sâmbătă, 20 decembrie 2025
type here...
Acasă Blog Pagina 2695

După ani şi ani

de
Florentin Radu
-

V-aţi făcut, vreodată, socoteala cheltuielilor pe care le-aţi avut cu şcoala copiilor, în general? Nu discut despre orele de meditaţie (astea sunt exclusiv alegerea părinţilor. Sau nu.), ci mai curând despre banii pe care ia-ţi tot dat, de-a lungul anilor, pentru dotarea, înfrumuseţarea etc. etc. a claselor de curs. Vă spun eu. Mulţi. Mult prea mulţi, în condiţiile în care, se ştie, învăţământul este gratuit. Ştiu, vor fi unii care-mi vor spune că măcar nu trebuie să achite părinţii anul de şcolarizare, cum e la „privat”, de exemplu.

Bun, atunci am să pun la scocoteală măcar manualele (care, pe vremea copilăriei mele, erau gratuite) ce se schimbă mai des ca lenjeria intimă, başca se mai şi introduc altele noi (noi, de-a binelea – vezi manualul de…sport, bunăoară). Doar, în spate, este o industrie întreagă, controlată, mereu, tot de politic. Hm. Acum, mă amuză când îmi amintesc ce „investiţii” de zeci – sute de milioane de lei vechi făceam (mai mult forţat, decât de bunăvoie), noi, părinţii, în clasele I-IV, de exemplu. Şi asta doar pentru un an, maximum doi ani de studiu, pentru că dascălii mai cu pile la direcţiunea şcolii, jap!, puneau laba pe clasa proaspăt renovată din banii mămicilor prostuţe. Nu mai zic că, la finalizarea ciclului primar, clasa rămânea…„neckermann”. Şi de câte…cadouri scumpe le făceau educatoarei.

Bine, aici, e şi prostia părinţilor (sau cum s-o numesc?), mai bine zis a celor din comitetul de părinţi, care dădeau ochii peste cap când o cadoriseau pe dăscăliţă (de parcă ar fi fost zâna zânelor ce le făcea odraslele mici einsteini de provincie). Când, de fapt, nu făcea decât să cumpere, neoficial, bunăvoinţa dascălului, în vederea promovării piticului, evident, la un nivel cât mai aproape de 10.

Pentru că, să fim serioşi, în multe dintre cazuri, nu acelea erau notele reale, pe care şi le-au meritat elevii privilegiaţi (asta nu înseamnă că toţi copiii erau proşti, ferească Dumnezeu!). În fine, vreau doar să notez că, abia acum (după ani şi ani), li s-a atras atenţia directorilor de şcoală să nu se mai renoveze clasele din banii părinţilor (fondul clasei). Ceea ce nu e rău (dacă s-ar şi ţine cont de recomandare). Însă, speranţa mea e să se ridice, mai întâi, nivelul educaţional, în condiţiile în care, s-a văzut, la definitivare, mulţi dascăli au luat note ruşinoase, după ce, la inspecţii, au luat numai note de 9 şi 10. Tam – tam!

Cinci tineri artişti expun la Galeriile „Velea”

de
Gheorghe Bălțătescu
-

În timp ce aproape toate galeriile de artă din Bacău au program de vară, oferind publicului doar expoziţiile permanente sau cele rămase încă din „sesiunea de primăvară”, Marius Frantz, artist şi manager al Galeriei „Velea”, şi-a invitat prietenii, amatorii de artă contemporană, la o expoziţie de grup, cu lucrări care au fost iniţial expuse, în premieră, într-un spaţiu neconvenţional, în aer liber, la Snobbish Burger, de pe str. Băncii.

Cu două galerii de artă private, Velea şi Karo, strada Oituz ar putea deveni, în timp, atractivă şi pentru turişti, aşa cum se întâmplă, păstrând evident proporţiile, în Cartierul Montmartre din Paris, spunea artistul Ilie Boca, la unul dintre vernisajele de la KARO, amintnd că la doar câţiva paşi se află Galeriile Frunzetti, şi cercul s-ar putea închide cu Biblioteca „Costache Sturdza” (care are deschisă permanent o expoziţie de artă), Galeriile ALFA şi Muzeul de Artă. O idee bună pentru operatorii de turism, incluzând în vaucerele proprii Turul Galeriilor de Artă, dacă tot spunem mereu că nu avem ce vizita în Bacău.

Cu termometrele date peste cap (38 de grade), la sfârşitul săptămânii trecute, în timp ce majoritatea băcăuanilor s-a refugiat la pădure, în parcurile oraşului sau, de ce nu, pe Litoral, mai mulţi tineri, printre care am remarcat şi prezenţa directorului Teatrului „Bacovia”, Eliza Noemi Judeu, a poetesei Violeta Savu, redactor al Revistei „Ateneu”, a artiştilor Ioan Burlacu şi Marius Crăiţă Mândră, au intrat în Galeriile VELEA, pentru a se întâlni cu creaţiile a cinci artişti, pe care îi recomandă tinereţea şi pasiunea comună: arta plastică contemporană. La etaj, au expus graficianul Marius Frantz, pictorii Dragoş Burlacu şi Obie Platon (cunoscut mai ales ca reprezentant al street-art), sculptorul bulgar Krasimir Metodiev, cu o singură lucrare – „Figură introvertită”, Ştefan Radu Creţu (Sibiu), cu două lucrări de artă în mişcare.

După occidentalul timp rezervat întâlnirii privitorilor cu arta de pe simeze şi socializării publicului cu artiştii prezenţi, la o bere rece, ne-a introdus în noul proiect Ledge artistul Dragoş Burlacu: „După succesul de la Snobbish, am adus expoziţia într-un spaţiu clasic al unei săli pentru expoziţii. Sunt aici peste 20 de lucrări, diferite ca gen şi stil, pictură, sculptură, grafică, obiect, video, semnate de artişti aparţinând aceleaşi generaţii, pe care i-a unit preocupările comune: arta plastică. Galeriile Velea devin astfel un loc unde tinerii pot expune, se pot întâlni cu amatorii de artă contemporană, pot construi noi proiecte”, a spus Dragoş Burlacu. Faţă de expoziţia de la Snobbish, la Galeriile Velea am remarcat lucrări noi ale lui Obie Platon ( „Beţe în roate” şi „Camera video cu coarne”), excepţionala grafică în serie a lui Marius Frantz „Decizie”, cei prezenţi zăbovind mai mult timp în faţa celor două lucrări, premieră pentru Bacău, ale lui Dragoş Burlacu, ulei pe tablă inox („Oglindă”), dar şi la o altă premieră, de data acesta pentru artist: lucrarea video „Emigranţii”.

Artist şi manager, Marius Frantz, a făcut şi oficiile de gazdă, însoţind pe fiecare vizitator prin expoziţie, oferind informaţii… ”Vă mulţumesc că aţi venit, gestul vostru ne bucură şi ne dă încredere că proiectele noastre, derulate şi cu sprijinul Asociaţiei PUNCT, despre care am mai vorbit, au deschiderea necesară unui public tânăr, pe care îl aşteptăm aici pentru a crea împreună noi evenimente. Oraşul are potenţial, tinerii sunt receptivi la nou şi au nevoie de un cadru pentru exprimare, pe care îl găsesc aici, unde îi aşteaptă artişti, antreprenori, oameni de afaceri, care le pot aplica ideile, proiectele”, a precizat şi Marius Frantz.

Dacă oraşul are potenţial, şi Galeriile Velea au, Marius s-a întors acasă de la Cluj, Dragoş a lăsat Bucureştiul şi a revenit în Bacău, iar Asociaţia PUNCT oferă încredere şi logistica necesare unor proiecte de anvergură.

“Artele marțiale și-au pierdut misticismul de altădată!”

de
Ramona Ionescu
-

– spune plt. Sinodor Socea, multiplu campion național, campion european și al treilea din lume la Vovinam Viet Vo Dao

Plutonierul Sinodor Socea deservește poliția militară în cadrul Bazei 95 Aeriene Bacău și este proaspăt medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de Vovinam Viet Vo Dao. În plan sportiv, cele mai mari realizări ale sale sunt obținerea în anul 2016 a titlului de campion european la Geneva, Elveția și medalia de bronz obținută anul acesta la Campionatul Mondial de Vovinam Viet Vo Dao, din India.

În plan personal are o familie “marțială” întrucât soția Ancuța deține și ea centura neagră, iar fetițele lor, Ecaterina (6 ani) și Daciana (2 ani) sunt crescute în același spirit sportiv. În ceea ce privește cariera militară, aceasta a început la parașutiști și a continuat la aviație, acolo unde este încadrat în prezent la Poliția militară.

Puțină lume a auzit probabil de stilul de arte marțiale Vovinam Viet Vo Dao. Pentru a înțelege mai bine acest sport, unde îl putem încadra?

Vovinam Viet Vo Dao nu este karate, deși mulți așa l-ar caracteriza. Este mai curând partea modernă a sistemului kung fu vietnamez. După mine, este un sistem full contact, care îmbină perfect latura sportivă bărbătească. Nu mi-a plăcut niciodată că lupt cu protecții și să mimez că lovesc adversarul, doar ca să fiu punctat. Contactul direct cu adversarul este mult mai potrivit pentru mine.

De când practicați artele marțiale și cum a venit succesul?

Am început să practic arte marțiale japoneze din anul 1991 și m-am dezvoltat cu ele până în anul 1997. Pentru dezvoltarea mea personală, un an mai târziu am urmat cursuri de Qwan Ki Do, însă, simțeam că îmi doresc altceva. Și tot căutând un sistem full contact am întâlnit oameni care m-au îndrumat spre Vovinam Viet Vo Dao. Mi-a plăcut foarte mult acest stil de luptă și cred că am avut norocul să întâlnesc un om deosebit în persoana lui thay Alin Andronache. După trei ani de antrenamente cu el am obținut centura maro, iar în anul 2005 am dat examen pentru centura neagră. La 27 de ani am participat la prima competiție de Vovinam Viet Vo Dao, la IașI, unde am ieșit vicecampion. De atunci și până în prezent am câștigat 10 titluri de campion național. La acestea se adaugă titlul de campion european și bronzul obținut la Campionatul Mondial de Vovinam Viet Vo Dao, din India, de la începutul lunii august.

