Accident rutier pe DN 2, Dumbrava, județul Bacău. Un autotren s-a răsturnat în afara părții carosabile, pe fondul carosabilului umed.
Șoferul, de 26 de ani, a fost preluat de o ambulanță SAJ și transportat la spital.
Requiem pentru un popor dispărut
Două sunt păcatele care apasă memoria poporului român, azi aflat în pericol de extincție: faptul că a fost, în ultimele sute de ani, trădat în permanență de propriile sale elite și faptul că a fost preocupat prea mult să supraviețuiască și nu a reacționat atunci când această trădare îi punea în pericol ființa.
Dăruit de Creator cu tot ceea ce-i trebuie ca să trăiască în belșug, de la resurse până la o geografie excelent repartizată, poporul a sfârșit prin a nu mai avea nimic, totul fiindu-i luat de cei care ar fi trebuit să-l apere și să-l conducă.
Pentru că românul nu a fost întotdeauna slugă. Românul a fost, ne spune Istoria, luptător aprig, care punea mai degrabă mâna pe sabie decât pe sapă. Nedeprins să se aplece să taie spicele cu secera, prefera, mai degrabă, să mâne, călare, cirezile de vite.
Așezat la cumpăna imperiilor, românul ar fi putut să aibă o soartă bună, fiind apărat chiar de lăcomia împăraților care nu ar fi permis celorlalți să-l stăpânească. O perioadă a reușit să jongleze cu diplomația aceasta. Chiar a emis pretenții imperiale, ca ultimi supraviețuitori liberi ai romanității orientale. Dar ceea ce nu au reușit străinii, au reușit propriile elite: să transforme un popor de luptători mândri într-un neam de sclavi.
Nu comunismul, ci chiar capitalismul a distrus acest popor. Capitalismul a cărei lege principală este cea a lăcomiei. Elitele românești s-au lăcomit, au vrut tot mai mult pentru ele și tot mai puțin pentru popor. Au vrut să se îmbogățească tot mai mult și au lăsat românii fără pământul din care se hrăneau. Foamea este un sentiment național românesc și datează exact din momentul în care aristocrația a început să schimbe legile asupra pământului.
Vechile cutume care spuneau că boierul e dator să pună la dispoziția țăranilor până la două treimi din moșie pentru ca oamenii să se poată hrăni au fost schimbate. De la trei zile de clacă pe an și 10% din recoltă plată pentru închirierea pământului, țăranii au fost îndatorați la jumătate sau chiar trei sferturi din recoltă și până la peste 60 de zile de lucru cu palmele și alte zile de lucru cu animalele în favoarea moșierului. Dacă nu se învoiau să iasă la muncă în aceste condiții, erau scoși cu jandarmii. Totul perfect legal, după cum a votat Parlamentul.
De aceea noi am avut iobăgie până în interbelic. În vreme ce țări mai slab dăruite decât noi își creau o populație de fermieri, țăranii noștri se împrumutau iarna cu câțiva saci de porumb mucegăit ca să nu moară de foame. Economic am rămas subdezvoltați, politic am fost o farsă. Nu că azi am fi altfel. Nu că azi poporul s-ar gândi să schimbe ceva.
Dimpotrivă, românii se bat, astăzi, ca chiorii, unii împotriva altora, în războaie de gherilă inventate de elite. Pentru că mai sunt de stors niște resurse și ar fi păcat ca, tocmai acum, românii să capete o conștiință națională. Putem acuza puteri străine că ne-au invadat, că ne țin în săracie, că ne jefuiesc. Dar nu putem să spunem că ne-am împotrivit în vreun fel acestei invazii. Că am căutat să ne eliberăm sau că, măcar am conștientizat această stare de lucruri.
Superelevi băcăuani care ne fac cinste
Pentru unii e greu de crezut că mai avem copii extraordinari. Învățământul este pus de cele mai multe ori la colt iar noile generații sunt categorisite ca ratate și pierdute între tehnologii. E clar diferență între, să zicem, generația cu cheia la gât și generația 5G. Dar asta nu înseamnă că toți copiii din ziua de azi rătăcesc pe internet. Iar Bacăul are resurse nelimitate. Copii extraordinari, bine pregătiți, ajutați și susținuți de profesori dedicați. Despre profesori o să vorbim altă dată. Astăzi îi preferăm pe cei care reprezintă viitorul.
Zilele trecute, publicația noastră a scris despre o pleiadă de copii, elevi din clasele la V-a, a VI-a și a VII-a de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și de la Școala Generală Nr. 10 care au participat la un concurs național de eseuri. Organizat sub egida Lions Clubs International (LCI), „Eseu pentru pace” – ediția 2021-2022 i-a scos în evidență pe elevii Rareș Trandafir, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” – câștigătorul Marelui Premiu, și Ioana Mareș, de la Școala Generală Nr. 10, recompensată cu o mențiune foarte importantă. Mai mult decât atât, eseul lui Rareș Trandafir va reprezenta România la faza internațională a concursului de eseuri care se va desfășura la începutul anului viitor în Statele Unite ale Americii.
În aceste condiții, am considerat că ar fi foarte bine să-i cunoaștem mai de aproape pe cei doi protagoniști. Și pentru că suntem gentelmeni, vom începe cu Ioana.
„Ioana Mareș este o câștigătoare – spune Irina Bostănescu, profesoara de limba română a Ioanei. Când le-am spus copiilor că Ioana a câștigat un premiu s-au entuziasmat de parcă ar fi luat și ei premiu, s-au manifestat zgomotos, au aplaudat. Ioana însă nu a scos un cuvânt. Mi-a spus mai târziu că nu s-a așteptat să câștige ceva, a fost foarte surprinsă, însă a mirat-o și bucuria colegilor ei. E un copil foarte sensibil și, deși nu pare, are nevoie de încurajările celor din jur.”
Și tot de la prof. Irina Bostănescu am aflat și…cum este Ioana. „Un copil grozav, oarecum atipic deoarece, deși este prietenă cu telefonul, citește pe rupte. Dacă o întrebi care este povestea ei îți va răspunde că nu are nicio poveste, că e un copil obișnuit care se luptă cu temele, cu școala, cu provocările adolescenței. Dar dacă ai răbdare, constați că Ioana este un copil pe care îl descoperi în fiecare zi, în mod surprinzător, deși încearcă să se ascundă cât de mult poate. Am senzația uneori că vrea să se facă mică-mică în spatele ochelarilor și să evadeze, călătorind unde nici nu gândești. Cu toate că este o fire visătoare, este foarte prezentă, atentă, îți creează senzația că analizează totul. Pentru profesor este o adevărată provocare pentru că vorbește cu foarte multă zgârcenie, probabil ca să nu irosească vreun cuvânt pe care îl păstrează pentru momentele când scrie. Sper să îi aducă Moș Crăciun puțin curaj, încredere ca să ne lase mai des să pășim în lumea ei.”
