Doar 41 de amenzi pentru lipsa kit-ului de siguranţă auto
– isteria din mediul online a lăsat, însă, să se înţeleagă că Poliţia ar avea plan de amenzi pentru această abatere şi, speriaţi, băcăuanii au dat fuga în magazine, unde au golit rafturile magazinelor de truse auto şi stingătoare
Poliţiştii din judeţul Bacău au aplicat, în luna martie, 41 de amenzi pentru lipsa kit-ului de siguranţă auto (stingător, trusă de prim-ajutor, triunghiuri reflectorizante), ceea ce înseamnă că s-au dat cam trei amenzi în două zile.
Au fost mai multe decât în primele două luni ale acestui an, când s-au aplicat în total 29 de sancţiuni, însă numărul tot nu este mare, dacă ţinem cont de faptul că agenţii de la Serviciul Rutier aplică pe lună, în medie, 3.500 de amenzi.
„În luna martie 2017, în judeţul Bacău, au fost aplicate 41 de sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 20.880 lei, conform art. 100, alin. 1, pct. 13 din O.U.G 195/2002 (n.r.- pentru conducerea unui autovehicul şi tractor agricol sau forestier care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante şi stingător pentru incendii, omologate)”, spun oficialii de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.
Rezultatele arată că poliţiştii din trafic nu au „vânat” şoferii care nu aveau acest kit de siguranţă în portbagaj, dar, pe internet, încă de la finele lunii februarie, s-a lansat ideea că se fac controale pe această temă. De frica amenzilor, cei care au autoturisme, dar nu aveau trusă medicală, triunghiuri reflectorizante ori stingător, deşi erau obligatorii, au mers în magazine şi, practic, au golit rafturile de aceste produse.
Comercianţii au profitat de situaţie, şi-au tot refăcut stocurile şi au avut vânzări record, ceea ce a fost bine pentru ei, dar nu este tocmai rău nici pentru clienţii lor. Cu această ocazie şi-au cumpărat kit-ul şi, astfel, au scăpat de grija unei amenzi.
Bacău-Capitala Tineretului din România, primele activități
Orașul a fost în mare sărbătoare, duminică, 7 mai, când au debutat activitățile prevăzute în proiectul „Bacău-Capitala Tineretului din România” 2017. Prima zi de evenimente a debutat cu un Târg de ONG-uri, în care mai multe Asociații au organizat „standuri” la care și-au prezentat ofertele și activitățile pe care le desfășoară.
Începând cu ora 13.00, pentru mai bine de trei ore, o parte din asociațiile participante au oferit băcăuanilor prezenți în Piața Tricolorului diferite momente artistice, momente care s-au bucurat de aprecierile trecătorilor. Vremea frumoasă, muzica de calitate și voia bună au pus stăpânire pe piațetă, iar tinerii participanți s-au prins în diferite forme de dans, de la Menaito la hore populare, transmțând tuturor din energia lor.
Cel mai important moment a fost cel al dezvăluirii identității vizuale „Bacău-Capitala Tineretului din România”. Este vorba despre o statuie, confecționată din piese auto recondiționate, care îl reprezintă pe George Bacovia însoțit de doi copii. Titlul lucrării poartă numele „Întors Acasă” și se vrea o replică a statuii poetului băcăuan din parcul Bacovia, de lângă Prefectură, care este numită „Plecat de Acasă”.
Momentul a fost primit cu încântare de majoritate celor prezenți, existând și voci care spuneau că nu înțeleg nimic din lucrarea respectivă. Dar deh’, nu toată lumea se pricepe la…artă și niciodată nu-i poți mulțumi pe toți. Prima zi de manifestări s-a încheiat cu concerte, pe o scenă amplasată între hotelul Bistrița și parcul de lângă Prefectură evoluând trupele Feelings, GOLAN și CTC.
Stilurile celor trei trupe fiind total diferite, se poate spune că cei care se ocupă de bunul mers al acestui proiect, Federația Tinerilor din Bacău, cu sprijunul Municipiului Bacău, au făcut o alegere corectă, reușind să satisfacă mai multe gusturi. Marea deschidere face parte dintr-un amplu șir de evenimente din cadrul proiectului „Bacău-Capitala Tineretului din România”, acolo unde mai regăsim și alte repere, cum ar fi, Street Delivery, ID Fest, Bacău Streetball Challenge, Film Mai Aproape sau Street Food Festival.
Rafinorii le-au scris demnitarilor din Guvern și din Parlament
Sindicatul Rafinorul al salariaților societății Rafo, din Onești, le-a scris unor demnitari din Guvern, dar și din Parlamentul României, primul destinatar fiind chiar premierul Sorin Grindeanu, cărora le cere sprijin pentru o analiză urgentă a situației acestei întreprinderi, dar și pentru găsirea unor soluții de repunere a ei în funcțiune. Nu a fost omisă nici situația neverosimilă în care foștii și actualii salariați sunt încă lipsiți de drepturile lor salariale pe timp de un an.
„Timpul și anii au trecut și niciodată la Onești nu a venit o comisie guvernamentală pentru efectuarea unei analize, deși promisiuni au fost, iar Rafo și zona Onești sunt la un pas de colaps, cu excepția unei singure unități, Uzina Chimică (actualul Chimcomplex – n. n.)” – se arată în scrisoarea trimisă premierului Grindeanu, semnată de reprezentantul legal al salariaților, liderul sindicatului Rafinorul, Ion Marian.
Astfel, premierului i-a fost solicitată realizarea unei analize urgente și punctuale de către reprezentanții Guvernului (Ministerul Energiei, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor) asupra situației juridice, economice, tehnice și patrimoniale a societății Rafo și a unităților din zona industrială Borzești, pentru a se constata cure mai sunt șansele de reactivare a lor. De asemenea, s-a cerut prezentarea reală a acestor întreprinderi, prin ministerele Dezvoltării, Energiei și Externelor unor investitori externi, dar și găsirea unor căi legale de a-i forța pe actualii presupuși acționari (creditori majoritari) ai Rafo să inițieze un plan concret de reorganizare a rafinăriei sau, până la finalul perioadei de observație în care se află societatea (8 iunie 2017), să vândă pachetul majoritar de acțiuni respectând procedurile legale din România dacă ei nu pot susține financiar un plan de reorganizare.
