luni, 22 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2461

Nodul din gât

Deplasarea cu liftul a fost mai mereu una anevoioasă. Nu sufăr de claustrofobie, nu îmi este frică de înălțimi, dar de fiecare dată când luam liftul ca să ajung la etajele superioare ale vreunui bloc mi se punea un nod în gât, cel mai probabil de frică. Iar acest sentiment se instala adesea din cauza nesiguranței pe care ți-o dă cabina lifturilor vechi, depășite demult din punct de vedere tehnic, care tremura din toate încheieturile și în care nu știai exact în ce direcție merge, sus sau jos. Copil fiind am auzit tot felul de întâmplări petrecute în lift: de la accidente, tâlhării și chiar violuri. Desele avertismente venite din partea părinților cu privire la ce ți se poate întâmpla în lift au contribuit în egală măsură la repulsia față de lift. Cabina mică, murdară, tapetată adesea cu mesaje obscene, mirosea mai mereu a toaletă publică. Folosirea abuzivă a panoului de comandă, oprirea din stație în stație, au dus deseori la blocarea liftului între etaje. În astfel de momente panica se instalează rapid, oricât de bine ai sta cu nervii. Nu zic că omul nu are contribuția lui în ceea ce privește deteriorarea sau întreținerea cabinelor, însă, multe dintre lifturile din Bacău sunt depășite din punct de vedere tehnic. Cârpelile lunare cunoscute drept lucrări de mentenanță nu fac decât să prelungească puțin câte puțin inevitabilul. Reprezentanții unei firme de lifturi din Bacău spun că 98 la sută din lifturile blocurilor din oraș au o vechime de peste 40 de ani, ieșite demult din toate garanțiile posibile. Și cu toate acestea ele continuă să funcționeze. Puțini sunt cei care au înțeles pericolul la care se expun folosind lifturi care se pot transforma oricând în coșciuge pe verticală și au demarat procedurile de înlocuire ale acestora. Alții au schimbat doar partea electronică și cablurile de susținere ale cabinei. Însă au rămas destui care folosesc liftul ca să care mobila ori sacii de moloz rezultați din renovarea apartamentelor. Până când?

Pagina 1

    Cum sună viitorul?

    Răzvan Bibire

    Mai ține minte cineva ce forfota era acum vreo 10 ani când începuseră să apară blogurile și ce dezastru se prognoza pentru presa aflată în situația de a fi înlocuită? Cu ce detașare vorbeau unii bloggeri despre „pișcotarii” din media tradițională, despre manipulările, minciunile și propaganda reporterilor? Despre cum vor informa ei mai bine și mai echidistant și cum îi vor înlocui pe ziariști… Ce s-a ales din toate astea? Presa a decăzut atât ca tiraj, cât și în calitate. Nu numai la noi, ci peste tot în lume. Dar blogurile nu au înlocuit media tradițională decât într-o măsură infimă. Unii jurnaliști și-au făcut bloguri, unii bloggeri au ajuns jurnaliști. Bloggerii au început să copieze stilul presei pe care o desconsideră, ba chiar și proastele obiceiuri pe care le criticaseră. Pentru că și peste ei a venit schimbarea. Până la urmă, blogul era tot o formă clasică de comunicare, doar că mai puțin costisitoare și mai independentă. Dar tot unidirecțională era: de la autor la cititor, cu feed-back, evident. Dar feed-back-ul se instalase și în media tradițională, care a permis comentarea articolelor, notarea lor. Rețelele sociale au schimbat datele problemei pentru că ofereau posibilitatea oricărui cititor să fie și autor. Oricine putea scrie un articol (sau să posteze o fotografie, un video, un fișier audio etc) și articolul să ajungă la mii sau la sute de mii de alți cititori. Consumatorul de știri devine în egală măsură producătorul știrilor. Pe lângă aceștia, se creează lanțurile de distribuție a informațiilor – grupurile de pe rețelele sociale. Se schimbă relațiile de putere. Un jurnalist care publică o știre pe un site web are nevoie de acceptul cititorilor ca să o distribuie (share) și al proprietarilor de grupuri. Userii cu mulți followers sau proprietarii de grupuri cu mulți membri devin moguli media și pot să decidă dacă promovează sau nu o postare. Pot fi convinși (financiar) să promoveze sau să nu promoveze o știre. Rețeaua are și ea propriile politici financiare sau sociale. Îi dai bani, distribuie știrea, nu dai, știrea va fi văzută de o proporție foarte mică din abonați. Trebuie să ai grijă și ce scrii, pentru că te poți trezi suspendat sau eliminat pe motiv de port ilegal de șapcă. Dar, cel mai important, știrile sunt tot mai puțin verificate. Și, ce e mai tragic, există consecințe: o știre falsă poate duce la crime. Un exemplu absolut șocant: în septembrie trecut, într-un orășel din provincia sud-africană Kwazulu-Natal, doi bărbați au fost uciși de o gloată furioasă care fusese informată că străinii vin în zonă să fure copii. Unul dintre bărbați avea în grijă un copil cu probleme mentale care a început să țipe. Trecătorii au concluzionat că e un răpitor de copii și l-au luat la bătaie și pe el, și pe un alt bărbat care încercase să-i ia apărarea.

    Incendiu la Glăvăneşti. Un bărbat a fost găsit carbonizat

      În această seară, pompierii băcăuani au intervenit în satul Frumuşelu, din comuna Glăvăneşti, pentru lichidarea unui incendiu iscat la o locuinţă. Militarii s-au deplasat cu două autospeciale de lucru cu apă şi spumă, imediat ce au primit apelul, dar, din păcate, în urma incendiului „forţelor de intervenţie au găsit în casă o persoană decedată (carbonizată) – un bărbat de 48 de ani”, spune mr. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău.
      Vâlvătaia care a cuprins imobilul a distrus acoperişul pe o suprafaţă de 60 mp, dar şi bunuri din două camere, iar în urma cercetărilor s-a stabilit că cel mai probabil focul a pornit de la o candelă lăsată aprinsă.

      Handbal juniori/ Calificare in-corpore

      După juniorii 1 și 2, handaliștii juniori 3 de la CSM Bacău și-au asigurat, la rândul lor, prezența la turneul final al Campionatul Național, ediția 2017-2018. În grupa semifinală derulată în weekend, la Drobeta Turnu Severin, juniorii 2, antrenați de Costel Petrea și Adi Brezan, au încheiat pe locul 1, cu patru victorii și o remiză. Băcăuanii au trecut cu 33-25 (16-12) de Potaissa Turda, cu 34-27 (16-13) de CSȘ Hunedoara, cu 28-27 (11-14) de CSȘ Galați și cu 38-28 (18-13) de CS Novaci, remizând, 24-24 (12-13), în compania CSM-ului Ploiești. Antrenorii Petrea și Brezan au utilizat următorul lot: Bogdan Farcaș, Alin Tancău- Cătălin Brăescu, Rareș Stănică, Andrei Dobrotă, Marian Vizitiu, Răzvan Frânghiu, Vlad Bălan, Robert Asavastei, Andrei Farcaș, Darius Bran, Denis Dârlău, Eduard Ichim, Albert Balaș și Ștefan Vîță. Turneul final va avea loc în perioada 6-10 iunie.

