vineri, 19 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2234

Istoria se poate citi şi într-un pahar cu vin

Istoria se poate citi în cărțile de istorie, dar la fel de bine și într-un pahar cu vin. Licitația Artmark de la Palatul Cesianu-Racoviţă Bucureşti, din 5 februarie, aduce pe “mesele” colecționarilor vinuri istorice cu povești lăsate la “învechit”.

Produs în 1918, Château Haut-Brion, celebru Pessac-Leognan Premier Cru Classe, este o piesă de colecție cu o vechime de 100 de ani. Un an fericit datorită încheierii Primului Război Mondial, dar și un an foarte bun în podgoriile din Bordeaux. Lotul “Centenar” are un preţ de pornire de 500 €. Sticla este în stare bună, iar vinul are nivelul scăzut până la nivelul superior al etichetei.

Un alt lot istoric pregătit pentru alte decenii de viață, dar și pentru a fi degustat și savurat imediat este un Armagnac Laubade de la 1900 (preţ de pornire: 1.900 €). Château de Laubade aparține Familiei Lesgourgues și deține o impresionantă colecție de armagnacs vintage datând din secolul al IX-lea și până în prezent. Vintage 1900 a fost păstrat în butoi timp de 80 de ani, înainte de a fi mutat în sticlă. Eleganta sticlă este prezentată în cutia de lemn manufacturată, având anul gravat în metal pe capac. Lotul este în stare excelentă, după îmbuteliere, sticla a fost păstrată într-un singur loc, în condiții optime.

De asemenea, se va putea licita pentru o întreagă bibliotecă de vinuri la un preț de pornire de numai 400 €. Colecția cuprinde o selecție de 206 vinuri din Italia, din anii `60 -`90: Mario Pezzi, Pasqua, Sartori etc. În licitație va fi prezent și un lot de 3 sticle de Promontory 2012, ce deține titlul de “Cel mai bun vin din lume”. Distincția extraordinară este acordată de Ghidul vinurilor Bettane + Desseauve, 2019. Vinul Promontory, Napa Valley (preţ de pornire: 1.200 €) este produs pe proprietatea californiană a lui Bill Harlan și are note impresionante într-o medie de 97 din 100 de puncte.

Vedeta de necontestat a licitației este un Domaine de la Romanée-Conti, din 1998, la un preț de pornire de 13.500 €. Considerat unanim drept cel mai bun vin burgund, Romanée Conti este unul dintre cele mai valoroase vinuri din lume și cea mai sigură valoare pentru licitații, potrivit Casei Christies. Cu o productie de doar 5046 sticle în 1998 și cu eticheta numerotată, prețul mare al acestui vin este în primul rând dat de calitatea viei cu vârstă medie de peste 50 de ani și de recolta foarte mică – trei rânduri de Pinot Noir pentru o sticlă de vin. Potențialul de îmbătrânire este între 20 și 40 de ani, iar valoarea lui crește constant.

Tot acum, un celebru producător din România propune în premieră o vânzare în avans (en primeurs). Este vorba de un lot inedit, aflat încă în butoi. Vinul va fi îmbuteliat în următoarele luni, iar butoiul gol este oferit cumpărătorului alături de cele 230 de sticle. Sticlele vor fi o ediție limitată marcate cu numele persoanei care va adjudeca lotul.

Informaţii suplimentare, pe site-ul Casei Artmark.

Duminica lui Zaheu vameșul

Duminica a 32 a după Rusalii, prin Evanghelia ce este rânduită spre citire la Sfânta Liturghie, ne pune în evidență nouă, celor de azi, trăirile, sentimentele, gândurile și atitudinea unui om din vremea aceea, care primește promisiunea mântuirii de la Domnul Hristos: Zaheu – „maimarele vameșilor”. Auzind vameșul acesta de minunile Mântuitorului pe care le făcuse şi mai ales de minunea făcută puţin mai înainte, când a vindecat pe orbul din Ierihon, a dorit şi el să vadă și să-L cunoască pe Acela care vindeca numai cu Cuvântul şi da iertare păcatelor. Însă fiind mic de înălțime, nu putea să-L vadă pe Domnul, mai ales că Iisus era mereu înconjurat de mulţime mare de oameni. A alergat înainte pe drumul pe unde trebuia să treacă Domnul Hristos şi s-a suit într-un dud de unde putea să-L vadă când trece. Acum se întâmplă evenimentul ce ne atrage atenția: venind Domnul și cunoscându-i dorința sa ascunsă, privind către el, îl invită să coboare și-l anunță că astăzi va poposi „în casa lui”. Acest lucru uimește pe toți și îi scandalizează pe farisei: Ajungând Domnul în casa lui Zaheu, mulţime de farisei ziceau: „Iată a intrat să găzduiască la un om păcătos”. Dar Zaheu plin de bucurie şi încredere desăvârşită în Domnul Hristos a zis: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit”(Luca XIX,1-10). Sunt cuvintele prin care Zaheu își mărturisește smerenia și pocăința; cuvinte prin care își afirmă dorința de îndreptare; cuvinte prin care arată „mulțimii” că dorește să-L urmeze pe Hristos! Zaheu primește un răspuns și o promisiune măreață de la Domnul, cuvinte pe care fiecare dintre noi dorim să le auzim de la Mântuitorul: „Astăzi s-a facut mântuire casei acesteia pentru că și acesta este fiul lui Avraam. Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut!” (Luca XIX,9-10).
Ne întrebăm în mod firesc, pentru ce faptă Zaheu a fost binecuvântat cu „mântuirea lui și a casei sale”? Răspunsul este clar prezentat în Sfânta Evanghelie: Zaheu a dobândit mântuirea pentru că a dorit și a făcut ceva în sensul acesta. Zaheu cât a stat în „mulțime” nu putea să-L cunoască pe Iisus. A părăsit mulțimea, s-a desprins de ea, s-a ridicat deasupra ei prin efortul propriu, a mărturisit în felul său smerenia, pocăința, credința și dorința de îndreptare însoțită de promisiunea de schimbare în bine prin facerea de fapte bune. Deja în acest moment Zaheu trăia în altă stare, cea „plăcută lui Dumnezeu”. De aceea Iisus a poposit în casa, în inima, în viața lor curățindu-i și oferindu-le mântuirea!…

Astăzi noi nu trebuie să ne mai urcăm în vreun oarecare copac pentru a-L vedea, găsi și viețui împreună cu Domnul Iisus. Există alţi copaci în care ne putem ridica: pomii rugăciunii, Bibliei şi Liturghiei, pocăinţei şi faptelor bune. Astăzi nu doar îl vom vedea pe Mântuitorul Hristos, ci şi El ne va vedea pe noi aşa cum l-a văzut pe Zaheu, va veni și va poposi prin Sfânta Împărtășanie în fiecare dintre noi. Şi ne va spune şi nouă aşa cum i-a spus lui Zaheu: „Coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”, în inima ta, în mintea ta, în sufletul tău.

Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău

„Am senzația că trebuie să fur timp pentru vis…!”