Scrisori de la Sindicatul Rafinorul au primit și parlamentarii Lucian Șova, Gabriel Vlase, Miron Alexandru Smarandache, Dragoș Benea, Daniel Fenechiu, Constantin Avram, Ionel Paler, Ionel Floroiu și miniștrii Viorel Ilie și Olguța Vasilescu. Lor li se cere susținere pentru reactivarea întreprinderilor Platformei industriale Borzești pentru ca Guvernul să trimită în zonă o comisie de analiză și pentru promovarea zonei Onești pentru atragerea unor investitori adevărați. S-a cerut, însă, sprijin și pentru ca Ministerul Muncii „să scurteze termenul de analiză și verificare a dosarelor pentru accesarea Fondului de Garantare, singura soluție
Prin care cei 390 de salariati ai Rafo care nu și-au primit drepturile salariale pe parcursul anului 2016, din care 300 au ajuns șomeri, să intre în posesia unor resurse”.
Votul diasporei e sfânt doar la români
Cetățenii britanici care locuiesc în străinătate de mai mult de 15 ani nu vor avea dreptul să voteze la alegerile legislative de pe 8 iunie. Decizia nu este nouă, însă actualul guvern a promis, anul trecut, să elimine această restricție care afectează circa un milion de alegători.
Aceștia nu au putut vota nici la referendumul pentru ieșirea din UE și, se vede, nu vor putea să o facă nici la alegerile parlamentare anticipate de luna viitoare.
De ce Guvernul nu se ține de promisiunea făcută anul trecut? Răspunsul este simplu: cei un milion de alegători nu ar vota Partidul Conservator, aflat la putere și care a organizat referendumul pentru Brexit.
Alegerile anticipate, solicitate de Conservatori, se doresc a fi un test de popularitate pentru partid și pentru ieșirea din UE. Pe fondul unei ușoare destabilizări economice și a creșterii prețurilor în Marea BRitanie, populația se întreabă, însă, dacă ieșirea din UE a fost un gest inteligent. Conservatorii încearcă să convingă alegătorii că Brexitul a fost o alegere bună, motiv pentru care nu doresc să riște un milion de voturi împotriva lor.
Și cu asta am spus aproape totul despre fetișizarea votului diasporei care se petrece la români. La noi, când este vorba să se pornească o discuție dacă alegătorii români care nu mai locuiesc de multă vreme în țară și care nu plătesc nici un fel de impozite în România ar trebui sau nu să aibă drept de vot, se pornește câte un scandal imens cum că se ia un drept constituțional.
Ani de zile, în Marea Britanie nu a fost o problemă că diaspora nu poate vota, la fel cum la americani cetățenii din diaspora pot vota doar dacă-și plătesc impozite și în SUA, pe lâna cele plătite în țara în care locuiesc.
De la această prevedere se exceptează personalul guvernamental trimis cu diferite misiuni în străinătate.
Votul, în sine, trebuie să fie o alegere conștientă pe care fiecare trebuie să o facă asumându-și consecințele. Întotdeauna m-am întrebat cum poate vota un român care a ales să trăiască în Italia sau Anglia fără să suporte consecințele alegerii sale.
Gazdele, mai bune după pauză
Aerostar- SC Bacău 2-0 (0-0)
Și-au împărțit reprizele. Nu însă și punctele. Derby-ul Bacăului, disputat vineri, în etapa a 26-a, a revenit gazdelor de la Aerostar, mai insistente, mai proaspete și mai pragmatice în partea secundă. Primul mitan a aparținut însă oaspeților, care au avut în mai multe rânduri posibilitatea de a deschide scorul. Numai că în min. 17, Albescu a neutralizat lovitura de cap a lui Boghian, în min. 31 și 40, suturile foarte bune expediate de la distanță de Bogdan Lupu au trecut cu puțin peste poartă, iar în min. 33, „capul” lui Mocanu, trimis din cădere, a nimerit transversala. În replică, la contraatacul din min. 33, Miron a intervenit salvator în față lui Ignea. Altă muzică după pauză. În nici trei minute, echipa lui Mișu Ionescu a pus rezultatul la adăsport. În min. 54, Tudorache a deschis scorul printr-un vole de toată frumusețea de la 15 m, pentru ca în min. 56, Sahru să transforme penalty-ul dictat la faultul comis de Flenchea asupra lui Sahru. Aerostar își securizează locul 4, în timp ce Sport Clubul continuă să rămână în coada Seriei I, strivită de penalizările dictate de Comisia de Disciplină a FRF.
Aerostar: Albescu- S. Ichim, Dima, Mihăeș, Oanea- Sahru (’90+1 R. Istrate), Chirilă, Honea, Gheorghiu (’70 Strat)- Ignea (’46 antim), Tudorache.
SC Bacău: Miron- Dediu (’75 Șt. Pavel), Lozneanu, G. Mocanu, Dobârceanu- Flenchea (’60 A. Mocanu), Întuneric, Sascău (’82 Diaconu), Vântu (’70 Tătaru)- B. Lupu, Boghian.
Schimbare de lider
Runda a 26-a a dus o rocadă la vârful clasamentului din Seria I. Învinsă în mod surprinzător cu 1-0 de Avântul Valea Mărului, ca urmare al penalty-ului transformat în min. 30 de Anastasie, AFC Hărman a cedat șefia iearhiei ciucanilor de la Csikszereda, care s-au impus cu 4-1 la Odorhei prin „dublele” semnate de Nandor Tamas și Bajko Barna.
Rezultatele complete ale etapei a 26-a: Aerostar- SC Bacău 2-0, Sporting Liești- CSM Roman 2-1, Olimpic Cetate Râșnov- Atletico Vaslui 5-0, Sportul Chișcani- Știința Miroslava 2-6, Metalosport Galați- CSM Pașcani 2-, Avântul Valea Mărului- AFC Hărman 1-0, AFC Odorhei- AFK Csikszereda Miercurea-Ciuc 1-4. Olimpia Râmnicu-Sărat a stat.
Clasamentul Seriei I
1. AFC Csikszereda 24 17 5 2 53-16 56p.
2. AFC Hărman 24 17 4 3 55-15 55p.
3. Știința Miroslava 24 17 3 4 59-29 54p.
4. Aerostar Bacău 24 12 5 7 36-23 41p.
5. Sporting Liești 25 11 4 10 36-30 37p.
6. CSM Roman 24 10 3 11 40-44 33p.
7. Av. V. Mărului 24 10 3 11 40-50 33p.
8. Cetate Râșnov 25 9 5 11 30-28 32p.
9. Atletico Vaslui 23 10 2 11 39-45 32p.
10. Olimpia R.Sărat 22 9 2 11 30-26 29p.
11. Metalosport Gl. 24 7 5 12 20-35 26p.
12. CSM Pașcani 24 6 4 14 40-59 22p.
13. AFC Odorhei 24 6 4 14 21-53 22p.
14. Sp. Chișcani 25 3 4 18 20-58 13p.
15. SC Bacău 24 7 5 12 27-45 -22p.*
* Penalizări dictate de FRF.