      Volei feminin/ Băcăuancele, campioane naționale universitare

      Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău a cucerit un nou titlu de campioană națională universitară la volei feminin. Găzduită de Sala Sporturilor din Bacău, competiția derulată la finalul saptămânii trecute a reunit, alături de gazdele de la Univ. „Vasile Alecsandri”, echipele UNFES București, Univ. „Ștefan cel Mare” Suceava, Academiei de Poliție, Univ. Oradea, Univ. „Ovidiu” Constanța și UMF Târgu-Mureș. Antrenate de Florin Grapă, voleibalistele băcăuane au câștigat grupa grație victoriilor cu 2-0 contra Univ. „Ștefan cel Mare” Suceava și UNEFS București, pentru ca în finala de duminică să se impună, tot fără set pierdut, contra UMF Târgu-Mureș. Gazdele au mizat pe un lot format din: Lorena Ciocian, Cristina Cazacu, Mihaela Albu, Loredana Filipaș, Ana-Maria Lupa, Karina Gorbe, Iulia Matache, Andra Ciucu și Roxana Nechiti. După cum se poate remarca, osatura campioanei este alcătuită din jucătoarele Științei Bacău, care încheie sezonul cu un nou succes. „Noi ne-am dori ca și în stagiunea viitoare să ținem ștacheta ridicată. Totul depinde, însă, de buget”, a declarat antrenorul Florin Grapă. Rămâne de văzut cum va sprijini administrația locală bugetul echipei de volei feminin a Științei, în condițiile în care pârghiile legislative din 2018 sunt superioare celor din anii trecuți prin aprobarea modificărilor și completarea Legii educației fizice și sportului nr. 69/ 2000, ce permit alocarea unor sume de la bugetul local pentru finanțarea activităților sportive.

      Handbal masculin/ Divizia A Promovare matematică

      „CSMeii” au intrat în rândul… zimbrilor! Învingătoare vineri seara pe terenul vice-liderei, HC Buzău, divizionara A de handbal masculin CSM Bacău și-a asigurat promovarea matematică în Liga Zimbrilor. Cu două etape înainte de final, echipa antrenată de Gabriel Armanu și George Călin totalizează 48 puncte (maximum posibil) și nu mai poate pierde locul 1 care duce direct în primul eșalon handbalistic. La Buzău, CSM s-a impus cu 27-21, după ce la pauză a condus cu 12-7. Băcăuanii au evoluat în formula: Tamaș, Freiwald, Vl. Rusu- Hanțaru (11 goluri), Broască (5), Gal (3), Cotinghiu (2), Juverdianu (2), Dumitriu (2), Kurtes (2), Al. Ionescu, Păunică, B. Păunescu, Oancea, Burbulea, Voicu. Următorul joc de campionat, care va fi și ultimul pe teren propriu din actualul sezon, este programat sâmbătă, 12 mai, de la ora 13.00, cu CSM II București.
      Săptămâna aceasta vor demara și negocierile contractuale între jucători și conducerea clubului. De urmărit care va fi rezultatul discuțiilor, ce handbaliști vor continua cu CSM Bacău în Liga Zimbrilor și care vor alege să plece.

      Stay Free! Maia Morgenstern, la Conferința „Păstrează-ți libertatea”

        Teatrul de Vară „Radu Beligan” a găzduit, sâmbătă, 5 mai, Conferința „Păstrează-ți libertatea. Traficul de persoane înrobește”, organizată de Asociația Valoare Plus.

        „Evenimentul a fost adresat grupurilor de suport, formate din voluntarii proiectului Stay Free, aproximativ 700 de liceeni și profesori din regiunea Moldovei. Scopul conferinței a fost de a motiva și echipa generația tânără să lupte împotriva traficului de persoane”, a explicat Marian Pădureț, președintele asociației.

        Au fost invitați să participe Tudor Buzatu, secretar de stat în Guvernul României, Maia Morgenstern și Paula Seling, Laetitia Drăgan, președintele Asociației FREE, Leanne Rhodes, președintele Asociației Abolishion, Natașa și Ana (pseudonime), două supraviețuitoare ale traficului de persoane. Conferința a început cu discursul actriței Maia Morgenstern despre „Frumosul din oamenii”, a continuat cu seminarii, dezbateri, mărturii ale unor victime ale traficului de persoane și s-a încheiat cu recitalul Paulei Seling. Evenimentul face parte din proiectul „Stay Free”, derulat de Asociația Valoare Plus în parteneriat cu Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Asociația „eLiberare” din București și instituții ale Ministerului Educației. Creșterea fenomenului este cauzată în mare parte de lipsa de informații. Aceasta este și motivația acestui proiect:

        „Noi credem că informându-i pe oameni îi putem ajuta să înțeleagă consecințele alegerii lor astfel încât să fie mai bine pregătiți pentru ei și cei dragi în viitor. Acest lucru va contribui la reducerea semnificativă a numărului de persoane traficate în următorii ani.”

        Valoare Plus și-a propus să informeze 16.000 de elevi din opt județe ale Moldovei, să formeze 120 de grupuri de sprijin pentru a urmări evoluția fenomenului, să organizeze două conferințe regionale care să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește lupta împotriva traficului de ființe umane și să creeze o platformă online, unde utilizatorii pot raporta cazuri descoperite pe baza relațiilor personale.

        În câțiva ani rămânem fără veterani

          Pe 29 aprilie a fost sărbătorită cu fastul de rigoare Ziua Veteranilor de Război. Bacăul a găzduit o serie de manifestări dedicate veteranilor de război sub forma unor simpozioane, a acordării unor distincții, fiind depuse inclusiv coroane de flori la monumentul eroilor căzuți pe front. S-a vorbit mult despre ce au făcut veteranii pentru țară, iar foștii militari care mai păstrează vie în memorie perioada războiului le-au împărtășit generațiilor actuale întâmplări din linia întâi. Deși este destul de târziu pentru ei, unii veterani au primit din partea autorităților locale chiar și titlul de cetățean de onoare. Una peste alta, Ziua Veteranilor de Război nu a trecut neobservată. Din păcate, ca la orice zi de bilanț s-au numărat și efectivele. Acestea au scăzut vizibil de la un an la altul, însă nimeni nu se poate împotrivi selecției naturale.

          „În 1990, în județul Bacău erau 40.055 veterani. Dintre aceștia, 17.117 sunt veterani, iar 22.938 erau văduve de război. În prezent, în Bacău mai sunt 336 de veterani și 2.125 de văduve ale veteranilor de război. Dintre acestea, 13 au împlinit vârsta de 100 de ani”, declară col. (rtr.) Paul Valerian Timofte președinte al Filialei Bacău „Col. Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor (ANCE) „Regina Maria”.

          Din cei 336 de veterani, 5 împlinesc anul acesta un secol de viață, 11 fac 99 de ani, 34 au sub 90 de ani, 49 au ajuns la 95 de ani, 36 de veterani au vârste între 91 și 94 de ani, iar 101 veterani au vârste cuprinse între 96 și 98 de ani.

          Prefectul județului, la hârleț!

            După ce, la sfârșitul anului trecut, Maricica Luminița Coșa, prefectul județului, a gătit gulaș pentru oamenii fără adăpost demonstrând că se descurcă foarte bine la cratiță, acum a trecut la hârleț. Prefectul a participat, vineri, la o acțiune de împădurire a unei zone din nordul comunei Gîrleni. Pe teren, alături de Maricica Luminița Coșa au fost prezenți Valentin Ivancea, subprefect, angajații Prefecturii Bacău și ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne: Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul de Jandarmi Județean, Serviciu de Eliberare a Pașapoartelor și Serviciul de Permise Auto.

            „Voluntariatul este pentru toți și pentru că fiecare dintre noi trebuie să planteze măcar un pom, noi am decis să le facem pe ambele”, arată prefectul județului.

            Acțiunea a fost coordonată de Direcția Silvică Bacău în scopul regenerării pădurilor din arealul Ocolului Fîntînele. Îndrumați de specialiși, angajații Prefecturii Bacău și ai instituțiilor de ordine au plantat, vineri, peste 200 de puieți de brad.

            Vernisaj la „Frunzetti”

            Luni, 7 mai, de la ora 17.00, Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România deschide o nouă expoziţie pentru public, la Galeriile „Frunzetti”. Sugestiv se numeşte „3”, protagonişti fiind pictorii Mihai Chiuaru, Liviu Nedelcu şi sculptorul Gheorghe Zărnescu. Prezintă Carmen Poenaru.

