Acasă Blog Pagina 1358

Fotbal/ Liga a III-a: Surprize în play-out

de
Dan Sion
-

La finalul săptămânii trecute s-a desfășurat etapa a șaptea din play-off-ul și play-out-ul Ligii a III-a. Surprizele rundei s-au consumat în play-out-ul Seriei 1, acolo unde ocupanta locului 5, CSM Bacău s-a apropiat la cinci puncte de echipa de pe 4, Știința Miroslava.

Reducerea ecartului a avut la bază remiza obținută de „CSMei”, 1-1, pe terenul Șomuzului Fălticeni (gazdele au deschis scorul în min. 3, prin Savin, băcăuanii egalând cu cinci minute de final, grație penalty-ului transformat de Adăscăliței) coroborată cu incredibila înfrângere suferită de Știința Miroslava acasă, 0-1, în fața „lanternei roșii” CSM Pașcani.

În acest context, partida de runda viitoare, dintre CSM Bacău și Știința Miroslava se anunță de maximă importanță pentru echipa antrenată de Codrin Mindirigiu în tentativa de a evita retrogradarea. O victorie băcăuană i-ar apropia pe „CSMei” la -2 de Miroslava, cu două etape înainte de final.

Cealaltă echipă băcăuană aflată în play-out, dar în Seria 2, FC Dinamo Bacău este scutită de orice emoție, mai ales după cea de-a opta victorie (din zece jocuri) obținută în 2022: 6-2 cu Sportul Chișcani prin „tripla” lui Ionuț Tofan, „dubla” lui Padovei și golul lui A. Juncu. Cu 32 de puncte la activ, dinamoviștii antrenați de Andrei Întuneric continuă să ocupe poziția a treia, păstrând un punct avans față de CSM Râmnicu-Sărat.

Iar seria rezultatelor faste se poate prelungi în condițiile în care sâmbăta viitoare, băcăuanii se vor deplasa la Făurei. În fine, în play-off-ul Seriei 2, Aerostar a fost învinsă la Galați, de lidera SC Oțelul cu 4-1, ca urmare a golurilor marcate de Cisotti (min. 7 și 63), M. Adăscăliței (28), Cârjan (66), respectiv Gavrilă (min. 17, din 11m).

În ciuda înfrângerii, „aviatorii” pregătiți de Mișu Ionescu rămân pe locul 3, cu același număr de puncte, 36, cu Metalul Buzău (învinsă cu 3-2 la Focșani), dar cu un golaveraj superior. Etapa viitoare programează, la Bacău, întâlnirea dintre Aerostar și Metalul Buzău, în fapt, finala pentru locurile 3-4 din play-off-ul Seriei 2.

Presupusa „Casă a lui Alecsandri” din Bacău stârnește zâzanie între politicieni după ce a fost filmată de Dan Negru

de
Răzvan Bibire
-

Vedeta TV Dan Negru a fost, azi, în Bacău, și a transmis live, pe Facebook, un video cu ruinele clădirii despre care se spune că ar fi aparținut familiei poetului Vasile Alecsandri.

Clipul și remarcile lui Dan Negru au atras atenția primarului Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, care s-a grăbit sa arate către Consiliul Județean:

«Casa „Vasile Alecsandri” aparține Consiliului Județean Bacău, doar ei o pot reabilita . Vreau să menționez public încă o dată, că Primăria municipiului Bacău susține orice demers pentru restaurarea acestui imobil de patrimoniu», a scris edilul băcăuan pe pagina sa de Facebook.

Președintele Consiliului Județean, Valentin Ivancea, a replicat imediat:

«Grija față de Consiliul Judeţean a dl. primar este emoționantă, susținerea acestuia este patetică și sunt convins că ne va ajuta în finalizarea acestui obiectiv! Pentru corecta informare a opiniei publice precizez:

Casa „Vasile Alecsandri” a fost achiziționată de către Consiliul Judeţean tocmai pentru a o reabilita! Întârzierea în demararea refacerii acesteia se datorează (culmea ironiei) tocmai Comisiei de cultură care a dat avizul extrem de greu, după ce a fost refăcut proiect a doua oară.

Acum ne aflăm în etapa de scoatere la licitație a lucrărilor de consolidare a imobilului de patrimoniu.

Presupusul ajutor al dlui. Stanciu, vremelnic primar, ne-ar fi de folos dacă s-ar pune de acord cu dl. Viziteu şi ar susține, urgent, reabilitarea Hotelului Central a cărui cumpărare, răscumpărare şi expropriere a anunțat-o, până în prezent, de 200 de ori! Cât și dacă ar susține și reabilitarea fostului sediu al primăriei- fosta Bibliotecă, actual loc de întâlniri strategice!»

Nici prefectul de Bacău, Lucian Bogdănel, nu s-a lăsat mai prejos și i-a atras atenția primarului Bacăului că are în parohie clădiri de patrimoniu care se dărâmă:

«Dl. Viziteu sus-ține, adică ține (pe) sus mai ales nasul & coada, că patrimoniul Bacăului e numaidecât la… pământ!
Primarul s-a erijat (pe Facebook, cum altfel!?) în gardianul patrimoniului băcăuan, ale cărui clădiri emblematice – tocmai de la atâta consecventă sus-ținere – se fac una cu pământul chiar sub ochii indiferenți ai sus-ținătorului.
Cad bucăți din Hotelul Central, din clădirea fostei Biblioteci (fost sediu al Primăriei!) şi sus-ținătorul face ce ştie mai bine: sus-ține, din vorbe, patrimoniul local şi ale sale venerabile clădiri, doar că postările nu țin loc de reabilitarea & consolidarea acestora.

De ruşine, dar în principal din cauza tencuielii desprinse care periclitează siguranța & integritatea fizică a trecătorilor, fațada Hotelului Central a fost acoperită cu o prelată.

Vă mai amintiți cum dl. Sus-ținător anunța iminența cumpărării acestei clădiri şi a renovării ei cu fonduri europene?