„Mi se pare uneori că oamenii mari sunt mai iresponsabili decât niște copii obraznici și cred că uită de unde au plecat, nu mai știu să aprecieze frumusețea, liniștea, pacea copilăriei”
După ce am cunoscut-o pe Ioana Mareș prin ochii profesorului, am reușit să stăm puțin „de vorbă”:
-În ce clasă ești?
-Sunt elevă în clasa a VII-a B, la Școala Gimnazială Nr. 10, o clasă de viteji care trăiesc tot felul de aventuri la care nu prea particip, însă pe care îmi place să le urmăresc.
-Cum am ajuns să particip la acest concurs?
-Doamna profesoară de română ne-a vorbit despre un concurs care presupunea participarea unor elevi care poartă ochelari. Nu am știut niciodată că purtătorii de ochelari ar putea fi favorizați, în afară de faptul că stau în băncile din față, aspect care nu este întotdeauna un avantaj. Mai mult, mi-a plăcut întotdeauna să particip la concursurile din lumea literaturii pentru că simțeam că mă regăsesc în ceea ce scriu. Așa că am îmbrățișat această idee cu entuziasm. În plus, întotdeauna părinții mei au încercat să mă convingă să ies puțin din cochilia mea, și cum îmi place să scriu, am considerat că este o cale de a le îndeplini dorința.
-Despre ce ai scris?
-Am scris despre un copil pe care mi l-am imaginat că l-am întâlnit întâmplător, într-o zi din viața mea. Acesta mi s-a adresat, vorbindu-mi despre ambițiile inutile ale acestei lumi răvășite de tot felul de conflicte. Copilul pe care l-am întâlnit eu se numea Pacea și era înspăimântător, rănit, plin de sânge, cu privirea pierdută, deznădăjduit. Era o imagine a universului din jurul nostru. Deși trăim într-o lume în care pare că s-au terminat războaiele, nu este așa. Oamenii uită ușor și parcă nu au învățat lecțiile trecutului, sunt încă tot felul de conflicte lipsite de sens. Mi se pare uneori că oamenii mari sunt mai iresponsabili decât niște copii obraznici și cred că uită de unde au plecat, nu mai știu să aprecieze frumusețea, liniștea, pacea copilăriei.
De asemenea, prin eseul meu am vrut să transmit un mesaj simplu: iubirea este o cale, poate singura care poate opri conflictele lumii.
-Ce a însemnat pentru tine acest concurs?
-Atunci când am auzit prima dată despre titlu, „Eseu pentru Pace”, m-am gândit imediat că va trebui să scriu despre lumea noastră, o lume în care răul pare uneori că ne conduce, dar, dincolo de starea aceasta există speranța că poate fi bine, că totul se va rezolva. Am simțit că scriind și participând la acest concurs voi reuși să-mi exprim părerile, îi voi face pe ceilalți să mă asculte. Pentru mine, concursul acesta a fost ca un dar neașteptat de care încă mă bucur și un cadou pe care l-am făcut părinților mei.
-Ai mai participat la alte concursuri literare?
-Am fost la diferite concursuri literare atunci când eram mai mică, doamna învățătoare avea încredere în mine și mă încuraja destul de mult. În ultima perioadă, pandemia a schimbat totul, de scris am scris continuu, pentru școală, pentru mine, însă nu prea s-a mai ivit șansa de a participa la concursuri.
-Ce îți propui pentru mai departe?
-E greu să spun ce îmi propun. Lucrurile se schimbă în jurul meu în mod neașteptat uneori, așa că pare că devine imposibil să îți faci planuri pe termen lung. Totuși, aș vrea să încerc lucruri noi, mă tentează ideea de a picta, de a învăța să prind pe pânză o imagine a lumii mele. Aș vrea să scriu din ce în ce mai bine, convingător, să fiu inspirată, să termin cartea mea, și, poate, când o să fiu mai mare, să public ceva. Aș vrea însă mai ales ca totul să se întâmple firesc și eu să cresc, să învăț, să explorez, să descopăr tot felul de pasiuni. Nu îmi doresc luna de pe cer, deși ar fi frumos să atârne la mine în odaie, ci vreau un viitor simplu, frumos, firesc.
Dorințe mai apropiate? Vreau media zece la română, și nu numai, dacă se poate, la cât mai multe discipline, mi-ar plăcea să mergem la școală, să nu mai facem ore online, să mă descurc la examenul de la anul și să ajung la un liceu bun.
-Îl aștepți pe Moș Crăciun? Ce ai vrea să îți aducă?
-Ce aș putea aștepta de la Moș Crăciun? În mod evident, o carte! Dacă este darnic, poate să-mi aducă mai multe cărți, să-mi fac o rezervă! Lumea mea ideală este plină de tot felul de cărți: de aventură, de știință, fantasy. Imi place telefonul, ca oricărui copil, pierd foarte mult timp cu tehnologia, însă nimic nu se compară cu plăcerea de a citi o carte. Nu-mi plac e-bokurile, vreau să țin în mână cărțile, să le ating, să simt mirosul foilor tipărite. Aș mai vrea să pună Moșul o vorbă bună să vină iarna cu multă zăpadă și, dacă s-ar putea, să crească puțin vacanța de iarnă.
Cam aceeași „tehnică” am încercat să o folosim și în cazul lui Rareș Trandafir pe care l-am întâlnit imediat după ce a ieșit de la o teză. Vădit sub imperiul emoțiilor, am încercat să îl „deconectăm” cu cea mai simplă întrebare: Îl aștepți pe Moș Crăciun? Clar, Rareș îl așteaptă, cu multe cadouri, chiar dacă, încă, nu i-a trimis simpaticului bătrânel o scrisoare cu dorințele sale. După ce am mai degajat atmosfera, Rareș ne-a răspuns și el la o serie de întrebări.
-Cum ai ajuns să participi la acest concurs?
-Mi-a prezentat doamna dirigintă acest proiect și… Eu mă joc foarte des pe calculator, jocuri cu violență în special. Iar la un moment dat, acest gen de violență, asupra oamenilor, m-a deranjat. Atunci când am auzit de concursul de eseuri, m-am gândit instant la jocul acela. I-am prezentat doamnei ideea de a scrie despre asta, a fost de accord și m-a încurajat să merg mai departe cu eseul.