            Concursul Internațional de Pian și-a desemnat câștigătorul

            Câștigătorul concursului împreună cu membrii juriului

            La Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” s-a disputat la sfârșitul săptămânii trecute cea de-a VI-a ediție a Concursului Internațional de Pian „Frédéric Chopin”, organizat de Asociația „Școala de Pian Dragoș Lungu” din Bacău, în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău, Consiliul Județean Bacău și Filarmonica „Mihail Jora”.

            După două zile de concurs, juriul, format din Daniela Kyurkchieva – Bulgaria; Anastasia Hoppmann – Austria; Mihaela Spiridon – România și Roxana Ota – România, a avut o misiune aproape imposibilă urmare a evoluției excepționale a concurenților. În final, Alexandru Plăcintă, de la Colegiul Național de Artă „Octavian Băncilă” din Iași, a fost desemnat câștigătorul Trofeului „Frédéric Chopin”, ediția a VI-a. Și Bacăul a câștigat în acest concurs două premii I prin Darius Lungu și Victor Butucaru, ambii elevi ai Colegiului Național de Artă „George Apostu”.

            Impresii

            A fost un concurs în adevăratul sens al cuvântului, iar acest lucru a fost apreciat chiar de cei care au făcut parte din juriu. „Această competiție a avut cu adevărat un nivel foarte ridicat. Au fost mulți participanți interesanți care au reușit să ne transmită emoții. Sunt pentru prima dată în România și, implicit, în Bacău, dar nu am reușit încă să văd foarte multe. Ce pot să vă spun este că am întâlnit oameni foarte primitori, cu o inimă foarte mare. Cu siguranță voi reveni dacă voi fi invitată la edițiile următoare”, a declarat pentru Deșteptarea Anastasia Hoppmann, din Austria. „Eu sunt pentru a doua oară la acest concurs. Anul trecut a câștigat chiar elevul meu. Pot să vă spun clar că această ediție este superioară celei de anul trecut, ceea ce arată seriozitatea acestui concurs. Vom participa cu siguranță și la edițiile următoare”, a precizat și Daniela Kyurkchieva, din Bulgaria.

            „A fost o ediție absolut minunată. Nivelul competiției a fost unul foarte bun. Sunt mândru că, an de an crezând mai mult și muncind mai mult pentru acest proiect de suflet, iată am reușit să atragem o parte dintre cei mai buni elevi din țară și din străinătate (Italia, Bulgaria, Ucraina și Republica Moldova). Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine și m-au sprijinit în reușita acestei ediții”, a declarat, la finalul evenimentului, Dragoș Lungu, inițiatorul acestui proiect.

            Proiect pentru înființarea unei filiale a Consiliului Mondial Român în Bacău

              Consiliul Mondial Român (CMR), organizație non-guvernamentală a diasporei românești, fondată în Statele Unite, a început o campanie de înființare a unor filiale și în România. Sâmbătă, 5 mai, reprezentanții CMR au venit și în Bacău, pentru a pune bazele Filialei Moldova a acestei organizații. Inițiatorii proiectului sunt foști absolvenți ai Colegiului „Ferdinand I” (fostul Liceu „George Bacovia”) pe care viața i-a dus prin toată țara ori prin toată lumea sau care trăiesc și muncesc în Bacău.

              Unul dintre inițiatori este Dezideriu Dudaș, director interimar al CMR România.

              „Vrem ca și Moldova să fie reprezentată la Congresului Mondial Român din 12-13 mai de la Palatul Parlamentului – ne-a declarat Dezideriu Dudaș. Eu trăiesc de mai multă vreme în Constanța, unde deja am înființat o filială a CMR și am luat acum legătura cu mai mulți foști colegi din Bacău pentru o filială în zona Moldovei”.

              La întâlnirea convocată sâmbătă în Bacău au venit puțini reprezentanți ai mediului de afaceri sau ai autorităților locale ori ai mediului academic invitați. Dar cei prezenți au analizat contextul în care ar trebui constituită o astfel de filială a CMR, iar Dezideriu Dudaș l-a și propus pentru funcția de președinte al Filialei Moldova pe Corneliu Irimia, director regional pentru Zona Nord al companiei Termoport Bacău – reprezentanța oficială în România a firmei americane Thermo King.

              Inițiatorii proiectului se plâng că în România nu există nici după aproape 28 de ani de la schimbarea regimului social-politic și economic condiții pentru dezvoltarea normală a societății. De aceea, țintesc o coagulare reală a inițiativelor și capabilităților celor care pot veni cu soluții în acest sens.

              „În cadrul inițiativei, pe regiuni – a precizat directorul interimar al CMR România -, se va perfecta și susține un Protocol de colaborare între instituții publice și private pentru implementarea deciziilor care se vor lua pentru relaționarea politicilor publice cu necesitățile reale ale societății. Varianta cadru a Protocolului de colaborare vizează cel puțin o instituție bancară, pentru relaționarea profesională a fluxurilor tehnice și economice dintre agenții economici și posibilitățile de dezvoltare prin accesare de fonduri structurale UE”.

              Consiliul Mondial Român s-a înființat în 2001, iar sub numele „The World Romanian Council” în 2017 a fost înscrisă în Registrul organizațiilor statului federal Georgia (SUA). CMR are deja filiale în mai multe țări occidentale. Fondator și președinte al organizației este Mircea Popescu, rezident în Statele Unite.

              Fotbal/ Liga a III-a Urmăritoarele se apropie

              Etapa a 26-a a Ligii a III-a a permis urmăritoarelor liderei Seriei I, Aerostar (care a stat în aceasta rundă) să reducă din ecart. Învingătoare acasă cu 2-0 contra Râșnovului, SC Oțelul Galați s-a apropiat la două puncte de „aviatori”, cu precizarea că echipa gălățeană are un meci în plus. Câștigătoare și ea, dar în deplasare (3-0 la Odorhei), Csikszereda Miercurea-Ciuc a micșorat la patru puncte diferența care o desparte de lideră. La mijlocul acestei săptămâni, Liga a III-a revine pe teren pentru runda a 27-a, Aerostar urmând să câștige la masa verde meciul cu Metalosport, echipă exclusă din campionat de FRF.

              Rezultatele etapei a 26-a:
              AFC Odorheiu-Secuiesc- Csikszereda Miercurea-Ciuc 0-3,
              Bucovina Rădăuți- KSE Târgu-Secuiesc 5-1,
              CSM Focșani 2007- CSM Roman 2-1,
              SC Oțelul Galați- Olimpic Cetate Râșnov 2-0,
              AFC Hărman- Sporting Liești 5-2,
              Metalosport Galați- CSM Pașcani 0-3 la masa verde, gazdele fiind excluse din competiție,
              Sănătatea Darabani- Avântul Valea Mărului 3-0 la masa verde, oaspeții retrăgându-se din campionat.
              Aerostar a stat.

              Clasamentul Seriei I

              1. Aerostar Bacău 24 18 4 2 71-16 58p.
              2. SC Oțelul Galați 25 16 8 1 52-13 56p.
              3. Csikszereda 24 16 6 2 58-23 54p.
              4. AFC Hărman 25 12 4 9 48-26 40p.
              5. Bucovina Rădăuți 24 12 4 8 37-21 40p.
              6. Sporting Liești 24 12 4 8 44-29 40p.
              7. Cetate Râșnov 24 11 6 7 38-25 39p.
              8. CSM Focșani 25 10 8 7 44-30 38p.
              9. CSM Roman 24 11 4 9 48-36 37p.
              10. KSE T. Secuiesc 24 8 6 10 56-44 30p.
              11. Sănăt. Darabani 24 8 5 11 37-42 29p.
              12. AFC Odorhei 25 9 2 14 36-45 29p.
              13. CSM Pașcani 24 5 2 17 25-57 17p.
              14. Av. V. Mărului 24 2 1 21 26-70 7p.
              15. Metalosport Gl. 24 0 0 24 2-145 -12p.

