Ce-ar fi dacă poezia ar fi singurul limbaj prin care am putea comunica? Cu gândul acesta am participat vineri, 29 noiembrie, în sala multimedia a Bibliotecii Județene ”Costache Sturdza” Bacău, la evenimentul de lansare a volumului de poezie ”Cartea unui nonagenar”(Junimea, 2024), a scriitorului Ovidiu Genaru, eveniment care a părut în sine, pentru cei prezenți, o realitate paralelă, față de lumea tulbure și învolburată în care existăm în aceste timpuri.
”Sunt destul de intimidat de prezența dumneavoastră, dar sper să-mi treacă. Vă mulțumesc foarte mult, sunt extrem de flatat, dar să știți că nu mă simt bine, în fața dumneavoastră, în general nu caut astfel de… N-am mai făcut o lansare de carte, o întâlnire cu posibilii mei cititori, de vreo 30 de ani”, a spus autorul ”Patimilor după Bacovia”, pentru care întâlnirea a fost, în esență, manifestarea unei bucurii, bucuria de a aniversa, alături de prieteni, prinși în mrejele poeziei, ca stare de a fi, împlinirea, pe 10 noiembrie 2024, a vârstei de 90 de ani.
Și, astfel, ”prietenii lui Ovidiu Genaru” (unul dintre titlurile gândite inițial pentru eveniment) a devenit vineri seară o sintagmă sinonimă pentru ”prietenii poeziei”, ”prietenii cărții”, ”prietenii unui tărâm al liniștii și contemplației”, care au îndrăznit să existe în deplin echilibru, pentru mai bine de două ore, în mijlocul unei societăți dezlănțuite. Un vers, am simțit participând la eveniment, e un drum mai sigur spre inima unui om, decât orice alt discurs public.
”L-am tot curtat pe Ovidiu Genaru și mă bucur foarte, foarte mult că a acceptat să facem această lansare de carte, pentru că Ovidiu Genaru a devenit în ultimii ani un personaj, vorbește lumea despre el, se-ntreabă lumea ce mai face, ce mai scrie. Ovidiu e o bijuterie, o comoară de om! Să ne bucurăm că suntem bine, că suntem împreună, că oameni ca Ovidiu Genaru ne-adună în sala bibliotecii, și că ne-a reunit astăzi în jurul ideii de poezie, în jurul ideii de carte, în jurul ideii de cultură, câteva dintre puținele repere care ne-au mai rămas în vremurile astea complicate”, a spus managerul Adrian Jicu, în calitatea sa de amfitrion al ”banchetului” organizat în onoarea scriitorului Ovidiu Genaru.
Și spun ”banchet”, pentru că participanții la eveniment, scriitori, artiști, muzeografi, profesori, jurnaliști, studenți, manageri de instituții ș.a.m.d., au dat serii, prin vivacitatea spiritului lor, aparența unui dialog continuu pentru les connaisseurs, în care sugestiile, referințele literare erau prinse din zbor și continuate cu umor și elocință, spre încântarea întregii audiențe.
În debutul serii, am făcut cu toții o călătorie în timp, în copilăria și studenția lui Ovidiu Genaru, odată cu vizionarea primei părți a documentarului ”Filmul unui nonagenar”, din care am aflat originile pseudonimului ”Genaru” (”ori de la Gennaio, ianuarie, în italiană, ori e o denumire populară a lunii ianuarie, Genarie”), despre legătura invizibilă cu poetul George Bacovia (au învățat în același liceu, au împărtășit aceeași pasiune pentru sport, pictură și, evident, literatură), care l-a urmărit în timp, devenindu-i destin, despre avatarurile sufletului său (”Am vrut să mă fac explorator, citeam cărți de aventuri, totdeauna am inventat ceva”), care pare să fi trăit mai multe vieți înainte de a deveni poetul distins, în anul 2020, cu Premiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opera Omnia, cel mai important premiu de poezie acordat în România, și nominalizat, în mai 2024, la Premiul Național de Poezie ”Lucian Blaga”.
”Stau uneori și mă gândesc din ce sunt eu făcut. Dintr-un trecut foarte lung. Eu sunt amintirile mele. Tu ești amintirile tale”, mărturisește Ovidiu Genaru în acest film – interviu, acest film – ”poem, cum este și viața lui Ovidiu”, după cum a rezumat gazda noastră Adrian Jicu, director al Bibliotecii Județene ”Costache Sturdza” Bacău, un film realizat de Anna Boronea, nepoata poetului.