Programul etapei viitoare (9-10 mai, ora 18.00): Olimpia Rm. Sărat- AFC Csikszereda Miercurea-Ciuc, SC Bacău- Sporting Liești, CSM Roman- Olimpic Cetate Râșnov, atletico Vaslui- Sportul Chișcani, Știința Miroslava- Metalosport Galați, CSM Pașcani- Avântul Valea Mărului, AFC Hărman- AFC Odorhei.
Aerostar stă.
Amintiri cu Dany Madlen Zărnescu
La sfârşitul săptămânii trecute, la Galeria Nouă a Uniunii Artiştilor Plastici, din strada Nicolae Bălcescu, s-au întâlnit, într-un cadru restrâns şi intim, prietenii, cunoscuţii, iubitorii artei uneia dintre cele mai îndrăgite artiste plastice, cea care a fost Dany Madlen Zărnescu, plecată dintre noi în octombrie 2014.
Pe simeze, publicul prezent la vernisaj a avut ocazia să admire unele dintre lucrările artistei mai puţin cunoscute, sculpturi ale artistului Gheorghe Zărnescu, aduse în expoziţie din dragoste, din iubire, ca o prelungire a legăturii lor veşnice, născută aici, pe pământ, din negrul humei şi vibraţia lemnului, continuată în nemurirea artei celor doi artişti, cât şi lucrări dedicate celei dispărute, semnate de cunoscuţi artişti băcăuani, portrete, fotografii.
Cele mai frumoase şi emoţionante amintiri cu Dany Madlen, adevărate călătorii ideatice prin universul creaţiei, suprapuse peste arta şi crezul omului-artist au aparţinut criticului de artă Iulian Bucur.
De data aceasta n-a fost suveran numai negrul, cel care din întuneric naşte viaţă şi echilibru, n-a mai fost atmosfra solemnă de la precedentele „amintiri cu danymadlen”, de la Galeriile Alfa sau Frunzetti, prezenta expoziţie se adresează deopotrivăă ochiului şi sufletului privitorului, venit la Galeria Nouă pentru o întâlnire cu cea care nu mai e, dar va fi mereu.
A apărut Revista ATENEU, ediţia 572, aprilie 2017
Trei pagini din actuala ediţie a Revistei Ateneu sunt rezervate unui trist eveniment: a trecut în nefiinţă scriitorul băcăuan George Bălăiţă (n. 17aprilie 1935, Bacău – d. 16 aprilie 2017, Bucureşti), unul dintre prozatorii clasici ai literaturii române contemporane.
După finalizarea studiilor, lucrează ca desenator tehnic, profesor suplinitor şi instructor metodist, iar în 1964, este printre iniţiatorii seriei noi a Revistei Ateneu, alături de Radu Cârneci, care devine primul redactor şef al revistei. Debutează publicistic în Luceafărul, iar editorial, în 1964, cu volumul de proză scurtă Călătoria. Din 1979 se mută la Bucureşti ca secretar al Uniunii Scriitorilor, iar în 1980 este numit director al Editurii Cartea Românescă. Publică romanul de succes ”Lumea în două zile” (1975), „Ucenicul neascultător” (1977), „Nopţile unui provincial” (1983), „Învoiala” (2016). La înmormântarea de la Cimitirul „Bellu” au rostit discursuri Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, Petru Cimpoeşu, scriitor băcăuan, şi Rodica Lăzărescu. Din partea Revistei Ateneu a participat conf. univ. dr. Ioan Dănilă, recent cooptat în redacţia revistei băcăuane.
Sunt înserate în revistă discursurile de adio ale acad. Nicolae Manolescu şi scriitorului Petru Cimpoeşu, un jurnal semnat de poetul Leo Butnaru, note şi poezii semante de Radu Cârneci şi Cristina Cîmpeanu, la care se adaugă o cronică – analiză semnată de prof. Vasile Spiridon, „Învoiala cu soarta”, care are ca subiect cele mai importante creaţii ale scriitorului George Bălăiţă.
Cornel Galben semnează o biografie exaustivă a scriitoarei Gabriela Adameşteanu, născută la Tg. Ocna, pe 2 aprilie 1942, Ioan Dănilă publică un interviu cu scriitorul Vasile Ghica, cel mai cunoscut autor de aforisme din România, la rubrica cogito, Ion Fercu continuă căutările „Prin subteranele dostoievskiene”, semnalând de asemenea serialul „Rilke. Din avatarurile biografiei interioare”, semnat de prof. dr. Gheorghe Iorga. Ştefan Radu publică rar, dar când se hotărăşte aduce în revistă prospeţimea şi frumuseţea reportajului, gen aproape dispărut de prin revistele literare. De data aceasta, Radu a fost pe insula Madeira, din Portugalia, de unde vine încărcat de emoţie, istorie şi „Poveşti cu piraţi, regi şi fotbalişti”.
Revista ATENEU se distribuie şi prin reţeaua de difuzare a presei a societăţii DEŞTEPTAREA.
De Ziua Mamei, despre Ziua Tatălui
Calendarul sărbătorilor de peste an se îmbogățește mereu și, astfel, am ajuns să avem o Ziua Râsului, zile ale multora dintre profesii, zile dedicate animalelor de companie sau chiar unor obiecte care ne fac viața mai ușoară.
În prima duminică din luna mai, din anul 2009 marcăm Ziua Mamei, iar în a doua duminică Ziua Tatălui. Astfel, în acest an, de Ziua Mamei, marcată pe 7 mai, putem vorbi și de Ziua tatălui, de pe 14 mai.
Acum opt ani, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de șapte parlamentari au avut inițiativa pentru instituirea celor două sărbători, Ziua mamei și Ziua Tatălui. Se spune că prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Just!
Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii, care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii, pe 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații. Acum, ea a intrat în lungul șir al țărilor care țin această sărbătoare: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina sau Statele Unite ale Americii.
Dar, cum se bucură, la noi, mamele de ziua lor? Potrivit legii, mamele beneficiază de concediu de maternitate care însumează 126 de zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, dar nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară. Și tot potrivit legii, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Iar indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă e suficient, numai părinții o știu.
8 din 11
Recent, orașul Soroca din Republica Moldova a găzduit un turneu internațional de judo, care a reunit pe spațiile de luptă sportivi reprezentând 23 de echipe din România, Ucraina și, evident, țara gazdă.
Bacăul a fost reprezentat de 11 judoka de la SCM și CSȘM antrenați de profesorul Aurel Chelariu. Opt din cei 11 băcăuani au urcat pe podium la „Cupa Orașului Soroca”. Totodată, să notăm că Rareș Galea, concurent la categoria de vârstă U10, a fost cel mai tânăr participant al competiției.
Rezultatele înregistrate de SCM și CSȘM Bacău:
Locul 1: Alexandru Burcă- 73 kg, U18.