              Programul etapei viitoare (8-9 mai):
              Sporting Liești- SC Oțelul Galați, Olimpic Cetate Râșnov- AFC Odorheiu Secuiesc, KSE Târgu-Secuiesc – Sănătatea Darabani, Csikszereda Miercurea-Ciuc- CSM Focșani 2007, CSM Roman- Bucovina Rădăuți, Aerostar- Metalosport Galați 3-0 la masa verde, Avântul Valea Mărului- CSM Pașcani 0-3 la masa verde. AFC Hărman stă.

              Ziua Tineretului sărbătorită la Săbăoani pe 5 mai

                Pentru tinerii romano-catolici din întreaga Moldovă celebrarea Zilei Tineretului la nivel diecezan a avut loc sâmbătă, 5 mai 2018 în Parohia Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Săbăoani (jud. Neamţ), având colaborarea celorlalte trei parohii din Săbăoani.
                Cei aproximativ 3000 de tineri au participat la această zi de sărbătoare din cele 156 de parohii ale diecezei pentru a asculta mesajul episcopului, pentru a se ruga şi pentru a cânta împreună.
                Din parohiile din Bacău au participat aproimativ 150 de tineri care au mers fie cu trenul fie cu autocarul însoţiţi fiind de preoţii vicari.
                Programul a început cu rugăciunea de deschidere şi salutul pr. Felix Roca, responsabil cu Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului. Tema acestei zile au fost cuvintele îngerului Gabriel adresate Sfintei Fecioare Maria „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu” (Lc1,30).

                Sfântul Parinte papa Francisc ne spune în mesajul său către tineri: „Îngerul, citind în adâncul inimii ei, îi spune [Mariei]: «Nu te teme!» Dumnezeu citeşte şi în interiorul nostru. El cunoaşte bine provocările pe care trebuie să le înfruntăm în viaţă, mai ales când suntem în faţa alegerilor fundamentale de care depinde ceea ce vom fi şi ceea ce vom face în această lume”. Apoi, a urmat prezentarea imnului acestei Zile a Tineretului prin ale cărui versuri a fost evidenţiată disponibilitatei Fecioare Maria de a spune „da” şi a împlini cu mult curaj voinţa Domnului.

                Tinerii participanţi nu numai că s-au bucurat de moment de destindere, dar au avut ocazia să se împace cu Domnul la spovadă şi de a asculta o cateheză despre exemplul unei tinere căreia nu i-a fost frică să împlinească mai mult voinţa lui Dumnezeu decât pe cea a oamenilor. Este vorba de Veronica Antal, o tânără din Nisiporeşti care a fost martirizată pentru că nu a vrut să-şi necinstească trupul. Ea va fi declarată fericită pe data de 22 septembrie 2018 la Nisiporeşti.
                Momentul central al Zilei a fost sfânta Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi alături de PS Aurel Percă şi de preoţii şi diaconii care i-au însoţit pe tineri.
                În cadrul predicii, PS Aurel Percă a subliniat cât de multă încredere are Dumnezeu în tineri şi faptul că El îi cheamă să fie instrumente în mâinile sale pentru a săvârşi binele pe pământ. De aceea, tinerilor nu trebuie să le fie teamă, ci să aibă mult curaj pentru a fi disponibili şi generoşi atât cu Dumnezeu cât şi cu aproapele.
                După masa de prânz, de care tinerii s-au bucurat prin bunăvoinţa localnicilor, tinerii au avut posibilitatea să se bucure de obişnuitul Festival al tinerilor. Aici ei au avut posibilitatea să-şi prezinte talentele prin cântece, dansuri şi scenete.
                O noutate a fost momentul numit WeColor Faith (Noi colorăm credinţa) prin care tinerii care au dorit s-au jucat cu praful colorat pe care l-au aruncat în aer la numerotarea inversă. Dincolo de momentul distractiv, acestă activitate a vrut să-i facă conştienţi atât pe tineri cât şi pe cei mai mari, că fiecare tânăr are posibilitatea de a da viaţă şi culoare credinţei sale.
                La sfârşitul programului, cu toţii l-au preamărit pe Dumnezeu pentru momentele frumoase şi s-au întors la casele lor cu gândul de a împărtăşi şi celorlalţi momentele trăite le Săbăoani.


                Dacă în Duminica Floriilor s-a celebrat Ziua Tineretului în cadrul fiecărei parohii, iar pe 5 mai a fost sărbătorită la nivel diecezan, tinerii se pot bucura de Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, care, în acest an, va avea loc la Satu Mare în perioada 25-29 iulie. Toate aceste întâlniri locale sau diecezane îi pregătesc pe tineri pentru Ziua Mondială a Tineretului care se va desfăşura la Panama, în perioada 22-27 ianuarie 2019.

                Pr Paul Căliman,
                Parohia „Sf. Nicolae” Bacău

                Drogurile schimbă viaţa consumatorului, dar şi a familiei

                  Foto: Radu Năforniţă (foto stânga), şeful CPECA Bacău şi Marta Butnaru (foto dreapta), inspector CPECA, la o întâlnire cu voluntarii

                  Traiul alături de un consumator de substanţe interzise nu este deloc uşor n ajunşi la capătul puterilor, unii părinţi bat la uşa Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bacău ca să înveţe cum să-şi ajute copilul dependent

                  Cei mai mulţi dintre tinerii care cad în plasa drogurilor le consumă prima dată din curiozitate, iar alţii pentru că nu vor să fie arătaţi cu degetul de cei din anturaj. Din dorinţa asta de a fi ca ceilalţi din grup, ajung în final să fie altfel decât au fost, ajung să-şi schimbe total viaţa, şi nu doar pe a lor, ci şi pe a celor din jurul lor. Renunţă cu mare uşurinţă la planurile de viitor şi intră pe un culoar nedorit, dar din care pot ieşi dacă cer ajutor.

                  Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) Bacău este una dintre instituţiile unde consumatorii de droguri găsesc mereu uşa deschisă dacă vor sprijin sau sunt nevoiţi să-l ceară. Aici, nimeni nu-i ceartă, nu-i judecă, nu-i arată cu degetul, ci doar le oferă suport, pentru a putea reveni la viaţa pe care o aveau înainte. „Serviciile de asistenţă pentru consumatorii de droguri înregistrează o dinamică interesantă, întrucât cele mai multe persoane care s-au adresat CPECA pentru consum de droguri au fost deferite de către procurori, ca urmare a constatării unor infracţiuni în domeniul drogurilor. În 2017, aproximativ 20 de persoane, toate de sex masculin, cu vârste cuprinse între 19 şi 35 de ani, au fost evaluate de către specialiştii Agenţiei Naţionale Antidrog, ca urmare a consumului de droguri”, spune Marta Butnaru, inspector de specialitate în cadrul CPECA Bacău.
                  Specialiştii centrului au monitorizat, totodată, şi cazurile de urgenţă şi admiteri la tratament în cadrul spitalelor din judeţ. „Aproximativ 20 de persoane (tineri cu vârste până în 35 ani) au fost internate în Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Bacău, ca urmare a consumului de droguri şi de remarcat este faptul că, dacă în serviciile de evaluare ale CPECA Bacău cele mai multe persoane, aproximativ 85%, au fost evaluate pentru consum de canabis şi derivate de canabis, o treime dintre cei internaţi în Secţia de Psihiatrie au fost consumatori de substanţe volatile (solvenţi)”, explică Radu Năforniţă, şeful CPECA Bacău. O proporţie ridicată a consumatorilor de substanţe volatile (n.r. – prenadez) s-a înregistrat anul trecut şi în rândul celor care au ajuns la camerele de gardă ale spitalelor, dar tot acolo a ajuns şi un număr însemnat şi de consumatori de Noi Substanţe Psihoactive (NSP).