De când activați în armată și cât de mult vă ajută sportul în carieră?

În armată sunt din anul 2002, când am fost încadrat la Batalionul 630 Parașutiști “Smaranda Brăescu” Bacău. Pot să spun că parașutismul m-a ajutat să scap de o fobie: frica de înălțime. Primul salt a fost o reverie! A fost o perioadă frumoasă din viața mea, însă, programul strict și neprevăzutul mă împiedica să mă dezvolt și în plan sportiv. Am activat la parașutiști până în anul 2014, iar de atunci și până în prezent am fost încadrat la Baza 95 Aeriană Bacău. Am avut un parcurs frumos și am fost încurajat de oameni aflați în funcții cheie să continui să mă dezvolt și pe latura sportivă. Dacă mă întrebați cum aș îmbina cunoștințele militare cu cele sportive, v-aș răspunde că mi-ar plăcea să-mi învăț colegii mei tehnici de autoapărare.

Când ați pornit spre India, vă vedeați campion mondial?

Da. Cu acest gând am pornit în competiție. Eram pregătit să obțin mai mult! Am avut însă adversari foarte buni din Vietnam și Cambogia, tineri, extrem de agili, aproape ieșiți din comun! Când i-am văzut cât sunt de tineri, am realizat că m-am apucat târziu de acest sport. Nu am avut convingerea de la bun început că artele marțiale îmi pot oferi atât de multe!

Ce înseamnă artele marțiale pentru dumneavoastră?

Am descoperit în timp că artele marțiale reprezintă multiple căi filozofice și am început să citesc foarte mult despre istoria acestui sport. Autoapărarea nu se rezumă doar la luptă, ci este legată de controlul emoțiilor. Ca militar, artele marțiale mă încurajează să am inițiativă, iar acest sport îmi dă încredere că mă pot transforma oricând într-un tsunami. Am început să fac sport ca o activitate bărbătească, iar această preocupare înseamnă pentru mine întrecere/competiție. Multe persoane din jurul meu spun că fac sport, iar atunci când îi întreb la ce competiții participă, recunosc că fac doar mișcare de întreținere.

Cum arată o zi obișnuită din viața unui campion?

Se întâmplă să aud în jurul meu foarte multe persoane care se plâng de faptul că nu au timp. Eu îmi fac timp! Și găsesc timpul necesar chiar dacă sunt în concediu de creștere copil! Soția și-a schimbat locul de muncă și noul program nu-i permitea să stea cu fetița cea mică. Așa că am învățat ca tată ce înseamnă să fii mamă și cât de greu este să fii mamă 24 de ore din 24. Toată admirația mea pentru femei și pentru mame! Ziua începe pentru mine cu o rugăciune de mulțumire și o scurtă înviorare. Încerc să-mi educ și fetele în acest sens, iar înviorarea cu ele se face mai mult prin joc, antrenându-le în diverse activități. Dincolo de preocupările unui tată care a învățat să fie și mamă, bărbatul din mine găsește timpul și energia necesare să se dedice pasiunii sale. Și din dorința de a nu se pierde Vovinam Viet Vo Dao, am înființat Clubul Sportiv “Șoimul”, care funcționează în cadrul Universității “Vasile Alecsandri”. Lucrez acolo cu 36 de elevi, de toate vârstele. În ceea ce privește obligațiile de serviciu, acestea nu se discută, ci se execută.

Cum arată viitorul pentru dumneavoastă?

Pe viitor îmi doresc să ocup o funcție în cadrul unității militare care să-mi permită să-mi ajut/antrenez colegii, iar în plan sportiv, mă aștept să fiu convocat în lotul național și la campionatele viitoare. Anul trecut, când am câștigat titlul de campion european, am zis că mă opresc. A venit apoi convocarea pentru lotul național și am plecat în India, de unde m-am întors cu medalia de bronz. Dacă maestrul mă va convoca din nou cred că voi răspunde și viitoarelor provocări, deși am 36 de ani. În plan familial, mă declar un soț și un părinte împlinit. Ancuța, soția mea are și ea centura neagră și mi-a spus deja că dorește să-și reia activitatea în plan sportiv, după pauza obligatorie dictată de venirea pe lume a Dacianei, care va împlini în curând 2 ani. Fetița cea mare, Ecaterina, are șase ani și se antrenează cu mine la sală. Prietenii spun despre noi că suntem “o familie marțială!”. Și pentru că mereu am simțit nevoia de dezvoltare, sunt pe punctul de a încheia un master în “Performanțe sportive” și să mă înscriu apoi la doctorat.

Locuri libere în învățământul profesional de zi

    de
    Roxana Neagu
    -

    Cei care vor să își continue studiile liceale, dar nu la un liceu teoretic sau tehnic, pot opta pentru învățământul profesional. În acest moment, conform datelor de la Inspectoratul Școlar Județean Bacău mai sunt la dispoziție nu mai puțin de 611 locuri libere pentru această formă de studii. Astfel, în Bacău, elevii care au absolvit gimnaziul pot opta pentru o școală profesională de trei ani la Colegiul ”Gr. Antipa” pe calificările brutar – patiser – preparator produse făinoase (5 locuri), la Colegiul Tehnic ”N.V.Karpen”, unde mai este un loc la calificarea electronist, la Colegiul Tehnic ”D. Mangeron”, unde mai sunt libere 64 de locuri pentru tinichigiu vopsitor auto (12), electromecanic (21), bucătar (5) şi comerciant vanzător (26), la Liceul Tehnologic ”P. Rareș”, ca mecanic (30 locuri) sau ospătar (1 loc) sau la Colegiul Tehnic ”A. Saligny”, unde mai sunt 89 de locuri pentru calificările lăcătuș construcții (18 locuri), operator mașini (11), confecționer tâmplărie de aluminiu (26), confecționer produse textile (12), tâmplar (12), zidar, pietrar, tencuitor (9) și instalator (1).

    În județ mai sunt locuri în Onești la Colegiul Tehnic ”Gh. Asachi” – pe calificările electrician (5 locuri), instalator (1), zidar, pietrar, tencuitor (7), operator industria chimică (5), la Liceul Tehnologic – mecanic auto (1), tinichigiu vopsitor auto (20), electrician (52), ospătar, vânzător (13) și la Colegiul Tehnic ”P.Poni” – electrician (13), lăcătuș (8), comerciant, vânzător (14), brutar, patiser (24), în Comănești la Colegiul Tehnic ”D. Ghika” – 21 de locuri ca tâmplar (12) și mecanic (9), în Moinești la Colegiul Tehnic ”Gr. Cobălcescu”, 83 de locuri pentru meseriile de sudor (23), mecanic (5), lăcătuș mecanic (37) și croitor (18), în Dărmănești, la Liceul Tehnologic – pe calificarea mecanic (4 locuri), în Tg. Ocna – confecționer tâmplărie aluminiu (12), confecționer produse textile (14), electrician (6) și bucătar (1). Și în liceele din comune mai sunt locuri, la Sascut – la Liceul Tehnologic ”J.M.Elias”, pe mecanic agricol 12 locuri și mecanic auto 13 de locuri, la Ghimeș Făget – la Liceul Tehnologic, lucrător în agroturism 39 de locuri, la Răchitoasa – la Liceul Tehnologic, pe fabricarea produselor din lemn 17 locuri, la Parincea – Liceul Tehnologic ”G.J. Cancicov” cu 19 locuri în agricultură și Podu Turcului, 17 locuri ca vânzător, comerciant la Liceul Tehnologic ”Al. Vlahuță”.

    Ajutor de la stat

    Pentru susținerea elevilor care urmează această formă de învățământ, statul acordă fiecărui cursant o bursă lunară de 200 lei, inclusiv pe perioada vacanțelor. La finalizarea celor 3 ani de studii, absolvenții primesc certificate de calificare, care sunt recunoscute pe piața muncii. Mai mult, cei care vor să susțină și examenul de bacalaureat, se pot înscrie și la învățământul de zi, pe ruta progresivă. Practica în aceste meserii se realizează fie în atelierele sau laboratoarele liceelor, fie la firme de profil, cu care sunt încheiate contracte de parteneriat. (Roxana Neagu)

    611

    Colegiile tehnice și liceele tehnologice din întreg județul mai au la dispoziție peste 600 de locuri pentru cei care vor să urmeze învățământul profesional și să se califice într-o meserie.

    Noi și sașii

    de
    Răzvan Bibire
    -

    În ciuda declaraţiilor prezidenţiale pe tema prieteniei milenare dintre români şi saşi, istoria se încăpăţânează consemneze altfel relaţiile interetnice din Transilvania. Nu, românii şi saşii nu s-au iubit; de fapt, saşii i-au jefuit şi exploatat pe români timp de sute de ani.

    Astăzi admirăm localităţile săseşti, bisericile, clădirile construite de saşi; totul, însă, a fost făcut cu munca românilor, obligaţi să plătească taxe şi să presteze munci în folosul saşilor.

    În preajma intrării României în Primul Război Mondial, viitorul diplomat Vasile Stoica (membru al delegaţiei române la Versailles în 1919 şi la Conferinţa de Pace de la Paris în 1946) scotea cartea „Suferinţele din Ardeal”.