Locul 2: Ionuț Pușcașu- 66 kg, U 18 și Dragoș Prosie- 73 kg, U18.
Locul 3: Rareș Galea- 27 kg, U10, Ștefan Buga- 30 kg, U13, Andrei Buga 34 kg, U13, Marcus Herghelegiu- 38 kg, U13 și George Crețu- 73 kg, U18.
Locul 5: Eduard Benchea- 34 kg, U13 și Radu Nistor- 34 kg, U13.
„Întors Acasă”
Cel mai important moment al primei zile de activități din cadrul programului „Bacău, Capitala Tineretului” a fost cel al dezvăluirii identității vizuale.
Este vorba despre o statuie, confecționată din piese auto recondiționate, care îl reprezintă pe George Bacovia însoțit de doi copii.
Titlul lucrării poartă numele „Întors Acasă” și se vrea o replică a statuii poetului băcăuan din parcul Bacovia, de lângă Prefectură, care este numită „Plecat de Acasă”.
Cămin cultural inaugurat în comuna Sărata
Comuna Sărata a îmbrãcat haine de sãrbãtoare astăzi, în zi de duminicã la inaugurarea și sfințirea Cãminului Cultural din Talpa.
Alături de doamna primar Irina Argatu, au mai fost prezenți la acest eveniment doamna prefect, Maricica Luminița Coșa, domnul președinte al Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu și mulți alți invitați.
După inaugurare, la Cãminului Cultural, cei prezenți la eveniment au avut parte și de un recital de muzicã si dansuri populare.
Accident grav la Oituz. A fost nevoie de intervenția elicopterului SMURD
Evenimentul rutier s-a produs în această după-amiază, între localităţile Hârja şi Oituz.
În urma impactului dintre un autocar şi un autoturism, o persoană a fost grav rănită.
Este vorba despre un bărbat de 72 de ani, şoferul autoturismului, pe care l-au descarcerat pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău chemaţi la faţa locului.
Victima avea un traumatism cranio-cerebral deschis şi a fost necesară intervenţia unui elicopter Smurd, care a aterizat pe stadionul de la Oituz, de unde a preluat rănitul şi l-a transportat cel mai probabil la o clinică din Iaşi.
În autocarul care se deplasa la Tecuci se aflau 19 persoane şi din primele informaţii s-ar părea că niciuna nu a fost rănită.
Toţi pasagerii au fost preluaţi de un autocar de la aceeaşi firmă şi transportaţi la destinaţie.
Din primele cercetări efectuate la faţa locului de poliţiştii de la Serviciul Rutier, se pare că şoferul autoturismului, în vârstă de 72 de ani, care este din Braşov, într-un sector de curbe periculoase ar fi tăiat una dintre curbe şi a intrat în coliziune cu autocarul.
El a fost singurul rănit în acest accident şi fiind în stare gravă nu a putut fi testat cu etilotestul, dar poliţiştii l-au testat pe şoferul autocarului, rezultatul fiind negativ.
Bacău-Capitala Tineretului din România, primele activități
Orașul a fost în mare sărbătoare, duminică, 7 mai, când au debutat activitățile prevăzute în proiectul „Bacău-Capitala Tineretului din România” 2017.
Remember Dorin Speranția la Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Onești
Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Onești a organizat recent o emoționantă manifestare de evocare a unei mari personalități a acestor meleaguri – dr. Dorin Speranția, de la a cărui stingere din viață au trecut 20 de ani. La acest eveniment, ce a prilejuit și organizarea unei expoziții cu multe obiecte ce ni-l amintesc pe dr. Dorin Speranția, au participat numeroși oneșteni (cadre didactice, medici, oameni care l-au cunoscut), ei având prilejul de a evoca prietenia care i-a legat de această personalitate.
Inițiativa bibliotecii oneștene de evocare a dr. Dorin Speranția a fost îmbrățișată de mulți prieteni deosebițI ai acestuia, la “remember” fiind prezenți dirijorul Cristian Lupeș, fotograful Ștefan Neagu, Doina Lili Balcanașu (ce a activat la Biblioteca “Radu Rosetti”, ea organizând o expoziție în memoria acestei personalități în urmă cu 10 ani).
De la aceeași instituție din municipiul de pe Trotuș Doina Brumă a rostit un cuvânt emoționant, ea subliniind faptul că “Dr. Dorin Speranția a marcat definitiv și definitoriu viața culturală a Oneștiului, fiind unul din ‘pilonii’ culturali ai municipiului. El a încercat să își pună toată știința și afectivitatea în slujba Cetății, a celor ce voiau să construiască un viitor acestui oraș. În jurul său au fost persoane interesate de muzică, publicistică și de fotografie artistică. Dr. Dorin Speranția era ‘un univers’ și ne bucurăm că am avut un astfel de om pentru noi.”
Menționăm că expoziția de la spațiul multifuncțional al bibliotecii cuprinde numeroase cărți cu autograf, albume de artă, fotografii, documente personale, multe însemnări dar și… aparatele de redare cu care doctorul Dorin Speranția prezenta audițiile muzicale.
Doina Lili Balcanașu a evocat biografia acestui mare om de cultură al Oneștiului. Născut în anul 1920, de-a lungul vieții Dorin Speranția a fost membru asociat la congresele internaționale de estetică și filozofie de la Paris (alături de Tudor Vianu și Petre Comarnescu), a studiat pianul cu George Ciolac și teoria muzicală cu Marțian Negrea iar în 1939 a ținut o conferință publică la Institutul de Biologie, la invitația profesorului Emil Racoviță. După 1940 s-a integrat în grupul muzicienilor Constantin Silvestri, Dinu Lipatti, Mihai Brediceanu, Vasile Filip, Florica Muzicescu și a participat la seri muzicale săptămânale, cunoscându-l pe dirijorul George Enescu. A susținut cronici muzicale în mai multe ziare ale vremii și a fost între membrii fondatori ai Cercului literar de la Sibiu, la care participa cu regularitate și poetul Lucian Blaga.
In cariera medicală a obținut diploma de doctor în medicină în anul 1946 și a lucrat la Spitalul de Pediatrie din Arad iar din 1963 s-a transferat la Spitalul Municipal din Onești. ~n acest oraș a desfășurat o bogată activitate culturală dedicându-se organizării audițiilor muzicale și acțiunilor ce au avut loc la Fundația Națională “George Călinescu”. A fost membru al Asociației Artiștilor Fotografi, prin intermediul căreia a participat la numeroase expoziții în țară și în străinătate. Menționăm că dr. Dorin Speranția a făcut o importantă donație Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” din Onești.