Ei bine, foarte discret, primul pas a fost deja făcut :): Hotelul a fost cumpărat de o firmă privată (!), Primăria ratând lamentabil (cum altfel!?) achiziționarea imobilului.

Curat murdar, de la atâta sus-ținere din partea „conului” Viziteu, patrimoniul Bacăului – atunci când nu se face oale şi ulcele – încape pe mâna samsarilor imobiliari, care speculează impotența Primăriei Bacău: o instituție condusă de inşi care nu au nimic în comun cu respectul pentru băcăuani şi istoria noastră locală. Iar imaginile de mai jos cred că vorbesc de la sine.»

De ce „presupusa” casă?

Deși există persoane care susțin că imobilul care este numit „casa Vasile Alecsandri” ar fi aparținut familiei poetului, dovezile în acest sens sunt destul de subțiri. În plus, daca o să vă uitați pe peretele din stânga Casei de Cultură din Bacău, o sa vedeți o placă de marmură pe care scrie că acolo ar fi fost casa familiei Alecsandri.

Mai mult, în lucrarea «Bacăul de la 1850 la 1900», monografia orașului scrisă de fostul primar Costache Radu, apărută la 1906, scrie că “la anul 1894, marele comerciant Faivis Klain zidi o baie după cerințele timpului pe locul caselor unde s-a născut marele poet V. Alecsandri”. Așadar, cu 12 ani înainte de apariția lucrării, casele lui Alecsandri erau demolate, pe locul lor făcându-se o baie publică.

Actuala clădire a fost achiziționată de un investitor italian care, după ce a aflat că nu o poate demola și nu poate să facă chiar orice cu un obiectiv de patrimoniu – clădirea fusese declarat monument istoric pentru arhitectura sa, nu pentru legătura cu Alecsandri – a lăsat-o ani de zile în paragină până când a fost cumpărată de Consiliul Județean.

OLIMPIADA NAȚIONALĂ A SPORTULUI ȘCOLAR – BADMINTON – BACĂU, 2022

    de
    Comunicat de presa
    -

    Etapa finală a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar – BADMINTON (gimnaziu), organizată, în acest weekend, de Inspectoratul Școlar Județean Bacău, și-a desemnat câștigătorii.

    Celor mai buni dintre cei aproximativ 80 de competitori din toată țara li s-au acordat premii, după cum urmează:

    Badminton Fete:
    Premiul I: Școala Gimnazială Comuna Berceni, Prahova
    Premiul II: Liceul cu Program Sportiv Galați
    Premiul III: Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Târgu Mureș
    Premiul III: Școala Gimnazială „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
    Mențiune: Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani
    Mențiune: Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova
    Mențiune: Școala Gimnazială Nr. 80, București-Sector 3
    Mențiune: Școala Gimnazială Nr. 1 Bocșa, Caraș Severin

    Badminton Băieți:
    Premiul I: Colegiul Național „I. L.Caragiale” Ploiești
    Premiul II: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
    Premiul III: Colegiul Național ,,Petru Rares” Piatra-Neamț
    Premiul III: Liceul Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes”, București – Sector 1
    Mențiune: Școala Gimnazială Nr. 30 Timișoara
    Mențiune: Colegiul Național „Vlaicu Vodă” Curtea de Argeș
    Mențiune: Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Baia Mare
    Mențiune: elevul David Sinculeț de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău

    Impresiile inspectorului şcolar de educație fizică, prof. Iulian Vrînceanu, de la finalul acestui eveniment sportiv, accentuează beneficiile implicării elevilor în astfel de competiții: „Afectarea modului de desfășurare a orelor de educație fizică, respectiv a pregătirii în vederea obținerii de performanțe din perioada pandemiei, imposibilitarea desfășurării concursurilor și olimpiadelor sportive școlare în același context nefavorabil au scos în evidență ceea ce le-a lipsit, de fapt, copiilor: întâlnirile competiționale în cadrul cărora fair-play-ul, socializarea, munca din interiorul echipei elev/elevi – profesor-antrenor devin elemente motivante, generatoare de reușite.”

    Felicitări pentru implicare!!!… pentru că implicarea înseamnă echipă, iar echipa înseamnă implicare!!!

    Un părinte şi-a aruncat copiii într-un lac după o ceartă cu nevasta

    de
    Deșteptarea
    -

    Un bărbat din judeţul Bacău şi-a luat cei doi copii şi i-a aruncat în apele barajului Răcăciuni, după ce s-a certat cu soţia sa, informează HotNews.

    Copiii – un băiat de 4 ani şi o fetiţă de cinci luni – au fost scoşi ,din apă de un poliţist, care a încercat să îi resusciteze însă fără rezultat.

    Nu se ştie dacă bărbatul s-a aruncat şi el sau dacă a plecat de la locul faptei, el nefiind găsit.

    Incidentul a avut loc duminică după amiază. La ora 13:10, o femeie de 23 de ani din localitatea Pânceşti a sunat la 112 şi a anunţat că soţul ei, în vârstă de 30 de ani, după ce s-a certat cu ea, a luat cei doi copii şi a plecat cu ei de acasă, ameninţând că se sinucide aruncându-se în apă împreună cu ce mici, scrie news.ro

    Potrivit oficialilor Poliţiei Bacău, la ora 13:26 un prim echipaj de poliţie a ajuns în zona barajului Răcăciuni. Poliţistul a observat pe luciul apei trupurile copiilor, a intrat în lac şi i-a scos, a început manevrele de resuscitare.

    Echipajele medicale trimise la faţa locului au continuat încercarea de a scoate copiii din stop cardio-respirator însă fără rezultat, fiind declarat decesul atât în cazul copilului de patru ani, cât şi în cazul surorii mai mici a acestuia.

    Din primele informații, se pare că un al treilea copil al cuplului, de 6 ani, a reușit să scape, după ce a fugit cu bicicleta la bunici, atunci când a simțit că viața i-ar putea fi pusă în pericol.