    Un capitol este dedicat relațiilor dintre români şi saşi, de la colonizarea acestora în Transilvania începând cu secolul XII. Deşi, iniţial, erau egali în drepturi cu românii, saşii – se spune în lucrare – au devenit, în timp, autonomi şi aliaţi ai regilor maghiari obţinând privilegii şi drepturi asupra românilor.

    Până la 1789, românii aşezaţi pe terenuri care aparţineau saşilor erau obligaţi să plătească dijma (o zecime din recoltă) preotului săsesc din satul cel mai apropiat. În satul Poiana, de lângă Sibiu, românii care se căsătoreau trebuiau să plătească taxă comunei săseşti Dobârca.

    Satele româneşti erau obligate să ofere forţă de muncă gratuită pentru lucrările din localităţile săseşti: drumuri, clădiri, chiar şi servitori pentru slujbaşi. La 1582, oraşul Sibiu interzice românilor pescuitul în râuri.

    În secolul XVII, la 12 kilometri de Sibiu, la Poplaca se decide: „dacă vreun Valach cojeste un copac făcându-l să se usuce, va fi spânzurat de creangă copacului; dacă vinovatul nu poate fi prins, comuna Poplaca are să dea alt Valach că să fie spânzurat în locul lui”.

    În 28 August 1679 sfatul oraşului Braşov aduce următoarea hotărâre: „Dacă în comuna Râşnov moare un Valach şi nu are copii, pământurile şi averea lui vor fi moştenite nu de neamuri, ci de cel mai apropiat Sas din vecinătate. Acelaş lucru are să se întâmple şi dacă mortul are copii, însă copii sunt căsătoriţi în alt sat, precum şi atunci, când se poate dovedi că pământurile părintelui mort au fost odinioară săseşti”.

    Şi scrie Vasile Stoica, despre relaţiile românilor cu saşii, mai spre zilele noastre, pe la 1900: „Guvernele ungureşti le-au dat mâna liberă faţă de Românii din ţinuturile săseşti. Iar ei, unde conducerea e în mâna lor s-au purtat faţă de noi cu un şovinism mai brutal chiar şi decât şovinismul Ungurilor. Aceasta mai ales în oraşele Sibiu, Braşov, Sighişoara, Mediaş, Bistriţa, Sebeşul Săsesc şi Orăştie, şi în comitatele Sibiu şi Braşov. Nu este ram de activitate, în care să nu fi căutat ei înăbuşirea sau cel puţin opăcirea propăşirii noastre”.

    Capitolul poate fi citit în întregime la adresa http://bit.ly/2vzCQrv.

    În concluzie, e bine să ne dorim pace între etnii dar e bine să nu uităm nimic din ceea ce s-a întâmplat. Pentru că dacă uităm, dăm ocazia Istoriei să se repete.

    Zilele comunei Măgura

      de
      Deșteptarea
      -

      Posted by Marius Fundulea on Tuesday, August 15, 2017

      Marți, 15 august, a fost prima ediție a „Zilei comunei Măgura”. Printre alții, la eveniment a fost prezent Nelu Ploieșteanu, acompaniat de Cosmin Flenchea și de cel mai bun saxofonist din țara, Florin Tărăță. Au mai participat Laura Lavric, George Cojocărescu și Ansamblul de dansuri ‘Ca La Noi’. Spectacolul a durat 9 ore și a fost încheiat cu un foc de artificii.

      Evenimentul a putut fi urmărit în direct pe Facebook.

      Sărbătoarea Bisericii Precista din Bacău

        de
        Liviu Maftei
        -
        Hramul Bisericii Precista din Bacău / Foto: Liviu Maftei

        De peste cinci sute de ani, lăcaşul de rugăciune din Curtea Domnească de pe malul Bistriţei îşi duce la îndeplinire menirea de far al ortodoxiei pe aceste meleaguri.

        În zilele noastre, cu atât mai mult, acest rol pare mai important ca oricând. Şi în acest an, hramul Bisericii Precista din municipiul Bacău a fost liantul unor activităţi cultural-religioase dedicate credincioşilor băcăuani şi nu numai.

        Printre acestea s-au numărat pelerinajul Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Trihirussa” de la Mănăstirea Neamţ, eveniment care a devenit o tradiţie în ultimii 17 ani, şi Sfânta Liturghie arhierească oficiată duminică, 13 august, de Înaltpreasfinţitul Ioachim, arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, alături de un sobor de preoţi băcăuani. Toate acestea au culminat cu hramul Adormirii Maicii Domnului de marţi, 15 august, care i-a adunat în număr mare pe credincioşi în tinda Precistei ştefaniene.

        Ca o concluzie la acest amplu eveniment se aşează cuvintele părintelui Mihai Tomozei, parohul Bisericii Precista: „Întâlnirea cu Maica Domnului, cu icoana ei, care are o harismă specială, fiind făcătoare de minuni, este ca o întâlnire cu cineva drag sufletului nostru”.

        Serbare câmpenească de Ziua Oituzului

          de
          Ramona Ionescu
          -

          – ziua de 15 august a avut dublă semnificație pentru majoritatea locuitorilor comunei Oituz – dacă în fila calendarului creștin ortodox este înscrisă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, localnicii au avut motiv de petrecere de Ziua Oituzului

          Serbarea câmpenească a avut loc pe stadionul comunei Oituz, aflat în apropierea târgului săptămânal.

          Manifestarea a debutat la ora 15.00, iar ecourile ei se sting în jurul orei 21.00. În programul evenimentului au fost anunțați că vor întreține atmosfera membrii formației vocal-instrumentală „Gabi Comănici taraf-band” Onești, Ansamblul folcloric „Crenguțele Oituzului”(cu soliștii vocali Lorena-Ștefania Bogdănescu, Ștefania Domocoș, Andrada Barote, Larisa Lupu, Mălina Pârjol și Florina Botezatu), Grupul „Ciripel” al Căminului Cultural Oituz, Corul Căminului Cultural Oituz, Ansamblul folcloric „Podureanca” din comuna Poduri, Ansamblul folcloric „Gospodarii de pe Valea Asăului”, comuna Asău.

          Autoritățile locale au deschis serbarea câmpenească, invitându-i pe oituzeni să participe la spectacolul organizat în cinstea lor.

          „Sunt mândru că am reușit să organizăm acest eveniment pe stadionul comunei, contribuind astfel la promovarea valorilor și tradițiilor locului”, a declarat Sorin Butucaru, viceprimarul comunei Oituz

          Serbarea câmpenească a început timid, însă, pe parcurs, lumea a cântat și a dansat pe acordurile muzicii populare, iar buna dispoziție s-a instaurat în scurt timp.

          foto: Anca Constantinescu

          Fotbal/ Liga a III-a: „Aviatorii” n-au scăpat de Csikszereda!

          de
          Dan Sion
          -

          Miercuri, la ora 13.00, la sediul FRF se va stabili tintarul Ligii a III-a. Aerostar va juca in Seria I si, pe linga faptul ca o va avea ca adversara pe Otelul, se va bate in continuare si cu Harmanul, dar si cu ciucanii lui Robert Ilyes

          Misiune grea pentru Aerostar in campionatul Ligii a III-a care va incepe pe 26 august. In asteptarea tintarului care va fi stabilit miercuri, 16 august, la ora 13.00, la Casa Fotbalului, „aviatorii” si-au aflat adversarii din Seria I.

          Desi se preconiza ca vor scapa de Csikszereda Miercurea Ciuc, echipa ce urma sa fie mutata in Seria a V-a, bacauanii se vor bate si in acest an cu ciucanii. Mai mult, in Seria I au fost repartizate alte doua echipe ce si-au anuntat intentia de a lupta pentru podium: nou promovata Suporter Club Otelul Galati si AFC Harman. Paradoxal, doua formatii care facusera anul trecut parte din Seria I au fost trimise in Seria a II-a: Olimpia Rm. Sarat si Sportul Chiscani!

          In aceasta situatie, lupta pentru promovare se anunta mai strinsa ca niciodata in prima serie. Csikszereda, AFC Harman (doua echipe care in sezonul trecut au ratat promovarea in ultima etapa, in favoarea Stiintei Miroslava), Aerostar si Suporter Club Otelul vor alcatui careul de asi ce va lupta pentru locul 1, singurul care duce in esalonul secund. Ca un ultim detaliu, sa notam ca in seria Aerostarului au aparut sase echipe noi fata de editia precedenta de campionat si ca din totalul de 16 formatii, nu mai putin de patru (un sfert) reprezinta judetul Galati.

          Iata componenta Seriei I: CSM Bucovina Radatauti (SV), ACS Sanatatea Darabani (BT), CSM Roman (NT), CSM Pascani (IS), AFC Odorheiu Secuiesc (HR), AFK Csikszereda Miercurea Ciuc (HR), CS Aerostar Bacau (BC), ACS Olimpic Cetate Risnov (BV), AFC Harman (BV), ACS Viitorul Ghimbav (BV), ACS KSE Tg. Secuiesc (CV), CSM 2007 Focsani (VN), CS Avintul Valea Marului (GL), Sporting Liesti (GL), Metalosport Galati (GL) si ACS Suporter Club Otelul Galati.

          Pompierii sting incendiul de la Groapa de Gunoi cu apă din Bistrița

            de
            Comunicat de presa
            -

            La Groapa Ecologică de Gunoi continuă intervenția de lichidare a incediului la groapa de gunoi a municipiului Bacău.

            Pentru a evita ca autospecialele de intervenție să rămână fără apă, atât de necesară la această misiune, s-a luat măsura alimentării acestora cu ajutorul unei motopompe de mare capacitate direct din râul Bistrița.

            Atât în cursul zilei de astăzi, cât și în cursul zilei de ieri, alături de pompierii militari băcăuani, în dispozitivul de intervenție a fost prezentă doamna prefect Maricica Luminița Coșa, precum și vicepreședintele Consiliului Județean Bacău – domnul Marius Gabriel Gheorghiță.

