parte a zilei aici şi este de dorit să avem condiţii civilizate de muncă. După ce am terminat interiorul am ieşit în curte, apoi în sat. Totul s-a făcut fără prea mulţi bani, am cumpărat materialele şi am lucrat cu oamenii din comună.

– Au trecut 17 ani, sunteţi la al cincilea mandat. Nu-i ora bilanţului dar vă întreb, care este proiectul cel mai drag, cel mai important realizat în aceşti ani?
– Infrastructura. Şi pe locul doi, tot infrastructura. Străzi şi poduri, pentru acces mai bun în toate satele, atât pentru oameni, cât şi pentru maşini. Am pietruit şi asfaltat cea mai mare parte a drumurilor din comună, am construit poduri, am fost sprijiniţi de Consiliul Judeţean, am folosit eficient banii din bugetul local. O altă lucrare a fost aducţiunea de apă. În comuna Găiceana, toate satele, toţi locuitorii au acces la reţeaua de apă potabilă din sistem centralizat, controlat şi cu avize de la toate instituţiile abilitate. Investiţia a fost suportată de Guvern, prin Ordonanţa 7. Prin Programul SAPARD am modernizat un drum communal, de 3 km, de la Găiceana, până la intersecţia cu Huţu. După aceea am luat la rând toate şcolile din comună, am făcut interioarele şi exterioarele, acoperişuri, izolarea termică, încălzire centrală, le-am dotat cu mobilier nou, modern. Toate şcolile au grupuri sanitare în interior, la Şcoala Găiceana toate lucrările le-am făcut prin Banca Mondială. La Găiceana şi Arini sunt şcoli cu clasele I-VIII, la Huţu şi Popeşti doar grădiniţe, iar elevii sunt transportaţi cu cele două microbuze la Găiceana. Tot în aceşti ani, am construit, cu bani de la bugetul local, două grădiniţe noi, una la Arini(2013) şi alta la Găiceana (2016). Şcolile din Huţu şi Popeşti sunt conservate, întreţinute, pentru când va fi nevoie de ele.

– Am văzut în programul dumneavoastră electoral că urmează să fie construit şi amenajat în comună un Centru pentru Situaţii de Urgenţă. În ce stadiu este şi care va fi destinaţia?
– Înainte de a răspunde, vreau să vă mai spun că, la sugestia locuitorilor, cu aprobarea consilierilor am alocat sume importante bisericilor, pentru încălzire centrală, acoperişuri, camere mortuare, clopotniţă, la Huţu am făcut şi o casă praznicală. Sigur, în aceşti ani am realizat multe investiţii, mai mici, mai mari, toate necesare comunităţii. Prin FEADR (fonduri europene) am dotat căminul cultural din Găiceana. Ca o noutate, cum aţi observat, am construit, la Găiceana, un Centru pentru Situaţii de Urgenţă, urmează să-l dotăm, cu paturi, mobilier, are internet, telefon, grupuri sanitare, pentru a adăposti familiile în caz de necesitate, incendiu, inundaţii, investiţie suportată de bugetul local. Suntem în discuţii cu ISU Bacău pentru amenajarea unui spaţiu în vederea înfiinţării unei staţii de Salvare, ca centru secundar, însă condiţiile impuse sunt foarte stricte, cu toate că ar fi necesar să existe, la Găiceana, o staţie de salvare, deoarece distanţele până la Podu Turcului sau Bacău sunt apreciabile. Această Salvare poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Sper să găsim înţelegere pentru a finaliza şi acest proiect.