    Evenimentul tragic produs în această după-amiază este asemănător cu cel al mamei de 33 de ani din Timișoara, care s-a aruncat de la etajul zece al unui bloc, împreună cu cei doi copii. Iulia terminase facultatea de Psihologie, dar nu a profesat în acest domeniu niciodată. Luni dimineață, Iulia se îndrepta cu cei doi copii spre grădiniță. Deși a ajuns cu ei în fața instituției, femeia s-a răzgândit, și-a urcat fetița și băiatul în mașină și au mers până în fața unui bloc cu zece etaje.

    Handbal feminin/ CN Junioare 1, Valoare: CSM Bacău, în careul de ași al campionatului!

    de
    Dan Sion
    -

    Echipa antrenată de Costel Petrea, Adi Brezan și Gabriela Manea a încheiat pe locul patru turneul final de la Cisnădie

    Performanță remarcabilă pentru echipa de handbal junioare 1 a CSM Bacău. La primul lor an la această categorie de vârstă, „CSMeoaicele” antrenate de Costel Petrea, Adi Brezan și Gabriela Manea au încheiat pe locul 4 turneul final Valoare desfășurat de miercuri și până duminică la Cisnădie.

    În ciuda deficitului de experiență, talie și forță, băcăuancele au fost surpriza plăcută a turneului final. Repartizată în grupa 1, CSM Bacău a contabilizat o victorie (28-23 cu Știinșa București), o remiză, cu CSȘ 2 Baia Mare (29-29) și o o înfrângere (20-24 cu Sepsi Sfântu-Gheorghe), calificându-se, de pe locul secund, în semifinalele turneului. Sâmbătă, în semifinala cu marea favorită CSM București, surorile Bârsan și colegele lor au ținut aproape în prima repriză (12-13), însă plusurile bucureștencelor au făcut diferența după pauză, partida încheiindu-se cu victoria la cinci goluri diferență (25-20) a grupării din capitală.

    Duminică, în finala pentru bronz, „CSMeoaicele” s-au reîntâlnit cu egala lor din grupă, CSȘ 2 Baia Mare, care pierduse accederea în finală în prelungiri, în fața celor de la Energetic Râmnicu-Vălcea. De data aceasta, băimărencele au avut câștig de cauză cu scorul de 31-26 (13-12), însă înfrângerea din finala mică nu a știrbit cu nimic evoluția din acest sezon a formației băcăuane.

    „Toată admirația și toate felicitările pentru fetele noastre și antrenorii lor. Am ajuns în careul de ași al turneului final, în condițiile în care la Cisnădie au participat adevărate centre naționale. Am demonstrat că putem ține pasul, iar evoluția foarte bună a acestei echipe ne obligă să avem grijă de ea pe mai departe și să o sprijinim pentru a ajunge acolo unde merită”, a conclzionat coordonatoarea CSM Bacău, Gabriela Manea.

    Rezultatele înregistrate de băcăuance în drumul spre finala mică

    Grupa 1

    Etapa 1: CSM Bacău- CSU Știința București 28-23 (11-13). CSM Bacău: Sofron, Bordeianu, Iordănescu- Daria Bârsan 11 goluri, Dinu 5, Poiana- Țârdea 5, Dany Bârsan 4, Hermeziu 1, Ungureanu 1, Păduraru 1, Iancu, Solonțanu, Tăbăcaru.

    Etapa 2: CSM Bacău- CSȘ 2 Baia Mare 29-29 (17-16). CSM Bacău: Sofron, Bordeianu- Dany Bârsan 9 goluri, Daria Bârsan, Hermeziu 5, Poiană-Țârdea 4, Ungureanu 2, Tăbăcaru, Păduraru.

    Etapa 3: CSM Bacău- Sepsi SIC Sfântu-Gheorghe  20-24 (12-8). CSM Bacău: Sofron, Bordeianu- Daria Bârsan 10 goluri, Poiană-Țârdea 5, Hermeziu 3, Dany Bârsan 1, Ungureanu 1, Grădinaru, Pozînărea, Anchidin, Tăbăcaru, Iancu, Păduraru, Solonțanu, Dinu.

    Semifinale

    CSM Bacău- CSM București 20-25 (12-13). CSM Bacău: Sofron, Bordeianu- Hermeziu 5 goluri, Daria Bârsan 4, Păduraru 3, Poiană-Țârdea 2, Ungureanu 2, Anchidin 2, Dany Bârsan 1, Solonțanu 1, Grădinaru, Pozînărea, Iancu, Dinu, Tăbăcaru.

     