            Proteină din electricitate și CO2

              de
              Deșteptarea
              -

              O echipă de oameni de știință din cadrul Centrului de Cercetări Tehnice (VTT) și de la Universitatea Tehnologică Lappeenranta (LUT) din Finlanda a găsit o metodă de a produce o moleculă de proteină cu ajutorul electricității și a dioxidului de carbon.

              Proteina poate fi obținută „oriunde este disponibilă energie regenerabilă”, menționează VTT într-un comunicat, centrul de cercetări neoferind însă detalii cu privire la procesul de producție.

              „Spre deosebire de agricultura tradițională, metoda de producție aflată în curs de dezvoltare nu necesită o locație care să ofere condiții pentru agricultură, precum temperatura corespunzătoare, umiditate sau un anumit tip de sol”, a declarat Jero Ahola, profesor la LUT.

              Conform lui Juha-Pekka Pitkänen, cercetător principal la VTT, o proteină produsă prin această metodă poate fi dezvoltată ulterior pentru a fi obținute alimente sau furaje. „Pe termen lung, proteina creată cu electricitate va putea fi utilizată atât pentru gătit cât și ca produs de sine stătător. Mixtura este foarte nutritivă, cu peste 50% proteină și 25% carbohidrați. Restul este reprezentat de grăsimi și acizi nucleici. Consistența produsului final poate fi modificată prin schimbarea organismelor utilizate în producție”, a explicat Pitkänen în prezentarea publicată pe site-ul LUT, intitulată „Proteină produsă prin electricitate pentru reducerea foametei la nivel mondial”.

              Oamenii de știință estimează că noua metodă de obținere de alimente din electricitate va fi de aproape zece ori mai eficientă în comparație cu fotosinteza și astfel va avea un impact minim asupra mediului înconjurător.

              Însă, în acest moment este nevoie de circa două săptămâni pentru a produce un gram de proteină în laborator, iar cercetătorii au subliniat că procesul are nevoie de îmbunătățiri.

              „Ideea este de a dezvolta conceptul într-un produs realizat în masă, la un preț care va scădea pe măsură ce tehnologia va deveni din ce în ce mai comună”, a declarat Ahola.

              Studiul face parte dintr-un amplu proiect de cercetare intitulat „Neo-Carbon Energy” prin care se dorește dezvoltarea unui sistem energetic în totalitate regenerabil și fără emisii, a menționat VTT, conform sursei citate. AGERPRES

              Cinstire pentru trecut și pentru prezent la Cașin

                de
                Ion Moraru
                -

                Evenimentele de comemorare care au avut loc la Cașin pentru a aduce recunoștință eroilor Primului Război Mondial din luptele de la Sticlărie (loc aflat în apropierea satului Curița), au avut o puternică reverberație patriotică. Astfel, sfințirea unui monument chiar în locurile unde s-au purtat cele mai crâncene lupte a fost prilejul înălțător pentru localnici, ce au format cu zeci de vehicule rutiere, o adevărată “caravană”, răsplătind în acest mod jertfa supremă a celor 3500 de ostași căzuți în luptele de la Sticlărie.

                Tineri ce au strâns la piept steagul tricolor, femei în costumele populare tradiționale, înveșmantate cu frumoase marame, oameni de toate vârstele, au urcat drumul prăfuit ce înaintează spre Măgura Cașinului pentru a-și aduce sincerul lor omagiu. ~ncolonat, în peisajul umbrit de culmile dealurilor , a fost prezent și Detașamentul de onoare al Inspectoratului Județean Bacău pentru Situații de Urgență, condus de locotenentul Ionel Gherasim, alături fiind și o fanfară militară. Este de menționat faptul că Drapelul de luptă al acestui detașament a fluturat alături de zecile de steaguri tricolore pe care le-au avut localnicii, în cinstirea momentelor glorioase din urmă cu 100 de ani.

                “Timp de câteva zile pe pârâul Curița a curs sângele ostașilor români și aici trebuie ca să păstrăm permanent, cele mai adânci sentimente de prețuire și să ne amintim de sfințirea acestui monument! Au trebuit 100 de ani pentru a veni momentul ca să ne întâlnim aici, locuitori ai acestor meleaguri, cadre militare active și în rezervă, la acest eveniment minunat din viața întregii țări”, a declarat colonelul (în rezervă) Paul Valerian Timofte, președintele Filialei Bacău a Asociației Naționale “Cultul Eroilor – Regina Maria”.

                Au fost prezenți la această festivitate Maricica Coșa (prefect al județului Bacău), Marius Gheorghiță (vicepreședintele Consiliului Județean Bacău), parlamentarii Constantin Avram, Ionel Palăr, Theodora Șotcan, Ionel Floroiu, autoritățile locale ale comunei Cașin, numeroși invitați: Viorel Ilie, Ministru în Relația cu Parlamentul, Gheorghe Popa (secretar de stat), Ioan Băcioiu, primarul comunei Dragoslavele (din jud. Argeș, loc de unde s-a stabilit la Cașin o comunitate de munteni în jurul anului 1700).

                La capătul aleii cimentate (mărginite de două șiruri cu lemne de mesteacăn), ce urcă spre înălțimea unui deal, un sobor de preoți condus de părintele protopop Ioan Bârgăoanu (de la Protoieria Onești), a săvârșit slujba de sfințire a acestui monument “ridicat întru cinstirea și pomenirea eroilor căzuți la Sticlărie”. ~n cuvântul său preotul Ioan Bârgăoanu a menționat:”Suntem pe locul unde eroii au luptat pentru întemeierea patriei noastre scumpe, România! Vrem să le știm prefăcută jertfa în podoabă, pentru că ei au adus un cuvânt prin sânge pentru libertatea neamului nostru! Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns și în acest loc să sfințim o cruce comemorativă! Cu prinosul dragostei să pășim cu smerenie pe aceste locuri, pe unde ostașii au luptat cu arma în mână și privind spre zarea albastră, au mers în ~mpărăția Cerurilor, pentru a ne lăsa nouă o Românie sfântă și liberă!”

                Maricica Coșa, prefect al județului Bacău a declarat că este învăluită de emoții în mijlocul acestui eveniment iar Daniel Soroiu, primarul comunei Cașin a menționat:”Poate unora ne-a fost greu ca să ajungem aici, la Sticlărie dar să nu uităm eroismul celor care au luptat pe aceste meleaguri. Slavă eroilor, pe fiecare metru pătrat de aici fiind căzuți eroi!” Deputatul Constantin Avram a afirmat că “nici un sacrificiu nu a fost prea mare pentru soldatul român și se cuvine să îndreptăm gânduri de pioșenie, alături cu lumina unei lumânări!” Un cuvânt emoționant, străbătut de angajare civică a rostit parlamentarul Ionel Floroiu, fiu al acestor meleaguri. “Sunt legat de Cașin prin tot ce însemn ca om. Port în mine moștenirea frumoasă a străbunicilor, bunicilor și părinților, care și-au trăit cu demnitate viața, oricât le-a fost de grea! Prin munții, pe dealurile și văile noastre s-au scris glorioase pagini de istorie românească. Ar fi trebuit să spunem mai demult și mai răspicat cât de mult datorează Moldova și România acestei granițe aici”, a menționat Ionel Floroiu în cuvântul său.

                Festivitatea de la acest monument s-a încheiat cu depunerea de coroane și jerbe de flori a reprezentanților instituțiilor prezente dar prinosul recunoștinței cășunenilor pentru eroii neamului a mai fost cuprins într-o pagină de istorie. La marginea satelor Cașin și Curița, în locul numit Pârâul Sărat au fost amplasate 111 cruci de mesteacăn. Când fânul abia a fost strâns și adunat într-o căpiță, pe culmea acestui deal – numit Pârâul Sărat, de cele 111 (număr ce dă o gândire pozitivă!) cruci elevii Școlii Gimnaziale “Institutor N. Pâslaru” Cașin au prins câte o coroniță împletită din frunze de stejar și de brad în cadrul unei festivități pline de o solemnitate aparte.

                Letea Veche: Pompierii caută un bărbat înecat în Siret

                de
                Geta Panaite
                -

                Angajaţii unei balastiere, din satul Radomireşti, comuna Letea Veche, au fost cei care au alertat autorităţile, luni seară, după ce un bărbat de 57 de ani, din satul Furnicari, comuna Tamaşi, ar fi intrat în râul Siret şi nu a mai ieşit. Omul lucra ca paznic la o altă balastieră din apropiere şi la un moment dat le-ar fi spus că se duce să cumpere ţigări, din satul Coteni, aflat pe malul celălalt al râului.

                A intrat în apă ca să treacă înot, dar l-ar fi văzut cum se duce la fund şi nu a mai ieşit. Unul dintre ei a alergat imediat să-i sară în ajutor, însă nu a mai putut face nimic.

                „A fost aici la baracă şi a zic să se duce să ia ţigări de la Coteni. L-am văzut că înota, la un moment dat s-a întors către malul acesta, dar nu a ieşit şi s-a dus iar înot către Coteni. Nu ştiu ce a vrut să facă, dar a ridicat din mâini şi s-a dus. A strigat, eu m-am dus repede, dar degeaba. Atunci am sunat la 112”, spunea Costel Trifan, martor. Oamenii care lucrează în zonă spun că râul este foarte periculos din cauza excavaţiilor.

                „A venit aseară la noi şi a intrat în apă ca să se ducă să ia ţigări. S-a dus, s-a întors şi nu l-am mai văzut. Dacă ieşea la mal de prima dată se salva, dar nu ştiu de ce el s-a întors din nou ca să treacă înot. Este foarte periculos în Siret. Aici se sapă la patru – cinci metri şi sunt multe găuri”, spunea angajatul unei balastiere din zonă.

                Pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău au început căutările încă de luni seară şi le-au reluat marţi dimineaţă, împreună cu scafandrii, care au intrat în apă din locul unde martorii au indicat că l-au văzut pe bărbat ultima dată. La faţa locului s-a deplasat şi un echipaj Smurd cu medic, care să asigure asistenţa medicală pentru salvatori pe timpul intervenţiei.

                Râul Siret, pe toată raza comunei Letea Veche, are multe porţiuni cu apă mică şi cu insule, dar şi foarte multe gropi, pentru că acolo sunt balastiere, şi sunt periculoase chiar şi pentru cei care ştiu să înoate bine. Bărbatul care este acum căutat de salvatori ştia să înoate, însă se pare că forţa curenţilor a fost mai mare.

                Tot în râul Siret s-au înecat, vara trecută, şi două adolescente de 13 şi 15 ani, din Letea Veche, care au intrat să facă baie în zona unei balastiere din satul Holt.

                Un polițist a ajuns la spital, după ce ar fi fost lovit cu o scândură

                  de
                  Comunicat de presa
                  -

                  La data de 14 august a.c., în jurul orei 21.30, patrula formată din doi poliţişti din cadrul Secţiei 6 Poliţie Rurală Traian au procedat la urmărirea unei autoutilitare care se deplasa pe raza comunei Prăjeşti şi al cărei conducător auto nu a oprit la semnalul regulamentar al poliţistilor.

                  După oprirea autoutilitarei, conducătorul auto, un bărbat de 29 de ani, din Bacău, ar fi coborât din auto şi ar fi lovit cu o scândură geamul lateral stânga faţă al autospecialei de poliţie, distrugându-l şi rănind uşor poliţistul aflat la volanul autospecialei.

                  Poliţistul a fost transportat la Spitalul Judeţean Bacău unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

                  Faţă de tânărul în cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj şi distrugere.

                  Oituz – a treia poartă de fier a Moldovei

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917). Confruntare importantă din Primul Război Mondial, în urma căreia a fost stopată ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea pătrunderea în Moldova şi scoaterea României din război.

                    Aproape în acelaşi timp cu ofensiva dinspre Transilvania, pe văile Oituzului, Caşinului şi Slănicului spre Târgu-Ocna, germanii au încercat străpungerea frontului prin sudul Moldovei, pe direcţia Focşani-Mărăşeşti, cele două operaţiuni fiind în strânsă legătură strategică. Misiunea de la Oituz-Târgu Ocna a fost încredinţată grupului de armate condus de gen. Friedrich von Gerock, care era situat în flancul drept al Armatei 1 austro-ungare, dislocată în Carpaţii Orientali. Dispus între Valea Doftanei şi Ireşti, acesta era compus din Corpul 8 armată (alcătuit din Diviziile 70 honvezi, 117 infanterie germană şi 71 infanterie austro-ungară) şi gruparea Haber, în componenţa căreia intrau Brigada 8 vânători de munte austro-ungară, Divizia 1 cavalerie austro-ungară, Divizia 37 honvezi etc.

                    Conform planului, lovitura principală a fost dată pe direcţia Ferestrău-Grozeşti-Oneşti (Valea Oituzului), în timp ce Divizia 70 honvezi a atacat pe direcţia Târgu Ocna, pentru a destabiliza flancul drept al Armatei 2 române şi flancul stâng al Armatei 9 ruse. Disproporţia de forţe era destul de mare, în defavoarea românilor. Astfel, dacă inamicul dispunea de 54 de batalioane şi 200 guri de foc, armata română avea 34 de batalioane şi 104 guri de foc. Totodată, Armata 2 română a trebuit să acopere şi breşa lăsată prin plecarea Corpului 40 armată rus în Galiţia şi Bucovina, unde la 19 iulie/1 august 1917 frontul rus fusese străpuns de austro-ungari şi germani. În compensaţie, a reprimit cele două divizii, 7 şi 12, ce îi fuseseră luate pentru întărirea Armatei 1, care pregătea ofensiva din sectorul Nămoloasa. Întreg dispozitivul Armatei 2 avea o lăţime de 60 km, principalele sectoare fiind conduse de gen. Gheorghe Văleanu şi gen. Arthur Văitoianu.

                    Bătălia a început la 26 iulie/8 august (la două zile după cea de la Mărăşeşti), cu un bombardament de câteva ore, urmat de atacul Corpului 8 armată, şocul fiind primit de diviziile 6 şi 7 române, obligate să se retragă. În zilele următoare inamicul a ocupat poziţii importante ca vârful Cireşoaia, dealurile Coşna (789 m) şi Ştibor. Deoarece se crease o situaţie periculoasă, Marele Cartier General a întărit Armata 2 cu Divizia 1 cavalerie, Regimentul 1 vânători, batalionul de vânători de munte şi brigada de grăniceri. Divizia 1 cavalerie a atacat dealul Ştibor, cucerind aliniamentul cota 629 (Poiana lui Boboc), iar Regimentul 1 vânători a angajat lupte violente în jurul Grozeştilor. La 31 iulie/13 august, un contraatac român a vizat recucerirea Coşnei, realizată cu succes, şi a vârfului Cireşoaia, eşuată. Apogeul Bătăliei de la Oituz a avut loc în zilele de 29 iulie/11 august – 31 iulie/13 august, când inamicul a făcut eforturi uriaşe pentru a depăşi concentrarea de trupe române. Animaţi de lozinca „Pe aici nu se trece!”, ostaşii români au rezistat cu eroism, zădărnicind planurile adversarilor. Până la 5/18 august, luptele au scăzut în intensitate, limitându-se la dueluri de artilerie şi la ciocniri ale patrulelor. La 6/19 august, grupul Gerock a reluat ofensiva, reuşind să reocupe Coşna, fără a înregistra însă alte succese.

                    După 9/22 august s-a instaurat treptat acalmia, inamicul fiind epuizat de eforturile făcute. Pierderile Armatei 2 în bătălia de la Oituz au fost însemnate, ele cifrându-se la 12 350 de militari, între care 1 800 morţi, 4 850 de răniţi şi 1 570 de dispăruţi.

                    Realizator: Colonel (r) dr. Ion Petrescu
                    Director de imagine: Mihai Neculae
                    Producător: Alexandra Georgiana Mathias

                    Vremuri tulburi

                    de
                    Răzvan Bibire
                    -

                    Traversăm o perioadă marcată de mari schimbări la nivel mondial şi suntem, probabil, unică naţiune europeană care-şi permite luxul de a nu băga în seama transformările care se petrec în jurul şi în interiorul ei. Suntem drogaţi zilnic cu un mix informativ absolut irelevant dar care naşte pasiuni şi ne ocupă timpul, astfel încât nu mai vedem imaginea de ansamblu.

                    Nu ne preocupă ziua de mâine, nici măcar prezentul nu-l prea băgăm în seamă; noi trăim în trecut. Pentru că, altfel, am fi văzut, de exemplu, pericolul unei UE devenite prea germane, repetând scenariul antebelic. Concentrarea deciziilor în zona nemţească poate determina, însă, o reacţie similiară Brexitului, mai ales că interesele americane se lovesc tot mai mult de cele germane iar SUA au mai influenţat, în trecut, politic unele ţări europene.

                    Mai pe româneşte, Americii nu-i place apropierea dintre Germania şi Rusia. Dar SUA au probleme cu menţinerea hegemoniei mondiale: China se ridică economic, Coreea de Nord ameninţă militar. Venezuela nu vrea să predea resursele de petrol, Brazilia, deşi a pus un preşedinte pro-american, nu se linişteşte, Iranul redevine putere regională, Afganistanul nu este pacificat după mai bine de 15 ani de război, în Siria nu a reuşit schimbarea regimului iar Turcia i-a întors spatele. O cât de mică slăbiciune a SUA în acest joc ar avea efecte dezastruoase întrucât ar transmite mesajul că „împăratul e gol” şi toată lumea ar încerca să profite. Nu în ultimul rând, valul de imigranţi poate constitui o problemă pentru Europa, motivele fiind mai mult decât evidente.

                    Pe plan intern România se confruntă cu problemă politică: actorii politici nu-şi mai pot exercita puterea. Indiferent cine vine la guvernare, nu poate lua decizii deoarece este împiedicat de diverse mecanisme mai mult sau mai puţin instituţionale. Nu vrem încă să recunoaştem, dar la acest moment avem un blocaj politic major. Guvernul nu poate să guverneze.

                    Pe de altă parte, avem o problemă economică majoră şi anume dispariţia forţei de muncă. Marile proiecte de infrastructură sunt blocate pentru că nu există muncitori dispuşi să mai lucreze pe salariile de mizerie oferite. Investitorii se plâng de lipsa forţei de muncă dar, ce să vezi? Deşi problema este cunoscută iar rezolvarea logică şi capitalistă ar fi creşterea salariilor, lefurile au scăzut în mediul privat în acest an.

                    Ţara se mai confruntă cu o serie de false probleme, care, însă, consumă resurse importante: dezbaterea referitoare la familia tradiţională sau mişcarea anti-vaccinistă ocupă agenda publică fără să genereze alt rezultat decât un antagonism exacerbat între diverse categorii de cetăţeni.

                    Din păcate, nu observăm nimic din toate acestea şi continuăm să ne dăm în cap unii altora fără să ne gândim că aceste dezbateri artificiale nu au venit din neant; ci au fost create în laboratoare pentru a ne ţine ocupaţi în dispute inutile.

                    „Electoratul este zestrea mea”

                    de
                    Gheorghe Bălțătescu
                    -

                    interviu cu Vasile Bibire, primar al comunei Ungureni

                    – Sunteţi printre puţinii primari din judeţul Bacău aflat la al şaselea mandat. De peste 20 de ani conduceţi destinele comunei Ungureni. Când şi de ce aţi luat această decizie?