Avatarurile acestui suflet au fost intuitiv asumate și interpretate de actrița Eliza Noemi Judeu, ”una dintre cele mai expresive actrițe, pe care le-am văzut vreodată pe scenă” (Adrian Jicu), care a susținut, în cadrul evenimentului, un recital poetic din poezia lui Ovidiu Genaru, acompaniată, la pian de Elvis Condrea, care a bucurat, el însuși, audiența, cu lucrări de Serghei Rahmaninov, Robert Schumann, Eugen Doga, Frank Sinatra, Michel Camilo ș.a.m.d.
Profesorul Gheorghe Iorga a făcut o scurtă (atât i s-a permis ) analiză cronologică și stilistică a creației lui Ovidiu Genaru, vorbind despre ”poezia reflexivă” și despre ”poezia tranzitivă” din opera sa, în special din volumul ”Un șir de zile”, ”care ar trebui recitit și luat serios în seamă”, despre ”capodopera Patimile după Bacovia, care a încurcat multă lume la vremea aceea”, dar și despre ”Cartea unui nonagenar”, care ”este plină de multe surprize”.
”Ovidiu Genaru a devenit el însuși un eveniment monden, este foarte iubit, de toată lumea, din orice parte a țării, ceea ce este un mare lucru pentru un poet, pentru un scriitor. (…) Textele poetice ale lui Ovidiu Genaru vin tocmai în întâmpinarea, în înfruntarea acestei lumi cu care ne-am ales să trăim astăzi”, a concluzionat Gheorghe Iorga.
Criticul literar Vasile Spiridon, prof.univ.dr. al Universității ”Vasile Alecsandri” din Bacău, a vorbit despre lupta pe care Ovidiu Genaru a câștigat-o cu timpul și cu natura umană, datorită spiritului său mereu tânăr și în mișcare, la propriu și la figurat, nu doar ca scriitor, ci și ca profesor de sport, acrobat și călător, la vârsta maturității.
”Ovidiu Genaru este un reflexiv, E un pariu cu timpul și cu el însuși pe care nonagenarul nostru l-a făcut și îl câștigă. Vă recomand să citiți cartea!”, a punctat în final universitarul băcăuan.
”Înțelegeți ce vreți!”, a replicat cu umorul său succint și savuros Ovidiu Genaru după pledoaria invitaților pentru opera sa.
Îmbrăcat în blugi, cu un pulover ”polo” asortat, purtând încălțăminte sport și, din când în când, un zâmbet neastâmpărat în colțul gurii, Ovidiu Genaru ne-a citit în finalul serii, din propriile poezii, un recital poetic despre viață și metafizică, presărat cu momente de umor instant (”Nu înțeleg de ce aplaudați!”), conturând în fața ochilor inimii noastre imaginea unui tip cu mult mai tânăr decât în documentele statului. un scorpion creativ, nonșalant, carismatic și seducător, care face ca expresia ”90 este noul 60” (din trendul cunoscut) să pară cât se poate de credibilă.
”Îmi cer scuze că v-am deranjat. E foarte greu de stat aici, în fața dumneavoastră. Ați venit pentru mine? Vă mulțumesc din inimă, sunt mișcat, sunt chiar emoționat, dar cum am spus mai înainte, sper să-mi și treacă.”, au fost câteva dintre puținele cuvinte pe care ni le-a adresat în cadrul serii, lăsându-ne să-l descoperim pe deplin în versurile noii cărți lansate.
Pictorul naiv Ioan Măric i-a dăruit poetului Ovidiu Genaru o lucrare dedicată, tematică, inspirată de ”Măicuța Soartă”, un personaj frecvent invocat în volumul ”Cartea unui nonagenar”. Ovidiu Genaru a fost de acord, în finalul evenimentului, încheiat cu o sesiune de autografe, la o cupă de șampanie, să ne revedem la evenimentul ”Ovidiu – centenarul”, ”dacă promiteți că trăiți toți”.
Și, astfel, ca să ne ținem de promisiune, nu ne mai rămâne nimic altceva de făcut decât să urmăm acest sfat de viață, secretizat într-un vers de Ovidiu Genaru: ”Amână-ți posteritatea, altfel repede vei îmbătrâni””
Ovidiu Genaru s-a născut pe 10 noiembrie 1934, în Bacău. Debutează editorial în 1966, publicând peste 20 de cărți de poezie, pentru care a obținut premii importante ale Uniunii Scriitorilor din România, proză scurtă, romane, teatru. Este unul dintre fondatorii Revistei de cultură ”Ateneu” , Cetățean de Onoare al municipiului Bacău și al municipiului Botoșani. În 2004 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. Este cavaler de onoare al Camaraderiei Cavalerilor Templieri din România.
”Poezia sa a răvășit ordinea existenței în această precară lume care e literatura română de azi, de ieri, de altădată”, a spus scriitorul Eugen Uricaru, vorbind despre, probabil, cel mai iubit volum de poezie al lui Ovidiu Genaru, ”Patimile după Bacovia”.