                  În spatele acestor cifre stau însă oameni, pe care cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa să-i judecăm. Peste 60 de persoane au parcurs sesiuni de informare, consiliere sau evaluare în cadrul CPECA Bacău, o parte dintre acestea fiind activităţi de informare a aparţinătorilor consumatorilor de droguri, care au vrut să afle cum pot contribui la reabilitarea lor, suportul familiei fiind important.

                  Cum s-a luptat o mamă să-şi salveze copilul de dependenţa de droguri

                  Acest lucru este confirmat şi de mama unui tânăr, care la un moment dat a bătut la uşa Centrului Antidrog Bacău pentru a cere sprijin. Timp de şase ani, copilul ei a consumat droguri şi a vrut să înveţe de la specialişti cum să-l ajute.

                  „Toată această perioadă a fost foarte grea. A însemnat o înfrângere a propriului meu orgoliu de mamă. Am fost un părinte autoritar şi nu am băgat de seamă că el suferă de un abandon sufletesc. Mi-am dat seama că ceva s-a schimbat când a început să lipsească de la cursuri, nu mai avea performanţe şcolare şi devenise agresiv verbal. El nu a participat niciodată la consiliere în centrul din Bacău. Eu am fost de multe ori. Am vrut să înţeleg ce se întâmplă şi am primit foarte mult suport. În cele din urmă a acceptat să meargă într-o clinică şi de trei ani este bine. Dar nu a fost un drum uşor”, ne-a mărturisit mama, care a dorit să vorbească sub anonimat.

                  După aceşti ani dificili, cei doi, mamă şi fiu, s-au regăsit şi preţuiesc mult timpul petrecut împreună, ca două persoane dragi care s-au rătăcit ani la rând una de cealaltă. Merg la restaurant împreună, călătoresc, stau ore în şir la poveşti, se susţin, glumesc, duc o viaţă normală. De aceea, sfatul ei pentru părinţi este să-şi iubească copiii şi să fie cât mai prezenţi în viaţa lor.

                  Şi pentru ca drogurile să nu câştige mai mult teren, specialiştii de la CPECA Bacău derulează frecvent în instituţiile de învăţământ din judeţ activităţi de prevenire adaptate la nivelul grupului ţintă, iar această educaţie începe chiar de la grădiniţă. Munca lor nu este una uşoară, iar rezultatele nu pot apărea peste noapte.

                  „Prevenirea nu înseamnă doar o activitate. Noi putem avea şi şase întâlniri la o clasă, în funcţie de proiect şi preferăm să discutăm cu grupuri restrânse. Degeaba aducem zeci de elevi într-un amfiteatru, dacă cei mai mulţi stau pe telefoane şi nu sunt atenţi. De asemenea, încercăm să formăm cât mai multe cadre didactice, cărora să le oferim materiale şi din expertiza noastră şi care să implementeze proiectele noastre în şcolile lor”, mai spunea Radu Năforniţă.

                  În semestrul II al acestui an şcolar, 50 de cadre didactice din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial, formate în cadrul Centrului Antidrog Bacău, implementează deja proiectele de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri, din oferta educaţională CPECA. Lor li se pot alătura şi alţi dascăli, care să facă parte din această reţea de prevenire.

                  Proiectele derulate de CPECA Bacău

                  „Cum să creştem sănătoşi”, adresat copiilor de vârstă preşcolară, presupune formarea de deprinderi de viaţă sănătoasă (fără fum de ţigară, alcool, medicamente fără prescripţie medicală).
                  „ABC-ul emoţiilor” este un proiect adresat elevilor de la clasele I şi a II-a, care sunt învăţaţi cum să gestioneze emoţiile negative şi cum să facă faţă presiunii grupului.
                  „Necenzurat” – presupune formarea pentru circa 125 de elevi (12 -14 ani), a unor abilităţi de viaţă, necesare luării unor decizii informate şi responsabile în legătură cu consumul de tutun, alcool sau droguri.
                  „Fred goes net” – presupune intervenţii timpurii pentru elevi (14 – 19 ani) care au fost identificaţi pentru prima dată în legătură cu consumul de alcool şi/sau droguri în scopul evitării transformării consumului experimental şi ocazional într-unul regulat.
                  „Mesajul meu antidrog” este un proiect de succes şi reprezintă un concurs naţional în cadrul căruia elevii îşi exprimă într-o formă de comunicare artistică sau prin sport opiniile lor legate de consumul de droguri.
                  „Aici pentru Tine” proiect de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri destinat copiilor, adolescenţilor şi părinţilor, internaţi temporar în SJU Bacău – Pediatrie.
                  „Clubul de Voluntari Antidrog – Iniţiativa voluntari în acţiune”. Aproape 60 de adolescenţi participă la activităţi de prevenire a consumului de droguri şi aduc un plus valoare muncii celor de la Centru. Cu ajutorul voluntarilor, adulţi şi adolescenţi, sunt desfăşurate activităţi în zone mai greu accesibile, cum ar fi: penitenciarele, grupuri de adolescenţi vulnerabili sau grupuri de părinţi. Doi dintre voluntarii CPECA Bacău au fost premiaţi la ultima Gală Judeţeană a Voluntariatului Băcăuan.

                  Cifră
                  14.757 de persoane – copii, adulţi, din mediul urban şi rural al judeţului Bacău, au beneficiat în ultimul an de activităţi de prevenire a consumului de substanţe psihoactive

                  „Cu bucurie!” despre Ion Ghelu Destelnica

                  Să ne MAI amintim

                  Motto: „Lacrimă, sau piatră-rară? Ţi-este frică să nu mor? Hai să fac ultima glumă. Poate sînt nemuritor!”
                  Ion Ghelu Destelnica

                  Maestrul Ion Ghelu Destelnica locuieşte în fiinţa noastră lingvistică, patria sa fiind cuvântul. Acesta pluteşte, se strecoară, alunecă, zâmbeşte hâtru sau rosteşte adevăruri definitive; iar în lumina sfârşitului, a făcut iluzia să reziste, vorbele sale căpătând temeinicia lucidităţii testamentare: „Am glumit! N-am murit! Am nemurit!”.

                  Actorul, dramaturgul, profesorul, poetul, regizorul Ion Ghelu Destelnica, omul de o neasemuită bunătate sufletească, altruist, avocat al bunelor maniere, de la a cărei naştere au trecut 96 de ani, s-a născut pe 7 mai 1922, într-un sat de agricultori de pe malul unui braţ al Dunării: Stelnica, lângă Feteşti, judeţul Ialomiţa. Tatăl său, Johan Ghel, mort la 19 ani, doreşte ca viitorul fiu să poarte numele Ion. După absolvirea, în 1949, a Institutului de Artă, Iaşi – Facultatea de Teatru – clasa de actorie şi a Secţiei de scenarii a Institutului de Artă Cinematografică, Bucureşti, în 1951, la cerere, devine actor al Teatrului de Stat, Bacău, însă la solicitarea Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, optează pentru postul de metodist principal cu probleme de teatru pe regiune. Din 1961 până în 1982 este profesor de teatru la Şcoala Populară de Artă, Bacău. La 60 de ani, după pensionarea la cerere, a continuat predarea cursurilor de arta actorului şi de regie teatru, până în anul 1993, atât la Bacău, cât şi în Oneşti. Rezultate obţinute: peste 100 dintre elevii pregătiţi de el au devenit actori sau regizori profesionişti, ceea ce reprezintă un record în domeniu obţinut printr-o dedicare totală faţă de noile generaţii, privite cu înţelegere, fără prejudecăţi, pasional, dar obiectiv, având o contribuţie importantă (directă şi indirectă) la promovarea şi organizarea artei teatrale, materializată prin obţinerea pentru regiunea şi – mai târziu – judeţul Bacău a zeci de titluri de laureat la prestigioase festivaluri zonale şi naţionale. Depune în paralel o activitate literară intensă, publică poezii, proză şi dramaturgie. Multe dintre piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor profesioniste şi de amatori din ţară sau din străinătate („Comoara”; „Dragostea nevestelor”; „Fata tatii cea frumoasă”; „Ceartă în familie”; „Depărtarea”; „Păcală, fata, lacrima şi rîsul” etc). Îndrăznind adevărul în viaţă, dar şi în dramaturgie, având „harul” libertăţii, încă din anul 1956 începe conflictul politic cu organele de cenzură, mai multe piese de teatru, cum sunt „Licitaţia”, „Gorila cu mănuşi”, „Casa cu muşcate” sau „Eroica ’45” nu sunt aprobate ori sunt retrase la premiere sau în vizionări, ca „necorespunzătoare ideologic”, iar din anul 1972 – an al ruperii definitive de sistemul politic –, piesele sale au devenit: „lucrări de sertar”. La împlinirea vârstei de 75 de ani, autorul este relansat în atenţia publicului spectator cu una dintre comediile în versuri: „Cînd ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară!”, prima din ciclul „Păcăliada”.