– Domnule primar, avem apă, dar nu avem canalizare.
– Este o situaţie unică, de aceea sunt şi foarte supărat. Am depus un proiect la Ministerul Dezvoltării, când era ministru Elena Udrea, însă nu a fost aprobat. L-am depus şi la Ministerul Mediului, când ministru era Laslo Borbely. Nu am primit finanţare. Acum doi ani am redepus proiectul la AFIR, a fost selectat şi urma să semnăm contractul în 2016, însă din cauza întârzierii avizului de la Mediu, am pierdut finanţarea. Reţineţi, am depus proiectul, dar nu era avizul de la Mediu. Pentru câteva zile am pierdut miliarde de lei. Uneori birocraţia te scoate din ritm. În ce ţară se mai întâmplă aşa ceva: ai apă, dar nu şi canalizare. O parte şi-au făcut fose septice, am cumpărat o vitanjă, însă nu am voie să depozitez conţinutul în comună, am primit amenzi peste amenzi. Anul acesta am reluat procedura, am actualizat proiectul şi l-am depus tot la AFIR, însă se va întârzia din cauza procedurilor obligatorii, refacerea documentaţiei pe teren, licitaţia, eventuale contestaţii etc. Mai avem proiecte depuse pentru asfaltarea unor drumuri, prin PNDL, Găiceana – Huţu, 4,5 km, care se leagă cu ceilalţi 6,5 kilometri deja finalizaţi la Huţu, drum sănătos, asfalt, canale, podeţe. Mai avem depuse alte două proiecte, tot prin PNDL, pentru finanţarea modernizării unui drum la Arini, din centru, şi un altul de 2,9 km, de la Arini până la Drumul Judeţean, cu scurtarea distanţei de acces. Am mai depus un proiect pentru modernizarea unor drumuri agricole, în lungime de 12 km, tot prin AFIR, însă nu am primit niciun răspuns din 2016. Noi insistăm pentru drumurile comunale, care sunt o prioritate absolută. Dacă aceste proiecte de infrastructură intră la finanţare, comuna Găiceana va avea 95 la sută din drumuri asfaltate, mai rămân câteva bretele, pe care le putem face şi cu banii comunei. Am învăţat în aceşti ani că fiecare leu contează, ce nu folosim la cofinanţare, la alte lucrări neexecutate, adunăm şi îi folosim în interesul oamenilor. Suntem foarte atenţi pe ce dăm banii, nu ne mai aruncăm pe studii, proiecte, care simţim că nu devin eligibile, unii fac hârtii şi iau banii, iar noi rămânem cu dosarele în fişete şi cu banii daţi. Ne-am ars o dată, a doua oară nu mai este permis. Există încă multă birocraţie, exagerat de multă, ne dăm singuri cu stângul în dreptul. Pentru canalizare am fost de nenumărate ori la CRAB, la CJ, pentru un aviz. Am şi spus: la alegeri veniţi cu sacul după voturi, iar când este vorba de o problemă a oamenilor, ridicaţi din umeri, în condiţiile în care CRAB este a CJ. Nu vroiau să semneze cei de la CRAB, care nu au nicio treabă cu banii. Că trebuie să fac canalizare în toată comuna, cum este trecut în Masterplan, în toate satele, însă nu-i economic, la Huţu, la Popeşti, casele sunt răsfirate pe dealuri, distanţele sunt foarte mari, eu trebuie să mă încadrez într-un million de euro, atât îmi dă UE. Eu am depus proiectul, am cheltuit o groază de bani, vreau canalizare şi staţie de epurare. M-am săturat de birocraţie. Pentru fiecare semnătură aştepţi luni şi luni, timpul trece, banii se pierd şi nu răspunde nimeni.

– De aceleaşi probleme se plâng şi alţi primari cu care am stat de vorbă: birocraţie, frica de a semna, mii de hârtii, bani cheltuiţi degeaba. Am vorbit de proiectele finalizate, de cele aflate în derulare. Ce v-aţi mai propus pentru acest mandat? Câţi bani v-au fost repartizaţi de la CJ, de la Finanţe?
– Avem 14 miliarde de lei vechi, cu tot cu fondurile proprii. Faţă de ceea ce ne-am propus, de nevoile comunei, avem nevoie de mai mulţi bani, însă ne declarăm mulţumiţi. Am prioritizat proiectele, vrem să finalizăm ce am început şi să realizăm câte ceva din ceea ce ne-am propus pentru anii următori. Am depus un proiect la PNDL2, pentru construirea şi dotarea unui teren de sport multifunţional, tren de fotbal, handbal, volei, cu tot ce presupune, tribune, vestiare, apă, canalizare, să fie la dispoziţia elevilor, a tinerilor din comună, vrem să organizăm competiţii sportive cu alte comune şi şcoli. Proiectul este, după ultimile informaţii, în evaluare şi urmează să ne comunice rezultatul. Ne-am prins în buget bani pentru instalaţia de încălzire de la Centrul pentru Situaţii de Urgenţă, avem intenţia să reabilităm o şcoală din Găiceana, care este declarat monument istoric, modernizarea drumurilor de interes local, pe o lungime de 4,5 km, proiect depus prin FEADR şi, nu în ultimul rând amenajare drumuri de exploataţie agricolă, în lungime de 8,9 km, prin PNDR. Tot ce v-am spus, tot ce ne-am propus a plecat de la importanţă, de la necesitate, astfel că în CL am discutat fiecare proiect, am cuprins lucrări în toate satele comunei, fără a face deosebire. În ultimii ani am alocat mai mulţi bani la Arini, sat mare, cu o populaţie numeroasă şi mai puţin dezvoltat, de aceea am făcut grădiniţă, am reabilitat total şcoala, am investit în drumuri. Este o situaţie specială acolo şi am vrut să fim cu 10 paşi înaintea altora.

