Ioan Măric, artistul plastic naiv, cunoscut în toată lumea, de la Carpaţi, Alpi şi până la Urali, cu cea mai bogată şi valoroasă creaţie, a debutat în anul 1961 cu o artă izvorâtă din lumea fabuloasă a satului românesc, din tradiţiile şi obiceiurile lui. În cei aproape 60 de ani de activitate, „Bădiţa” Măric a deschis peste 200 de expoziţii personale şi 3000 de grup sau colective, în Bacău, în ţară, cât şi ţări de pe cinci continente, ducând arta şi numele Bacăului, numele României pe toate meridianele, talentul fiindu-i recunoscut şi apreciat cu impresionante premii, medalii şi diplome, devenind Cetăţean de Onoare al comunei Mărgineni, al municipiului şi judeţului Bacău, iar prin expoziţii, achiziţii ale unor muzee şi colecţionari privaţi din întreaga lume a devenit Cetăţean al Lumii. Despre Ioan Măric s-au scris tomuri întregi, a fost preferatul criticii de specialitate, a fost eroul şi personajul a numeroase televiziuni, s-au făcut filme despre viaţa şi arta lui.
Dragoste la a doua vedere
Ioan Măric este hărăzit succesului şi norocului. Din cei 60 de ani artă, 50 i-a petrecut împreună şi alături de consoarta sa, Niculina, care l-a înconjurat cu dragoste şi înţelegere. A fost începutul unei vieţi şi a unei cariere exemplare, împreună cu aleasa inimii, pe care a cunoscut-o în 1964, la Soci, comuna Pânceşti, ea tehnician agronom, el mecanic agricol. „Atunci nu stătea de vorbă cu mine, eram «unsuros»”, îşi aminteşte Ioan Măric. A făcut armata, s-a întors în Luncani, în satul natal, urmând Şcoala Populară de Artă, la clasa pictorului Ilie Boca, Liceul de Artă, la clasa profesorului şi artistului Gheorghe Velea. Întâmplare? Destin! Pe stradă o reîntâlneşte pe Niculina. Era în noiembrie 1968. Dragoste la a doua…vedere. Pe 24 ianuarie, anul următor, merg la primărie, pe 26, la biserică. Doamna Niculina se mută cu zestrea la Luncani şi cu serviciul la CPL, alături de soţ, devenind, după cum spune Ion Măric, „şefa”, ministru de finanţe şi primul critic al artistului naiv.
„Are ochi, a învăţat repede, s-a format, ştie compoziţie, gama de culori, am început să discutăm împreună fiecare lucrare. Mă atenţionează, uneori pune piciorul în prag…«Şefa» a devenit pentru mine model, sprijin de nădejde, ne simţim bine şi în siguranţă împreună. Mereu împreună, 50 de ani nu ne-am lipsit”, spune sugubăţ „Bădiţa” Măric.
În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică
Nimic nu a lăsat la voia întâmplării Doamna Niculina, chiar şi atunci când „Bădiţa”, în naivitatea lui şi a artei pe care a promovat-o cu dragoste şi talent, avea impresia că unele lucruri mai cad şi din cer! 50 de ani de viaţă împreună, 50 de ani în care arta plastică le-a deschis porţile consacrării, sute de expoziţii în Bacău, în România şi în lume le-a adus fericire şi lumină. În toţi aceşti ani, „consoarta” Niculina l-a însoţit peste tot, în ţară şi în străinătate, netezindu-i drumul cu vorba şi fapta, fiind omul din umbră, în timp ce Bădiţa Măric strălucea în lumina reflectoarelor, în faţa camerelor de luat vederi. Au împărţit împreună bucuriile şi necazurile, s-au iubit şi s-au respectat.
Şi viaţa a continuat, între un vernisaj şi o călătorie la Bruxelles sau Paris, au înfiat un copil, un copil mai mare, Adrian avea 17 ani, astfel că viaţa lor a căpătat şi alt sens. Au devenit părinţi, Adrian s-a dovedit un copil bun, s-a căsătorit cu Adriana, au doi copii, două fete, Ioana şi Alexandra, Ioana are deja un băiat, astfel că soţii Măric au devenit străbunici.
Ioan Măric este un luptător, Doamna Niculina i-a stat alături, astfel că „naivul” Măric a mai înregistrat un record, la 70 de ani a devenit cel mai în vârstă student al Facultății de Arte Vizuale și Design a Universităţii de Artă „George Enescu”, Iași, fiind decan de vârstă, absolvind-o cu notă maximă.