-Mai concret?
-Am scris despre cum m-a deranjat acel joc…Era vorba să omor mulți oameni nevinovați…Și nu mi-a plăcut idea.
-Apoi ai câștigat concursul. Te așteptai?
-Nu. Am fost uimit și fericit, și eu și părinții mei.Mai ales că, am trimis eseul în urmă cu o lună și chiar uitasem. Într-o zi, când m-am întors de la pregătire, mama mi-a spus că am câștigat concursul. Atunci mi-am amintit de eseu și m-am bucurat foarte tare. Acest premiu înseamnă destul de mult pentru mine pentru că niciodată nu am mai obținut unul atât de mare.
-Practic ți s-a deschis o nouă cale. Te gândești să continui pe această linie?
-Da, sigur o să mai scriu, dar nu știu cât. Mie îmi place mai mult matematica. Nu știu ce va fi în viitor și nici nu prea m-am gândit. Știu doar că vreau să ajung pe profil mate-info la liceu, iar după aceea…încă nu m-am decis.
„Când mi-a prezentat idea, Rareș era un pic reticent pentru că el a asociat propunerea numai cu expresii frumoase. Practic, în prima parte a descries jocul și ce a simțit în momentul respective. Ultima parte e mai expresivă și descrie pacea prin niște metafore”, a explicat prof. Daniela Enea, profesoara de limba română și diriginta clasei din care face parte Rareș Trandafir. „Rareș este un băiat foarte deștept. A și intrat cu 10 la cele două discipline la testarea de accedere în gimnaziu. Este foarte capabil, își caută tot timpul cuvintele pentru o exprimare cât mai frumoasă. E un perfectionist. Ambițios, Rareș poate să reușescă în tot ce își propune, dar, depinde și de pasiunile pe care le are. Premiul lui Rareș a fost o mare bucurie și pentru mine, pentru întreaga școală”, a mai spus prof. Daniela Enea.
„Cei de la București, care au jurizat acest concurs, profesori de limba română, au spus că au fost foarte surprinși pentru că niciodată nu au văzut un asemenea eseu, care este unic, pentru că se vede că este redactat de un copil. Toată lumea de regulă apreciază calitatea unui eseu prin prisma figurilor de stil și a vocabularului. Au spus că eseul lui a fost altceva și s-a detașat din prima de toate celelalte. Și este primul premiu obținut de Moldova la această competiție”, a precizat prof. Adriana Măcincă, directorul Colegiului Național „Vasile Alecsandri”.
Amenzi dure pentru muncă ”la negru”
Aproape 50 la sută din valoarea totală a amenzilor aplicate pe parcursul lunii noiembrie pentru încălcarea legislației muncii o reprezintă cele date pentru utilizarea în activitate a lucrătorilor, fără forme legale.
Astfel, în noiembrie, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Bacău a verificat 272 de angajatori și i-a amendat pe 41 dintre aceștia. Valoarea totală a amenzilor dispuse de către inspectorii ITM se ridică la 376.800 lei. Din această sumă, 170.000 lei însumează sancțiunile contravenționale determinate de practicarea muncii ”la negru”.
În legătură cu acest fenomen, Dan Buftea, purtătorul de cuvânt al ITM Bacău, ne-a precizat: ”În noiembrie, au fost depistați șase angajatori care practicau munca fără forme legale. La aceștia au fost identificate nouă persoane care lucrau și nu aveau contract individual de muncă. Toți cei șase angajatori au fost sancționați contravențional”. Mai exact, din totalul amenzilor date pentru muncă nedeclarată, o parte au fost pentru neîncheierea în formă scrisă a contractului individual sau netransmiterea acestui document în Registrul general de evidență a salariaților (REVISAL).
Nu au lipsit nici cazurile în care un salariat avea contractul suspendat de către angajator, dar lucra la firma acestuia în momentul controlului ori avea încheiat actul amintit pe timp de muncă parțial, însă desfășura activitate și în afara orelor de program. Alte 12 amenzi care au însumat 31.800 lei au drept motivație nerespectarea prevederilor legislației privind munca suplimentară și de noapte, repausul săptămânal și Registrul general de evidență a salariaților, în format electronic.
Se anunță iarnă grea
„O iarnă grea, în multe privințe!” este concluzia exprimată chiar în titlul Raportului nr. 8 al Băncii Naționale „România – Zona Euro Monitor”. De avertizarea meteorologilor că în această iarnă luna ianuarie va fi una cumplit de rece am auzit deja și am înțeles, am mai trecut prin câteva astfel de încercări. Dar, concluzia analiștilor de la BNR ne dă și mai mulți fiori.
Trăim deja vremuri dificile, cu o suită de crize, cu evenimente extreme – spun autorii Raportului: „Vremuri care pun la mare încercare sistemele economice și politice, în ultimă instanță cetățenii. Iar guvernele sunt chemate să gestioneze cu responsabilitate și luciditate situații extreme, provocări, ce se țin parcă lanț”.
Nici nu ne așteptam la ceva mai bun în România, după 32 de ani în care totul a mers alandala. Acum, în Europa și în lume problemele s-au acutizat prin noi provocări: un nou val al pandemiei, șocul prețurilor la energie și impactul schimbărilor climatice.
La noi, Pandemia a revelat slăbiciuni structurale mari în sistemul medical public și cel educațional, domenii care sunt sub-finanțate în mod cronic. Împreună cu șocul prețurilor la energie, pandemia a pus mai clar în evidență fragilitatea unui buget public care prin veniturile fiscale (circa 27% din PIB, inclusiv contribuții) este la coada UE și care cu mare dificultate poate furniza bunuri publice de bază. Dar nu doar resursele bugetare actuale sunt firave, nici cheltuirea banului public nu este făcută cu spirit gospodăresc. În plus, și schimbările climatice și alte evenimente extreme vor pune presiune crescândă asupra bugetului public, în condițiile unui spațiu fiscal foarte limitat.
Ar fi vreo speranță? Sau, care ar fi soluția? O spun tot autorii raportului BNR: creșterea substanțială a veniturilor fiscale/bugetare, absolut necesară pentru a răspunde adecvat la provocări actuale și viitoare foarte mari. România este, însă, lanterna roșie în UE prin gradul scăzut de colectare a TVA (un deficit de circa 35% față de o medie în UE de circa 10%), ceea ce arată că mai sunt rezerve considerabile de creștere a încasărilor fiscale.