– Care sunt sursele de venit ale populaţiei, de unde provin banii de la bugetul local?
– Banii vin din taxe şi impozite de la populaţie, de la salariaţi, de la micii întreprinzători. Nu avem unităţi economice mari, doar asociaţii agricole. Majoritatea se ocupă cu agricultura, în ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult, şi bine, apicultura. Cred că sunt peste 12.000 de familii de albine, aproape fiecare gospodărie are 10, 20, 50, 100, 200 de familii. Apicultorii au fost sprijiniţi prin Măsura 141, cu bani din fonduri europene, cei care au minim 25 de stupi au primit câte 7000 de euro, bani care trebuiau investiţi în dezvoltare, în utilaje specifice. Şi soţia mea are 320 de stupi, exploataţi conform legii, are certificat BIO, contract cu un distribuitor extern. Este o muncă enormă, cu riscuri foarte mari, cu am fost anul acesta, cel mai prost an, s-au pierdut mii de familii de albine, din cauze care nu au fost elucidate în totalitate.

– La Arini, de câţiva ani, se desfăşoară un frumos festival de folclor, “Nedeia de la Arini”. De altfel, să spunem că primarul din Găiceana este iniţiatorul acestui festival, în acelaşi timp face parte din echipa de dansuri, în pereche cu soţia, este şi un virtuos al muzicuţei, în cadrul ansamblului “Cărăşelul”.
– Acest festival coincide cu Ziua Comunei Găiceana. Am hotărât să-l organizăm la Arini, deoarece acolo este o mai mare deschidere din partea localnicilor, a preotului satului, cum am văzut şi la Solonţ, unde animatorul, organizatorul “Nedeii de la Pădurăreni”, la care suntem invitaţi în fiecare an, este preotul satului, Irinel Cernat. Ansamblul nostru se numeşte “Cărăşelul”, cu dansatori, solişti de muzică populară, instrumentişti, din care fac parte şi eu. Îmi place să dansez, să cânt, atunci când pot merg cu ansamblul la festivaluri, la serbări câmpeneşti, am fost şi în Italia anul trecut, la un festival. Punem un accent deosebit pe promovarea costumului popular specific zonei. Avem un cămin cultural modern şi la Găiceana, dotat, unde se organizează activităţi cu diferite ocazii, baluri, hore, nunţi. Sunt însă nemulţumit că nu văd o iniţiativă, o aplecare spre folclor din partea cadrelor didactice, să preia ştafeta de la noi, mâine-poimâine nu mai putem, unul câte unul din formaţie se retrag, vârsta, problemele de sănătate şi m-aş bucura să vină cei tineri din urmă. Este potenţial, însă lipseşte iniţiativa, dragostea, dăruirea, pasiunea pentru acest gen de activităţi. Prin AFIR, cu bani europeni, am cumpărat costume populare şi pentru elevi şi pentru formaţia mare. Într-o perioadă, la “Cărăşelul” am avut şi copii, solişti, dansatori, însă acum nu mai vor, mai vin doar două fete, foarte bune soliste. Este nevoie de un animator, de un om cu pricepere şi cu inimă, cu suflet. Eu mai sper încă.