                  Recunoaşterea meritelor şi a rezultatelor unei vieţi dusă cu demnitatea şi graţia unei inteligenţe naturale şi a unei devoţiuni sincere faţă de gestul creator, s-a produs în mai, 1997, prin Hotărârea Consiliului Local Bacău şi a Primăriei Municipiului, care i-au acordat titlul de „Cetăţean de Onoare”. În acelaşi an, ia fiinţă şi Fundaţia Interetnică pentru Cultură şi Artă „Ion Ghelu Destelnica”. Se stinge din viaţă la data de 17 decembrie, 2001, în semn de omagiu şi recunoaştere, strada unde a funcţionat Şcoala Populară de Arte (fostă Trotuş) a primit numele său. De asemenea, tot ca gest de reverenţă faţă de truda creatoare a unui om ce a reprezentat rezerva de luciditate a unor generaţii, biblioteca din comuna natală (Stelnica, judeţul Ialomiţa) îi poartă numele.

                  Sunt doar câteva repere din viaţa unui om care s-a dăruit teatrului şi artei actorului. Ceea ce a visat şi n-a reuşit sunt, astăzi, duse mai departe de fiul său Radu Bogdan Ghelu, actor, regizor, conducător de trupe de teatru („Trupa în căruţă”, Teatrul itinerant „Petru Valter”), cel care s-a îngrijit ca mai multe piese de teatru să vadă lumina tiparului, ca semn al dragostei şi respectului faţă de omul care i-a fost tată, mentor şi prieten.

                  „Melcul e făcut să facă dâre și artistul să lase urme!”
                  interviu cu Radu Bogdan Ghelu, actor, președinte al Fundației „Ion Ghelu Destelnica”

                  – Mi-am permis ca în titlul alăturat („Cu bucurie!” despre Ion Ghelu Destelnica) să folosesc răspunsul la salut al tatălui tău: Cu bucurie! Cu bucurie, aşadar, despre Ion Ghelu Destelnica acum, când Maestrul ar fi împlinit 96 de ani. Cum a fost, cine era, ce a reprezentat Ion Ghelu Destelnica pentru tine?
                  – Inimă bună! Așa a fost și el! Astfel, vă contra-salut aidoma hâtrului Păcală, din ciclul comediilor în versuri scrise de Maestru. Pentru că și biologic și spiritual, înainte de „părinte”, l-am considerat „Maestru”.
                  (Cum a fost?) Era Contemporan cu Nemurirea și mereu împotriva celor urâți cu duhul! „Piatră rară” ca tată, fiindcă m-a crescut cu noțiunile de muncă, dreptate, modestie, bun-simț și performanță. Chestiuni „în adâncuri îngropate” după criteriile societății pseudo-moderne.
                  (Cine a fost?) A fost „Pălăria de aur” peste capetele unei întregi generații, pe care azi o aruncăm nonșalanți în uitare. Iar pentru mine, „tichia” viselor de mărgăritar peste destinul „Ghelului”!
                  (Ce a reprezentat?) Am să răspund autoironic, ce a însemnat Ion Ghelu Destelnica: în poza unde suntem împreună, eu am 1,90 metri și el, 77 de ani. Așa se poate înțelege de ce am ieșit eu atât de înalt și el atât de Mare.
                  Nu știu cum își definește fiecare bogăția moștenită de la părinți, dar fără tata, cu siguranță aș fi fost mai sărac!

                  „Pasiunea pentru teatru e o moștenire de familie”

                  – Un om minunat, care alături de mama ta, actriţa Silvia Ghelu, despre care am vorbit mai puţin în ultimii ani, ţi-au îndrumat paşii spre actorie. Vorbeşte-mi despre atmosfera din casa Ghelu, despre copilăria ta.
                  – Începe într-un apartament modest, de două camere, unde le interpretam roluri hazlii invitaților aproape permanenți: scriitorii Radu Cârneci (nașul meu de botez), George Bălăiță sau marii actori Florin Piersic, Emanoil Petruț, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Jean Lorin Florescu și nenumărați alții. Așa că pot spune, m-am născut sub Zodia Artei, în casa teatrului! Părinții nu aveau cu cine mă lăsa acasă și mă luau la repetițiile lor. Mama la faimosul Teatru de Animație, înființat de regretatul Petru Valter, iar tata, la „Teatrul de Stat”, cum se numea la vremea aceea. Loc unde nu se stătea deloc, fiindcă erau reperul cultural major al Bacăului! Apoi, am jucat în sălile Școlii Populare de Arte, în cele „de festivități” ale Colegiului Național „Alecsandri”, în cele din Casa de Cultură. Plus o copilăroasă stagiatură „la cerere” pe scena Bacoviană, din care în ultimul an am fost invitat să joc la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Pasiunea pentru teatru e o moștenire de familie.

                  „Oamenii dragi nu mor cu adevărat niciodată”

                  – De mai mulţi ani te lupţi pentru recuperarea memoriei tatălui tău, pentru repunerea omului şi artistului în drepturile sale fireşti. Care au fost iniţiativele, rezultatele de până acum?
                  – Ion Ghelu Destelnica a fost jucat îndelung în Bacău, până când s-a certat cu autorităţile vremii și a fost cenzurat, interzis! Scoasă de pe afişe, din repertoriu, opera lui literară a trecut în sertarul cu amintiri. După anii 1990, mulți dintre cei care îi puteau monta piesele, au dovedit că recunoștința e cea mai perisabilă marfă!
                  Eu am de dus mai departe un nume, un ţel şi o profesiune de credinţă! De 20 de ani Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă ”Ion Ghelu Destelnica” face proiecte de top, am obținut acordarea titlului de Cetățean de Onoare când a împlinit 75 de ani, o stradă îi poartă numele, o bibliotecă performantă din comuna natală sărbătorește un deceniu de când îl are ca titulatură și emblemă. Iar acum, pe data de 7 mai, când se sărbătorește ziua lui ca și zi a bibliotecii, se va lansa a patra carte de teatru din opera sa, intitulată „Gorila cu mânuși”! Mai trebuie adăugate și cele două volume de poezii, apoi piesele care au fost jucate la teatrele profesioniste din Deva, Tg. Jiu sau Bacău. A fost ca o recunoaştere a meritelor de o viață, pentru că în 2015 am regizat la Teatrul „Bacovia” comedia de succes: „Când ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară”! Mai trebuie amintite și piesele jucate de Teatrul Itinerant „Trupa în Căruță”, de trupa „Catalogul cu Teatru”, la Piatra Neamț sau de diverse colective școlare, din județul nostru până-n Ialomița. Prin opera lui, tata nu a murit, ci a nemurit! Atunci când răsfoiesc paginile scrise de el, simt cum îmi mângâie mâna. Știți, oamenii dragi nu mor cu adevărat niciodată.