„Timpul meu de singurătate” (Bacău, Editura Ateneul scriitorilor, 2018), volumul de povestiri al Oanei Mihaela Savin, îți zvârcolește din start curiozitatea. Timpul și singurătatea, noțiuni doldora de metafizică, zămislesc, firește, așteptări, speranțe ale voluptății intelectuale, orizonturi lacome de desfătări estetice și cognitive. Volumul dă în primul rând seamă despre ceea filosoful Ștefan Afloroaei numește a fi „distanța dintre a trăi și a exista” („Fabula existențială. Cu privire la distanța dintre a trăi și a exista și alte eseuri”, Iași, Polirom, 2018), sau „disponibilitatea omului de a se privi la un moment dat ca și cum și-ar fi străin”. (op. cit., pag. 11) Private, timpul și singurătatea autoarei au uneori accente dostoievskiene. În vreme ce unii cred că singurătatea este o pacoste care ne linșează ființarea autentică, ații o cultivă, o invocă, distribuind-o în rol de regeneratoare a ființei. La Márquez de pildă („Un veac de singurătate”, Iași, Editura Moldova, 1992), sin­gurătatea poate fi percepută din două perspective: ca privilegiu, atunci când este convertită în înţelepciune sau abilitate (vezi cazul Ursulei, care uitase ea însăşi că este oarbă) și ca dezumanizare, întrucât este, după cum apreciază romancierul, „opusul solidarităţii”. Oana Mihaela Savin îmbrățișează prima perspectivă, una care fusese cultivată și de Paulo Coelho („Manualul războinicului luminii”, București, Editura Humanitas, 2005), cel care spune că pentru o fiinţă raţională singurătatea nu este o traumă a fiinţării; dimpotrivă. Singurătatea înseamnă, în primul rând, privaţiune, iar prezenţa sa ar trebui să ne trimită către cultivarea relaţiilor cu semenii, pentru că omul este, mai ales, lumea sa socială: „Războinicul luminii a învăţat că Dumnezeu foloseşte singurătatea ca să ne înveţe convieţuirea”. (op. cit., p. 123)
De factură postmodernistă, cu o inserție a elementelor de jurnal (un fel de culise ale creației) în textura povestirilor, volumul confirmă percepția noastră: „Am tot vorbit, în ultimul timp, despre «necesarele mele clipe de singurătate». Aș zice, mai degrabă, un alt mod de repregătire interioară pentru conviețuirea în comun”. („Timpul meu de singurătate”, p. 114) „Absența timpului meu de singurătate mă obsedează”. (ibidem, p. 41) „Timpul meu de singurătate aproape că nu va mai exista. Căci ai mei, în marea lor dragoste față de mine, mi-l vor ucide zâmbind”. (ibidem, p. 6) „Nu am timp suficient pentru mine[…]. Mai mult ca oricând, însă, am senzația că trebuie să fur timp pentru vis…!”
Cele nouă „nuvele exemplare” (Petre Isachi) ale volumului – al căror proces de „primenire” este explicat în filele de jurnal – sfarmă canoanele genului, se odihnesc fericit în popasuri ale Eului auctorial care-și construiește ficțiunea (P.S.). Tonul scriiturii este frust: fără zorzoane, fără tinichele metaforice: „Victor s-a sinucis. Fără să mă întrebe, fără să-i pese”.(ibidem, p.39) Totul este fără fard: „Suntem, însă, prea bătrâni, prea goi, prea singuri…” (ibidem, p. 45). Cucerită de puterea introspecției – „De ceva vreme ador să «privesc» înăuntru-mi și să petrec timp cu mine” (ibidem, p. 45), simt că Oana Mihaela Savin va dezvolta povestirile acestui volum, după cum cred că, brodând inteligent pe leitmotivul singurătății, reflectând și asupra știutului gând al lui Nietzsche – „Se poate aprecia calitatea unui om după cantitatea de singurătate pe care o poate suporta” (s. n., I.F.) – ne va oferi și alte prilejuri pentru popasuri reflexive seducătoare.

Duminica a 4-a de peste an

La fel ca și în duminica trecută, Isus este surprins astăzi tot în satul său natal, Nazaret, continuându-și comentariul asupra fragmentului scripturistic luat din cartea profetului Isaia.
Vestea despre faima și puterea miraculoasă a lui Isus se răspândise foarte repede, în tot ținutul, astfel că în acea sâmbătă, sinagoga a fost nevoită să-și deschidă larg porțile pentru a-și primi copiii. Multe fețe noi, numeroase persoane din satele învecinate, au venit cu gândul, că Isus, cel pe care îl cunoșteau de mic, va face o minune și în mijlocul lor. Probabil cu toții trăiau în acele clipe unele sentimente de mândrie datorită faptului că Isus crescuse în mijlocul lor, era al lor, însă acest sentiment de mândrie, de uimire în cele din urmă, s-a transformat într-o ură care-i constrângea să-l ucidă pe Isus fără discuții.
Cel mai deranjant lucru pentru nazarineni a fost faptul că ei și-au dat seama că pe Isus nu-l pot anexa, nu-l pot utiliza, făcându-le măcar o minune, așa cum a făcut la Cafarnaum. Ei se așteptau la o demonstrație miraculoasă din partea concitadinului lor, însă nu vor primi aceasta. Refuzul acestora, în cele din urmă, și dorința nebună de a-l ucide, îi face să devină simbolul întregului Israel care căuta semne, care dorea miracole, reducând astfel credința la o chestiune pur fantastică.
Însă Isus, nu se lasă purtat de dorințele celorlalți, ci el apare ca fiind ultimul profet, vocea ultimă și perfectă lansată de Dumnezeu omenirii. Dar mulțimea, ca și în cazul profeților din vechime, refuză să ia în calcul cele spuse de Isus. Și așa cum profeții amintiți în Evanghelie, refuză să facă minuni în țara lor, iată că și Isus, refuză să mijlocească pentru nazarineni, și exclus fiind de aceștia, va deveni eliberatorul păgânilor. Pentru israeliți Isus era o piatră de scandal, o prezență iritantă și supărătoare, care trebuia înlăturată, la fel cum în trecut erau eliminați profeții și apelurile lor la credință și dreptate.
Însă Isus nu se descurajează, îşi dă seama că inima acestui popor nu s-a schimbat în urma morții ultimului profet, conștientizează că este nevoie de ceva mai mult pentru a-l face să se îndrepte, însă asta nu intra în planul lui Dumnezeu care se bazează doar pe iubire și libertate.
De multe ori rămânem uimiți si noi de împietrirea Israelului, însă privind la noi înșine oare nu descifrăm aceeași dorință ca a nazarinenilor de a trăi sau vedea un miracol? Oare nu trăim cu impresia că o minune ne-ar schimba perspectiva despre Cristos?