Comuna Ștefan cel Mare
Comuna Stefan cel Mare este asezata in zona Subcarpatilor de curbura, in partea de sud-est a depresiunii Casin, de o parte si de alta a raului Trotus si cuprinde sate vechi razasesti de peste 500 ani. Satele componente ale comunei sunt: Stefan cel Mare, Bogdana, Gutinas, Radeana, Negoiesti si Viisoara.
Aceste asezari stravechi, calcate adeseori de popoarele migratoare, traiesc in special prin legenda Stejarului de la Borzesti, ce aminteste de copilaria lui Stefan cel Mare si a lui Gheorghita. Pana in anul 1957, comuna s-a numit Borzesti, dupa care s-a legiferat denumirea de Stefan cel Mare. Satele Stefan cel Mare si Viisoara sunt populate de descendenti ai razesilor improprietariti de Stefan cel Mare. Celelalte sate: Bogdana Radeana si Gutinas au fost sate de clacasi.
O importanta deosebita in cadrul comunei, prin frumusetile naturale si valoarea istorica o are satul Bogdana infiintat de Solomon Barladeanu care a construit o biserica pe aceste locuri. In aceste locuri a fiintat pentru prima data o scoala a comunei.
In anul 1666, logofatul Solomon Barladeanu infiinteaza pe locul unui vechi schit Manastirea Bogdana, zidita dupa modelul Manastirii Putna, in forma de cetate cu brauri din piatra adusa de la Radeana. Intre anii 1674-1677 biserica este inzestrata de Mitropolitul Moldovei, Teodosie.
Anul 1717 consemneaza navalirile tatarilor, care pe langa asezare,jefuiesc si biserica. In urma cutremurului din 1739, biserica se dastrama. Refacerea incepe in anul 1755, in stil bizantin, cu o cupola trainica zidita din piatrasi caramida, avand imparirea clasica: pronaos, naos si altar.
In timp, biserica si anexele manastirii au mai suferit reparatii, in prezent intreg ansamblul manastiresc, cu biserica in centru, creand o ambianta placuta si odihnitoare. In localitatea Negoiesti, veche asezare razeasca atestata documentar cu aproape 500 de ani in urma, se gaseste un pod de piatra care este de pe timpul lui Stefan cel Mare.
Aproape jumatate din asezarile comunei Stefan cel Mare sunt la origine razesti, sate de tarani – osteni cu care voievozii au tinut piept cotropitorilor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Bogdana, făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era alcătuită din satele Rădeana, Gutinașu, Vrânceni, Corbu, Bogdana, Valea Seacă (reședința), Livada, Gârbovanu și Mărcești, având în total 2030 de locuitori ce trăiau în 564 de case.
În comună existau două mori de apă, o moară de vânt, cariere de piatră, o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 2 fete) înființată în 1858 la Bogdana, patru biserici ortodoxe (la Bogdana, Gutinașu, Rădeana și Gârbovanu) și două catolice (la Gutinașu și Valea Seacă), iar principalii proprietari de terenuri erau G. Donici, statul, moștenitorii lui Grigorie al Palaghiței, Constantin Corbu, Em. Donici și Tulea Welt.
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Jăvreni, formată din satele Jăvreni, Flocești, Heltiu, Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzășească și Boiștea-Galin, având în total 1007 locuitori ce trăiau în 583 de case; aici erau trei mori de apă și patru biserici (două la Jăvreni și câte una la Heltiu și Boiștea Boierească).
Anuarul Socec consemnează comunele în aceeași plasă. Bogdana avea acum 2500 de locuitori în satele Bogdana, Borzești, Cerchezeștii-Lahovari, Gârbovanu, Gutinaș, Livada, Negoești, Valea Seacă și Rădeana.
Comuna Jevreni avea 1629 de locuitori în satele Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzeși, Boiștea Călin, Ciuperci, Corbu, Flocești, Heltiu și Miclăușoaia. În 1931, comuna Bogdana se regăsește cu denumirea de Borzești.
În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău.
Comuna Jevreni a fost desființată, câteva sate ale ei (inclusiv cel de reședință) trecând la comuna Borzești, denumită acum Ștefan cel Mare (ca și satul ei de reședință, fost Valea Seacă).
În 1964, satul Jevreni i s-a schimbat denumirea în Viișoara. În 1968, comuna Ștefan cel Mare a devenit comună suburbană a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej din județul Bacău și i s-au arondat și satele comunei Buciumi, desființată; tot atunci, au fost desființate satele Ciopești, Corbu, Micloșoaia (comasate cu Viișoara), Gârbovana (comasat cu Negoiești) și Livada (comasat cu Bogdana).
În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, iar comuna Ștefan cel Mare a fost subordonată direct județului Bacău.
În anul 2005, satele Buciumi și Răcăuți s-au separat și au format din nou comuna Buciumi, iar comuna Ștefan cel Mare a căpătat alcătuirea actuală.
În comuna Ștefan cel Mare se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: podul de piatră al lui Ștefan cel Mare (secolul al XV-lea) din satul Negoiești (în zona fostului sat Gârbovana), aflat la kilometrul 24+810 al șoselei DN11A; și ansamblul bisericii „Sfinții Voievozi” (1628) din satul Rădeana — ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și zidul de incintă.
În rest, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local.
Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Siliște”, aflat la 800 m nord de satul Gutinaș, cuprinde urmele unor așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea–al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea–al VII-lea) și din secolele al XVI-lea–al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest a satului Viișoara, unde s-au descoperit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni.
Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul mănăstirii Bogdana (secolele al XVII-lea–al XIX-lea), aflat la 2 km de satul Bogdana, ansamblu cuprinzând biserica „Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime”, paraclisul, stăreția, chilia, turnul clopotniță și zidul de incintă; biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (1806) din satul Negoiești; biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (1817) din același sat (cătunul Gârbovana) și conacul (1900) din satul Ștefan cel Mare. (Wikipedia)
”Lăsați-mă mic, să pot să scriu, să respir!”
Unul dintre cei mai cunoscuți reportajiști români, Viorel Ilișoi, și-a lansat, sâmbătă seara, în Bacău (unde a fost prezent pentru prima oară ”în carne și slană” ca autor) cartea „Cele mai frumoase reportaje”.
Lansarea a avut loc în cadrul Clubului Cultural Decebal, fiind moderată de poetul Val Manescu; spre bucuria tuturor, moderatorul a ținut- după cum a spus-o chiar Viorel Ilișoi – cel mai scurt discurs din toate timpurile, reușind să condenseze esențialul. Discursul, de altfel, va figura la „gazeta de perete” de pe site-ul lui Ilișoi.