Dar câte soluții nu au fost formulate la noianul de probleme prin care a trecut țara? Și câte au fost aplicate cum se cuvine?
Focar de pestă porcină, la gospodăriile din Pârjol
Pesta porcină africană a ajuns la Pârjol. În plus, alte patru cazuri au fost depsitate la mistreții din fondurile cinegetice din județ, ridicând la 156 numărul total de infectări.
Veterinarii băcăuani anunță identificarea unui nou focar de pestă porcină la porcii domestici, de data asta în gospodăriile populației din comuna Pârjol.
În plus, au mai fost raportate oficial alte patru cazuri noi de pestă porcină la mistreții vânați în urma acordării permisiunii de reducere a numărului de porci sălbatici, în fondurile cinegetice afectate din județ. „La această dată, la nivelul județului, sunt active 156 cazuri de pestă porcină la mistreți, situații în care se aplică restricțiile conform legislației sanitare veterinare în vigoare, în domeniu”, au trasmsis reprezentanții Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Bacău.
În aceste condiții, populația trebuie să cunoască o serie de reguli care musai trebuie respectate, în scopul evitării transmiterii mai departe a periculosului virus. Astfel, porcii de la privați nu pot părăsi exploatația în care sunt ținuți, până la stingerea focarelor de pestă porcină africană și ridicarea măsurilor de restricții din zona afectată. În plus, toţi porcii morţi sau bolnavi dintr-o exploataţie trebuie imediat declaraţi medicului veterinar și DSVSA, în scopul investigării. Mai mult, trebuie respectate și măsurile de biosecuritate de către toate persoanele care vin în contact cu porcinele sau care intră sau ies în/din exploatație, precum și în cazul utilizării mijloacelor de transport.
Sacrificarea porcinelor, doar cu avizul veterinarului
De altfel, autoritățile publice locale au obligația de a amenaja dezinfectoare individuale, la intrările și ieșirile din gospodăriile populației care dețin porci în perimetrul infectat. Altfel, dacă autoritățile sanitare veterinare vor depista „exploataţii de contact“, riscul este ca toți porcii din acea zonă să fie exterminați, reducându-se astfel riscul răspândirii bolii. „Se interzice cu desăvârșire sacrificarea porcinelor fără avizul DSVSA. Sacrificarea se poate face doar în prezența medicului veterinar, care va proceda la efectuarea examenului ante și post mortem.
În cazul în care există semne clinice sau morfopatologice care ar putea fi atribuite pestei porcine africane, se va preleva un număr suficient de probe de la animale, pentru a confirma sau infirma prezenţa virusului pestei porcine africane în aceste exploataţii”, au subliniat specialiștii Ditrecției Sanitare Veterinare. În plus, se interzic inclusiv circulația şi transportul porcilor pe drumurile publice sau private, cu excepția tranzitului de porci pe cale rutieră sau feroviară, însă fără descărcare sau oprire, și evident, însoțite de documente legale. De altfel, în această perioadă, sunt programate controale în trafic, cu spijinul echipajelor de poliție.
În acest context, autoritatea sanitară veterinară atenționează populația să nu cumpere porci din locuri necunoscute, de la intermediari sau de la mijlocitorii de animale, fără a fi identificați (cu crotalie) și fără certificat sanitar veterinar de sănătate eliberat de medicul veterinar, pentru că există pericolul introducerii de porci bolnavi în gospodărie.
A murit poetul Lucian Avramescu, autorul versurilor melodiei „Bună seara, iubito!”
Lucian Avramescu, poetul care a știut să spună în locul nostru „Bună seară, iubito!”, a pierit dimineață, în cele mai frumoase ceasuri ale duminicii din 12 decembrie.
A fost seară și a fost dimineață; ziua a șaptea.
Cunosc casă țărănească a lui Avramescu din Singeru, unde s-a petrecut asta.
Ne-a ospatat odată acolo, într-un pridvor, la etaj, pe toți membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă, la care eram amîndoi membri fondatori, (pînă cînd m-au dat afară destrămații, încălcînd Statutul, prin 2001, după moartea lui Dumitru Ținu, – Avramescu a ținut cu mine și a votat contra mașinatiei imaginate de Cristian Tudor Popescu care, pe atunci, îl servea fără rușine pe Adrian Sîrbu; mai tîrziu, acesta i-a vîndut ziarul falimentar „Gîndul”, care a trecut în surle și fanfare ca publicație on line).
Am fost prieten cu Avramescu, pentru că era prietenos și generos – a donat Clubului Român de Presă un teren acolo, la Singeru (nu știu dacă donația s-a finalizat, dar ei, de fapt, nu o meritau) – era om cu stare și cu mînă largă.
Rîdea cu poftă și rîdea și cînd înjură.
Am fost abonat la agenția să de știri A.M.Press.
În 2006, purtaram o polemică: el a susținut (în România Liberă) că Zinedine Zidane și-a compromis întreagă carieră cînd i-a dat un cap în gură/în piept italianului Marco Materazzi, în finală Campionatului Mondial de Fotbal de la Berlin; eu am susținut (în BURSA) că Zidane mi-a cîștigat admirația, pentru că nu s-a lăsat șantajat cu pierderea onoarei de fotbalist, cînd nemernicul i-a călcat în picioare onoarea familiei.
Într-un rînd, Lucian Avramescu mi-a cerut un text în care să spun ce calități și ce defecte cred eu că am, pe care să-l publice într-un volum de caricaturi desenate de fratele lui, Marian Avramescu, alături de autocaracterizarile altor 100 de politicieni, artiști și ziariști (în total, 101).
Volumul s-a numit „Cum mă vezi și cum te văd”, editat de AM Press.
Am întocmit textul cu atîta grijă, încît, pe cînd cartea deja începuse să se tipărească, l-am rugat pe Avramescu să o scoată din tipar ca să-mi schimbe un cuvînt.
A făcut asta și de aceea merită să reproduc textul aici și să i-l dedic; mi-a spus că i-a plăcut și chiar dacă textul era despre mine, sînt convins, acum, că i se potrivește și lui.
Lucian Bogdănel va fi următorul prefect
Organizația județeană Bacău a Partidului Social Democrat a organizat duminică, 12 decembrie, o ședință în care s-a votat nominalizarea la funcția de prefect a județului Bacău. Cu unanimitate a fost aprobată nominalizarea lui Lucian Bogdănel. Imediat după această ședință, conducerea filialei județene a PSD a susținut o conferință de presă în care s-a anunțat această numire.