                  Bacăul – singurul județ care oferă gratuit accesul la cultură în mediul rural

                  – Ai iniţiat, cu sprijinul Consiliului Judeţean, un nou proiect: Teatrul itinerant „Petru Valter”. Despre ce este vorba?
                  – Despre recuperarea unui concept interactiv triangular, pe care l-am patentat și-l folosesc cu succes de două decenii. 1.) Inițierea la nivel județean a unui nou teatru care trebuie să meargă cu spectacolele acolo unde este nevoie de formare și educație prin teatru și anume în localitățile mici și în cele 85 de comune ale județului. 2.) Recuperarea unei personalități băcăuane de marcă, pentru care am obținut titulatura de „Cetățean de Onoare” post-mortem și recunoașterea meritelor culturale, regizorul și directorul Petru Valter, cel ce a înființat fostul Teatru de Animație Bacău.
                  3.) Itineranța ca metodă prin care poți accesa locuri în care teatrele bugetare, de repertoriu, din păcate nu ajung niciodată, și unde prin montarea a două spectacole pe stagiune, le poți juca gratuit în mediul școlar sau în spațiile culturale din aceste zone dezavantajate. Domnul Sorin Brașoveanu, în calitate de Președinte al Consiliului Județean ne-a înțeles și a susținut corect acest demers cultural prin care Bacăul devine singurul județ din țară ce oferă gratuit, comunității pe care o administrează, spectacole ce sporesc accesul la cultură și educație în mediul rural.
                  Până în anii 1990, generații întregi de copii din tot județul au crescut, s-au educat și au devenit „consumatori” de artă pentru că au văzut spectacole de teatru la ei în localitate. Puțină lume își permite să vină de departe doar ca să asiste la un eveniment spectacular organizat în Bacău. Petru Valter a impus un repertoriu itinerant, cu piese ușor de înțeles și cu o deplasare permanentă în comunitatea rurală a județului. Trupa de actori păpușari făcea deplasări permanente până în ultimul sat băcăuan. Jucau în taberele pentru copii, în căminele culturale sau în spații improvizate. Condițiile erau jalnice, puțin zis „improprii”, dar întâlnirea publicului spectator cu personajele pieselor așeza universul țărănesc la masa regilor. Mama a fost actriţă pe scena teatrului de animaţie o viaţă întreagă. Îi sunt dator, nu? Melcul e făcut să facă dâre și artistul, să lase urme!

                  “Această piesă nu satură gurile flămânde, ci luminează mințile tinere”

                  – Care sunt obiectivele, targetul acestui proiect generos?
                  – Obiectivul principal este montarea unui prim spectacol ce va avea caracter itinerant. Astfel cultura, istoria și educația se vor regăsi într-o piesă de teatru ce evocă în cadrul Anului Centenar, făurirea României Mari prin Unirea lui Mihai Viteazul, Unirea Principatelor și Marea Unire. Învățământul băcăuan numără aproximativ 30.000 de elevi în cilclul primar și aproximativ 25.000 de elevi în ciclul gimnazial. Dintre acești aproximativ 55.000 de elevi, peste 30.000 învață în mediul rural.
                  Aproape şapte la sută dintre elevii din mediul rural se vor număra printre spectatorii celor 20 de comune în care vom juca. Un obiectiv secund este un minimum de 100 beneficiari direcți pentru fiecare reprezentație, o colaborare în această etapă cu minimum 10 primari de comune și tot atâția directori de școli, la care adăugăm cel puțin 150 de cadre didactice implicate. Obiectivul terțiar este o permanentizare a actului artistic în toate comunele și localitățile județului nostru prin adaptabilitate și mobilitate, printr-o adresabilitate specifică mediului școlar, prin acces gratuit, fără costuri suplimentare pentru instituțiile bugetare vizate.

                  – Când vor avea loc primele reprezentaţii? Am înţeles că vei colabora cu Maria Şalaru.
                  – Cu doamna Şalaru colaborez demult în festivaluri și emisiuni tv. E o bucurie să ne regăsim și în acest proiect dedicat lumii satului. Acum ne sunt alături și elevii ei care știu muzică dar vor să învețe și teatru. Andreea Mândrilă este un prim exemplu. Dintre tinerii veniți în trupă cu ocazia internship-ingului pe care îl organizăm, trebuie să-i menționez pe Daniel Abortulesei de la „Capitala Tineretului” sau pe Theo Radu, de la trupa „In The Spot”, cel care în 2017 la festivalul timișorean „T4T” a câştigat titlul de cel mai bun actor în rol principal. Lângă ei sunt artiști ai culorilor ce vor să deprindă și meșteșugul Thaliei, Maria Margos și Gelu Parascan, la care-i adaug cu drag pe Emil Cosmiuc și pe profesorul catedrei de teatru a Școlii Populare de Artă, Dumitrel Grigoraș. Nu-s doar ei, dar dacă ne-ar fi permis bugetul am fi adus mai mulți artiști consacrați, de la care fiecare dintre noi are ceva nou de învățat!
                  Trandafirul se judecă după frumuseţea cupei, nu după spinii de pe tulpină! Această piesă nu satură gurile flămânde, ci luminează mințile tinere.

                  – Ai pus proiectul sub genericul „Teatrul de mâine din secolul trecut”. Care sunt argumentele?
                  – Această piesă, – despre vremuri oricând repetabile! -, este dedicată unei generații risipite. Sunt pentru Dumnezeul din omul „teatrului de ieri”, nu pentru Diavolul din afara sa. Al teatrului experimental, din secolul acesta, proaspăt ras!
                  Religia mea este Teatrul. Politica mea e Arta!
                  Teatrul cu caracter istoric dezvoltă nu doar o stare de mândrie românească unde faptele înaintașilor îți pot dezîncovoia spinarea și îndrepta privirea aţintită prea mult în jos, dar devine și un omagiu care întregește corolarul aniversărilor temeinice și vârstele marilor împliniri. Acest tip de teatru trebuie definit ca o formă de reconstituire teatrală pentru că astăzi, multe cuvinte, obiecte și sensuri nu mai există și numai pot fi înțelese fără explicaţiile cuvenite.
                  Pentru că „Teatrul de ieri” s-a născut într-un timp inversat, unde nu s-ar fi vrut. Dar, în acele vremuri, oamenii aveau idealuri, sentimente, iubiri , – și mai ales! -, credeau într-un viitor mai bine construit, numit România.
                  Și, tot în acele vremuri, oamenii nu erau mai trişti decât azi…

                  Foto: Ioan Bîşcă şi Arhiva personală a familiei Ghelu

                  Româna pentru toţi/ Barbu Ştefănescu Delavrancea?

                  Nu!
                  Din 1986, când a apărut volumul „Pe urmele lui Delavrancea”, de Emilia Şt. Milicescu, numele scriitorului (dramaturg, nuvelist, poet), gazetarului şi artistului (grafician) trebuie redus la două unităţi. Am păţit-o în acei ani, când mă aflam în locuinţa cercetătoarei din calea Dorobanţi pentru un interviu. Impetuos, am deschis casetofonul şi am reprodus eticheta pusă de istoricii literari: „Sunteţi a cincea fiică a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea…” Delicat, dar şi ferm, mi-a pus mâna la gură şi m-a dojenit: „Niciodată să nu mai spui Ştefănescu! Am găsit în mărturiile scriitorului că a dus acest nume ca pe o povară. Tatăl lui era Ştefan Tudorică Albu, iar copilului i s-a spus Ştefănescu, adică «al lui Ştefan». Pe volumul de debut, cu versuri, a scris doar «Barbu», iar apoi mereu a semnat «Barbu Delavrancea»”. (Satul Sohatu era întemeiat de oieri vrânceni.)

