Reconfigurarea hărții mondiale a resurselor. Europa între independența de Rusia și dependența de China

14 martie 2022

Toate războaiele mondiale s-au născut din nevoia de a controla resursele în momente de criză. Conflictul din Ucraina este un pretext pentru aceeași cauză. Reîmpărțirea lumii în sfere de influență are la bază actuala criză energetică, potențiala criză alimentară, perspectiva unei crize de metale necesare în tehnologiile de vârf și a unei posibile crize de apă potabilă.

Europa depinde în proporție de 70% de resursele de energie primară din import (din care 27% din Rusia). Europa își propune să-și reducă dependența de energia primară din Rusia și să acceseze, resurse din alte zone ale lumii. Pe de altă parte unele țări interzic exporturile de grâu, altele intensifică achiziția de ulei din alte țări.

Ce se întâmplă acum este dincolo de un simplu război, se va reconfigura harta mondială a resurselor.

Principala direcție energetică a Europei este înspre dezvoltarea resurselor energetice regenerabile, care să fie asistate până în 2050 și de resursele de gaze, petrol și cărbune.

Însă Europa depinde și de 80% din materiile critice privind energia regenerabilă care vin din China. China fiind țara care în anul 2020 a produs 71% din panourile produse în lume, 28% din turbinele eolienne produse în lume, 63 % din bateriile produse în lume etc.

China este țara care deține majoritatea resurselor din metalele necesare în tehnologiile de vârf, având și capacitatea, tehnologia și resursa umană ieftină de a-și folosii atuul pentru a dezvolta tehnologia de captare a resurselor regenerabile, resursele care ar trebui să substituie cărbunele, petrolul și gazelle de care Europa este atât de dependentă.

Europa deține:

• doar 1% din materiile prime pentru energia eoliană

• mai puțin de 1% din bateriile cu litiu finite – pentru industria auto electrică

• mai puțin de 1% din pilele de combustie – pentru hidrogen

• doar 2% din materiile prime relevante pentru robotică

• doar 1% din asamblajele fotovoltaice pe bază de siliciu – pentru energia solară

Politicile “verzi” și “digitale” au declanșat o expozie a cererii de materii prime critice iar țările producătoare în frunte cu China vor domina această concurență nemiloasă cu aprovizionări din ce în ce mai strategice.

Europa se găsește la această la răscrucea acestor crize, dar sub impactul dilemei de a alege între indepenența de Rusia și dependența de China.

Cursa lăcomiei, a construit dependența de energia primară ieftină din Rusia, pentru a se obține profituri la companii și bani la bugetul de stat printr-un system de fiscalitate energetică mare, care încasa diferența între prețurile mici ale energiei importate și prețurile suportabilității sociale. Toate acestea realizate în contextul în care era cunoscut sistemul existent în această țară.

Cursa lăcomiei companiilor Europene care au relocat producția în China fără să le pese de sistemul politic de acolo, care profită de de munca epuizantă a unor chinezi robotizați și terorizați. Această situație a determinat însușirea de către chinezi a tuturor tehnologiilor existente pe mapamond și a punerii bazelor unor noi dependențe viitoare, dependența de materii rare, tehnologii și produse pentru obținerea energiei regenerabile, dar și a transporturilor non-produse petroliere. Chinezii și-au propus ca în 2050 să fie și laboratorul de cercetare și inovație al lumii, nu doar uzina de producție. Investițiile immense în cercetare – dezvoltare arată că vorbesc serios.
Cu alte cuvinte, au cercetare, tehnologie, resurse materiale, umane și financiare și mai ales strategii pentru viitor, iar dacă nu vrem ca într-o generație să ne domine, trebuie să ne trezim la realitate cât încă putem alege și chiar suntem în avantaj.

Companiile occidentale au în lanțul de producție multe servicii ca să acopere locuri de muncă, iar statul multe taxe, mărind astfel prețul unui produs (energie sau marfă) ieftin provenit din Rusia sau China.

Reziliența și independența, două cuvinte învățate după ultimele două crize majoare (Pandemia și Conflictul din Ucraina) sunt elementele care ar trebui să ne definească mpdul în care ne vom creiona strategiile viitoare, strategii care nu trebuie să înlocuiască o independență chiar și față de Rusia, cu o altă dependență chiar și față de China.