„În cadrul ședinței au mai fost și alte nominalizări, însă Lucian Bogdănel a întrunit toate condițiile” a explicat președintele organizației județene a PSD, europarlamentarul Dragoș Benea care a subliniat că Lucian Bogdănel nu este membru de partid dar este un apropiat și un colaborator al PSD Bacău.
„Mulțumesc pentru sprijinul organizației județene a PSD Bacău. Este o perioadă complicată, complexă, cu provocări sub anumite aspecte, de la criza epidemiologică până la cea economică ce se profilează. Sunt convins că vom face treabă foarte bună în noua coaliție.
Probabil săptămâna viitoare se va consemna și instalarea propriuzisă în funcția de prefect”, a fost prima declarație a lui Lucian Bogdănel.
La întrebările jurnaliștilor prezenți, Dragoș Benea a declarat că cele două funcții de subprefect ar trebui să revină câte una celor două formațiuni politice din coaliție, respectiv PSD și PNL, dar, în opinia sa nu se justifică două asemenea funcții, una fiind mai mult decât suficientă, funcție ce ar trebui în această situație să fie deținută de PNL.
Întrebat de primele trei obiective pe care le are ca prefect, Lucian Bogdănel a precizat că acestea ar fi trecerea în condiții cât de cât rezonabile peste sezonul rece, având în vedere scumpirile anunțate mai ales la gaze, pregătirea valului al V-lea al pandemiei „care trebuie tratat cu seriozitate”.
„Ca priorități ale organizației politice din care fac parte și care m-a nominalizat la această funcție, aș sublinia restartarea autostrăzii A13 Bacău-Brașov, implimentarea aplicației POIM 470 de milioane de euro -41 de UAT-uri beneficiare de investiții apă și canalizare între care și municipiul Bacău, și nu în ultimul rând organizarea Spitalului Județean pentru că sănătatea e cea mai importantă”, a declarat în conferință de presă Lucian Bogdănel.
Onești:presiune redusă pe Calea Bacăului
Pentru executarea lucrărilor de remediere a unui branșament avariat, de pe Calea Bacăului din orașul Onești, județul Bacău, echipele RAJA au fost nevoite să reducă presiunea furnizării apei potabile către consumatorii de pe Calea Bacăului, precum și către cei din cartierele Belci și Slobozia, astăzi – 12 decembrie 2021, în intervalul orar 13.00 – 17.00.
Ne cerem scuze tuturor abonaților afectaţi, pe care îi asigurăm că echipele RAJA fac tot posibilul pentru remedierea avariei şi reluarea furnizării apei potabile în parametrii optimi, în cel mai scurt timp.
Biroul de Comunicare
”Judecata lui Cain”, debut editorial pentru un elev de liceu
În apropierea sărbătorii de Sfântul Nicolae, am asistat la un debut editorial, ce a avut ca scenă Teatrul Fain din Bacău. Matei Boholțeanu, elev la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”, și-a lansat aici, pe 4 decembrie, în cadrul evenimentului ”Fain de iană”, romanul “Judecata lui Cain”, publicat la Editura Rovimed Publishers. Familia, prietenii și colegii autorului au făcut ca spațiul să pară neîncăpător iar seara să fie faină de tot.
Matei Boholțeanu stabilește prin opera sa o nouă punte de comunicare, competentă, incitantă și cu dreaptă judecată. Partenerul său de dialog din cadrul acestei lansări a fost domnul profesor Adrian Jicu. De la el am aflat despre călătoria lui Matei (Cain) spre noi, spre sine, spre cititorul din generaţii diferite, aparent incompatibile.
”Judecata lui Cain” este, am aflat în timpul lansării, un roman de ficțiune, realizat după toate regulile literaturii polițiste, ceea ce face lectura foarte captivantă. Are personaje bine definite, analize psihologice discrete dar excelent punctate și situații pline de suspans, așa cum cere acest gen literar. Dialogurile sunt într-o dinamică naturală, iar numeroasele întâmplări creează o poveste plină de suspans multicolor. Este atent la detalii, iar ritmul rămâne antrenant fără a lăsa loc de pauze lungi.
Domnul profesor Adrian Jicu a spus în cadrul prezentării că tânărul scriitor Matei Boholțeanu se dovedeşte prin cartea sa un exemplu de urmat al “generaţiei de astăzi”. Iar de pe coperta a patra a romanului, aflăm de la Petre Isachi, istoric şi critic literar, că “autorul reconfigurează mitul adolescentului miop, (detaşându-se fără complexe de Mircea Eliade) prin viziunea postmodernistă, realist-naturalist-dostoievskiană asupra adolescentului-victimă, predestinat, parcă, să-şi creeze călăii şi să fie pedepsit diabolic, de o societate de tip mafiot, ce proliferează sinucigaş mitul lui Cain(…).”
La finalul evenimentului, Matei Boholțeanu a oferit autografe participanților care i-au cumpărat cartea.
Tudor Pascu Mihail, elev, în clasa a V a, la Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Hublou / Autopersiflare marca Woody Allen
Se spune despre actori că sunt printre cele mai narcisiste persoane , și asta nu e departe de adevăr. Unii reușesc însă să rămână simpatici, chiar în această ipostază foarte egoistă. Roger Moore, celebrul Sfânt (din serialul cu același nume), cu nostima lui ridicare din sprânceană și surâsul ștrengăresc și seducător, avea un deosebit simț al umorului, după cum se poate vedea din următoarea declarație: „ eu și soția mea împărtășim aceeași dragoste – pentru mine”
Din lumea filmului, un alt tip plin de umor, de nuanță intelectuală, care include și multă autoderiziune, este Woody Allen, totodată criitor și scenarist cunoscut.Recent, a publicat o carte autobiografică, „Apropo de nimic”, în care ne livrează portretul unui individ cu o personalitate dificilă, complexă, complicată, mai bine zis.Se prezintă ca un tip nevrotic, imatur, nonconformist, angoasat, pradă depresiilor, dar care știe să facă haz de toate aceste neajunsuri. Nu încetează nicio clipă să se ia peste picior și să ridiculizeze categorisirea lui drept creator „intelectual”, afirmând că, în capul lui nu este nici urmă de neuron de acest fel.