    Poezia și emoția filmelor documentare – eseul cinematografic

    de
    Deșteptarea
    -

    Pe 14 și 15 aprilie 2022 a avut loc în Bacău prima ediție, una pilot, a festivalului de film documentar FilmDocArt, organizat de Centrul de Cultură „George Apostu”, în parteneriat cu Studioul de creațíe foto – video ”Chromatique” și artistul vizual Ovidiu Ungureanu, reluând și reinventând tradiția festivalului de videofilm documentar „Ethnos”, care a luat ființă în 1995 și a continuat până în anul 2005.
    Aceste filme sunt de regulă obiective, fără ca punctul de vedere al realizatorului să fie vizibil, însă în cea de-a doua zi a festivalului, Ziua Eseului Cinematografic, am urmărit două filme documentare-eseu, în care se observă și viziunea autorului, emoționante și foarte interesante, iar urmărindu-le nici nu am mai remarcat trecerea timpului. Cele două creații ale artistului vizual Matei Bejenaru, alese pentru FilmDocArt 2022, sunt „Zidul lui J.O”, un film despre poetul Emil Brumaru, și „Abis” despre Irinel Liciu, o mare balerină a anilor 1950-1960.
    „Și este extraordinar că stau să mă gândesc când văd astfel de filme că un moment al filmului documentar artistic la Bacău e posibil, pentru că el aduce un anumit tip de emoție care a dispărut din societatea noastră. Un anumit tip de emoție pe care nu-l mai regăsim nici la teatru, din păcate, nu-l mai găsim nici prin alte instituții importatnte, nu-l mai găsim în librării, unde ne întâlneam altădată.”, a declarat Geo Popa, directorul Centrului de Cultură ”George Apostu”, în cadrul discuțiilor de după vizionarea celor două filme, care, într-adevăr, au ajuns la sufletul întregului public, astfel, din punctul meu de vedere, unindu-ne.
    Primul film al după-amiezii a fost „Zidul lui J.O”, la începutul căruia nu aveam prea multe așteptări, însă m-a surprins plăcut. Spiritul poetului și felul în care vorbea din tot sufletul, chiar și despre niște lucruri aparent nesemnificative, precum o rază de soare ce îi atingea oglinda câteva minute în fiecare zi, despre livada în care obișnuia să citească și despre faptul că nu suporta să mai fie cineva cu el atunci când scria, m-au impresionat profund.
    Cel de-al doilea film, „Abis”, m-a lăsat mai curioasă și cu mai multe întrebări în privința lui Irinel Liciu decât înainte de urmărirea sa. Modul în care cei ce au întâlnit-o pe artistă vorbeau despre energia pe care o emana atunci când dansa, cum toată oboseala, frigul și problemele dispăreau atunci când o priveau, m-a făcut să îmi doresc să fi avut oportunitatea de a o vedea și eu personal cum face magie pe scenă, acompaniată de muzică, împreună cu un partener sau de una singură. Chiar dacă Irinel Liciu rămâne în continuare o persoană misterioasă, povestea ei care conține două mari retrageri, una din lumea dansului și una din lumea noastră, din viața ei, este foarte captivantă.
    În concluzie, cele două filme documentare-eseu vizionate în cadrul celei de-a doua zile a festivalului FilmDocArt mi-au ajuns la inimă prin emoția și sensibilitatea prezente în conținutul lor și în declarațiile persoanelor intervievate și ale celor prezente la eveniment. Prima ediție a acestui festival a fost una remarcabilă și voi participa cu siguranță și la următoarele.

    Mara Lazăr, 14 ani, clasa a VII-a, elevă la Școala Gimnazială ”Dr.Alexandru Șafran” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

    Țigan țăndări

    de
    Carmen Mihalache
    -

    Să-mi cumpăr cărți a fost dintotdeauna o bucurie pentru mine, dar zilele trecute am avut un sentiment special când mi-am luat una cu o destinație precisă. Vorbesc despre „Țigan țăndări”, cartea lui Valeriu Nicolae, tipărită din rațiuni umanitare. Scopul este de a schimba în bine viața unor copii care trăiesc în gheto, pentru că așa este colțul de lume numit Ferentari, din capitala României. Mi-am comandat, așadar, cartea, știind că banii dați pe ea vor merge într-un fond al Asociației Casa Bună, pentru a fi folosiți la construcția unei grădinițe pentru copiii nevoiași, de etnie romă. Asta s-a întâmplat într-o primă instanță, apoi a survenit și curiozitatea de a vedea ce cuprinde această carte cu un titlu atât de agățător, cum i-am zis eu.
    Îl știam din presă pe Valeriu Nicolae, mai exact din „Dilema veche”, unde a ținut, o vreme, rubrica „rătăcit în Euro-Narnia”, scrisă extrem de dezinvolt, sincer, frust, în răspăr cu opiniile comune. Și așa este și cartea la care mă refer. Valeriu Nicolae este un activist foarte cunoscut, investigațiile lui deranjând multă lume, mai ales pe impostori, pe loazele ajunse în funcții importante. Indivizi obscuri care au stat departe de carte, nefiind prieteni cu învățătura, dar au avut și au alte abilități, viclenie, oportunism…Și nici nu s-au împiedicat de ceea ce se numește caracter, pentru că i-ar fi împovărat inutil. În fine, ăsta e alt subiect, greu de tot, care atârnă într-un fel grotesc de „România educată”, o trage în jos, o duce la fund.
    Revenind la „Țigan țăndări”, pot să spun că e o carte fără pretenții de literatură, având însă calitatea autenticului, a sincerității depline a autorului ei, care își face, în fața noastră, a cititorilor, un fel de vivisecție. Ne povestește, adică, viața lui, deschizându-și larg sufletul, ne poartă prin multe locuri din lume, cât se poate de exotice, pe acolo pe unde a ajuns și a lucrat, pe unde a avut fel de fel de experiențe directe. Din care a învățat mult, pe lângă trainingurile făcute. A fost în zone extrem de sărace, de risc, cu migranți, refugiați, implicându-se total într-o muncă pe care și-a ales-o singur, pentru că vrea să ajute. Ar fi putut să trăiască mult mai ușor, mai confortabil, pentru că are o grămadă de diplome și de „tinichele”, premii, medalii. Dar el a ales să fie „tata Valeriu” , așa cum îl numesc toți puștii lui din Ferentari, pe care-i învață să scrie, să socotească, cărora le spune povești. Și pe care i-a îmbrăcat, le-a luat adidași, totul din banii lui.
    În cartea lui, care este un bildungsroman modern, scris alert, în contrapunct, cu o desfășurare secvențială și o apreciabilă și savuroasă notă de umor și autoironie, conținând și o sensibilă poveste de dragoste, Valeriu Nicolae se oprește asupra multor probleme acute ale lumii contemporane; fenomene extreme, sărăcie, violență, rasism, discriminare, pe ultimele cunoscându-le bine, pe propria-i piele, din moment ce este pe jumătate țigan (doar după mamă). Atent observator al realității, autorul notează: „Mulți dintre oamenii care au bani și sunt deștepți devin colecționari. Colecționari de orice și mai ales de experiențe. De fapt ei trăiesc într-o lume forțată și mai mult sau mai puțin falsă. Își construiesc un ideal al lor și apoi sunt chinuiți să trăiască în imaginea pe care și-au construit-o. Oameni care citesc nu pentru că sunt curioși, ci pentru că ăsta e felul în care pot să impresioneze. Oameni care călătoresc nu pentru că le place, ci pentru că trebuie să aibă un portofoliu de călătorii.” Pe scurt, un mod neadevărat de a trăi, inautentic.