”Pentru că reportajele lui depășesc limitele presei de investigație și sunt, de fapt, proză scurtă de cea mai bună calitate literară, n-am să mă apuc acum să vă povestesc vreo întâmplare cuprinsă în acest volum, ca să nu stric plăcerea de a descoperi voi înșivă harul acestui moldovean ubicuu și ca să vă las să-l descoperiți camuflat într-o lume care este chiar a noastră, cu cotloane mai puțin vizibile cărora nu le acordăm, de obicei, prea multă atenție.
Viorel Ilișoi are o rarisimă calitate, pe cale de dispariție în presa românească de azi, și anume curajul de a releva adevăruri din oceanul de minciuni și prejudecăți emanate de mass-media contemporană.
Și de a scoate senzaționalul din banal. O face cu farmec, cu delicatețe, cu poezie și umor, cu autoironie, dar mai ales cu iubire incandescentă pentru ființa umană. Numai el știe cum, ne face empatici cu oameni care ne sunt contemporani, dar pe care nu prea-i vedem sau nu ne place să-i vedem.
Poveștile lui sunt alcătuite din imagini în mișcare, fiecare dintre ele poate fi transformată într-un scenariu de film de acțiune cu eroi pe care și i-ai dori alături pentru că respiră, se bucură, suferă și iubesc sau urăsc aidoma ție în același Iad cotidian ca și tine. Un Iad care dispare odată cu începutul poveștii”, a spus Val Mănescu.
După prezentarea cărții a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri, care a dezvăluit secretul scurtimii discursului lui Val Mănescu: acesta și-a păstrat pentru secțiunea de întrebări o parte din informații. Redăm în continuare, momente din savurosul dialog purtat între Val Mănescu și Viorel Ilișoi, în fața unui public (neașteptat de) generos și… ”empatic”.
Val Mănescu: Cum ai ajuns aici?
Viorel Ilișoi: Am alunecat pe o banană! Bănuiesc că întrebarea nu se referă la cum am ajuns la Bacău și să vă fi răspuns că prin Focșani. Întrebarea se referă, cu siguranță, la cum am ajuns aici, la această carte (49, n.r.), la această vârstă a experienței mele de jurnalist. Și banana despre care am vorbit e banana care a stat pe drumul destinului meu în tinerețe și m-a dus întâmplător spre jurnalism. Puteam să mă fac… Dar ce nu puteam eu să mă fac la vârsta aia! Puteam să mă fac orice, eram așa de ambițios și capabil de orice. Acuma m-am lecuit de multe, am devenit ziarist și în continuare devin.
Val Mănescu: Cum ți-ar plăcea să vorbească despre tine prietenii?
Viorel Ilișoi: În varianta arogantă mi-ar plăcea să vorbească așa cum ai vorbit tu acuma, dar ar fi prea mult să capeți zilnic asemenea elogii generoase, susținute și cu argumente din text, argumentele tale, deisgur. Nu știu dacă eu aș fi de acord peste tot cu ele. În mod intim sunt, dar nu pot să le recunosc într-o modestie, dintr-o teamă de a-ți asuma niște elogii pentru că astea te obligă. În momentul când eu ies pe ușa asta, trebuie să pășesc asemenea celui mai mare reporter în viață. E o nebunie!
V. Mănescu: Păi, așa ești considerat!
V. Ilișoi: E greu, cum să spui ”cel mai bun reporter”? Aproape că mă revoltă chestia asta, fiindcă știu atât de mulți reporteri extrordinari, unii mai tineri, unii cu adevărat geniali. Nu e ca-n sport, acolo e simplu, pui fotografia, cronometrul și spui că aleargă cel mai tare sau ridică cea mai mare greutate. În domeniul ăsta (jurnalism, n.r.) nu poți să faci clasamente, cu atâta lejeritate să ridici pe unul deasupra celuilalt. Te obligă pe tine prea mult, îi condamnă la ignorare pe ceilalți. Sunt foarte mulți reporteri buni, eu îi citesc cu plăcere, scriu și ei cum pot, au plecat de pe la ziare, s-au dus pe la ONG-uri, pe la site-uri unde veți găsi foarte multe texte extraordinare. Poate mai puțin în reportaj pentru că e un gen mai special, mai puțin căutat, mai costisitor, pe care nu vrea nimeni să-l finanțeze, dar ei scriu extrordinar în anchete, în alte genuri jurnalistice.
Presa noastră risipită, pribegită peste tot are o mulțime de talente extraordinare. A spune despre cineva că este cel mai bun, doar așa, din simpatie, este o nedreptate care se face tuturor celorlalți și o sarcină enormă care ți se pune ție în spinare. Aproape că nu mai poți să trăiești pentru că nu mai nimic de făcut decât să cari povara aia. Lăsați-mă mic, să pot să scriu, să respir!
V. Mănescu: Care este calitatea ta forte, în afară de modestie, că asta ai dovedit-o din plin, și de curaj?
V. Ilișoi: Sunt cel mai modest din lumea aceasta! Cea mai mare calitate a mea ca reporter ( că altceva eu nu însemn nimic; dacă mi-ai luat reportajele, sunt nenea din Bragadiru care poartă mărimea 62) este empatia cu personajul. E ceea ce nu am văzut la alți reporteri care scriu excelent, stilul îi ajută, dar nu simt sau nu-l simt îndeajuns sau nu simt cum aș vrea eu, personajul. Cred că asta m-a diferențiat pe mine puțin. Cred că aceasta este calitatea mea (cu asta m-am născut, adică), empatia, celelalte sunt merite, adică sunt lucruri pe care eu mi le-am construit și mi le-am însușit temeinic.
V. Mănescu: Ce ți-ar plăcea să înveți să faci la vârsta asta?
Ilișoi: Să conduc mașina! Am dat examen de două ori anul ăsta, am căzut! Nu sunt suficient de atent la condus, de aia am căzut. Eu mă uit la copaci, văd peisaje când eu trebuie să văd, de fapt, doar semne de circulație. Să-mi iau carnetul de șofer e idealul vieții mele recente.
Mănescu: De ce ți-e frică, Viorel?
Ilișoi: De slăbiciunile mele. Sunt inamicul meu cel mai tenace.
Mănescu: Dacă ai putea să schimbi destinul, să o iei de la zero dacă te-ai fi născut acum 15 ani, de exemplu și ai avea 15 ani ce-ai face?
Ilișoi: Mi-aș scoate coșuri. Cred că și pentru a doua oară, chiar dacă destinul nu mi-ar fi scos în cale banana care să mă ducă spre jurnalism, tot aici aș fi ajuns.
Mănescu: Dacă ar fi să păstrezi un singur lucru, care ar fi ăla?