Asociația Energia Independentă

Poliția în acțiune

Deșteptarea

14 martie 2022

Depistat în trafic fără a deține permis de conducere internațional

La data de 12 martie a.c., în jurul orei 14:30, pe DN 2, raza localităţii Nicolae Bălcescu, un echipaj de poliție, din cadrul Serviciului Rutier au depistat în trafic, un autoturism, condus de un bărbat, de 40 de ani, care deținea permis de conducere emis de autoritățile americane, valabil doar pe teritoriul SUA.

Întrucât bărbatul nu deținea permis de conducere internațional a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere.

Infracțiuni la regimul rutier constatate de polițiștii din Moinești

La data de 13 martie a.c., în jurul orei 18.00, un echipaj de poliție rutieră din Moinești, au depistat în flagrant delict, un bărbat, de 35 de ani, din comuna Scorţeni, în timp ce conducea un autoturism pe strada Atelierelor, din localitate, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.

Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentraţie de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Bărbatul a fost condus la spital, unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

La aceeași dată, polițiștii moineșteni au depistat în trafic, un bărbat de 48 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe strada Lunca, din mun. Moineşti, cu o alcoolemie de 1,41 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Cel în cauză a fost condus la spital, unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cercetările continuă în cadrul unui dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

A condus un moped neînregistrat, deși nu deținea permis și era băut

La data de 13 martie a.c, în jurul orei 18:00, o patrulă de poliție din cadrul Secţiei 6 Poliţie Rurală Traian, au depistat în trafic, pe raza comunei Prăjeşti, un moped fără număr de înregistrare.

Din verificări, polițiștii au stabilit că, un localnic de 22 de ani, conducea mopedul neînregistrat, fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. De asemenea, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,96 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Mai puțini pensionari

Elena Țintaru

14 martie 2022

Numărul pensionarilor este într-o continuă scădere la nivelul județului Bacău. Astfel, dacă la sfârșitul anului 2019 erau 140.157 pensionari de stat, la finele lunii februarie 2022 numărul lor a coborât la 138.757 persoane.

Așadar, acum sunt cu 1.400 pensionari mai puțin. Numărul pensionarilor agricultori s-a redus, însă, și mai mult. În prezent, 6.912 persoane primesc pensie din sectorul agricol față de 9.323 câte beneficiau în decembrie 2019. Deci în 2 ani rândurile pensionarilor agricultori s-au rărit cu 2.411 persoane. În total, în județul Bacău sunt, în momentul de față, 145.669 pensionari, cu 3.811 mai puțin decât au fost la sfârșitul anului 2019.

În schimb, pensia medie a crescut. În decembrie 2019, pensia medie de stat a fost de 1.347 lei, iar în februarie 2022 a ajuns la 1.771 lei, creșterea fiind de 424 lei. În aceeași perioadă la care ne referim, pensia medie agricolă a urcat de la 562 lei la 710 lei, cu 148 lei mai mult. Dar statul a venit în completare cu diferența de până la 800 lei, respectiv 1.000 lei (indemnizația socială) de la 1 ianuarie 2022.

În același timp a sporit și numărul pensionarilor cărora, din cauza stagiului mic de cotizare, li se cuvine o pensie mai mică de 1.000 lei, dar ei beneficiază de această sumă. Mai exact, în prezent, 37.887 persoane (6.912 pensionari agricultori) iau indemnizație socială față de 31.855 (6.106), câte luau în decembrie 2019.

Un nou cutremur de 4,3 grade s-a produs luni dimineaţa în zona seismică Vrancea

Comunicat de presa

14 martie 2022

Un nou cutremur de 4,3 grade s-a produs luni dimineaţa în zona seismică Vrancea, judeţul Vrancea, la 150 de kilometri de Bucureşti, după un altul cu magnitudinea 4,2 ce a avut loc puţin după miezul nopţii, potrivit Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului.

Astfel, luni, la ora 9:32, s-a produs un cutremur mediu cu magnitudinea 4,3 grade pe scara Richter, la adâncimea de 140 km.

Cutremurul a avut loc la 74 km est de Braşov, 96 km sud de Bacău, 96 km nord-est de Ploieşti, 121 km vest de Galaţi, 123 km nord-vest de Brăila, 149 km nord de Bucureşti, 164 km nord-est de Piteşti, 178 km sud-vest de Iaşi, 186 km est de Sibiu, 213 km nord de Ruse.