    Unirea-n cuget și-n (ceva) simțiri, zborul și parașuta

    de
    Ion Fercu
    -

    Prin 1985 eram la Praga. Admiram de pe istoricul pod Carol, aruncat fabulos peste Vltava, cele 30 de statui și grupuri statuare baroce amplasate pe balustradă, fiind cuprins și de nerăbdarea de a ajunge la Pražský hrad, cea mai veche/ vastă incintă fortificată din lume (sediul liderilor politici), și pe Zlatá ulička, din același cartier/ district, Hradčany, unde, la nr. 22, locuise Franz Kafka. Auzul și privirea mi-au fost sensibilizate de un grup volubil, vesel. Se vorbea în limba română. O limbă română cu accente când arhaice, când slave… Erau turiști din Moldova de peste Prut. Oameni simpli, fără fițe, cu sufletul deschis către zările românești. Am intrat în atmosfera grupului. Unii mi-au povestit, cu mare emoție. despre faptul că fuseseră, în urmă cu doar câteva zile, musafirii stațiunii Poiana Brașov. Povesteau și simțeam cum le vibrează sentimentele pozitive. Unul dintre ei mi-a spus că parcă făcuse o vizită în Rai… Eram departe, cel puțin așa credeam, de ochii și urechile indiscrete ale lumii, motiv pentru care am îndrăznit: ,,Ce ziceți, nu ne unim?”… S-a lăsat tăcerea. Privirile lor căutau pe cineva din jur. Am priceput. Unul dintre ei a îndrăznit: ,,Vrei să murim împreună de foame?”… După 1990, când era vie povestea ,,podului de flori”, am ajuns la Chișinău. Pentru că poți lua cel mai bine pulsul unei comunități discutând cu oamenii obișnuiți, am mers, nota bene, pe strada Varlaam, în Piața Centrală. Mare mi-a fost mirarea când, vorbind românește, am întâlnit și priviri temătoare care au schimbat registrul conversației în limba rusă. Teama nu-i părăsise pe frați. Am îndrăznit în acea piață, dar și în alte locuri, aceeași întrebare: ,,Ce ziceți, nu ne unim?”… Am primit aceleași răspunsuri… ,,Dar cine ne mai dă curent electric?”… ,,Cine ne mai dă gaz metan?!”… Prin școli și universități mi s-a explicat că deja suntem uniți: ,,În cuget și-n simțiri”… M-am întâlnit, peste ani, cu scriitori, cu oameni de cultură și știință din Republica Moldova. Cu unii am întemeiat relații de prietenie. Despre Unire însă n-am mai vorbit. Dar nu de teamă. Aceasta se retrăsese mult din peisaj. Am vorbit însă despre suferințele culturii și limbii române. Uneori, într-un registru aparent umoristic, dar cu esențe tragice. Într-un rând, discutam cu fratele Leo Butnaru despre… aventurile limbii moldovenești. Impusă prin lege, în locul limbii românești, absurditatea a zămislit și bancuri cu rădăcini în realul kafkian al politicii din acea vreme de la Chișinău. Televiziunilor și posturilor de radio, ziarelor, le-a fost interzisă utilizarea sintagmei ,,limba română”. Dar, a doua zi de la intrarea în vigoare a acestei absurdități, la postul central de radio al Republicii Moldova o crainică a anunțat, zice cu umorul său de multe karate Leo Butnaru: ,,Urmează acum îndrăgita melodie moldovenească «Au plecat olteni la coasă»”…
    Se agită apele doar în zvonuri?… Zice-se, chiar prin vocea unor cancelarii occidentale puternice, că Transnistria va deveni noul teatru de război. Și că Republica Moldova va fi în mare suferință. Un fost premier, Iurie Leancă, spune că în acest context ,,unicul scenariu este unirea, fiindcă în momentul în care România face acest pas, împreună cu Chișinăul, imediat intrăm sub umbrela securității NATO și a Uniunii Europene”. Premierul de azi, Maia Sandu, își biciuiește prudent resursele diplomatice: ,,Unirea este un lucru pe care îl pot decide cetățenii. […] Acest lucru se poate întâmpla doar cu susținerea poporului. Când poporul va spune că vrea acest lucru, acest lucru se va întâmpla. Atât timp cât poporul nu vrea acest lucru sau nu este o masă critică a oamenilor care să susțină acest deziderat, atunci…“ Într-un sondaj de opinie efectuat luna trecută, doar 36% dintre moldovenii de peste Prut au susținut ideea unirii Republicii Moldova cu România. 53 % s-au opus. În haosul politicii dâmbovițene, toate vocile sunt dogite cronic și atunci când abordează (doar electoral) această problematică.
    Este, în actualul context internațional dinamitat de orgolii transnaționale și moarte, oportună abordarea abruptă, în regim de urgență, a problemei Unirii? Pesimiștii spun NU. Optimiștii încurajează ideea. La rigoare, s-ar putea spune că ambele orientări au dreptatea lor, dacă avem în vedere că optimiștii au inventat zborul, dar nici pesimiștii n-au pierdut vremea, inventând parașuta…