Spune că oamenii s-au lăsat induși în eroare de ochelarii lui cu ramă groasă și de citatele din surse erudite pe care le-a tot folosit, „prea profunde ca să le pot înțelege”, pentru a-l lua drept ceea ce el nu este. Modul ăsta de a nu se lua prea în serios, autoironia m-au atras întotdeauna la oamenii importanți. În schimb, nu suport genul înțepat, gomos, și îi găsesc penibili, aproape grotești pe indivizii care vorbesc de parcă ar fi deja instalați pe un soclu de statuie. Simpatizez mult cu artiștii care știu să facă oamenii să râdă, cred despre ei că sunt oameni buni și calzi (mă rog, așa mi-i imaginez eu), iar Woody Allen face parte dintre aceștia.
Îl înțeleg și atunci când spune cât de nesuferite îi sunt festivitățile, chestiile formale, ceremonioase și plictisitoare, pentru că și eu simt la fel. Și îmi place micuțul domn și pentru afirmația că puțin îi pasă de ceea ce va urma după dispariția lui din viață. La naiba cu posteritatea, el trăiește așa cum vrea, aici și acum, fără să-l preocupe prea mult părerea celorlalți. „Decât să trăiesc mai departe în inima și în mintea publicului, prefer să trăiesc în apartamentul meu”. În fine, pentru că filmele lui mi-au dăruit multe momente de încântare, la fel și vorbele lui de duh, am aflat cu satisfacție că a fost achitat în procesul intentat de fosta soție, Mia Farrow, sub acuzația de pedofilie și agresiune sexuală, o istorie foarte urâtă, care mi-a înnegrit de tot imaginea cineastului, nemaivrând, o vreme, să aud de el. Verdictul clar a fost de nevinovat, iar ceea ce m-a impresionat în cartea sa autobiografică a fost faptul că se apără cât poate mai bine, dar nu caută să se răzbune cu tot dinadinsul pe Mia, care i-a fost multă vreme muză, parteneră în filme și soție, încercând să înțeleagă gesturile, atitudinea, acțiunile ei.
De altfel, Woody Allen este deosebit de sensibil la specificul, la farmecul feminin, actrițele care au jucat în filmele lui având partituri foarte ofertante, roluri aducătoare, mai întotdeauna, de premii importante. Am să-i amintesc câteva filme în final, pe care eu le revăd, uneori, descoperind mereu ceva care mă încântă: „Soți și soții”, „Annie Hall”, „Manhattan”, „Hannah și surorile ei”, „Blue Jasmine”, „Vicky Cristina Barcelona”, „Vacanțe romane”, „Miezul nopții la Paris”. Și vestea bună este că, la 86 de ani, lucrează, „nemulțumit că nu a reușit să facă un film mare, dar încă mai încearcă”.
Ascunși la mare vedere
EUROPOL a publicat recent un document căruia i-a dat un titlu care înnobilează armia polițienească: ,,Ascunși la vedere”. Se vede că instituția are printre căutătorii de nelegiuiți și spirite cu aplecări lingvistice speciale. Trec puțin cu vederea peste faptul că aceștia s-au înfruptat un pic (și) din titlul romanului ,,Ascuns la vedere”, semnat de cel mai important prozator african al momentului, Nuruddin Farah.
Acest mic plagiat nu cred că este un motiv pentru ca pofticioșii lingviști să fie trecuți pe lista amintită a EUROPOLULUI, căci aceasta nominalizează câteva zeci de otrepe căutate, de mai multă vreme, prin toată lumea. Secăturile au în portofoliul nelegiuirilor fraude, trafic de droguri, jafuri, omoruri etc. EUROPOL precizează un amănunt care ne spune că, pe lângă lingviști, au și psihologi sau sociologi care, deși nu și-au trecut în CV absolvirea unor mioritice precum Academia Națională de Informații sau Colegiul Național de Apărare, simt otrava din venele societății. Aceștia ne spun că mulţi dintre cei căutaţi desfăşoară activităţi care nu dau nimic de bănuit. Trăiesc undeva prin lume, chiar în coasta noastră, intră în relaţii normale cu oameni care nu îi suspectează de nimic. Interesant, pe această listă nu se află decât o singură femeie. Misoginism sau acesta o fi raportul dintre fărădelegile mari săvârșite în lume de cele două entități, M și F?…
Sugerez ca EUROPOL să elaboreze grabnic un ,,Ascunși la vedere II” Sau, pentru a nu crea confuzii, să-l intituleze ,,Ascunși la mare vedere (Mioritica)”. Documentul, întrucât ar trebui să conțină numele și prenumele multora dintre cei care au trecut sau sunt acum prin Cotroceni, Palatul ,,Victoria”, Parlament și alte instituții fundamentale ale statului de drept hărșit în netrebnicii, va fi lung; mai lung decât o zi de post negru. Există în aceste instituții potențiali clienți ai EUROPOL atât de ascunși la… mare vedere, încât ne zgârie cronic nu doar retina, ci și sufletul. Și nu doar sufletul individual, ci chiar și sufletul bietei noastre republici care tot sărbătorește câte ceva doar cu lacrima-n broboadă.
A, să nu uit! Mai există un roman intitulat ,,Ascuns la vedere”, cel semnat de Jeffrey Archer. Toată aventura acestui bestseller este plasată în Londra. Poliția Metropolitană, consumatorii și traficanții de droguri pun suspansul în operă. Scârnăviile care sfidează legea sunt gulere albe apretate cu ștaif intelectual. Au studiat la universități grozave, sunt pasionate de lectură și artă și atinse fericit de gloria financiară. Armatele lor de avocați îi costă ceva, dar tezaurele încropite din jafuri rămân de top. La noi, scârnăviile amintite, chiar dacă au CV-uri bogate precum ciorchinii strugurilor care vor să intre în Guinness World Records, nu prea sunt școlite decât prin periferiile culturii, dar au ca vedetă nedeclarata școală a jafului (neo)banditesc, un amalgam al ,,virtuților” mafiei siciliene și mafiei americane, cu interesante nuanțe dâmbovițene. EUROPOLUL ar avea de mâncat o pâine bună pe această relație. Numai de n-ar fi mioritizat în contactul cu ai noștri, așa cum s-a întâmplat cu armii întregi de anchetatori indigeni. Există și pericolul ca totul să rămână literatură, dar vânătoarea, măcar ca ardoare inițială, ar fi un început.
† DUMINICA a 3-a din Advent: Ce trebuie să facem?
Evanghelia duminicii ce urmează, în continuare cu cea a duminicii trecute, ne prezintă predica lui Ioan Botezătorul în pustiu.
„Ce trebuie să facem?” Aceasta este întrebarea pe care i-o adresează pe rând fiecare grup. Iar îndemnul lui Ioan este unul foarte concret: el le cere o revizuire radicală a vieţii plecând de la principiul etic al iubirii faţă de aproapele.