                    – Sunt învăţător de profesie, am absolvit Liceul Pedagogic, după care am profesat în satul meu Bibireşti 2, am fost director de şcoală, iar în 1993 am candidat independent pentru un loc în consiliul local şi am fost ales, după care am fost viceprimar, funcţionând până în 1996. Eram tânăr, cu energie, astfel că m-am înscris, în 1996, în cursa pentru funcţia de primar. Cum m-am hotărât târziu, listele la celelalte partide erau ocupate, am fost sprijinit de PUNR. Spre bucuria mea am fost ales din primul tur, restul este istorie. Sunt primar şi astăzi, fiind ales de fiecare dată cu majoritate confortabilă, în competiţie cu alţi 10-12 candidaţi. Sunt 24 de ani de când lucrez în administraţia locală. Ca un fapt demn de menţionat, aproape toţi cei care au candidat sunt acum în echipa mea, angajaţi cu toţii să facem lucruri bune pentru comună, în loc să ne tot certăm în CL. La alegerile din 2016, de exemplu, PSD, partid în care m-am înscris în 2000, a obţinut 11 consilieri, ceilalţi doi fiind de la PNL. Vedeţi acolo pe birou Trofeul şi Diploma acordate de Asociaţia Comunelor din România, sunt Primar de Şase Stele, primite nu numai pentru numărul de mandate, ci, mai ales, s-a spus acolo, în faţa tuturor primarilor, şi pentru activitatea mea. Mă mândresc cu ele, mai ales că am mai primit aceste recompense şi de 4 şi 5 stele.

                    – Felicitări, domnule primar, la mai multe „stele”, însă cititorii ziarului DEŞTEPTAREA vor să afle pentru ce aţi primit acest trofeu. Care a fost primul proiect ca primar?

                    – Primul mandat a fost greu, nu prea am avut susţinere. Primul proiect a fost realizarea alimentării cu apă a satelor Ungureni şi Zlătari, cu tot cu rezervoare, reţea. Am fost şase comune din judeţ, care am beneficiat de Hotărârea 577, bani de la guvern pentru aceste proiecte. Am întâmpinat şi rezistenţă, ce ne trebuie nouă apă, îmi spuneau, avem fântâni. Le-am explicat că nu sunt bani din Bugetul local, iar apa înseamnă civilizaţie. După 20 şi ceva de ani nu există familie care să nu fie racordată la reţeaua de apă potabilă în cele două sate. Nu am predat reţeaua la CRAB, avem oameni care se ocupă de întreaga reţea, iar acum, după alte investiţii, după alţi ani de muncă, toate satele din comună au apă potabilă la robinet. Nu sunt sigur, dar cred că suntem singura comună cu o asemenea realizare. Mai avem un sătuc, Bărtăşeşti, cu locuinţele răsfirate, sat căruia noi i-am acordat o mai mare atenţie, am introdus curent electric prin 2000. Un profesor de psihologie ne spunea tot timpul, când ajungeţi voi acolo la munca de dascăl, ajutaţi-i pe cei săraci, că bogaţii se descurcă singuri. De aceea m-am ocupat de zona săracă, nu i-am abandonat, aşa am ajuns să fac naveta la E.On pentru a electrifica acel sat şi am reuşit până la urmă. Lucrarea a costat vreo 20 de miliarde la acea dată. După aceea am făcut cea mai frumoasă şcoală la Bărtăşeşti, satul se ridică, mulţi au plecat în alte ţări, vin acasă, construiesc case, şi-au luat maşini. Ultima conductă pentru alimentare cu apă a fost montată în 2015. A fost o mare realizare pentru administraţia locală. Atunci nu era obligatoriu şi canalizare în proiect. Abia acum, din 2016, suntem prinşi în Masterplanul judeţului, cu satele Ungureni şi Zlătari, zone cu aglomerare umană mai mare, pentru introducerea canalizării.

                    – Aţi amintit de şcoala nouă de la Bărtăşeşti. Ce alte proiecte în acest domeniu aţi mai derulat?

                    – Am construit încă o şcoală nouă în satul Bibireşti 2 şi o alta la Gârlani, într-un bloc cu două etaje, deoarece a început să crească populaţia şcolară. Continuăm investiţia la Şcoala din Ungureni, şcoală nouă, însă s-a sistat finanţarea şi o vom relua acum prin PNDL2. De asemenea, am reabilitat şcoala din Viforeni. Toate şcolile sunt racordate la reţeaua de apă a comunei, au grupuri sanitare moderne, sunt igenizate, iar din 2016 am investit foarte mulţi bani pentru a îndeplini cerinţele impuse de ISU.

                    – Sunt convins că în discuţiile cu oamenii, una dintre cerinţele lor a fost şi reabilitarea infrastructurii rutiere. Ce aţi întreprins în aceşti ani?

                    – Este adevărat. În anul 2000 am depus un proiect pentru reabilitarea unui drum, a fost declarat eligibil, trebuia să pornim la treabă, însă după câteva zile m-au anunţat că nu este finanţabil, banii fiind redirijaţi la altă comună. Trebuie să facem o precizare, comuna noastră este traversată de DJ 252, de la Buhoci, Parincea, Ungureni, asfaltat de Consiliul Judeţean. Au mai rămas 14 kilometri Ungureni-Bărtăşeşti, care vor intra în acest an în procedura de execuţie, fiind în faza întocmirii SF. Celelalte drumuri comunale, uliţele, aproape 60 de km au fost reparate şi balastate, în fiecare an executăm asemenea lucrări pe diferite porţiuni degradate de aluviuni, de transportul greu. Ne-am dotat cu un buldoexcavator şi un autogreder, utilaje extrem de necesare comunei, în executarea rapidă a unor lucrări. Tot în aceşti ani ne-am dotat cu o maşină de pompieri, disponibilă la orice oră pentru a interveni în caz de urgenţă.

                    – Din discuţiile cu alţi primari, colegi de-ai dumneavoastră, nu mulţi, a reieşit ideea că ar fi suficiente două mandate pentru primar, ca la preşedintele ţării. Cum comentaţi această afirmaţie?

                    – Sunt, e adevărat, mai multe opinii cu privire la mandatul unui primar, deocamdată legea nu limitează numărul lor. Poate ajunge şi un an, poate nu ajung nici cinci mandate, depinde ce vrei să faci, depinde, în principal de voinţa electoratului. Important este cum faci această muncă, este nevoie de dragoste, de pasiune, de responsabilitate. Repet, oamenii ştiu mai bine când trebuie schimbat un primar. Eu m-am format în administraţie lucrând, învăţând, pregătindu-mă permanent, am urmat cursuri, am participat la schimburi de experienţă. În anii din urmă am urmat şi am finalizat cursurile Universităţii „George Bacovia”, plus Masterul în administraţie publică. Dintotdeauna am ştiut, am gândit că electoratul este zestrea mea, 60, 70 la sută dintre cei cu drept de vot m-au ales, m-au preferat pe mine, mi-au acordat încredere. Ce fac cu această zestre? Pentru a o merita trebuie să muncesc, să le îndeplinesc dorinţele, să-i ajut la greu, să le creez condiţii mai bune de trai, de locuit, de petrecere a timpului liber. Această zestre trebuie să o păstrez, să o îmbogăţesc. Am fost în aceşti ani în multe delegaţii, prin toată Europa, în Germania, Franţa, Anglia, Italia, Suedia, la Bruxelles de mai multe ori. Pentru mine a fost foarte instructiv, am avut ce învăţa, am acumulat multe informaţii din experienţa unor primari din aceste ţări. Am fost într-o localitate din Germania, un orăşel. Am reţinut ceva interesant din acea primărie: respectul faţă de contribuabil. Eram pe hol şi mă tot salutau funcţionarii când intram prin birouri, de parcă mă cunoşteau de când lumea. Am întrebat despre ce este vorba, iar primarul mi-a explicat: în Germania există un respect deosebit pentru cei care calcă în acea instituţie, te salută funcţionarul pentru că l-ai vizitat, indiferent cine eşti, cu ce probleme ai deschis uşa, nu cum se mai întâmplă pe la noi: mai lasă-mă şi tu, vino mâine că azi n-am chef… Mi-a rămas în minte şi, de atunci, la întălnirile cu aparatul primăriei le amintesc acest lucru: contribuabilul este suveran, nu ne doare gura dacă îl salutăm şi, important, încearcă să-i rezolvi problema, lămureşte-l dacă nu se poate, vorbeşte frumos, civilizat, nu costă nimic. Le-am dat scris, cu semnătură, deoarece pentru unii vorbeam degeaba. Este atitudine de respect, de civilizaţie, de educaţie.
                    Pot să vă mai dau şi alte exemple, am modernizat centrul civic, avem acum un parc foarte frumos, o fântână arteziană, am ridicat un monument în cinstea eroilor locali, am introdus iluminat modern, la fel şi în Bibireşti, cu parc, monument, toate cu bani europeni, prin GAL „Colinele Tutovei”, la inugurarea lor au participat oficialităţi judeţene, miniştri, toată suflarea satelor, mai ales că la Ungureni a coincis cu Ziua Comunei, pe 15 august, manifestări foarte apreciate de locuitorii satelor comunei, dar şi din satele vecine. Vin aici 2000-3000 de oameni, este un priliej de a se vedea, de a schimba impresii, mai ales că mulţi sunt veniţi în concediu de prin toate ţările Europei. Este o adevărată sărbătoare a comunei.

                    – Pe lângă zestrea electorală, după cum am văzut, în aceşti anui s-a adăugat şi o zestre frumoasă edilitară. În 2016, la ultimele alegeri, ce v-aţi mai propus pentru următorii patru ani?

