Pentru britanici, Emma Thompson este un fel de comoară națională, pentru că ei știu să-și prețuiască artiștii, care sunt și înnobilați, de altfel, când carierele lor ajung la apogeu. Se spune că, exceptând-o pe Meryl Streep, nimeni nu-i ajunge englezoaicei nici până la gleznă. Se înțelege că nimeni din afara insulei, pentru că acolo mai sunt câteva actrițe cu titlul de Dame, și ele de neegalat. În fine, Emma Thompson, care deține o capacitate uluitoare de metamorfoză (poate să joace și un samovar, vă amintiți „Frumoasa și Bestia”?), fiind de nerecunoscut în unele roluri, este o personalitate complexă, fiindcă este și scriitoare și o scenaristă extrem de apreciată, ea studiind și literatura, la Cambridge.
În plus, e și o militantă pentru drepturile femeilor, cărora, invocând eroismul și curajul lor, le-a dedicat Oscarul câștigat pentru „Întoarcerea la Howards Ends”, în 1993, exprimându-și speranța că vor fi mai multe roluri bune pentru ele. Dar nu mi-am propus să mă ocup de filmografia actriței, care este una impresionantă, și să enumăr toate distincțiile primite de ea, ci am să mă opresc asupra unei producții din 2019, „Talk show de seară”, care pune câteva probleme interesante și mereu actuale, intrând în sfera mult mai largă a eternei lupte dintre vechi și nou, dintre „antici și moderni”, cearta acestora prelungindu-se de secole. Dar sunt și alte lucruri și situații sensibile atinse în film. Bref, în „Talk show” Emma Thompson o interpretază pe regina stand-up-ului de seară, pe Katherine, o tipă cu un stil masculin în vestimentație, în coafură, și cu duritate în comportament. Este un adevărat tartor pentru echipa ei, e arogantă, rece, chiar odioasă, stârnind teama.
Când show-ul ei începe să coboare în sondaje, la un mod îngrijorător, patroana postului angajează o tânără indiancă, o „mileanială”, fată modestă, venită dintr-o uzină, ca să aducă un aer proaspăt, să scoată din rutină tipul de scenariu prin care se făcuse cunoscută vedeta. Și, pentru început, ies scântei între cele două, Molly (jucată de scenarista filmului „Late night show”, Mindy Kaling) înfruntând-o cu mult curaj pe „regină”. Care urma să fie înlăturată de la televiziune, în locul ei fiind adus un tânăr comediant. În fine, fata e concediată de ghețarul numit Katherine, dar finalul este unul imprevizibil, venind cu o răsturnare de situație care împacă pe toată lumea, nu înainte de a spune niște adevăruri.
Într-o scenă minunată, având și un umor nebun, vedeta coboară dintr-o limuzină, fiind îmbrăcată într-un superb pardesiu alb. Plus niște pantofi eleganți, cu tocuri amețitoare, pe care-i aruncă din picioare, cu cel mai natural gest, când urcă cele șase etaje în sărăcăciosul bloc undea stătea Molly. Are cu aceasta o conversație uimitoare, directă, de o mare sinceritate, dezvăluind o altă persoană, dincolo de fațada respingătoare. Una caldă, înțelegătoare, empatică. Așa ne-o readuce în față și happy-end-ul pe Katherine, altfel îmbrăcată, cu o altă tunsoare, relaxată, zâmbitoare, colaborând din nou cu Molly și cu toată echipa, primind, de la patroană, reconfirmarea contractului, dar mai presus de orice aplauzele publicului, recâștigat pe deplin, după ce și-l luase confident, mărturisind lucruri foarte intime din viața ei, un adulter, de pildă. E momentul cel mai emoționant din film, în care o femeie vorbește despre sacrificiile făcute ca să reușească în profesie, căreia îi dăruise totul.
Acel show era „sângele, motivarea ei”, chiar viața. Lucru greu de înțeles de cei care nu știu ce înseamnă pasiune, vocație, dăruire. Pentru a reuși, spune Emma Thompson, „o femeie trebuie să fie mai bună decât un bărbat. Bărbații merg de mult pe autostradă, iar femeile, pe cărări înguste de munte”.