Mulţimilor le spunea: „Cine are două haine să împartă cu cel care nu are, şi cine are provizii de alimente să facă la fel“.
Ioan Botezătorul ne cere să ne examinăm raportul cu aproapele în ceea ce priveşte iubirea, caritatea, solidaritatea, împărtăşirea bunurilor, egalitatea, excluderea oricărui abuz de putere. Nu putem să-l acuzăm pe Ioan de lipsă de claritate. Rugăciunile şi devoţiunile sunt importante, necesare, bune, cu condiţia însă să nu fie folosite ca motiv de a se sustrage de la ajutorul pe care trebuie să-l dăm celor nevoiaşi.
Venim cu plăcere în biserică pentru a ne ruga, pentru a cânta, dar când ni se cere să punem la dispoziţia aproapelui bunurile pe care le posedăm, întreg entuziasmul nostru religios dispare. Şi totuşi, Ioan Botezătorul este înţelegător cu slăbiciunea umană. Spune el: „Cine are două haine să împartă cu cel care nu are“. Isus va cere de la ucenicii săi mult mai mult: „Pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica” (Lc 6,29).
În cea de-a doua parte a Evangheliei, Ioan Botezătorul reia limbajul său aparent dur, aproape intolerant. Vorbeşte de separarea grâului de pleavă şi vesteşte arderea ei în focul cel veşnic. Modul de a se exprima al lui Ioan poate nu e plăcut sensibilităţii noastre, cu toate acestea el vrea să transmită un mesaj de speranţă şi de bucurie. Dacă citim cu atenţie textul vedem că el nu promite nici o pedeapsă a lui Dumnezeu, ci vorbeşte de venirea Duhului Sfânt.
Putem înţelege imaginea focului. Isus ne spune: „Am venit să aduc foc pe pământ, şi cât aş vrea ca el să ardă!” (Lc 12,49). Nu e focul pregătit pentru a pedepsi păcatele celor care nu se pocăiesc. Unicul foc pe care Dumnezeu îl cunoaşte este cel adus de Isus pe pământ. Acesta va coborî din cer şi-i va uni pe toţi oamenii într-o singură limbă, cea a iubirii.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
Pol al cultivării limbii române
Etichetă cu vechime
A primit-o Universitatea „Vasile Alecsandri” în ceas de sărbătoare, la început de decembrie 2021, fără să aibă aerul unui gest convenţional. Aşadar, s-a spus, nu centru (acela este unul), ci punct sau pol al interesului pentru limba română la toate vârstele ei.
De şaizeci de ani
Chiar de la începuturile lui, Institutul Pedagogic de 3 Ani din Bacău (cum s-a numit în 1961 actuala Universitate „Vasile Alecsandri”) a acordat disciplinelor filologice în general o atenţie specială. Margareta Fînaru, martoră a acelor vremuri (s-a născut în 1924 şi deţine o memorie neobişnuită), mi-a descris recent atmosfera debutului ei ca profesoară de limba română la Facultatea de Filologie din anii ’60, în Bacău. Se punea bază nu atât pe volumul de informaţii cât pe valoarea instrumentală a acestora. E ceea ce exprimăm uneori: nu e important ce ştii, ci mai ales ce ştii să faci cu ceea ce ştii.
Profesorii-publicişti
Din 1964, când a apărut seria nouă a Revistei „Ateneu”, filologii băcăuani au fost atraşi de forţa cuvântului tipărit şi au devenit colaboratori ai publicaţiei fondate de Grigore Tabacaru şi George Bacovia în 1925. Maria Gabrea (cu contribuţii la Gramatica Academiei), Stela Marica-Ionescu, Valerian Ciubotaru, Dumitru Alistar, Constantin Călin, Dragoş Şesan, Constantin Cojocaru ş.a. au semnat articole de lingvistică generală, de gramatică istorică sau descriptivă ori de limba română contemporană. În 1972, de pildă, consemnăm apariţia unui volum de „Studii şi cercetări ştiinţifice (Ştiinţe sociale)”, coordonat de conf. univ. dr. Traian Cantemir, de la Catedra de limba şi literatura română. Aici D. Alistar descrie calcurile lingvistice din limba franceză la scriitorii paşoptişti. Absolvenţii Filologiei de atunci recunosc că exigenţa şi stilul aplicat didactic al dascălilor le-au prins bine în munca de la catedră.
Rubrica „Pentru limba noastră”, din „Ateneul” de azi, are o vârstă notabilă.
Punem corect accentul?
O secvenţă din programul aniversar (6-10 dec.) a adus în atenţie sintagma professor emeritus. Prin anii ’80 circula o glumă: „Cum se accentuează corect: profésor sau profesór?” Răspunsul era dur: „Pe profesor nu se pune accent deloc”. În cazul nostru, professor (din latinescul professor, –oris) nu-şi va schimba locul accentului la nominativ, pentru că în limba latină nu există cuvinte accentuate pe ultima silabă.
Dar alumnii?
Am auzit rostit corect termenul în combinaţia Gruparea Alumni, adică în două silabe (a-lumni), şi nu în trei (a-lum-ni), pentru că e ca orice substantiv masculin: un alumn, doi alumni, după modelul un elev, doi elevi. Asta şi înseamnă alumn: „discipol, învăţăcel”. Lipseşte din DEX (2016), dar îl deducem din alumnat: „Denumire dată în Germania şi în Statele Unite ale Americii internatului şcolar”. Ioan Dănilă
A onora o invitație la Cină…
Se simte apropierea Betleemului în duminica de după prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Pe de o parte, suntem asezați în lumina binecuvântat rânduită a atenției noastre, ce trebuie îndreptată către fragilitatea nevoinței Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș, spre discreția Sfântului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, și decența cărturarului Sfânt Dosoftei, mitropolitul Moldovei, cinstiți cuvioși ai acestor zile de început de lună Decembrie. Pe de altă parte, suntem țintuiți invitației la cea mai de preț nevoință adresată de către Dumnezeu firii umane întru această zi: chemarea la Cina Împărăției. Un soi de colind-chemare spre a progresa duhovnicește, de a ne umple sufletele de sensuri nou descoperite și vădit legate mai mult de Cer, decât de pământ.
Alegoria zilei ne descoperă ceva, cu totul neașteptat.