Ilișoi: Un dicționar. Dicționarul Explicativ al Limbii Române. E cartea completă, acolo ai totul. Tot ce se poate spune și se poate gândi. Bine, e pus totul așa, vraf, ca o remorcă de cărămizi descărcate în fața unui loc unde uemează să se înalțe ceva. Când eram la cămin, nu prea aveam acces la bibliotecă. Acolo îți dădeau cărțile la întâmplare. Ne duceau la bibliotecă, ne alinia și prima carte pe care o luau din raft, îi revenea primului, a doua, celui de-al doilea și tot așa, chiar dacă tu erai în clasa a III-a și-ți cădea DEX-ul sau un tratat de medicină. Și o dată, la rând acolo, mi-a căzut dicționarul. Eram prin clasa a IV-a. Și mi s-a părut fascinant să citesc dicționarul. Îl citeam cu pasiune, avea multe cuvinte, nu avea epică, morală, personaje, dar neavând alte cărți la îndemână era un exercițiu intelectual la acea vârstă, deosebit, pentru că fiecare cuvânt te arunca de la unul la altul. Era un joc așa, ca bilele de biliard pe masă, era o ciocnire de termeni în capul meu. Mi-am dezvoltat atunci un vocabular deosebit.
Mănescu: Fă un top 3 cărți care ți-au marcat existența intelectuală
Ilișoi: Vă va surprinde: ”Toate pânzele sus” (Radu Tudoran, n.r.). O consider o carte genială prin simplitatea ei, prin bogăția de personaje. Prima oară, am citit-o la o vârstă destul de mică, înainte de asta mi-o citise un bunic. Avea și el patru-cinci cărți acolo și ne citea. Am fost fascinat de povestea aceea (Toate pânzele…), chiar dacă nu prea înțelegeam. După aceea, când am ajuns la cămin, am găsit eu cartea la bibliotecă. A fost un fel de întâlnire destinală cu cartea asta. Mulți spun ”ei, e literatură minoră, pentru copii”. Nu-i adevărat! O să vedeți că literatura asta ”minoră” se citește și peste două sute ani, iar ”marea” literatură de azi, care nu înseamnă nimic, cu ”fonfleuri”, în douăzeci de ani se va stinge că nici autorii n-o să mai știe că au scris-o. A doua carte: ”Un veac de singurătate” (Gabriel García Márquez). La locul trei aș putea lăsa loc să pun mai multe cărți, ”Fructele mâniei” a lui John Steinbeck, de unde m-am și inspirat de m-am dus să mă angajez zilier-culegător la livada de mere din Fălticeni. Apoi, ar mai fi poezia lui Nichita Stănescu pentru o anumită perioadă. L-am citit idolatru pe Stănescu până la vreo 30 de ani. Apoi, l-am descoperit pe Kazantzakis care, prin urieșenia lui, a reușit să împingă în jos mulți autori din preferințele mele. Eu citesc doar din plăcere.
Mănescu: Ce aștepți de la viață?
Ilișoi: Să nu se mai termine!
Finalul întâlnirii cu publicul băcăuan a fost marcat de o la fel de delicioasă ”polemică” pe marginea Poeziei precum și de lectura propriului poem apărut în ultimul număr al revistei de cultură Vitraliu (periodic al Centrului Cultural Internațional ”George Apostu” din Bacău).
A urmat, desigur, sesiunea de autografe și un interviu acordat elevilor de la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor. Pentru aceștia, Viorel Ilișoi a dezvăluit câte ceva din tainele scrierii unui reportaj.
Cartea ”Cele mai frumoase reportaje”, care are 416 de pagini și costă 35 de lei, nu se găsește în librării, putând fi comandată doar de pe site-ul autorului, viorelilisoi.ro.
Primarul Cosmin Necula – Propun tinerilor un parteneriat pe termen mediu și lung
Primarul municipiului Bacău, Cosmin Necula, a lansat un mesaj de susținere a tinerilor din oraș și a declarat că își dorește un parteneriat pe termen mediu și lung cu aceștia.
Mesajul edilului vine în avanpremiera deschiderii de duminică a manifestărilor prilejuite de preluare a orașului Bacău a titulaturii de Capitală a Tineretului din România.
„Propun tinerilor Bacăului un parteneriat pe termen mediu și lung, la capătul căruia orașul pe care-l conduc să devină un exemplu atât pentru regiunea Nord-Est, cât și pentru întreaga țară, un exemplu de deschidere și transparență, de colaborare pe plan local, de fructificare a oportunităților și, mai ales, a ideilor valoroase propuse de tineri”, a spus Cosmin Necula.
Primarul municipiului Bacău a subliniat importanța deținerii, timp de un an, a titulaturii de Capitală a Tineretului, menționând totodată că activitățile derulate de tineri trebuie să aibă continuitate.
„Evenimentele, ideile și inițiativele prilejuite de obținerea titlului de Capitala Tineretului nu trebuie să moară odată cu transmiterea titlului către un alt oraș. Acest titlu și, îndeosebi, efervescența creată în jurul său reprezintă șansa băcăuanilor de a demonstra că alcătuiesc o comunitate vie, că Bacăul dispune de resorturile culturale și umane pentru a-și face resimțită vocea în rândul orașelor importante din țară. Cultura este unul dintre mijloacele cele mai eficiente prin care putem produce schimbarea în bine în comunitatea noastră”, a adăugat Cosmin Necula.
Edilul a susținut că sloganul „Colorează-ți generația!”, sub care au loc manifestările în cadrul Capitalei Tineretului, are menirea de a schimba percepția despre municipiul Bacău.
„Sloganul nu e deloc întâmplător. Tinerilor Bacăului le revine misiunea de a schimba percepția potrivit căreia Bacăul, orașul marelui poet simbolist George Bacovia, e un oraș cenușiu, provincial — orașul în care domnește atmosfera apăsătoare din ‘Plumb’. Bacăul nu e nici pe departe așa — îmi place să cred că, în primul rând, nu e un oraș al clișeelor! E un oraș viu, cu oameni activi, implicați și cu tineri dornici să-și facă auzită vocea și să-și impună propriile idei, viziuni. Tinerii și, împreună cu ei, băcăuanii au în primar un partener sincer, atent la problemele și dificultățile pe care aceștia le întâmpină, dar mereu deschis la inițiativele și parteneriatele ce aduc plus-valoare orașului. Capitala Tineretului este rezultatul unui astfel de parteneriat”, a menționat Cosmin Necula.
Tinerii de toate vârstele sunt invitați să participe la manifestările pregătite de către Federația Tinerilor din Bacău, cu sprijinul municipalității și a celorlalți parteneri/sponsori, pentru deschiderea oficială a evenimentului anului în oraș pentru tineri: „Bacău Capitala Tineretului din România”.
Duminică, în municipiul Bacău încep oficial manifestările din cadrul Capitalei Tineretului, titulatură pe care orașul o are în perioada 2 mai 2017 — 1 mai 2018.