Pr. Roca Paul, Parohia Catolică „Sfânta Ana” Lespezi

Lebădă salvată de polițiștii locali

    FOTO: Centrul Regional de Ecologie Bacau

    Ceața abundență din ultimele zile a creat din nou probleme lebedelor. În special noaptea, dacă acestea sunt speriate și forțate să își ia zborul, se întâmplă uneori să se dezorienteze și să aterizeze la întâmplare.

    Două lebede au fost recuperate, una în zona localității Berești-Sascut și una pe str.Dumbravei în municipiul Bacău.

    Lebădă din Bacău a fost recuperată de către Poliția Locală, iar cea din Berești a fost găsită de un localnic și adusă la Bacău cu sprijinul Primăriei Sascut.

    Polițiștii locali erau în timpul serviciului de patrulare auto pe strada Dumbravei și s-au autosesizat cu privire la faptul că, în zona carosabilă, se afla o lebădă.

    Întrucât lebăda este o specie ocrotită de lege, agenții au procedat la ridicarea acesteia, fiind imediat informați reprezentanții Centrului Regional de Ecologie Bacău.

    Aceștia s-au deplasat la sediul Poliției Locale a Municipiului Bacău, au preluat pasărea și au eliberat-o în habitatul natural al acesteia, pe Lacul Bacău.

    Centrul Regional de Ecologie Bacau sfătuiește persoanele care găsesc animale sălbatice slăbite sau rănite să sesizeze aceste situații la numărul de urgență 112.

    Primarul Cosmin Necula: Bacăul reintră în normalitate cu gunoiul, restul localităților să-și plătească datoriile

      Criza gunoiului declanșată exact în urmă cu o săptămâna a luat sfârșit pentru municipiul Bacău în mod oficial, după negocierile de astăzi, dintre reprezentanții autorităților și prestatorii de servicii.

      Conform celor declarate de primarul Cosmin Necula, Bacăul va putea depozita deșeurile menajere în groapa de gunoi, împreună cu cele alte câteva localități care au achitat toate datoriile către ADIS.

      „Operatorul și-a asumat această decizie și sperăm că o va respecta”, a declarat primarul Bacăului. Acesta spune că va continuă demersurile pentru a-i determina și pe ceilalți primari din județ să-și achite datoriile.

      „Nu este normal că populația Bacăului să deconteze proasta administrare a unora și să sufere din această cauză” – a mai declarat primarul Necula, care a spus că apreciază modul în care subprefectul Valentin Invancea a acționat pentru deblocarea acestei situații.

      La negocierile de astăzi s-a decis să se transmită o instrucțiune de plată de către reprezentanţii ROMPREST către executorul judecătoresc pentru a se transferă suma de două milioane de lei către ECO SUD din suma totală de 2,7 milioane de lei ce urmează să fie plătită de către muncipiul Oneşti în data de 4 februarie.

      S-a mai hotărât și ridicarea de către ROMPREST a popririi pe contul ADIS aferent zonei ISPA (municpiul Bacău şi cele 22 de comune limitrofe).

      Vinerea trecută, ECO SUD a oprit activitatea, refuzând să mai proceseze gunoiul adunat din întreg județul.

      Pentru că o mare parte dintre primării nu și-au plătit datoriile către ROMPREST, firma a obținut blocarea conturilor ADIS și toți banii care intră în aceste conturi sunt virați la ROMPREST iar la ECOSUD nu a ajuns nici un leu.

      Primarul Bacăului a convocat Comitetul Local pentru Situații de Urgență (CLSU), care a luat mai multe măsuri, între care notificarea Prefectului Județului Bacău și a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență vizavi de situația de urgență creată atât la nivelul municipiului reședință de județ, cât și la nivelul întregului județ.

      Duminică, municipiul Bacău a reușit să obțină accesul la groapa de gunoi, întrucât avea datoriile achitate. Alte câteva localități fără datorii au primit și ele acceptul de a depozita deșeurile menajere.

      Femeile social-democrate s-au întâlnit în Iași

        Organizația Femeilor Social-Democrate din Iași a organizat vineri, 1 februarie, începând de la ora 14, dezbaterea „Alegerile europene, oportunități și provocări”. Evenimentul are loc la Congress Hall din complexul Palas.

        La dezbatere participă membri ai Guvernului României, parlamentari și reprezentante ale organizațiilor PSD din județele Bacău, Botoșani, Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Iași, Neamț, Suceava, Tulcea, Vaslui şi Vrancea.

        „Temele abordate sunt legate de plasarea României în contextul European actual, exercitarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene și importanța alegerilor parlamentare europene care vor avea loc la sfârșitul lunii mai din acest an”, a declarat Gabriela Gurău, președinta organizației de femei a PSD Bacău.

        Pași pentru pregătirea vizitei papei Francisc la Iași

          Au trecut deja aproape trei săptămâni de la anunțul oficial că papa Francisc va face o călătorie apostolică în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019. Pe parcursul celor trei zile, Sanctitatea Sa va vizita oraşele Bucureşti, Iaşi şi Blaj, precum şi sanctuarul marian de la Şumuleu-Ciuc.

          Preasfințitul Petru Gherghel, într-o postare pe Facebook, a spus referitor la mesajele din ultima perioadă: „Am primit multe mesaje în aceste zile, mesaje prin care v-ați manifestat entuziasmul și speranța întâlnirii cu Sfântul Părinte. Vă mulțumesc pentru toate aceste mesaje și semne de afecțiune față de urmașul sfântului Petru și vă îndemn să vă rugați pentru ca «să mergem împreună», păstori și turmă, și să-l lăudăm pe Dumnezeu atunci când papa va fi în mijlocul nostru!”

          Întâlnire de lucru pentru mobilizare generală în vederea vizitei papei Francisc

          La Episcopia Romano-Catolică din Iași, a avut loc marți, 29 ianuarie, o întâlnire cu privire la o mobilizare generală în întreaga Dieceză de Iași, pentru a face posibil ca să vină la întâlnirea cu papa Francisc toți cei care doresc. PS Petru Gherghel, episcopul Diecezei de Iași, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, dar și aproximativ 50 de preoți din toată dieceza au fost prezenți la această întâlnire.
          În cadrul întâlnirii s-a prezentat comisia centrală de organizare, dar și diferitele sectoare de coordonare în dieceză, cum ar fi sectoarele: voluntari, copii, tineri, familii, tehnic, bolnavi și persoane în vârstă.

          Credincioșii de alte confesiuni se pot înscrie și ei în aceste parohii, unde vor primi mai multe informații despre cum pot ajunge la evenimentul vizitei papei Francisc de la Iași.