                    – Mă concentrez, împreună cu CJ, pe modernizarea DJ Ungureni-Bărtăşeşti. Suntem în faza finală cu DC 93 Bibireşti-Ungureni, de 3,4 km, o investiţie prin PNDL, a cărei recepţie va avea loc în această perioadă. Am depus proiecte pentru alte porţiuni de drumuri comunale, în mai multe sate, care însumează cinci km, în Ungureni, Boteşti, Bibireşti, am ales, la cererea oamenilor acele drumuri care fac legătura din DJ, cu biserica, cu şcoala etc., tot prin PNDL. Noi am depus, urmează să se hotărască la nivelul Ministerului Dezvoltării, construirea unei şcoli noi la Boteşti, investiţie de peste 30 de miliarde lei vechi, şcoala veche este, tehnic vorbind, destul de şubrezită, deja am mutat copiii la Şc. Gârlani. Suntem în faza avansată cu un proiect pentru construirea unui centru cultural multifuncţional la Ungureni, prin Compania Naţională de Investiţii, şi a unui cămin cultural la Bibireşti 2, proiect aflat l faza de licitaţie, cu bani europeni, prin AFIR, la care se adaugă dotările corespunzătoare. Pe SEAP, la licitaţie, se află Sala de Sport de la Ungureni cu peste 102 de locuri, dotată cu tot ce trebuie, tribună, terenuri, băi, vestiare, în valoare de un milion de euro. Să încheiem cu un proiect important, de mare utilitate pentru comuna noastră, pentru oameni. Pe teritoriul comunei, la Boteşti, sunt două sonde, aflate acum în conservare. Anul trecut, proprietarii de la Mediaş au solicitat autorizaţie pentru construirea unei staţii de uscare a gazelor, pe care le transportă la Bijghir. Am discutat posibilitatea de a ne racorda şi noi la conducta de gaze, pentru a alimenta gospodăriile din comună. În iarnă facem toate studiile, iar în 2018, pornim la treabă, este aproape, va fi mai ieftin. Această investiţie este utilă mai ales că pădurile de la noi s-au cam terminat, materialul lemnos pentru încălzire a devenit scump şi prohibit. În perspectivă, deoarece în comună avem un luciu de apă de 67 de ha, suprafaţă care a făcut parte din fondul funciar, înainte de formarea lacului terenul era al oamenilor, l-am retrocedat proprietarilor, cu titlu de proprietate, după ce am studiat foarte bine legile fondului funciar, caz singular în judeţ şi în ţară, deci acolo vrem să amenajăm un loc de agrement cu bani europeni, care ar putea deveni o sursă de bani pentru bugetul local. Are şi Primăria 20 de ha acolo, înainte fiind islaz comunal. Cum există un litigiu, suntem blocaţi, astfel că rămâne doar un proiect de viitor.

                    – Am văzut la Ungureni mai multe locuinţe noi, un ansamblu chiar, construite compact, ca la oraş. Despre ce este vorba?

                    – Sunt locuinţe construite de către tineri, în conformitate cu Legea 15/2003. Dar nu numai la Ungureni, ci şi la Boteşti, la Bibireşti. Din terenul aflat în proprietate publică, o fostă livadă a boierului Leca, în centrul comunei, prin hotărârea Consiliului Local, la solicitare, tinerii cu vârsta între 18 şi 35 de ani, au primit gratuit 500 mp de teren, pentru a-şi construi locuinţe. Fiecare are acces şi la utilităţi, încercăm astfel să-i determinăm să rămână în comună, alţii, „fiii risipitori”, să vină de pe unde sunt plecaţi. Să ştiţi că iniţiativa noastră s-a bucurat de interes şi a fost apreciată.

                    – De cum ajungi în centrul comunei, te întâmpină o clădire nouă, frumoasă, înconjurată de un parc, este noul sediu al primăriei, o realizare a administraţiei Bibire.

                    – A fost o muncă titanică, şapte ani au durat lucrările, însă a ieşit o clădire foarte frumoasă, dar mai ales utilă, are sistem de supraveghere, iar la subsol este amenajat un adăpost anti-aerian. A fost inaugurat acum trei ani, cu ocazia Zilei Comunei, însă ne-am mutat mai târziu.

                    – Care sunt ocupaţiile de bază ale cetăţenilor din Ungureni?

                    – Agricultura şi iar agricultura, cultivă porumb, grâu, rapiţă, nu există suprafeţe necultivate, pe teritoriul comunei îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi şi asociaţii agricole, plătesc impozite la primărie, vând produsele sau le folosesc în gospodărie. Mulţi sunt crescători de animale, în special oi şi capre, mai ales la Boteşti şi Viforeni, numai la Boteşti sunt peste 5000 de oi, este o familie care are peste 400 de oi şi capre. Cine vrea, cine munceşte poate trăi decent pe aceste meleaguri.

                    – Sunt în comună mai multe biserici, una declarată monument istoric. Ele sunt ale comunităţilor, fac parte din sistemul educaţional, v-au cerut sprijinul?

                    – La Ungureni s-a ridicat o biserică nouă, în cartierul de locuinţe despre care v-am vorbit, sunt printre fondatorii acestei biserici, am contribuit cu anumite sume, ca orice creştin. Un sprijin important a venit şi din partea CL. Celelalte biserici au fost ajutate, în fiecare an, cu diferite sume, pentru construirea unor case praznicale, a unor case mortuare, altele au solicitat diferite sume pentru lucrări de întreţinere, reparaţii, camere de supraveghere. Să vedeţi biserica din Bărtăşeşti, este o bijuterie, meritul fiind al preotului paroh, un om gospodar, şi al cetăţenilor din sat. Omul sfinţeşte locul! Dacă nu eşti gospodar, om chibzuit, poţi să ai patru facultăţi, nu faci nimic, ba mai încurci şi pe alţii. Aceeaşi situaţie am încercat să o statuăm şi la nivelul Primăriei: ordine, curăţenie, disciplină, respectarea legii. Viceprimarul comunei este un om tânăr, tot membru al PSD. Ne-am împărţit comuna în două, el răspunde de patru sate, eu de patru. Este foarte, foarte important ca primarul şi viceprimarul să colaboreze, să se înţeleagă, să fie din acelaşi partid, altfel stau patru ani şi bat apa în piuă, unul trage într-o parte, altul în cealaltă. La alegerea viceprimarului de către consiliu, primarul ar trebui să aibă un punct de vedere, să beneficieze de un punctaj mai mare la vot. El lucrează, trebuie să lucreze cu el tot mandatul.

                    – Care este atu-ul dumneavoastră în raport cu cetăţenii?

                    – Popularitatea. Am câştigat foarte mult cu felul meu de a fi, asta contează cu 50 la sută la urna de vot. Fiecare om este o individualitate, cu viaţa lui, cu familia lui, cu necazuri şi bucurii. Fiecare trebuie înţeles, tratat separat. Este încă multă sărăcie în satele de pe malul stâng al Siretului, anumite situaţii sunt moştenite, altele au intervenit în timpurile din urmă. Unde să se ducă? La Primărie. Avem peste 300 de dosare la Legea 416, persoane în vârstă, bolnave, familii cu mulţi copii, aflate în dificultate, cu diferite grade de handicap. Sunt persoane de peste 50 de ani, care nu mai au acces la un loc de muncă, sunt în pericol să nu mai beneficieze de asistenţă medicală. Cu ei facem multe lucrări în comună, la drumuri, în şcoli, la curăţenie, deszăpezire. O parte sunt într-un program al UNICEF, în special copii, au aici asistent medical, asistent social, le-am oferit un spaţiu în fosta primărie. În fiecare an sprijinim şcolile la sfârşit de an, în vederea premierii elevilor merituoşi, dar şi cu ocazia unor manifestări culturale. De la început am vrut să fim şi să trăim ca o comunitate, ca o familie, e adevărat mai mare. Dacă am reuşit, doar oamenii pot să spună. Mai avem şi alte proiecte, dar despre ele atunci când vom fi siguri că intră la finanţare.

                    – Despre familia primarului Vasile Bibire ce putem şti?

                    – Soţia lucrează în Bacău, avem un băiat şi o fată, ambii sunt mari, realizaţi, fiica a urmat Relaţii Internaţionale, lucrează la Biroul Integrare Europeană din Consiliul Judeţean, băiatul a terminat Arhitectura. Aştept de la ei nepoţi, mi-ar plăcea să fiu bunic.

                    Ungureni
                    Comuna se află în nord-estul județului, în valea râului Răcătău. Este traversată de șoseaua județeană DJ252, care o leagă spre nord de Buhoci (unde se termină în DN2F) și spre sud de Parincea, Pâncești, Găiceana, Huruiești. De asemenea, zona estică a comunei este deservită de șoseaua județeană DJ252F, care se ramifică din DJ252 la Parincea. Este formată din satele Bărtășești, Bibirești, Bota, Botești, Gârla Anei, Ungureni, Viforeni și Zlătari. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ungureni se ridică la 3.509 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Leca (după ce până la moartea lui G. Leca în 1887 purtase denumirea de Bibirești). În 1968, comuna Ungureni a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci, au fost desființate satele Slobozia (comasat cu Ungureni), Tociloasa și Varnița (comasate cu Bibirești). Singurul obiectiv din comuna Ungureni inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău este biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Ungureni, datând din 1754.

                    Caravana „La pas prin județ: să ne cunoaștem primarii” a ajuns la final

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Împreună, către visatul Everest al ființării! Pentru cotidianul nostru, o comunitate umană este un tezaur de resurse, nevoi, doruri, tradiții, cultură și civilizație, speranțe de noi orizonturi și îndrăzneli înfometate de fericirea depășirii standardelor deja cucerite.

                      În mare parte, acest tezaur este gestionat de primarul comunității, omul care sfințește sau… non-sfințește locul. Deșteptarea a inițiat un demers singular în peisajul mass-media, o caravană jurnalistică, „La pas prin județ: să ne cunoaștem primarii”, care și-a propus intervievarea edililor din județ, pentru a le oferi cititorilor posibilitatea de a afla modul în care aceștia intenționează să realizeze managementul acestui tezaur.