    PUTEREA DĂTĂTOARE DE VIAȚĂ A ÎNVIERII

    de
    Deșteptarea
    -

    Sinaxarul ne poziționează tot spre Înviere. Pentru a ne lumina întru înțelegerea faptului că Biserica nu este exclusivistă ori, mai rău, misogină. Și a ne încredința, prin textul Evangheliei zilei (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8), de acea icoană de mare preț lăsată nouă la îndemână: chipul femeii creștine slujitoare și mărturisitoare a Vieții, fidelă Învățătorului nu doar până la suferință, ci și dincolo de pragul ei.
    Prăznuirea Mironosițelor ne invită la a-L privi și primi pe Domnul Cel răstignit. Este paradoxul creștinismului! Căci, mulți pășesc după Iisus Omul atât timp cât El apare drept un făcător de minuni. Sau poftesc, pentru faimă și trufie, să-I devină apostoli. Nu puțini la număr sunt cei ce-L cercetează serios după Înviere. Cu gândul de a fi ucenici ai Săi, dar fără de Cruce… Doar femeile purtătoare de mir Îl caută atunci când nu-L știu a fi decât Răstignitul lepădat, batjocoritul și disprețuitul tuturor, mortul pe crucea infamă a făcătorilor de rele. Cu smerenie și cucernicie, pe când se revărsau zorile, în ziua cea dintâi a săptămânii, înfruntă întunericul, armata romană, stupiditatea norodului, teama apostolilor și merg la mormântul plin de slavă, pe care-l părăsiseră de câteva zile, cu sufletele rupte de durere. Socotind că trupului Domnului nu i s-au făcut toate cele meritate obiceiului, la porunca dragostei lor nemărginite, pregătesc miresmele cuvenite, atente fiind la cele ce aveau de îndeplinit. Nu știau prea bine cum se vor descurca. Ce vor spune și ce vor face în fața străjerilor puși de sinedriști să păzească mormântul cu strășnicie? Erau speriate doar de un singur gând: ”Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?” Atitudine de evlavie, respect, preţuire şi dragoste, alăturată credinței lor fără de șovăială. Ce taină ascunde Dumnezeu în fragilitatea lor! Face din ele misionari către Apostoli. Sunt mesagerii unui mormânt gol și totuși plin de slavă, către cei ce vor fi trimişi să vestească Învierea!
    Duminica Mironosiţelor este și ziua femeii creștine, chemată la a fi mărturisitoare a vieţii, dar și chip de smerenie și de mărturisire curajoasă a Mântuitorului în mijlocul unei lumi adâncite în materialitate şi parcă mai puţin sensibilă la valorile Evangheliei.

    Inspector scolar,
    pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

    De la sunet, la sonet

    de
    Ioan Dănilă
    -

    Teorie minimalistă

    Îi aparţine lui Ştefan Augustin Doinaş (26 apr. 1922 – 25 mai 2002), celebrat pentru remarcabilele sale contribuţii la creşterea limbii româneşti nu numai prin creaţiile originale, ci şi prin traduceri. A început cu un opuscul din 1970, „Sunete fundamentale” (Editura „Univers”, colecţia „Poesis”), şi a continuat apoteotic cu o antologie de lux, „Atlas de sunete fundamentale” (Cluj-Napoca, Editura „Dacia”, 1988, format academic, 568 p.). Într-o cuprinzătoare postfaţă, „Despre traducerea fidelă a poeziei” (pp. 539-557), notează programatic: „Traducerea nu e o simplă translaţie de sensuri, ci «transportarea» unui «obiect estetic» verbal dintr-un spaţiu de cultură în alt spaţiu de cultură”.

    Câştigătorul? Limba română

    „Am început să traduc poezie pe la vârsta de 18 ani – mărturiseşte scriitorul –, întâi din limba franceză, şi pot să spun  că ceea ce m-a îndemnat a fost atunci pura plăcere estetică de a găsi echivalenţe în limba mea maternă pentru frumuseţile verbale ale originalului.” Că a izbutit, încercăm să demonstrăm în continuare, ilustrând cu câteva secvenţe din creaţiile primilor mari sonetişti ai lumii.

    Dante Alighieri (1265-1321)

    „Iar ochii ei frumoşi, ce-au dat pierzării/ inima mea, şi după care jindui,/ i-aş ţintui privindu-i,/ să mă răzbun că-mi ocolesc privirea./ Apoi aş face pace cu iubirea” (Rime pentru donna Pietra).

    Francesco Petrarca (1304-1374)

    „Văd fără ochi; şi ţip, deşi n-am limbă;/ râvnesc pieirea, şi cer sprijin iute;/ iubesc pe alţii, mă urăsc pe mine;/ hrănit cu lacrimi, plânsu-n râs se schimbă,/ moartea şi viaţa-mi sunt la fel de crude./ Aici ajuns-am, Doamnă, pentru tine” (Sonetul CXXXIV).

    François Villon (1431-1463)

    „Prinţe, de săptămâna-n goană,/ Sau ani, de-ntrebi în ce noian/ S-au dus, rămâi la vorba-mi vană:/ Ci unde-i neaua fostui an?” (Balada doamnelor din alte vremuri)

    Michelangelo Buonarroti (1475-1564)

    „N-are nicio idee-artistul mare/ ca-n sine marmura să n-o conţină/ în prisosinţa ei; şi-i dă lumină/ doar mâna care-i minţii-ascultătoare” (Sonetul 151).

    Pierre de Ronsard (1524-1585)

    „Când ai să fii bătrână, târziu, la lumânare,/ Pe-un scaun lângă vatră, torcând şi depănând,/ Vei zice cu uimire un vers de-al meu cântând:/ Ronsard mă celebrase pe când eram în floare” (Sonete pentru Hélène – XLIII)

    Luis de Góngora y Argote (1561-1627)

    „idol frumos, umil iubit de mine,/ fii blând cu cel ce-n faţa ta suspină,/ înalţă imn şi rugă spre virtute” (Sonetul 17).

    William Shakespeare (1564-1616)

    „Astfel, când însumi jalnic îmi par mie,/ Tu îmi apari în gând: şi-atunci înalţ,/ Ca-n zori din lutul sumbru-o ciocârlie,/ Un imn spre-al Cerului portal de smalţ;/ Gândul la tine-atâta har mi-alege,/ Că n-aş schimba ursita mea cu-un Rege” (Sonetul XXIX).

    Final provizoriu

    „Epigonul care va izbuti să răpească silabele lui Faust din gura lui Goethe va fi asemenea lui”, declara Ştefan Augustin Doinaş, autodefinindu-se.