          „Ştiind exact zilele venirii papei Francisc în România, 31 mai – 2 iunie, se preconizează pentru venirea papei la Iaşi ziua de 1 iunie, iar locaţia cea mai potrivită pentru aceasta ar fi piaţa din faţa Palatului Culturii. Totodată s-a reamintit faptul că programul vizitei nu este definitivat, fiind încă în discuție. S-a readus în discuţie dorinţa ca evenimentul să fie cât mai deschis pentru toată lumea, nu doar pentru catolici. Preoţii întruniţi la Iaşi au oferit mai multe informări din partea comunităţilor. Există un nivel ridicat de aşteptare a papei Francisc. Foarte mulţi creştini doresc să participe. Amintindu-se de măsurile de siguranţă sporite cu ocazia vizitei papei Francisc, s-a discutat despre faptul că va fi un spaţiu în apropierea altarului în care se va afla papa Francisc, unde să se poată intra doar pe bază de invitaţii şi bilete gratuite, obţinute în urma cererilor făcute din partea parohiilor din Dieceza de Iaşi, prin care să fie specificat numărul de bilete dorite. Se aşteaptă până la sfârşitul lunii februarie aceste informaţii.”
          părintele Adrian Blăjuţă, purtător de cuvânt al Episcopiei Romano-Catolice de Iași

          Pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice din Iași, www.ercis.ro a fost creată o secțiune specială dedicată vizitei papei Francisc în România. (C.L.)

          Exercițiu de salvare pe pârtia de schi de la Slănic Moldova

            Ieri, 31 ianuarie, pompierii salvatori băcăuani în cooperare cu Serviciul Județean de Salvamont Bacău, au desfășurat un exercițiu cu forţe şi mijloace în teren, privind gestionarea unor situaţii de urgenţă ce pot apărea, la Pârtia de Schi Nemira, din orașul Slănic Moldova.

            Exerciţiul a avut drept scop antrenarea forţelor participante în vederea reducerii timpilor operativi de intervenţie şi derularea operaţiunilor în condiţii de siguranţă, pentru evitarea riscului de accidente în rândul personalului de intervenţie.

            De asemenea, prin intermediul acestui exerciţiu s-au urmărit însuşirea misiunilor şi atribuţiunilor ce le revin structurilor participante în cazul intervenției la mijloace de transport pe cablu, verificarea viabilităţii concepţiei de acţiune a forţelor de intervenţie şi măsurilor ce se impun pentru salvarea de persoane și lichidarea unui incendiu, precum și verificarea modului de cooperare între structurile de intervenţie în astfel de situaţii de urgenţă.

            Adolescentă dispărută. Haideți s-o găsim!

              Poliţiştii din Bacău caută o minoră, de 14 ani, care a plecat de la domiciliu. Persoanele care pot oferi informaţii ce pot conduce la găsirea ei sunt rugate să sune la numărul unic de urgenţă 112.

              Poliţiştii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău au fost sesizaţi despre dispariţia minorei CÎNDIŞTEANU ALISA MIHAELA, de 14 ani. Aceasta a plecat de la domiciliul său, din oraşul Comăneşti, la data de 27 ianuarie a.c. şi nu a mai revenit până în prezent.

              Aceasta are o constituţie atletică, 1,70 m înălţime, aproximativ 55 kg, faţa ovală, păr şaten, lung până la umeri, ochi căprui, ten deschis, fără semnalmente particulare şi fără a se cunoaşte articolele vestimentare cu care era îmbrăcată în momentul plecării de la domiciliu.

              De asemenea minora nu are telefon mobil şi nici acte de identitate asupra sa.

              Persoanele care pot oferi informaţii care să conducă la găsirea minorei sunt rugate să sune la numărul unic de urgenţă 112 ori să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie.

              Noutățile legislației fiscale în seminar la Filiala CECCAR Bacău

              Profesioniștii contabili, membri ai Filialei Bacău a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), s-au întâlnit din nou cu specialiști ai Administrației Județene a Finanțelor Publice (AJFP) și au analizat ultimele noutăți ale legislației fiscale.

              La seminarul moderat de Radu Mihai Faghiean, președintele filialei CECCAR, au participat Elena și Bogdan Bărbieru – consilieri superiori la AJFP. „Cu o parte dintre profesioniștii contabili – a spus Elena Bărbieru – ne-am întâlnit și la sediul Administrației Fiscale, dar acum am adus la zi materialele pe care le-am prezentat atunci. Pentru Ordonanța guvernamentală de urgență 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, nici acum nu am primit normele de aplicare. Însă când vor veni, le vom dezbate. Noi am primit deja întrebări de la profesioniștii contabili pe tema modificărilor legislative, așteptăm și altele și le transmitem la ANAF”.

              Modificările apărute la actele normative din domeniu sunt și acum destule, astfel încât profesioniștilor contabili le sunt utile astfel de întâlniri cu reprezentanții AJFP.

              Și la această reuniune au fost prezentate modificări referitoare, între altele, la Codul fiscal, impozitul pe venit, impozitarea activităților din construcții, a veniturilor din agricultură și a activității asociațiilor fără personalitate juridică. De asemenea, s-au făcut precizări referitoare la TVA, la accize și impozitele și taxele locale, dar și la restituirea de taxe deja încasate.
              Alte precizări au fost făcute cu privire la termenele și modalitatea pentru depunerea unor declarații fiscale obligatorii.

              „Invitații din partea ANAF – a precizat Radu Faghiean – au răspuns întrebărilor puse de auditoriu și au clarificat, de exemplu, aspecte privind impozitul pe venit la facilitatea acordată angajatorilor care desfășoară activitate în construcții și au angajat persoane fizice cu contract individual de muncă și salariu minim de 3.000 de lei. Dar, s-a discutat și despre TVA”.

              Am primit și cu Steaua!

              Gazdă bună, CSM Bacău a început 2019 cu o înfrângere pe teren propriu în fața vice-campioanei Steaua București. Miercuri, în etapa a 15-a din Liga Zimbrilor, „CSMeii” au cedat cu 30-26 (16-14) întâlnirea cu Steaua, în ciuda faptului că startul meciului a fost favorabil echipei antrenate de Eden Hairi. Băcăuanii au condus cu 5-2 (min. 8), 10-8 (’19) și 11-10 (’22), însa finalul primei reprize i-a găsit pe oaspeți cu un avantaj de două goluri.

              Plusul de valoare al vice-campioanei a făcut ca avansul să ajungă la un moment dat de +7 (min. 48), sfârșitul partidei consemnând o victorie la patru goluri diferență. Băcăuanii se pregătesc de alte două partide dificile. Duminică, 3 februarie, de la ora 18.30, CSM Bacău se va deplasa la Focșani, pentru jocul cu gazdele de la CSM 2007, pentru ca miercuri, 6 februarie, de la ora 18.00, să primească vizita liderei CSM București, care vine după înfrângerea surprinzătoare suferita în fața Făgărașiului!

              CSM Bacău: Tamaș, Freiwald, Crăciunescu- M. Cotinghiu 6 goluri, Păunescu 5, Păunică 3, Tărîță 3, Sadovyi 3, Maksimov 2, Drăgan 1, Serhel 1, Juverdianu 1, Tudorancea 1, Gal, Bologa, Dascălu.

              Steaua: Babasafari, Merlă- Vujic 10 goluri, Vegar 5, Georgescu 5, Grbovic 3, Roșu 2, Aslanian 2, Florea 2, Răpciugă 1, Johannson.
              Celelalte rezultate din etapa a 15-a: Doborgea Sud- HC Buzău 30-22 , Minaur- Dunărea Călărași 31-32, CSU din Suceava- Potaissa Turda 21-22, CSM Făgăraș- CSM București 29-24, U Cluj- CSM Focșani 2007 18-24. Meciul Poli Timișoara – Dinamo urma să se dispute aseară.