„Nu cred să existe vreun Bădiță mai împlinit ca mine”
Acum, la 50 de ani de la de când au spus DA în faţa preotului şi a ofiţerului de stare civilă, în semn de preţuire şi dragoste, Măric – soţul i-a dăruit Doamnei Niculina ce altceva decât o mare expoziţie, o „retrospectivă” cu cele mai frumoase tablouri din patrimoniul familiei Măric, oferite şi publicului, ca dar de suflet. Vernisajul „retrospectivei” de artă şi a „retrospectivei” de viaţă, au avut loc la Galeria HOL a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, joi, 31 ianuarie, ora 12.00, la care a participat un numeros public, prieteni, colegi, emoţionante mesaje de felicitare transmiţând Sorin Braşovranu, preşedinte al Consiliului Judeţean, Luminiţa Coşa, prefect al Judeţului Bacău, Primăria Bacău, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură şi artă.
„Pe 24 ianuarie, și familia noastră a sărbătorit un fel de «unire»: 50 de ani de căsnicie alături de soția mea, Niculina. Dar sărbătoarea noastră n-ar fi fost întreagă, dacă n-am sărbători-o alături de dumneavoastră, prietenii noștri de peste tot, cu această retrospectivă de artă naivă, pe care o dedic consoartei Niculina, care, în tot acest timp, a fost cel mai sever critic de artă al meu, cel de-al treilea ochi, cum se spune. Aspră ca o soacră când nu-i place vreun detaliu, generoasă și blândă, când mă întrec în dibăcie. Tovarăș de viață, prietenă, gospodină, bunică și străbunică. Datorită ei, numai de pozne mă țin când pictez. Și nu cred să existe vreun Bădiță mai împlinit ca mine”, a spus emoţionat, cu lacrimi în ochi, sărutând mâna Doamnei Niculina, alături de care a cunoscut fericirea şi consacrarea.
Cu braţele pline de flori, Doamna Niculina s-a lăsat copleşită de emoţie: „Nu-mi pot stăpâni lacrimile de fericire, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi, cum mereu ne-aţi înconjurat cu dragoste, cu dumneavoastră nu am niciodată singuri. Am avut împreună o căsnicie frumoasă, ne-am bucurat de nepoţi şi strănepot. Îi mulţumesc lui Măric pentru tot ce mi-a dăruit în cei 50 de ani: dragoste, alinare în clipele grele, încredere şi respect. Este un om bun, minunat, alături de care îmi voi petrece toată viaţa pe care Dumnezeu ne-o va dărui.”
Despre arta lui Ioan Măric au vorbit Iulian Bucur, critic de artă, prof.dr. Aurel Stanciu şi „maestrul” Ilie Boca.
Acum a fost momentul unui popas. Un popas de numai o zi, ziua când soţii Măric au sărbătorit 50 de ani de căsnicie. Viaţa merge înainte…
La mulţi ani, Doamnă Niculina!
La mulţi ani, „Bădiţă”!
La mulţi ani, familiei Măric!
„Născut în lumea povestirilor sale, civilizației țărănești, Ioan Măric a fost hărăzit şi împovărat cu obligația de a fi povestitor hâtru cu mijloacele picturii. Conștiincios şi foarte muncitor, s-a dedicat cu pasiune. A fost elev al Școlii Populare, unde și-a descoperit aceste puteri, a urmat şi Liceul de Artă, la seral. Întâmplările multe ale vieţii sunt subiecte ale picturii sale organizate după regulile spectacolului plastic, cu putere de expresie, desen spontan, sigur şi dinamic, o culoare nuanțată. Măric este în plină putere de creaţie, o conştiinţă a locului.”
Ilie Boca, pictor
„Pictura lui Ioan Măric este o poveste. Dar nu o poveste spusă în linişte la gura sobei, în nopţi nesfârșite de iarnă, ci o poveste spusă
ziua în amiaza mare, strigată pe ulițe, printre case şi fântâni, cântată la horă sau la șezători. Satul pictat de Ioan Măric este un sat al veșniciei, al sărbătorii perpetue, al bucuriei nestăvilite de a trăi.”
Maria Urma, profesor PhD. Arhitect, Decan al Facultății de Arte vizuale și Design, Universitatea de Artă „George Enescu”, Iași.
„Privindu-l şi ascultându-l pentru prima dată pe Ioan Măric vorbind despre operele sale, am înțeles un lucru în plus despre artă. Deşi am cunoscut generații întregi de artişti din toate ariile şi le-am parcurs şi observat cu atenţie lucrările, simplitatea şi autenticitatea mesajului lui I.M. m-au făcut să adaug un criteriu suplimentar de analiză profesională. Este vorba despre un element crucial, trecut uneori cu vederea nepermis de uşor: momentul în care te poți transpune cu uimire şi onestitate în opera ta, ca şi cum ceea ce ai conceput are o viață proprie care merită explorată la nesfârșit, cu ochi proaspeți şi curioși.”
Prof. univ.dr. Copel Moscu
