Publicul care va fi prezent duminică, 3 octombrie, în sala mare a Teatrului Municipal ”Bacovia”, de la ora 19.00, la spectacolul de comedie ”Iar te sinucizi, iubito?!”, după Pierre Chesnot, în regia lui Gheorghe Balint, va asista, în finalul reprezentației, la un moment aniversar special, al cărui protagonist va fi actorul băcăuan Florin Zăncescu. Îndrăgitul artist a sărbătorit, în vara lui 2021, 65 de ani de viață, iar la acest început de stagiune împlinește 40 de ani în slujba teatrului și a publicului său, de la debutul ca actor profesionist, în octombrie 1981, pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani.
Pasionat de teatru până la patimă, Florin Zăncescu a luminat de pe scenele a diferite teatre din România viețile multor spectatori, cu harul său pentru teatrul de comedie, fiind asemănat de multe ori cu profesorul său Dem Rădulescu, la clasa căruia a studiat arta actorului, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale. Însă din cei 40 de ani de carieră în teatru, cei mai mulți i-a petrecut pe scena băcăuană, unde a interpretat roluri complexe, care i-au adus dragostea publicului.
Printre cele mai recente producții băcăuane în care ne-am bucurat de talentul său exuberant se numără ”Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, comedie în regia artistică a lui Petru Vutcărău, care i-a atribuit rolul Anetei Duduleanu, ”Viața e în direct doar aici”, de Radu Herjeu, în regia lui Sorin Militaru, ”Steaua fără nume”, după Mihail Sebastian, în regia lui Gheorghe Balint, sau ”Iar te sinucizi, iubito?!”, o comedie spumoasă în care joacă rolul unui profesor taciturn, dar atrăgător și plin de farmec, ce redescoperă la maturitate frumusețea vieții în doi, alături de partenera sa de scenă, actrița Florina Găzdaru.
Un destin artistic marcat de excelență
Pentru Florin Zăncescu nu au existat căi de mijloc, pașii săi în actorie, oriunde l-au purtat, fiind marcați de excelență, inspirat de ea în toate întâlnirile cu mari oameni ai scenei românești de teatru și film, care i-au șlefuit direct sau indirect personalitatea, precum Dem Rădulescu sau Octavian Cotescu,
Florin Zăncescu s-a născut în Comănești, la 12 iulie 1956, dar a copilărit și și-a trăit adolescența în orașul lui Tristan Tzara, Moinești, astfel că râsul actorului atinge adesea nuanțe existențiale, care umplu hazul clipei cu sensuri mai profunde ce persistă în inima și mintea spectatorului. A visat încă din primii ani de viață să devină actor, iar la 14 ani a obținut premiul I pe țară, pentru interpretare într-un spectacol de teatru școlar (”Siciliana”, de Aurel Baranga). A urmat pentru început studii de actorie la Școala Populară de Artă, îndrumat de Ion Ghelu Destelnica, iar în 1977 a fost admis, primul pe listă, din 800 de candidați, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale”, din București, absolvind Facultatea de Teatru cinematografic – televiziune, în 1981, cu media 10.
”Tata n-a fost prea încântat la început de opțiunea mea pentru teatru, pentru că el în tinerețe a cântat în filarmonică și a cam gustat din pâinea asta pe care o mănâncă un artist, viața nu e chiar ușoară, el ar fi vrut să fac mai curând o meserie mai palpabilă, dar nici nu s-a opus”, mărturisea actorul în 2016, la o nouă revenire pe scena băcăcuană, publicației newpressbacau.com.
La examenul de licență, unde a interpretat rolul Coanei Chirița din muzicalul realizat de Andrei Mihalache, actorul Octavian Cotescu, unul dintre idolii săi, i-a adresat niște cuvinte care aveau să-l marcheze pentru toată viața: ”Dați-mi voie ca pe acest student să-l numesc colegul meu”, mărturisire care se regăsește în volumul ”Personalități moineștene”, semnată de publicistul Cornel Galben.
După absolvire a fost repartizat la Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, unde a debutat ca actor profesionist în 21 octombrie 1981, în rolurile lui Solanio și al Principelui de Aragon, din ”Neguțătorul de Veneția”, de William Shakespeare. În anul 1983, însă, actorul Stelian Preda, pe atunci directorul Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, a venit la Teatrul Municipal ”Bacovia” din Bacău, și l-a invitat să-l urmeze și pe unul dintre actorii săi preferați: Florin Zăncescu. Astfel, prima sa ”relație” de iubire cu scena băcăuană a durat zece ani, din 1983, până în 1993, când intră în trupa Teatrului Fantasio din Constanța, unde își pune în valoare talentul plurivalent, în spectacole de teatru de revistă, obținând un an mai târziu Premiul ”Matei Millo” pentru cel mai bun actor la cea de-a treia ediție a Festivalului – Concurs al Teatrelor de revistă.
În 1990 a fost distins cu Premiul pentru rol secundar la Festivalul Recitalurilor Dramatice (Botoșani, 1980), pentru rolul Fifi Lobelo, din ”Tichia cu clopoței” de Luigi Pirandello, spectacol preluat ulterior de Televiziunea Română.
Începutul anilor 2000 l-a readus pe Florin Zăncescu pe meleagurile natale, iar publicul Teatrului Municipal ”Bacovia” s-a bucurat să-l revadă pe scenă în roluri din dramaturgia clasică românească și universală, în spectacole precum ”Doi morți vii”, de Vasile Alecsandri (regia: Bogdan Ulmu), ”A douasprezecea noapte”, de William Shakespeare (regia: Răzvan Dincă), ”Mizantropica”, de Theo Herghelegiu (regia: Dan Tudor) sau ”La Bacău într-o mahala” (un spectacol de Nae Cosmescu) ș.a.m.d.
Aceeași personalitate plurivalentă l-a făcut ca activitatea sa profesională să nu se limiteze la actorie, astfel că a fost regizor, profesor de teatru, la Facultatea de Arte a Universității ”Hyperion” din Constanța, manager al Centrului Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bacău, instituție pe care o conduce și astăzi, ș.a.m.d.
Totuși, într-un interviu acordat în 2016 publicației newpressbacau.com, actorul Florin Zăncescu mărturisește ”Mie cel mai mult îmi place să joc. Abia aștept să ies la public”, astfel că vă invităm alături de noi, la Teatrul Municipal ”Bacovia”, duminică, 3 octombrie, la una dintre cele mai frumoase întâlniri pentru un om de scenă o poate aștepta: întâlnirea cu publicul.
Laura Huiban