     

     

     

    Cristos este Păstorul cel bun

    de
    Deșteptarea
    -

    „Nu vă atingeţi prea mult de idoli, ca să nu vă rămână pe mâini puţin din poleiala lor” sunt cuvinte spuse de Gustave Flaubert! La o primă lectură, aceste cuvinte pot părea banale sau chiar cu o uşoară tentă negativă, însă dacă sunt aplicate într-un context eliberat de prejudecăţi, atunci sensul lor se schimbă. Cum am putea să înţelegem noi, oamenii de astăzi, ce vor să spună cuvintele „Păstorul cel bun” dacă ne-am „eliberat” de mult de adevăratul context în care ele au apărut? Să fie vorba doar de o problemă de context?! Mai există astăzi, păstori şi turme? Mai poate creştinul „modern” să nu fie „jignit” atunci când se ştie membru al unei „turme”? Cât de relative pot fi înţelesurile unor afirmaţii atunci când ele sunt percepute doar superficial!
    Dacă ar fi să luăm în considerare toate dificultăţile pe care turma lui Cristos le-a întâlnit de-a lungul celor aproximativ 2000 de ani de existenţă, am putea observa cu uşurinţă că ea a supravieţuit doar pentru că a fost susţinută întotdeauna de Dumnezeu.
    Cine este păstorul? Conform Evangheliei, este cel care îşi cunoaşte turma, este cel care nu lasă ca cineva să fie răpit din mâna lui atunci când se apropie primejdia, dar, mai ales, este cel care nu lasă pe nimeni să piară. De ce păstorul este bun? Pentru că îşi iubeşte turma!
    Deseori oamenii spun: „Avem nevoie de preoţi buni!”, însă dacă ar fi să analizăm ce înseamnă „bun” într-o lume secularizată, ne îndepărtăm de sensul bunătăţii despre care vorbeşte Cristos. Lumea are nevoie de „păstori” într-adevăr „buni”!
    Ne plângem uneori de provocările cu care societatea întâmpină misiunea păstorilor. Cristos nu a trăit într-un context cu totul diferit de cel al societăţii de astăzi! Mentalităţile progresiste, mereu vulnerabile şi în mişcare, negarea tradiţiei şi derâderea adevăratelor valori umane împreună cu refuzul vădit al moralei creştine sunt câteva din elementele care fac obiectul cunoaşterii turmei, aşa cum şi Cristos o cunoaşte.
    „Nu a lăsat pe nimeni să se piardă” (cf. In 10, 27-30) este chemarea pe care Cristos o dă fiecărui păstor în parte. Nu este oare această grijă rezonanţa bunătăţii ce izvorăşte din iubire? Atunci când păstorul îşi iubeşte cu adevărat turma este capabil de orice sacrificiu aşa cum a făcut Cristos „care iubindu-i pe ai săi, i-a iubit până la sfârşit”.

    Pr. Richardo-Dominic Baciu

    Simpozion „Semnificaţiile zilei de 9 Mai pentru români”

    de
    Gheorghe Bălțătescu
    -

    Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău organizează luni, 09.05 2022, începând cu ora 11.00, manifestarea cultural-ştiinţifică dedicată zilei de 9 Mai. Pentru români ziua de 9 Mai are semnificaţii multiple: proclamarea Independenţei României (1877), victoria împotriva Germaniei naziste (1945) şi Ziua Europei (Declaraţia Shuman care va pune bazele Uniunii Europene – 1950).

    Activitatea, care va avea loc la sediul central al instituţiei, este organizată în parteneriat cu Garnizoana Bacău, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” – Filiala Bacău, Arhivele Naţionale Bacău şi Asociaţia de Tradiţii Militare Româneşti „Regimentul 3 Artilerie 1877” din Bacău.

    În cadrul evenimentului vor fi prezentate comunicările: Consideraţii privind independenţa României, dr. Marius-Alexandru Istina (Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacău); Documente din Arhivele Naţionale Bacău referitoare la războiul de independenţă, Roxana Emanuela Anuţei (Arhivele Naţionale Bacău); Armata română în al doilea război mondial, prof. Mihaela Băiţan (Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” – Filiala Bacău); Uniunea Europeană – istorie şi actualitate, prof.dr. Anton Coşa (Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău).

    Absolvenții secției coregrafie de la Colegiul de Artă au transmis emoții în spectacolul de atestat

    de
    Florin Ștefănescu
    -

    Cu puțin timp în urmă s-a încheiat spectacolul „Dansând cu viitorul” pus în sceana Teatrului Municipal Bacovia de către elevii din clasa a XII-a a Colegiului Național de Artă „George Apostu” din Bacău, spectacol care a reprezentat lucrările de atestat ale acestor absolvenți. Pe lângă cei care au susținut lucrarea de atestat, în scenă au fost prezenți și alți elevi ai Colegiului de Artă și de la Asociația Reverence, dansatori care au întregit tobloul spectacolului.

    Nelipsiți au fost și profesorii de la catedra de coregrafie a liceului dar și un public numeros, în cea mai mare parte membrii ai familiilor absolvenților, prieteni și iubitori de dans clasic și contemporan. A fost un spectacol valoros, care a transmis emoție și care a demonstrat încă odată puterea dansului care liberează bintea și înfrumusețează sufletul.

    Cu alte detalii de la acest spectacol, „Dansând cu viitorul”, vom reveni în ediția tipărită a cotidianului Deșteptarea de luni, 9 mai 2022.

     

    Acțiune pentru prevenirea si combaterea faptelor ilegale in domeniul silvic

      de
      Comunicat de presa
      -

      În perioada 04 – 05 mai a.c., lucratorii Biroului Protecția Fondului Forestier și Piscicol din cadrul Serviciului Ordine Publică au acționat pentru prevenirea și combaterea faptelor ilegale în domeniul silvic.

      În urma activităților desfășurate au fost verificați 3 agenți economici și un ocol silvic de stat, precum și mai multe transporturi de masă lemnoasă identificate în trafic.

      Cu această ocazie au fost aplicate un numar de 6 sancțiuni contravenționale la Legea 171/ 2010 republicată, în cuantum de 50.000 lei.

      Totodată s-a dispus confiscarea cantității totale de 232 m.c. material lemnos, din care fizic 9,33 m.c. lemn de foc diverse specii, cu o valoare totala de 35.890 lei.