                      I-am asaltat pe primari cu dorințele cele mai înflăcărate ale concetățenilor lor și am plecat de la ei cu proiectele pe care le-au schițat pentru ca acestea să prindă viață. Ne-am bucurat sau întristat, împreună cu Măria Sa Cititorul, de portretul de peste patru ani pe care fiecare primar l-a creionat comunității sale.

                      Împreună cu feed-back-ul Cititorului, suveranul exercițiului nostru democratic, vom urmări îndeaproape luminile și umbrele strategiilor lor manageriale, vom informa în continuare corect și vom publica în Deșteptarea, unicul ziar tipărit din județ, dar și în ediția online, ceea ce se dorește a fi o valoare adăugată a supraviețuirii zilnice.

                      Credința noastră, a jurnaliștilor, este aceea că doar împreună, menținând dialogul viu, constructiv și plin de realism și speranță, vom reuși să atingem cândva piscurile acestui Everest al ființării.

                      Interviurile au fost realizate de Gheorghe Bălțătescu, Petru Done, Silvia Pătrășcanu, Ovidiu Pauliuc, Florin Ștefănescu, Elena Țintaru, Ion Fercu, Roxana Neagu, Andreea Gavrilă, Ramona Ionescu

                      Fotbal/ Liga a IV-a. Cine, Ce și Cum?

                      de
                      Dan Sion
                      -

                      În weekend se dă startul campionatului Ligii a IV-a. Bătălia pentru titlul județean și, implicit, pentru participarea la „barajul” de promovare în C se anunță mult mai acerbă față de anii trecuți. Gauss Bacău, CSȘM Bacău și Viitorul Curița sunt echipele care aspiră la accederea în eșalonul al treilea

                      Liga a IV-a pornește la drum la finalul acestei săptămâni. Cu 18 echipe în loc de 16. Și cu trei formații aflate în pole-position: Gauss Bacău, CSȘM și Viitorul Curița. Prima șansă la câștigarea campionatului o are Gauss. Cu un lot care aduna anul trecut, sub denumirea de Sport Club, 35 de puncte în Liga a III-a, lot căruia i s-au adăugat, recent, Marius Doboș și Ramon Gheorghe, Gauss are de partea sa valoarea și experiența. Un alt atu ar fi unitatea de grup. „Am rămas în formula de anul trecut, ceea ce spune multe despre unitatea care domnește la nivelul vestiarului”, declară Sebastian Păuceanu, conducătorul grupării ce va evolua în Liga a IV-a în locul Biruinței, Bacău. „E clar că ne dorim promovarea și vom face totul pentru a o obține”, nu are dubii antrenorul-jucător Andrei Întuneric. O singură incertitudine în ceea ce priveste Gauss-ul: locația în care-și va disputa meciurile de acasă, variantele fiind Letea-Veche și stadionul „Letea”.

                      Nou promovata CSȘM Bacău va evolua, ca și în sezonul precedent, pe „Letea”. Și tot ca în sezonul precedent, echipa care aparține de clubul Primăriei Bacău mizează, înainte de toate, pe tinerețea și pe elanul lotului. „Cel mai în vârstă jucător al nostru are 20 de ani: Nicodim”, spune antrenorul Gică Penoff, care, chiar dacă l-a pierdut pe Preda (ajuns la Aerostar), nu și-a pierdut încrederea în posibilitățile de creștere ale echipei sale: „Am pornit practic de la zero, am urcat etapă cu etapă și încă vrem să mai urcăm. Nu ascund că ne gândim la Liga a III-a, însă asta nu înseamnă că simțim vreo presiune. Important este ca acești copii sa progreseze cât mai mult”.

                      Realizatoare a eventului campionat-Cupă, Viitorul Curița vine după ratarea barajului de promovare (0-1 și 3-4 cu Sănătatea Darabani) și, mai nou, după eliminarea din prima fază națională a Cupei României: 0-2 cu Cimentul Bicaz. „Eu am încredere că în noul campionat vom arăta bine și vom elimina din greșelile trecutului”, afirmă antrenorul Curiței, Constantin Ene, care, pe lângă aducerea lui Flenchea și C. Blănaru, promite încă două surprize la nivelul lotului: „Cam pe joi, îi avem la noi”. Iar sâmbătă începe campionatul.

                      Programul primei etape

                      Sâmbătă, 19 august, ora 11.00: AS Filipești- Viitorul Curița.
                      Sâmbătă, 19 august, ora 18.00: CSȘM Bacău- AS Negri, UZU Dărmănești- Voința Gârleni, Viitorul Nicolae Bălcescu- CS Dofteana, Siretul Bacău- AS Măgura Cașin, Fl. Roșie Sascut- AS Târgu-Ocna/ AS Bârsănești.
                      Duminică, 20 august, ora 11.00: Voința Oituz- Gloria Zemeș, Vulturul Măgirești- CSM Moinești.

                      Nume noi în campionatul județean

                      Echipe promovate din Liga a V-a: CSȘM Bacău și UZU Dărmănești. În condițiile în care AS Târgu-Ocna, care are termen de înscriere până miercuri, 16 august, va declara forfait, cea de-a 18-a componentă a campionatului Ligii a IV-a, ediția 2017-2018 se profilează a fi cea de-a treia clasată în sezonul precedent din eșalonul al cincilea, AS Bârsănești.
                      Echipe apărute în urma unui contract de cesiune: ACS Gauss Bacău în locul Biruinței Letea-Veche Bacău.
                      Echipe retrogradate din Liga a III-a: niciuna.

                      Obligatoriu, un jucător Under19

                      Spre deosebire de sezonul trecut, în care echipele de Liga a IV-a aveau obligativitatea utilizării unui jucător Under 21, în noul campionat, cele 18 formații sunt forțate de prevederile AJF să folosească un jucător U19, născut după data de 01.01.1998.

                      Noul Comitet Executiv al AJF Bacău

                      Duminică a avut loc Adunarea Generală de alegeri a noului Comitet Executiv al Asociației Județene de Fotbal Bacău. În prezența vicepreședintelui FRF, Octavian Goga, ca președinte al Comitetului Executiv al AJF a fost ales Cristian Sava, în timp ce vicepreședinți au fost votați Nelu Hârlea și Marius Ionică. Ceilalți membri ai Comitetului Executiv sunt Eugen Gal (reprezentantul Ligii a IV-a), Gheorghiță Simion (reprezentantul Ligii a V-a) și Dan Crețu (reprezentantul campionatelor de juniori).

                      2012
                      este ultimul an în care o câștigătoare a campionatului județean al Bacăului a promovat în Liga a III-a. Este vorba de CSM Moinești antrenată de Sorin Trofin. De atunci, campioanele Bacăului fie nu s-au prezentat la „baraj” (Sport Club II în 2015), fie l-au pierdut (aceeași Sport Club II în 2014, Gauss în 2016 și Viitorul Curița în 2017), fie l-au câștigat, dar nu au avut o situație financiară care să le permită activarea în eșalonul al treilea, cum a fost cazul celor de la AS Negri în 2013.

                      Tabăra Naţională de Artă „George Apostu” – ultima ediţie?

                      de
                      Ioan Dănilă
                      -

                      Din păcate, aşa se prefigurează a fi fost cea de-a şaptesprezecea prezenţă a elevilor pasionaţi de artă, la chemarea lui Aurel Stanciu. Inimos „cu asupra de măsură” (Mihai Eminescu), el a reuşit ca de fiecare dată să respingă monotonia, şablonul, plictisul.

                      La antipodul acestor rele a aşezat originalitatea, condiţie sine qua non a bucuriei estetice de durată, pe care pictorul şi doctorul în artele vizuale a cultivat-o cu încăpăţânare. La festivitatea de închidere (?) a Taberei (Valea Budului, Centrul de Agrement), un larg spaţiu l-a ocupat cuvântul de despărţire.

                      A mers Aurel Stanciu în trecut şi a rostit nume de centre artistice naţionale (licee de profil) prezente în cele 17 ediţii, precum şi numele unor invitaţi de marcă (doar un exemplu: Ion Irimescu, care la peste 100 de ani a făcut uriaşul efort de a-i vizita, la Poiana Sărată, pe liceeni). A venit în prezent („Propun ca Ministerul Educaţiei să-şi redobândească taberele, pentru a face cu adevărat educaţie”) şi a mers în viitor: „M-aş bucura să rămână tabăra de artă, eventual sub alt nume decât George Apostu”.

                      În acord cu voinţa activului Taberei (Veronica Oancea, Adriana Stanciu, Anica Musteaţă, Teodora Stanciu, Delia-Cristina Pantelimon), lui Aurel Stanciu i s-au acordat Diploma de gratitudine „pentru credinţa în idealuri estetice majore, precum şi pentru râvna de a stimula aptitudinile artistice ale tinerilor din România, sub semnul unui model absolut – George Apostu” şi o diplomă specială din partea D.J.S.T. Bacău, înmânată de Claudiu Ambrosie, director adjunct.

                      În expoziţia finală, un subiect aparte l-a constituit Casa Alecsandri din Bacău, pentru a cărei salvare au pledat, prin lucrări de artă, mai mulţi elevi. Societatea Cultural-Știinţifică „Vasile Alecsandri” le-a acordat câte un Testimonium laboris. Lista autorilor, alături de alte articole, va apărea în revista „Semn”.

                      Mult aşteptatul foc de tabără a făcut să ţâşnească spre cerul înstelat scântei de nostalgie, dar şi de speranţă.

                      1...2.6942.6952.696...5.782Pagina 2.695 din 5.782

                      		 ziare & stiri
                      © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.