Pe parcursul zilei va avea loc un târg de ONG-uri concomitent cu mai multe momente artistice, iar de la ora 18,30 va fi dezvelită statuia identității vizuale „Bacău Capitala Tineretului din România”.
Seara se va încheia cu o serie de concerte ale trupelor Feelings, Golan și CTC.
AGERPRES
Bărbatul care a lovit un executor judecătoresc, condamnat definitiv
Curtea de Apel Bacău a dat sentinţa definitivă în cazul bucureşteanului acuzat că a lovit un executor judecătoresc din Moineşti.
Iniţial, la prima instanţă, inculpatul a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 2.000 de lei şi a unor despăgubiri de 1.000 de euro, faţă de 10.000 euro cât ceruse executorul pentru cele 4-5 zile îngrijiri medicale.
Instanţa de apel a modificat doar valoarea amenzii penale, mai precis a majorat suma corespunzătoare unei zile – amendă de la 10 lei/zi la 50 de lei/zi amendă. Astfel, bărbatul va trebui să achite 10.000 lei. B.H.M. a fost trimis în judecată, în urmă cu circa doi ani, de către procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, pentru infracţiunea de ultraj. Bucureşteanul şi-ar fi ieşit din fire pe fondul unui conflict mai vechi între mama prietenei sale şi executor.
Femeia avea un dosar de executare (de recuperare a unor sume de bani de la angajator) şi se chinuia de foarte mult timp să clarifice această situaţie. „Ar fi trebuit să ridic de la persoana vătămată în calitate de executor judecătoresc în jur de 30.000 de lei, drepturi ce mi se cuveneau mie şi soţului, de la OMV. Intrând în contact cu persoana vătămată, aceasta a ţipat la mine şi a avut un comportament violent verbal, lucru văzut şi de către o avocată care era la sediul executorului şi care a intervenit în favoarea mea.
Am mai mers încă o dată să văd ce se întâmplă cu banii respectivi şi m-am întâlnit cu o familie care mi-a confirmat că a ridicat respectivii bani. De multe ori, datorită acestei situaţii pe care executorul judecătoresc nu a dorit să o clarifice, mi se blocau drepturile salariale pe care le ridicam de pe card. În acest context, inculpatul, care este prietenul fiicei mele, a mers probabil la executor”, a declarat, în instanţă, F.R.
Conflictul, spun şi anchetatorii, a izbucnit în momentul în care inculpatul a mers la executor să-i ceară explicaţii: „Între cei doi a avut loc un schimb de replici, iar inculpatul, nemulţumit de răspunsurile primite, a lovit persoana vătămată cu pumnul în piept, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, peste un radiator electric, suferind o plagă contuză superficială cu detaşarea unui mic lambou pe faţa dorsală a degetului mijlociu, de la mâna stângă, pentru care medicul legist a apreciat că are nevoie de 4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.”
Înaintea lui şi se pune sau nu se pune virgulă? (I)
0. Preambul
0.1. Suntem atotştiutori
O întâmplare narată de un coleg de breaslă ne-a pus din nou pe gânduri. Se afla într-un birou cu mai mulţi funcţionari şi dicta unei tinere aflate în faţa calculatorului câteva corecţii la un text care urma să devină oficial. „Puneţi o virgulă după cuvântul x”, o rugă politicos pe stăpâna tastaturii. „Înaintea lui şi? Nu se pune virgulă!”, a răspuns hotărâtă tânăra, fără a şti că are în preajmă un dascăl de limba română. Cu tact, acesta i-a promis că a doua zi îi va aduce diploma de filolog, dar a rugat-o să accepte motivaţia plasării incriminatei virgule înaintea lui şi. Povestindu-mi păţania, colegul i-a dat dreptate unui ieşean care a remarcat că după 1990 în ţara noastră a murit prostia: toţi ne pricepem la toate.
0.2. Un reper – I. L. Caragiale…
Puţini sunt cei care apreciază o lucrare din punctul de vedere al respectării normelor lingvistice. „Scrupulozitatea în materie de revizie şi corectură a lui Caragiale este proverbială. Cunoscută unui cerc mai restrâns, grija lui Constantin Graur ca pagina încredinţată tiparului să n-aibă nici un cuvânt imperfect şi o virgulă nelalocul ei nu e mai mică”, se apreciază într-un volum apărut în 2006.
0.3. … şi un exemplu de ieri
Perioada interbelică este recunoscută nu numai pentru valoarea operelor literare create atunci, ci şi pentru calitatea exprimării scrise. Iată un exemplu dintr-un manual apărut în 1927, în care nici o virgulă nu este greşită: „Literatura unui popor, adică totalitatea operelor de imaginaţie, mici şi mari, în care se exprimă în limba sa în forme artistice cugetarea şi simţirea sa despre lume, cuprinde nu numai operele scrise după vremuri de autori cunoscuţi, ci şi acele compuneri anonime, create nu se ştie unde, nu se ştie când şi nu se ştie de cine în masa întreagă a naţiunii, în special în pătura rurală a ei, şi care se transmit din viu grai, oral, din gură în gură, de la om la om şi de la o generaţie la alta, ca un bun comun al naţiunii întregi” (N. Cartojan, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, „Carte de limba română pentru clasa a VI-a a şcoalelor secundare”. Citatul reprezintă fraza de deschidere a capitolului „Literatura populară orală” şi constituie un model de cursivitate şi logică a argumentaţiei. De remarcat prezenţa virgulei înaintea lui şi.
0.4. Excesul nu e bun
În secvenţa următoare, unele virgule puteau lipsi, în favoarea coerenţei şi adevărului exprimat de enunţ: „Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, ca reşedinţă de vară pentru fiul său Ştefan, în anul 1702, pe locul unui fost conac cumpărat de voievod, înainte de alegerea sa ca domn, pe când era mare postelnic în 1688” (Arhitectura, nr. 6/1979). Prima virgulă (,ca) nu este obligatorie, iar a patra (, înainte) este greşită, pentru că explicaţia temporală (înainte de alegerea sa ca domn) este strâns legată de regent (cumpărat). O virgulă facultativă o intuim înaintea cuvântului Ştefan, pentru a îmbrăţişa apoziţia explicativă. Să urmărim noua configuraţie a frazei, aşa cum o propunem noi: „Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu ca reşedinţă de vară pentru fiul său Ştefan, în anul 1702, pe locul unui fost conac cumpărat de voievod înainte de alegerea sa ca domn, pe când era mare postelnic în 1688”. Variantă, cu linii de pauză: „Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu – ca reşedinţă de vară pentru fiul său, Ştefan, în anul 1702 –, pe locul unui fost conac cumpărat de voievod înainte de alegerea sa ca domn, pe când era mare postelnic în 1688”.