                  S-a operat modificarea?
                  Da. Manualele de literatură română, dicţionarele importante, antologiile şi referinţele bibliografice au ţinut seama încă din ultimul deceniu al secolului trecut de noua înfăţişare a numelui scriitoricesc. Am văzut însă, în anii noştri, chiar în contexte deosebit de serioase, toate cele trei cuvinte, iar în indicii de nume de la sfârşitul unor lucrări de informare, era trecut la litera Ş: „Ştefănescu-Delavrancea, Barbu”.

                  Alte revizuiri biografice, măcar la centenar
                  Aceeaşi Emilia Şt. Milicescu, care vreme de 55 de ani a cercetat şi comentat viaţa şi opera autorului dramei istorice „Apus de soare”, a stabilit limitele biografice: „cea mai plauzibilă” dată a naşterii este 2 aprilie 1858 (Bucureşti), iar a decesului, „înainte de zorii zilei de 30 aprilie 1918” (Iaşi). Aici, lucrările de informare literară nu mai fost receptive, înregistrând probabil fără excepţie datele de 11 apr. 1858 şi 29 apr. 1918. Şerban Cioculescu ne îndeamnă să avem „încredere deplină în privinţa informaţiei, a exactităţii datelor şi a perspectivei timpului” („România literară”, 30 oct. 1986) promovate de cercetătoare. Viorica Milicescu, nora exegetei, întăreşte opinia (telefonic, 28 apr. 2018).

                  Un accent prea puţin respectat…
                  De vreme ce DOOM1,2 cere să acceptăm ultima silabă din hagiu, tot aşa trebuie să rostim titlul „Hagi-Tudose” (nu /Hági/ sau /Há-gi/).

                  … şi un superlativ demn de reţinut
                  Avocatul Barbu Delavrancea a fost „cel mai strălucit orator al României contemporane” (Titu Maiorescu). În 1902, l-a apărat, cu succes, pe I. L. Caragiale, acuzat de C. Ionescu-Caion că a plagiat drama „Năpasta” după „Nenorocul”, de Kemeny Istvan (un nume inventat). („Discursurile” lui Delavrancea au fost editate şi comentate în 1977 de Constantin Călin.) O dovadă a talentului oratoric este autoportretul lui Ştefan din „Apus de soare”, „o Scrisoare a III-a a teatrului românesc” (Radu Popescu).

                  O posibilă triadă: şcoala…

                  „Domnul Vucea”, învăţătorul lui Barbu, este un antimodel pedagogic: „Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic”. Vreun monitor „făcea pomelnicul părţilor de cuvânt”.

                  … folclorul…
                  „Una dintre cele mai grele probleme ale trecutului nostru” este stabilirea originii cuvântului „doină”, acceptând opinia lui B. P. Hasdeu că romanii l-au aflat în Dacia şi însemna „cântec tradiţional”.

                  … şi istoria
                  La 24 ianuarie 1915, spunea într-o conferinţă: „Carpaţii nu ne despart, ci ne întregesc. […] România este patria noastră şi a tuturor românilor de pretutindeni. E o singură fiinţă etnică. E România celor de demult şi a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie”. Vorbe actuale după mai bine de un secol…

                  Hublou / Diabolică e numai prostia

                    Poate părea neplăcut, stingheritor să vorbești despre prostie, dar ce să faci dacă e infinită, și dai de ea aproape la fiecare pas? După cum spunea cineva plin de duh, în lumea asta plină de nedreptate există doar un lucru bine împărțit, și acela nu e altul decât prostia. Și André Glucksmann, autorul unei cărţi intitulate chiar aşa, Prostia, crede că de „favorurile” acesteia nu scapă nimeni, ea revărsându-se, cu maximă generozitate, de peste tot. Din păcate, prostia e nemuritoare şi e și primejdioasă, pe deasupra. Cât despre fudulia ei, ce să mai vorbim? Sunt multe exemple în acest sens, iar noi avem un proverb bine cunoscut: „prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”. Pentru mine, două sunt dovezile cele mai evidente ale vidului interior; să încurci lucrurile, adică să confunzi punctele de vedere (e o definiţie celebră a lui Ralea, care spune asta) şi să nu înţelegi de glumă.

                    Mă îngrozesc pur și simplu când văd oameni lipsiți de umor, atâţia și atâția indivizi obtuzi, care se dedau la cele mai rurale polemici, deficitul lor de cultură şi de spirit fiind absolut! Eu am un principiu clar, preluat de la Caragiale, la o glumă se răspunde cu o alta mai bună. Dacă eşti în stare, normal. Dacă nu, te superi ca prostul şi mai şi păstrezi ranchiună, până te otrăveşti de-a binelea, te autointoxici. Că tot Nenea Iancu ne avertiza că de glumă nu ştiu decât oamenii sănătoşi, veseli din fire, nu posaci. Dar cel mai rău este că tâmpenia naşte ură, că devine sufocantă, nemailăsând loc niciunui firicel de judecată normală. Din nefericire, prostia nu ucide, ba dimpotrivă, ea proliferează, înfloreşte sub ochii noştri, e încăpăţânată, deosebit de activă, propunându-şi să ne convingă de aberaţiile ei. Cea mai periculoasă mi se pare prostia manifestată în politică, baricadarea unora în nişte idei fixe sau în ideologii deteriorate, ori amestecate de-a valma, și cu care monologhează la nesfârşit.

                    Deși, aici e vorba mai curând despre viclenie, despre ținerea cu dinții la niște privilegii obținute prin căile cele mai lăturalnice, care nu au nimic de-a face cu cinstea, cu morala, cu priceperea la ceva anume, cu o minimă competență. Atâta revărsare de prostie îngâmfată, agresivă, periculoasă, n-am văzut de mult. O prostie vicleană, diabolică! Aât de exact definită de Al. Paleologu (după părerea lui sintagma inteligență diabolică e un non-sens), într-unul din sclipitoarele lui eseuri: „Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare)…
                    Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor”. Dimpotrivă, proștii vicleni sunt orientați numai spre aceste stupide scopuri, spre binele lor mărunt, meschin, expresie a unui egoism zoologic. Mi-e teamă de prostia asta țanțoșă, șmecheră, guralivă și cumplit de nocivă, care face atâta rău.

                    „Mi-aș dori ca acest teatru să creadă mai mult în propriii actori și să monteze texte de calitate.”

                    Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
                    Valentin Braniște: Teatrul Municipal „Bacovia” este locul care m-a învățat că teatrul nu este o clădire.

                    Povestește-ne puțin despre sosirea ta în acest Teatru.
                    Am sosit la TMB în vara lui 1999, după un an de teatru la Satu Mare.

                    Care a fost sau este cel mai îndrăgit/incomod rol din cariera ta regizorală?

                    A fost… Gogu, din spectacolul „Proștii sub clar de lună”, în regia lui Ion Sapdaru, iar cel mai incomod „Sfântul Valentin în familie”.

                    Ce momente de „cumpănă” sau mai puțin plăcute ai întâmpinat în teatru de-a lungul timpului?
                    Cumpăna cea mai grea este oprirea a jumătate din salariul meu pentru următorii zece ani, din cauza crizei din 2010.

                    În momentul de față, ce proiecte independente ai?

                    Sunt numeroase. De exemplu,trebuie să scriu o piesă de teatru despre poluarea motoarelor diesel. Acum călătoresc prin țară cu piesa dedicată Anului Centenar și pregătesc premiera spectacolului „Spărgătorii de case” și îmi mai doresc să mă apuc de stand-up comedy.

                    Dacă ar fi să dai timpul înapoi ai schimba ceva?
                    Da. Nu aș mai face rate la nimic!

                    Ce îți (mai) dorești din partea Teatrului Municipal „Bacovia”?
                    Mi-aș dori ca acest teatru să creadă mai mult în proprii actori și să monteze texte de calitate.

                    Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând, care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?
                    Atâția ani de teatru… 70 de ani, înseamnă ceva pentru noi. Pentru Dumnezeu sunt doar șapte secunde de aplauze.

                    Ivona Lucan,
                    Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”