      Acțiune a Poliției Rutiere în zona Oneștiului

      de
      Comunicat de presa
      -

      Lucrătorii din cadrul Poliţiei Municipiului Oneşti, Secţiei 3 Poliţie Rurală Oneşti şi Secţiei 10 Poliţie Rurală Ştefan cel Mare au organizat şi executat o acţiune pe linia identificării şi cercetării făptuitorilor în cauzele penale cu autori necunoscuți, identificarea de persoane şi bunuri urmărite în temeiul legii, identificarea şi sancţionarea celor care nu respectă normele legale privind traficul rutier, prevenirea şi combaterea faptelor antisociale şi asigurării climatului de siguranţă civică stradală.

      În cadrul acţiunii a fost angrenat un număr de 26 de poliţişti cu 12 mijloace auto care, în urma activităţilor desfăşurate au constatat 4 infracțiuni și au aplicat 117 sancţiuni contravenţionale în valoare totală de 43.665 lei.

      De asemenea au fost reținute 7 certificate de înmatriculare și 4 permise de conducere.

      Totodată 15 persoane au fost cercetate în dosare penale și au fost identificaţi 3 autori de infracțiuni.

      Cu alcool, la volan

        de
        Comunicat de presa
        -

        La data de 06 mai a.c., în jurul orei 19:45, o patrulă de poliţie rutieră, au oprit în trafic, pe strada Republicii din orașul Buhuși, un autoturism condus de un bărbat de 48 de ani.

         Întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0.53 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Orăşenesc Buhuşi, unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

        În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

        Poliția Economica a confiscat 144 de lei și 144 de țigări

          de
          Comunicat de presa
          -

          La data de 06 mai a.c., polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău au efectuat verificări cu privire la modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniu de către operatorii economici și persoanele fizice de pe raza municipiului Bacau, cu scopul descurajării comercializării unor produse în afara cadrului legal.

          Totodată au desfășurat activități preventiv-reactive pentru îmbunătățirea climatului de siguranță civică si asigurarea respectării cadrului legal.

          În urma activităților desfășurate au fost verificați 10 operatori economici, au fost aplicate 2 sancțiuni principale în valoare totala de 21.500 lei și 2 sancțiuni complementare de confiscare a sumei de 144 lei conform OUG 28/1999R. De asemenea, a fost constatată o contravenţie conform Regulamentului de punere în aplicare a Codului vamal şi sancţionată de autoritatea vamală competentă și indisponibilizate 144 de ţigarete fără marcaje fiscale.

          Astfel, în urma verificărilor efectuate în Piata Centrală a municipiului Bacău a fost depistat un bărbat de 47 de ani care detinea asupra sa cantitatea de 144 țigarete care nu purtau timbre fiscale emise de autoritățile române. Polițiștii au procedat la ridicarea bunurilor interzise la deținere, urmând ca țigaretele indisponibilizate să fie direcționate către autoritatea vamală competentă să aplice sancțiunea contravențională.

          Cum arată lucrările de la podul de pe DN 11, de la Poiana Sărată

            de
            Deșteptarea
            -
            FOTO: DRDP Iași

             

            Proiectul este finanțat prin bugetul de stat, fiind inclus în lista obiectivelor de investiții pe anul 2021. Valoarea investiției se ridică la circa 2, 6 milioane de lei, după ce inițial, când s-a început prima procedură de publicitate, se estimase un cost al lucrărilor de 920.000 de lei.

            Dacă nu intervine nimic, lucrările ar trebui să fie finalizate pe la jumătatea lunii septembrie 2022, chiar mai devreme, spun autoritățile.

            Două accidente de noapte în Bacău

              de
              Deșteptarea
              -

              Azi noapte, au avut loc, în Bacău, două accidente rutiere care au implicat câte două autoturisme. Accidentele s-au petrecut pe artere importante: pe Calea Mărășești și pe Strada Mioriței.

              Pe Calea Mărășești s-au tamponat două mașini. Una a ajuns în stația de autobuz iar cealaltă s-a izbit de un stâlp de iluminat pe partea cimitirului. Se relatează că în una dintre mașini se aflau o mamă cu doi copii de unu si trei ani, care ar fi ajuns la Urgențe la Pediatrie. (FOTO: Adina Nicoleta, Walter Babiaș)

              Pe strada Mioriței, un Mini Cooper și un Audi s-au cicnit. Mini-ul a rămas pe șosea, Audiul era să ajunga în zidul BCR. (FOTO: Denisa Elena)

              Elevii de la „Alecsandri” au spart gheața la Balul Bobocilor

                de
                Florin Ștefănescu
                -

                După o pauză de doi ani, spectacolele elevilor reunite sub genericul „Balul Bobocilor” revin în actualitate. Primii care au organizat un astfel de eveniment au fost elevii de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, care au însuflețit scena Teatrului de Vară „Radu Beligan” cu un spectacol cu tema „American Dream”.

                Nouă perechi de boboci au luptat cum au știut și cum au putut mai bine pentru mult râvnitele titluri de Miss și Mister Boboc. După un spectacol ce a durat aproape patru ore, în care „alecsandrienii” și-au demonstrat talentele, persipcacitatea și forța creatoare, juriul a decis. Maria Marghidan a fost încoronată Miss Boboc „Alecsandri” 2022 iar titlul de Mister Boboc 2022 i-a revenit lui Oscar Aizic.

                Pe locul secund s-au clasat Tania Pricope și Cristian Sumănaru, podiumul fiind închis pe locul III de către Elena Jugaru și Alessandro Pal. Audiența a fost una spectaculos de numeroasă pe măsura spectacolului prezentat.

                Titlurile de Miss și Mister Popularitate a fost adjudecate chiar de cei care au cucerit și locul I în competiție. A fost un spectacol de bun augur, așteptat cu sufletul la gură de întreaga comunitate de liceeni băcăuani.

                Spectacolele de Miss Boboc vor continua și în alte licee băcăuane.

                1...1.3571.3581.359...5.883Pagina 1.358 din 5.883

                ULTIMELE ȘTIRI