– V-am văzut la televizor, am citit în presă despre o iniţiativă a dumneavoastră, de a taxa maşinile şi utilajele de mare tonaj, care folosesc drumurile comunale. Care au fost argumentele impunerii acestei taxe?
– Da, s-a scris în presă, au venit aici ziarişti, televiziune. Problemele au plecat de la transportatorii de lemne, de la posesorii de utilaje grele, mai ales basculante. Eu mă străduiam, cheltuiam miliarde de lei pentru a balasta, pentru a asfalta drumurile, numai noi ştim cum am obţinut fonduri, cum am executat lucrările, iar ei le distrugeau, vă daţi seama că zilnic treceau zeci de maşini, care depăşeau tonajul permis pentru astfel de drumuri. Au distrus conducta de apă, poduri, canale. Pot să vă arat un drum, făcut acum câţiva ani, care este praf, distrus. Patronii câştigă bani şi eu repar, cheltui după ei. Am analizat şi am zis că nu-i corect. Am iniţiat un proiect de hotărâre, l-am discutat în CL, consilierii l-au aprobat şi s-a stabilit o taxă de 100 de lei, pentru o traversare, pentru maşinile care depăşesc 7 tone pe osie, deci cele cu trei osii nu trebuiau să depăşească 21 de tone. Celelalte maşini, tractoare, autoturisme nu plătesc taxe. Am pus bariere la înălţimea maşinilor, am stabilit responsabilităţi pentru Poliţia Locală, vin, opresc la barieră, plătesc taxa şi pot trece. Microbuzele noastre au cheie, celelalte folosesc telefonul afişat la fiecare barieră, vine cineva şi le permite trecerea. Mi-a trebuit aviz de la Poliţia Rutieră. M-au reclamat peste tot, însă le-am explicat că eu respect o hotărâre a CL, aşa cum respect o hotărâre de guvern, o ordonanţă, o lege. Corect? Modelul nostru a fost preluat şi de alte unităţi administrativ teritoriale.

– Ne apropiem de finalul discuţiei noastre, interesantă şi consistentă în acelaşi timp. Cu bune şi mai puţin bune, anii au trecut. Ca în viaţă. Un gând pentru locuitorii comunei?
– Eu sunt mulţumit că am putut realiza ceva în comuna Găiceana, satul şi comuna în care m-am născut, am crescut, m-am educat, unde sunt îngropaţi toţi ai mei, aici unde s-au născut copiii, unde vin nepoţii, cu oameni frumoşi, harnici, deştepţi, cu dragoste de viaţă şi satul lor şi unde am trăit împreună bucuriile, dar şi necazurile. Am spus că vreau să las ceva după mine aşa cum a făcut şi tatăl meu, în acele vremuri. Sunt, de asemenea mulţumit că oamenii m-au apreciat, m-au ales şi reales, la rândul meu nici eu nu le-am înşelat aşteptările, ce am promis am făcut, nu i-am dus cu vorba. Am înţeles în aceşti ani că Primăria nu-i jucărie, este o muncă de mare răspundere şi împreună cu echipa de la PSD, cu CL, cu ceilalţi colaboratori, cu toţi oamenii de bună credinţă voi încerca să aplic în practică ce ne-am propus. Am avut şi neîmpliniri, o parte vi le-am spus, nu poţi să fii perfect, dar corect poţi să fii, primejdii sunt la tot pasul, legislative, administrative, iar mie îmi place libertatea. Am avut cotestaţii, reclamaţii, mai ales la început, însă, de fiecare dată s-a constatat că am respectat legile, după care se guvernează administraţia locală. Nu am căzut nici în extrema cealaltă, nu mai fac nimic că vine DNA, Curtea de Conturi etc. şi mă amendează, mă cercetează. Am plecat mereu, cu sprijinul aparatului de specialitate din primărie, cu consultarea specialiştilor din Prefectura Bacău, de la litera şi spiritul legii, aplicate în interesul cetăţenilor.

Găiceana

Comuna se află în zona de sud-est a judeţului, în colinele Tutovei, pe râul Găiceana, afluent al Berheciului. Este traversată de șoseaua județeană DJ252, care o leagă spre nord de Pâncești, Parincea şi spre sud de Huruiești. Este formată din satele Arini, Găiceana (reședința), Huțu și Popești. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Găiceana este de 3.069 de locuitori. În comună funcţionează patru şcoli şi tot atâtea grădiniţe, există doua cămine culturale, patru biserici ortodoxe şi una romano-catolică. Patru obiective din comuna Găiceana sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, aşezarea de la Arini din punctul „Dealul Popii”, aparținând culturii Foltești din Epoca Bronzului, și așezarea eneolitică de la „Pietroasa”, la 600 m sud-est de satul Găiceana, aparținând culturii Cucuteni A. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: școala (1908) și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Recea (1808, reconstruită în 1864), ambele aflate în satul Găiceana.