Că există, pentru fiecare dintre noi, o onorantă chemare la Cina Părintelui Ceresc (Luca 14) și o mulțime de moduri și mofturi de a dezerta de la părtășia deplinei bucurii. Bogățiile lumii (țarina), simțurile subjugate păcatului (cele cinci perechi de boi) și idolatria carnală (femeia) pot oricând rupe legăturile de suflet. Reacția evanghelică, la refuz, este de ținut minte: ”niciunul dintre cei care au fost chemați nu va mai gusta din cina mea” (Luca 14, 24).
Iar Hristos face boieri din amărâți. Sunt domniți cei care, deși nu dețin veșminte potrivite, au capacitatea de a mânca și bea de dragul Domnului, deci posedă disponibilitatea de a vibra și de a răspunde la chemare, renunțând la bunurile și preocupările proprii. Mântuitorul condamnă nebucuria participării, penibilele răspunsuri primite, schimbarea centrului de greutate de pe grija față de suflet pe grija față de trup a celor care, plictisiți de prea multă îmbuibare, se consideră a fi nemuritori. Scriitorul francez Honoré de Balzac construiește, în romanul Eugenie Grandet, personajul Moș Grandet, un nefericit atât de preocupat de cele ale acestei lumi, încât în momentul morții, atunci când fiica-i cere: ”Tată binecuvintează-mă înainte de a te stinge!”, în loc de grație, se răstește: ”Bagă de seamă, păstreză bine, nu da nimănui nimic din bunurile pe care ți le-am lăsat. Am să-ți cer socoteală dincolo, când vei veni, despre ce ai făcut cu ele. Să nu le risipești, să nu dai nimănui nimic…”.
Împărăția cerurilor este asemeni unei cine, prilej de bucurie, comuniune și comunicare. Nimeni nu ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, în viața de dincolo, la Cina Domnului, dacă nu reușește șă intre mai întâi, de aici, întru bucuria păcii și a părtășiei cu celălalt. Mulți sunt chemați, dar puțini aleși. Fericiți sunt cei puțini!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
Două autoturisme furate din Anglia și Italia, găsite pe străzile din județ
La data de 10 decembrie a.c., polițiștii Serviciului de Investigaţii Criminale au acţionat pentru combaterea traficului internațional de autovehicule furate.
Cu ocazia activităților desfășurate, a fost identificat un autoturism înmatriculat provizoriu în România, în posesia unui bărbat de 66 de ani, din comuna Sascut, vehiculul figurând furat, fiind căutat de autorităţile judiciare din Italia.
Totodată, a fost identificat un autoturism înmatriculat în România, aflat în posesia unui bărbat de 43 de ani, din comuna Măgura, vehiculul fiind căutat de autorităţile judiciare din Marea Britanie.
În ambele cazuri se efectuează cercetări în vederea clarificării situaţiei juridice a autovehiculelor, valoarea estimată a celor două vehicule fiind de 50.000 de lei,
O tânără a împrumutat aproape 200.000 de lei de la cunoscuți invocând probleme de sănătate
Polițiștii din Comănești efectuează cercetări pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune față de o tânără din localitate.
O femeie și un bărbat din Comănești ar fi fost înşelaţi de o tânără de 29 de ani, prin împrumutul de la aceștia a mai multor sume de bani invocând probleme familiale şi de sănătate, cauzând astfel, un prejudiciu de 25.000 de lei în cazul bărbatului şi 170.000 de lei în cazul femeii.
La data de 09 decembrie a.c., polițiștii din Comăneşti au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa tinerei, din Comăneşti, ocazie cu care în imobil au fost identificate înscrisuri care au condus la probarea unei părţi din prejudiciul cauzat, precum şi un autovehicul, în valoare de 6.000 de euro, ce a fost sechestrat şi lăsat în custodie.
Urmărit național și internațional, depistat de polițiști
La data de 10 decembrie a.c., poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale şi cei ai Postului de Poliție Dealu Morii, au efectuat o descindere domiciliară pe raza comunei, ocazie cu care a fost depistat un bărbat, de 37 de ani, din localitate, împotriva căruia a fost instituită măsura urmăririi la nivel național și internațional.
Cel în cauză se sustrăgea de la executarea unui mandat european de arestare, emis de autorităţile judiciare din Polonia, pentru comiterea infracţiunilor de participare la o organizaţie criminală sau la un grup constituit pentru săvârşirea de infracţiuni şi introducere în comerţ de valori provenind din surse ilegale sau nedezvăluite, fapte prevăzute de Codul Penal polonez.
Bărbatul a fost încarcerat în Arestul I.P.J. Bacău, iar în continuare se efectuează demersurile necesare declanşării procedurii de predare către autorităţile poloneze.
3,5 kg de bijuterii confiscate de polițiștii de la economic
În zilele de 7 și 10 decembrie a.c., polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice, împreună cu lucrători din cadrul Comisariatului Judeţean pentru Protecția Consumatorilor și cei ai Direcţiei Metale Preţioase – SST Bacău au desfăşurat o acţiune pentru prevenirea şi combaterea contrabandei şi a comerţului ilicit cu metale şi pietre preţioase pe raza judeţului Bacău.
Astfel, au fost verificate 23 de societăţi comerciale verificate, iar ca urmare a neregulilor constatate au fost aplicate 4 sancţiuni contravenţionale conform O.U.G 190/2000, privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, în valoare de 12.000 de lei.
Totodată, au fost ridicate în vederea confiscării 766 de bijuterii (lanţuri /coliere /inele/brăţări/broşe/ pandative/ seturi) din metal alb comercializate ca bijuterii din argint, în greutate de aproximativ 3.500 g, cu o valoare cumulată a preţurilor de vânzare expuse de operatorul economic de 50.346 lei, 4 piese tip pandantiv, având aplicat pe ele un simbol ce poate fi interpretat ca fiind ale titularului de drepturi ale unei mărci consacrate, în greutate totală de aproximativ 22 g.
Ca urmare a efecturii verificărilor economice s-a constatat că la punctul de lucru al unei societăți comerciale din Comănești, magazin de bijuterii, se comercializau bijuterii din metale preţioase fără a avea aplicată viza pentru anul 2021 pe autorizaţia de vânzare metale preţioase eliberată de ANPC. Prin urmare, au fost ridicate în vederea continuării verificărilor 766 de bijuterii (lanţuri/coliere /inele/brăţări/broşe/pandative/seturi) din metal alb comercializate ca bijuterii din argint, în greutate de aproximativ 3500 g, cu o valoare cumulată a preţurilor de vânzare expuse de operatorul economic de 50.346 lei, urmând ca la finalizarea acestora să fie dispuse măsurile legale.