              Clasament Liga Zimbrilor

              1. CSM București 14 11 1 2 391-323 34p.
              2. Dobrogea Sud 15 11 0 4 427-360 33p.
              3. Dunărea Călărași 15 10 3 2 441-397 33p.
              4. Potaissa Turda 15 9 3 3 429-395 30p.
              5. Steaua București 15 9 2 4 429-325 29p.
              6. CSM Focșani 15 8 1 6 404-368 25p.
              7. Poli Timișoara 14 7 4 3 371-349 25p.
              8. Dinamo București 13 7 3 3 395-353 24p.
              9. Minaur Baia Mare 15 6 3 6 444-429 21p.
              10. CSM Făgăraș 15 4 2 9 363-402 14p.
              11. CSM Bacău 15 4 0 11 402-448 12p.
              12. CSU Suceava 15 3 2 10 353-416 11p.
              13. HC Buzău 15 2 0 13 365-426 6p.
              14. U Cluj 15 0 0 15 367-520 0p.

              Programul etapei a 16-a (sâmbătă, 2 februarie): CSM București- U Cluj, Dunărea Călărași- Dobrogea Sud (ora 17.30, TVR1), Steaua- Minaur (ora 17.30, TVR2). Duminică, 3 februarie: Dinamo – CSU din Suceava, HC Buzău- Poli Timișoara, Potaissa Turda- CSM Făgăraș, CSM Focșani 2007- CSM Bacău.

              În bârlogul „tigroaicelor”

              Știți cum zic italienii: nu e doi fără trei. Numai că, după succesele cu Sliedrecht și Dinamo, voleibalistelor de la Știința Bacău le va fi greu, foarte greu să obțină a treia victorie consecutivă în acest debut de 2019. Și asta pentru că astăzi, studentele vor intra în bârlogul „tigroaicelor” de la CSM București.

              O adversară care a pierdut un singur meci în această ediție de campionat: cel disputat contra celuilalt colos al Diviziei A1, Alba Blaj. „Știm cu toții cine este CSM București. Dar asta nu înseamnă că de-acum nu mai trebuie să ne prezentăm doar pentru că Bucureștiul este favorită. Mergem să jucăm”, a declarat antrenorul Științei, Florin Grapă, care a adăugat: „De obicei spun că nu mă deranjează dacă jucăm prost atât timp cât câștigăm.

              Ei bine, vineri, cu CSM București, tot ceea ce-mi doresc este să jucăm cât mai bine pentru că dacă facem un meci prost nu avem chiar nicio șansă”. Băcăuancele s-au deplasat în capitală cu lotul complet. După jocul cu CSM București, stuidentele vor avea parte de un alt examen dificil. DE data aceasta, cu caracter internațional: marți, 5 februarie, de la ora 17.00, pe teren propriu, cu cehoaicele de la Olomouc, în prima manșă a „sferturilor” Cupei CEV.

              Celelalte meciuri din etapa a 12-a a Diviziei A1 (sâmbătă, 2 februarie): „U” NTT Data Cluj- Alba Blaj, Dinamo București- CSM Lugoj. Belor Galați și CSM Târgoviște stau.

              Clasament

              1. Volei Alba Blaj 9 9 0 27-1 27p.
              2. CSM București 9 8 1 24-5 23p.
              3. Știința Bacău 9 6 3 19-9 18p.
              4. CSM Târgoviște 10 6 4 20-14 18p.
              5. Agroland Timiș. 8 3 5 12-3 10p.
              6. CSM Lugoj 9 4 5 13-18 11p.
              7. „U” NTT Cluj 9 3 6 9-18 9p.
              8. Dinamo București 9 2 7 9-23 7p.
              9. Belor Galați 10 0 10 1-30 0p.

              Pagina 1

                Ei iacă!

                Azi se reia campionatul Ligii I la fotbal. Ei și? Ei iacă, vorba lui Ionel Teodoreanu. Iar Teodoreanu se pricepea la fotbal. Drept dovadă, el a fost cel care l-a gratulat pe Iuliu Baratki cu apelativul de „Minunea Blondă”. Ne lipsește azi un Baratki așa cum literatura duce dorul unui Teodoreanu; Ionel sau Păstorel, alegeți dumneavoastră.

                Baratki! Despre el, toți cei care l-au prins jucând, de la Tinel Stănescu la Gică Constantin, spuneau că făcea ce dorea cu mingea. Nu întâmplător, axa valorică a fotbalului românesc i-a cuprins, în timp, pe Baratki, Dobrin Balaci și Hagi. După antrenamente, „Minunea” îi punea pe copiii Giuleștiului să tragă cu creta o dungă groasă de-a lungul barei transversale, dungă pe care reușea să o șteargă apoi cu șuturile sale de poveste. De poveste este și „dubla” de la Cluj, din Cupă. O stiți? Ne-a spus-o Ioan Chirilă, în „Glasul roților de tren”. Rapidul era condus la pauză cu 2-0.

                Moment în care unul dintre apropiații echipei, inginerul Ungureanu de la CFR a intrat în vestiar și s-a plâns: „Măi băieți, iar mi-o făcurăți. O să ajung să mi se interzică deplasările alături de voi. Cică vă port ghinion”. Ungureanu a oftat: „Uite, vă dau câte o mie de lei de om dacă reușiți să egalați”. Moment în care „Giussi” Baratki a replicat: „Stați liniștit, dom’inginer. Egalăm în zece minute. Și fără să ne dați vreun ban.

                Așa, doar de amorul artei”. Și de amorul artei, imediat după pauză s-a facut 2-2. Autorul golurilor? Ce întrebare: Baratki. După al doilea gol al lui „Giussi”, colegul său de echipă, hâtrul Ionică Bogdan zis și „Berilă” a strigat spre tribune: „Cât e timpul, oameni buni?”. La care, un spectator din primele rânduri, consultându-și ceasul de buzunar, a răspuns, făcându-l pe „Berilă” să-nțeleagă că are privilegiul de a juca în echipă cu…Mafalda: „Au trecut nouă minute”.

                Nouă minute și vreo 80 de ani. Azi se reia campionatul Ligii I. Ei și? Ei iacă!

                Viaţa între două expoziţii

                Ioan Măric, artistul plastic naiv, cunoscut în toată lumea, de la Carpaţi, Alpi şi până la Urali, cu cea mai bogată şi valoroasă creaţie, a debutat în anul 1961 cu o artă izvorâtă din lumea fabuloasă a satului românesc, din tradiţiile şi obiceiurile lui. În cei aproape 60 de ani de activitate, „Bădiţa” Măric a deschis peste 200 de expoziţii personale şi 3000 de grup sau colective, în Bacău, în ţară, cât şi ţări de pe cinci continente, ducând arta şi numele Bacăului, numele României pe toate meridianele, talentul fiindu-i recunoscut şi apreciat cu impresionante premii, medalii şi diplome, devenind Cetăţean de Onoare al comunei Mărgineni, al municipiului şi judeţului Bacău, iar prin expoziţii, achiziţii ale unor muzee şi colecţionari privaţi din întreaga lume a devenit Cetăţean al Lumii. Despre Ioan Măric s-au scris tomuri întregi, a fost preferatul criticii de specialitate, a fost eroul şi personajul a numeroase televiziuni, s-au făcut filme despre viaţa şi arta lui.

