De Ziua Mamei, despre Ziua Tatălui

Calendarul sărbătorilor de peste an se îmbogățește mereu și, astfel, am ajuns să avem o Ziua Râsului, zile ale multora dintre profesii, zile dedicate animalelor de companie sau chiar unor obiecte care ne fac viața mai ușoară.

În prima duminică din luna mai, din anul 2009 marcăm Ziua Mamei, iar în a doua duminică Ziua Tatălui. Astfel, în acest an, de Ziua Mamei, marcată pe 7 mai, putem vorbi și de Ziua tatălui, de pe 14 mai.
Acum opt ani, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de șapte parlamentari au avut inițiativa pentru instituirea celor două sărbători, Ziua mamei și Ziua Tatălui. Se spune că prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Just!

Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii, care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii, pe 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații. Acum, ea a intrat în lungul șir al țărilor care țin această sărbătoare: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina sau Statele Unite ale Americii.

Dar, cum se bucură, la noi, mamele de ziua lor? Potrivit legii, mamele beneficiază de concediu de maternitate care însumează 126 de zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, dar nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară. Și tot potrivit legii, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Iar indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă e suficient, numai părinții o știu.