                Dragoste la a doua vedere

                Ioan Măric este hărăzit succesului şi norocului. Din cei 60 de ani artă, 50 i-a petrecut împreună şi alături de consoarta sa, Niculina, care l-a înconjurat cu dragoste şi înţelegere. A fost începutul unei vieţi şi a unei cariere exemplare, împreună cu aleasa inimii, pe care a cunoscut-o în 1964, la Soci, comuna Pânceşti, ea tehnician agronom, el mecanic agricol. „Atunci nu stătea de vorbă cu mine, eram «unsuros»”, îşi aminteşte Ioan Măric. A făcut armata, s-a întors în Luncani, în satul natal, urmând Şcoala Populară de Artă, la clasa pictorului Ilie Boca, Liceul de Artă, la clasa profesorului şi artistului Gheorghe Velea. Întâmplare? Destin! Pe stradă o reîntâlneşte pe Niculina. Era în noiembrie 1968. Dragoste la a doua…vedere. Pe 24 ianuarie, anul următor, merg la primărie, pe 26, la biserică. Doamna Niculina se mută cu zestrea la Luncani şi cu serviciul la CPL, alături de soţ, devenind, după cum spune Ion Măric, „şefa”, ministru de finanţe şi primul critic al artistului naiv.

                „Are ochi, a învăţat repede, s-a format, ştie compoziţie, gama de culori, am început să discutăm împreună fiecare lucrare. Mă atenţionează, uneori pune piciorul în prag…«Şefa» a devenit pentru mine model, sprijin de nădejde, ne simţim bine şi în siguranţă împreună. Mereu împreună, 50 de ani nu ne-am lipsit”, spune sugubăţ „Bădiţa” Măric.

                În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică

                Nimic nu a lăsat la voia întâmplării Doamna Niculina, chiar şi atunci când „Bădiţa”, în naivitatea lui şi a artei pe care a promovat-o cu dragoste şi talent, avea impresia că unele lucruri mai cad şi din cer! 50 de ani de viaţă împreună, 50 de ani în care arta plastică le-a deschis porţile consacrării, sute de expoziţii în Bacău, în România şi în lume le-a adus fericire şi lumină. În toţi aceşti ani, „consoarta” Niculina l-a însoţit peste tot, în ţară şi în străinătate, netezindu-i drumul cu vorba şi fapta, fiind omul din umbră, în timp ce Bădiţa Măric strălucea în lumina reflectoarelor, în faţa camerelor de luat vederi. Au împărţit împreună bucuriile şi necazurile, s-au iubit şi s-au respectat.

                Şi viaţa a continuat, între un vernisaj şi o călătorie la Bruxelles sau Paris, au înfiat un copil, un copil mai mare, Adrian avea 17 ani, astfel că viaţa lor a căpătat şi alt sens. Au devenit părinţi, Adrian s-a dovedit un copil bun, s-a căsătorit cu Adriana, au doi copii, două fete, Ioana şi Alexandra, Ioana are deja un băiat, astfel că soţii Măric au devenit străbunici.
                Ioan Măric este un luptător, Doamna Niculina i-a stat alături, astfel că „naivul” Măric a mai înregistrat un record, la 70 de ani a devenit cel mai în vârstă student al Facultății de Arte Vizuale și Design a Universităţii de Artă „George Enescu”, Iași, fiind decan de vârstă, absolvind-o cu notă maximă.

                „Nu cred să existe vreun Bădiță mai împlinit ca mine”

                Acum, la 50 de ani de la de când au spus DA în faţa preotului şi a ofiţerului de stare civilă, în semn de preţuire şi dragoste, Măric – soţul i-a dăruit Doamnei Niculina ce altceva decât o mare expoziţie, o „retrospectivă” cu cele mai frumoase tablouri din patrimoniul familiei Măric, oferite şi publicului, ca dar de suflet. Vernisajul „retrospectivei” de artă şi a „retrospectivei” de viaţă, au avut loc la Galeria HOL a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, joi, 31 ianuarie, ora 12.00, la care a participat un numeros public, prieteni, colegi, emoţionante mesaje de felicitare transmiţând Sorin Braşovranu, preşedinte al Consiliului Judeţean, Luminiţa Coşa, prefect al Judeţului Bacău, Primăria Bacău, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură şi artă.

                „Pe 24 ianuarie, și familia noastră a sărbătorit un fel de «unire»: 50 de ani de căsnicie alături de soția mea, Niculina. Dar sărbătoarea noastră n-ar fi fost întreagă, dacă n-am sărbători-o alături de dumneavoastră, prietenii noștri de peste tot, cu această retrospectivă de artă naivă, pe care o dedic consoartei Niculina, care, în tot acest timp, a fost cel mai sever critic de artă al meu, cel de-al treilea ochi, cum se spune. Aspră ca o soacră când nu-i place vreun detaliu, generoasă și blândă, când mă întrec în dibăcie. Tovarăș de viață, prietenă, gospodină, bunică și străbunică. Datorită ei, numai de pozne mă țin când pictez. Și nu cred să existe vreun Bădiță mai împlinit ca mine”, a spus emoţionat, cu lacrimi în ochi, sărutând mâna Doamnei Niculina, alături de care a cunoscut fericirea şi consacrarea.
                Cu braţele pline de flori, Doamna Niculina s-a lăsat copleşită de emoţie: „Nu-mi pot stăpâni lacrimile de fericire, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi, cum mereu ne-aţi înconjurat cu dragoste, cu dumneavoastră nu am niciodată singuri. Am avut împreună o căsnicie frumoasă, ne-am bucurat de nepoţi şi strănepot. Îi mulţumesc lui Măric pentru tot ce mi-a dăruit în cei 50 de ani: dragoste, alinare în clipele grele, încredere şi respect. Este un om bun, minunat, alături de care îmi voi petrece toată viaţa pe care Dumnezeu ne-o va dărui.”

                Despre arta lui Ioan Măric au vorbit Iulian Bucur, critic de artă, prof.dr. Aurel Stanciu şi „maestrul” Ilie Boca.
                Acum a fost momentul unui popas. Un popas de numai o zi, ziua când soţii Măric au sărbătorit 50 de ani de căsnicie. Viaţa merge înainte…

                La mulţi ani, Doamnă Niculina!
                La mulţi ani, „Bădiţă”!
                La mulţi ani, familiei Măric!

                „Născut în lumea povestirilor sale, civilizației țărănești, Ioan Măric a fost hărăzit şi împovărat cu obligația de a fi povestitor hâtru cu mijloacele picturii. Conștiincios şi foarte muncitor, s-a dedicat cu pasiune. A fost elev al Școlii Populare, unde și-a descoperit aceste puteri, a urmat şi Liceul de Artă, la seral. Întâmplările multe ale vieţii sunt subiecte ale picturii sale organizate după regulile spectacolului plastic, cu putere de expresie, desen spontan, sigur şi dinamic, o culoare nuanțată. Măric este în plină putere de creaţie, o conştiinţă a locului.”
                Ilie Boca, pictor

                „Pictura lui Ioan Măric este o poveste. Dar nu o poveste spusă în linişte la gura sobei, în nopţi nesfârșite de iarnă, ci o poveste spusă
                ziua în amiaza mare, strigată pe ulițe, printre case şi fântâni, cântată la horă sau la șezători. Satul pictat de Ioan Măric este un sat al veșniciei, al sărbătorii perpetue, al bucuriei nestăvilite de a trăi.”
                Maria Urma, profesor PhD. Arhitect, Decan al Facultății de Arte vizuale și Design, Universitatea de Artă „George Enescu”, Iași.

                „Privindu-l şi ascultându-l pentru prima dată pe Ioan Măric vorbind despre operele sale, am înțeles un lucru în plus despre artă. Deşi am cunoscut generații întregi de artişti din toate ariile şi le-am parcurs şi observat cu atenţie lucrările, simplitatea şi autenticitatea mesajului lui I.M. m-au făcut să adaug un criteriu suplimentar de analiză profesională. Este vorba despre un element crucial, trecut uneori cu vederea nepermis de uşor: momentul în care te poți transpune cu uimire şi onestitate în opera ta, ca şi cum ceea ce ai conceput are o viață proprie care merită explorată la nesfârșit, cu ochi proaspeți şi curioși.”
                Prof. univ.dr. Copel Moscu

                Povestea de vineri: Teoria opincilor

                Pe la 1895, un anume doctor Gheorghe Crăiniceanu publica o lucrare numită „Igiena țăranului român”. Lucrarea ne prezintă o imagine a traiului locuitorilor din mediul rural al zonelor locuite de români și este interesantă atât sub aspect documentar, cât și pentru că ne permite să facem o comparație cu situația din zilele noastre.

                Bunăoară, capitolul dedicat încălțămintei prezintă preferința țăranilor pentru opinci în dauna ciubotelor, preferință determinată atât de diferența de preț, cât și de modul în care se așează pe picior și ajută omul să nu alunece. Ciuboțele se purtau mai ales la sărbători, opincile, zilnic, ne spune autorul, subliniind, însă, că vara țăranii merg desculți. În unele zone, femeile, deși merg desculțe, poartă ciorapi de lână fără căpută, de la genunchi până la glezne.

                Opincile se purtau cam peste tot în zonele locuite de români, și, uneori, erau cerute și de ostași, în locul cizmelor. Zice doctorul Crăiniceanu că, în Bosnia, soldații dintr-un regiment majoritar românesc, neputând să urce munții destul de bine pentru a lupta contra răsculaților, au cerut opinci de la superiori și, primindu-le, au învins repede inamicii.

                La 1883, s-a încercat introducerea galenților – pantofii de lemn – propunându-se cumpărarea a 500 de perechi din bani publici și împărțirea lor prin comune, pentru ca lumea să se obișnuiască. Inițiativa n-a avut succes, deși copiii și femeile, în special, mergeau iarna desculți prin zăpadă.

                Obiceiul acesta de a umbla desculț îl deranjează cumplit pe doctor, care deplânge sărăcia care îi face pe mulți țărani să nu-și poată permite nici măcar opinci. Dar, nu numai sărăcia, ci și obișnuința sau „semeția” sunt considerate vinovate pentru asta.

                „Dar fetele mari chiar fac o vervă din aceea că umblă iarnă desculțe, arătând că ele sunt tari, nu se sfiesc de frigul iernei. […] Și când, atinse de urmările acestor fudulii nepricepute, stau trântite în pat, nici pe departe nu bănuiesc răceala, ci cred în duhuri necurate, în «cele miluite» care au pocit-o și i-au luat puterea de la picioare de nu mai pot umbla și atunci aleargă de la popă la vrăjitoare sau la babele meștere”, scrie autorul.

                El opinează că dacă excursionistii din munții din Germania sau alte țări ar recurge la foloasele opincilor în drumeții, s-ar auzi de mai puține căderi în prăpăstii. Dar opincile nu-s bune mereu: au dezavantajul, față de cizme, că trag umezeală și odată udate picioarele, greu îți mai vine să te încalți și să te descalți, iar din cauza lenii, mulți țărani dorm încălțați. Totuși, deși portul opincii e mai comod, romanul alege bucuros și cizma „când e în stare a și-o cumpără”:

                „Fă de exemplu pe vreun țăran primar şi vei vedea cum se aruncă la cisme şi cum îi place şi lui a se fuduli cu ele printre domni. Cunosc apoi sate în care ar fi o ruşine, dacă cineva nu s-ar duce la biserică în cisme, ci în opinci. Scuza celor ce prefer a se duce la cârciumă în loc de biserică, este des aruncată pe neavere de cisme, pe când la birt, zic ei, se pot duce şi în opinci.”

                Să încheiem cu un „sfat” citat de doctorul Crăiniceanu, care zice că l-ar fi citit într-un calendar de la 1848: «Mijloc de a purta cineva cisme şi pantof în vreme de zece ani şi mai bine»:

                „După ce ţi-a adus cismele sau pantofii, să le ungi cu untură de pește peste tot, pe urmă să pui pe talpa lor tibişir şi după aceasta să le înfăşori în patru hărții groase. Vrând să ieși, să nu le pui în picioare, ci să le iei la subţioară, sau mai bine pune-le în buzunar, dacă încap; astfel poţi să le porţi 10-12 ani şi mai multă vreme încă, şi vor fi totdeauna ca noi”.

                Iaşiul sau Iaşul?

                Dilemă veche

                Dacă am desena o hartă a repartiţiei celor două forme pe teritoriul României, am fi obligaţi să marcăm zona judeţului Iaşi (de fapt, a municipiului) ca promotoare a variantei fără i (Iaşul) şi cea a restului ţării, unde ar trebui să existe forma cu i: Iaşiul. Curios este însă că în Oltenia-Muntenia se află două toponime compuse, scrise fără i: Gura Iaşului, respectiv Valea Iaşului şi care „reproduc numele dat alanilor, după secolul al IX-lea” (Al. Rosetti, Istoria limbii române, 1986, p. 218). „Forma Iaşi – consideră acelaşi lingvist – ar fi un plural, ca toponimicele Bulgari, Ruşi, Sârbi, de la nordul Dunării” (Resturi de limbă scito-sarmată, în „Viaţa românească”, extras, 1930, p. 9).

                „Iaş – crede A. Philippide – este un singular analogic după pluralul Iaşi” (Originea românilor, I, 1925, p. 730). De-a lungul timpului, găsim serii întregi de variante: Iassi, Iassy, Iasy, Iaşăi, Iaşe sau Eşii (1776), Eaşii (1837) ş.a. (Tezaurul toponimic al României. Moldova, I, 1991). Lucian Predescu ia în calcul şi varianta „Eşii – la plural” (Enciclopedia României, 1940). Ar rezulta o formă pietrificată „Iaşi”, care se va comporta ca un singular, asemenea pluralelor formale Bucureşti, Luncani, Ploieşti etc.
                Lipsa lui i e posibil să fi fost alimentată de vechea dispută dintre şcoala filologică ieşeană (a se vedea conservatorismul de azi în perpetuarea formelor – motivate istoric – sunt şi î) şi cea bucureşteană: consoana ş se rosteşte muiat în sudul ţării (cu un i sau e după ş şi j) şi dur în Moldova.

                Vocea presei

                Am consultat lucrările de istorie a jurnalismului românesc şi am constatat variabile în utilizarea aceluiaşi cuvânt: fie la plural („Iaşii”, 1890/1925), fie la singular, cu i (mai rar, ca în titlul „Flacăra Iaşiului”, deşi în 2000, seria nouă a aceleiaşi gazete va renunţa la i) sau fără i: „Iaşul socialist” (1919), „Iaşul medical” şi „Iaşul sindical” (1925), „Iaşul” (1931), „Iaşul nou” (1950), continuat de „Iaşul literar” (1954).

                Capitala de la Iaşi

                Cu îndreptăţire urbea de pe cele şapte coline se situează între primele oraşe româneşti. În 1937, o ilustrată a Editurii „Socec” numea „Iassy sau românescu[l] Iaşii” „oraş al redeşteptării naţionale prin cultură”, iar în 1958 filateliştii marcau centenarul emiterii primelor mărci poştale la Iaşi, „vechea capitală a Moldovei”.

                În primul număr pe 2019, o revistă a locului, „Cronica veche”, informează: „Luni, 14 ianuarie, asociaţia Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei şi-a lansat un proiect cu zece zile înainte ca preşedintele României să-i confere Iaşiului titlul de capitală istorică” (Nicolae Turtureanu). Cu o pagină mai departe, dăm de aceeaşi formă academică: „Ascensiunea Iaşiului către statutul de capitală istorică” (Traian D. Lazăr, p. 3).

                Şi totuşi: Iaşiul sau Iaşul?

                Academia Română, prin Institutul de Lingvistică, stabilise încă din 1982: „Iaşi, art. Iaşiul; n.1. ieşean” (DOOM1, cap. „Nume proprii geografice şi nume de locuitori”). Acel i final se suprimă doar la derivate: „Gorj, Iaş-i dau gorjean, ieşean” (Ioana Vintilă-Rădulescu, DIN, 2009). Logica e simplă: pentru articulare, se preia în totalitate cuvântul de bază şi se ataşează articolul hotărât enclitic -l, prin vocala de legătură -u-. Câtă vreme nu admitem *Bucureştul, *Ploieştul etc., trebuie să acceptăm forma cu i: Iaşiul.

                Efecte colaterale

                Un detaliu aparent minor poate avea efecte majore: între fonturi, litera I (majusculă, deci) este identică cu l (minusculă, deci), încât un banner cu înscrisul „Parcul Copou – mândria Iaşului” falsifică realitatea (laşul nu va fi mândru…).

                Astăzi se ia o decizie în criza gunoiului

                  Astăzi se va șți dacă se va relua adunarea deșeurilor menajere în cele 48 de unități administrativ-teritoriale în care acest serviciu a fost suspendat în urma deciziei operatorului gropii de gunoi de a sista activitatea din cauza datoriilor înregistrate de beneficiarii serviciilor.

                  Precum se știe, vinerea trecută, ECO SUD a oprit activitatea, refuzând să mai proceseze gunoiul adunat din întreg județul. Duminică, municipiul Bacău a reușit să obțină accesul la groapa de gunoi, întrucât avea datoriile achitate. Alte câteva localități fără datorii au primit și ele acceptul de a depozita deșeurile menajere.

                  „Problema nu s-a încheiat întrucât există 48 de localități, între care trei orașe mari, care au creanțe de peste 10.000 de lei”, a spus primarul Bacăului, Cosmin Necula, în deschiderea ședinței Consiliului local de ieri. Acesta a criticat, încă o dată, modul în care ADIS a gestionat această problema, permițând unor localități să acumuleze datorii de peste un an și jumătate.

                  „Dacă nu-ți place ADIS, plătești și apoi te judeci, a spus Necula, dar nu se poate să spui că nu ești de acord cu contractul semnat cu ADIS pentru că a fost semnat de primarul dinaintea ta. Și noi am fost în situația în care am majorat taxa de salubrizare pe o hotărâre votată în vremea fostei administrații”. Acesta a spus că Guvernul a alocat, la finele anului trecut localităților din județ bani pentru a rezolva anumite probleme.

                  „Nu mi se pare normal ca, în loc să-ti plătești datoriile, să faci petreceri de Revelion”, a spus Necula. Primarul a spus că va urma o ședință extraordinară a Consiliului local în care se vor discuta exclusiv probleme legate de situația deșeurilor menajere, pentru că deja au fost demarate anumite proceduri legale pentru a se ieși din impas.

                  Bogdan Seto, directorul executiv demisionar al ADIS, a recunoscut că problemele nu au fost create de muncipiul Bacău. „Problemele adevărate au început în decembrie 2018, la Moinești”, a spus el.

                  Petreceri, concerte și nu numai

                  Dacă e weekend, e motiv de voie bună. În acest sens aflăm cele mai bune metode de distracție. Astfel, pentru vineri, 1 februarie, avem de la ora 20.00 concert folk live cu Eugen Avram la Villa Borghese. De la ora 21.00, concert Truda Live în Berăria Valhalla.

                  Truda este o formație de heavy metal/death metal din Cluj-Napoca, înființată în 2006. Trupa și-a construit reputația de a avea videoclipuri interesante și controversate diferențiindu-se astfel de alte trupe din România. De la ora 22.00, DanceHouse@SpecialGuest super party cu Ciprian Botezatu și MC Paolo în Brasserie Cafea cu Lapte.

                  Sâmbătă, de la ora 22.00, Retro Deep Mix, petrecere dansantă cu Dj Marian în Mixology Pub. De la ora 23.00 RED LIPS Weekend în Times Live Music Bacău. Petrecere cu surprize în care vor fi premiate cele mai senzuale buze.

                  Duminică, de la ora 20.00, „O Noapte Umoroasă” – Mauro’s Pub & More. Umor cântat și caricaturizat cu Daniel Iancu & Costel Pătrășcan.Tot duminică, de la ora 14.00, Atelier de pictură pe tricouri pentru adulți. Asociației Bon Atelier, str. Ioniță Sandu Sturdza nr. 76, vis a vis de clădirea ITM.