Anterior, la ora 0:30, un alt cutremur 4,2 grade s-a produs în aceeaşi regiune, Vrancea.

În luna martie 2022, în România au avut loc şase cutremure, cu magnitudini cuprinse între 2,4 şi 4,3. AGERPRES

Ședința Consiliului Local Bacău – LIVE

Deșteptarea

14 martie 2022

Ordinea de zi:

1.Proiect de hotărâre pentru aprobarea modificării HCL nr.43 din 07.02.2022 privind aprobarea Bugetului de venituri și cheltuieli, Programul de investiții pe anul 2022, ale Consiliului Local al Municipiului Bacău și a prognozei pe următorii trei ani.
2. Proiect de hotărâre privind asocierea Municipiului Bacău cu Federația Română de Natație și Pentatlon Modern și cu Asociația Județeană de Natație și Pentatlon Modern Bacău în vederea organizării în comun a unor evenimente sportive la Bazinul de Înot Bacău, pe parcursul anului 2022
3. Proiect de hotărâre privind aprobarea participării Municipiului Bacău în calitate de membru fondator la constituirea Asociației ”CLUSTER DE EDUCAȚIE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ C-EDD”.
4. Proiect de hotărâre privind includerea în domeniul privat al Municipiului Bacău, a unor bunuri imobile- terenuri.
5. Proiect de hotărâre privind punerea la dispoziție cu titlu gratuit, a terenului de fotbal din cadrul Complexului Sportiv” Constantin Anghelache” din municipiul Bacău , către I.S.U.J.Bacău, în vederea amplasării Tabere Mobile din dotare

Artista vizuală Luminița Radu: ”Dragii mei, trebuie să vă permiteţi să visaţi, să zâmbiţi şi să fiţi speciali!”

Deșteptarea

14 martie 2022

Joi, 24 februarie, am avut plăcerea să particip, la Galeria Nouă, la vernisajul expoziției ”Între timpi”, care însumează două colecții de lucrări expresive, semnate de artistele Luminița Radu și Bianca Rotaru. În acest context, am decis să îi adresez Luminiței Radu câteva întrebări legate de expoziție, dar și despre cariera sa, la care mi-a răspuns deschis și onest.

Artista și-a început călătoria în lumea creației artistice la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, din Galați, apoi a fost studentă la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design din Iași, la secția Grafică şi în prezent este profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu”, de aproape 20 de ani.

Cred că acest interviu, pe lângă faptul că face referire la vernisajul unei expoziții fascinante, oferă șansa de a privi lumea prin ochii unui om pasionat de munca sa și dornic să se dedice pentru formarea altora.

Daria Humă (clasa a VIII-a): Ce ați vrut să transmiteți prin lucrările din ”Între timpi”? Care este emoția principală a expoziției?

Luminița Radu: Lucrările mele întruchipează o sumă de portrete de copil ce pleacă de la aceeași imagine și prezintă diverse stări ale existenței noastre. Expoziţia are legătura cu timpul nostru – trecut, prezent şi viitor – petrecut în contextul vremurilor incerte şi adaptat preocupărilor care ne aduc echilibrul emoţional.

Daria Humă: Care este legătura dintre creațiile dumneavoastră și cele ale artistei Bianca Rotaru și de ce aveți lucrările expuse împreună?

Luminița Radu: Nu au nicio legătură unele cu altele, sunt preocupările noastre personale, eu, cu ale mele, ea, cu ale ei. Suntem două persoane diferite, dar care empatizează și care-şi doresc să meargă pe același drum. Consider că acesta este un numitor comun al nostru și este un motiv mai mult decât suficient pentru a ne afla pe simeze una lângă alta.

Daria Humă: Dacă ar fi să alegeți o lucrare preferată din această expoziție, care ar fi și de ce?

Luminița Radu: Nu cred că pot să aleg, e ca și cum aș alege dintre cei doi copii ai mei. Acum pe simeză am zece lucrări și toate sunt la fel de importante, de fapt se completează şi împreună devin mai puternice.

„Arta ne face să ne simțim vii”

Daria Humă: Când și cum ați început să desenați?

Luminița Radu: Nu îmi amintesc momentul în care am început să desenez, dar am fost elevă la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, din Galați, apoi studentă la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design din Iași, la secția Grafică. Aceștia au fost anii de educare, după care am studiat individual şi continui s-o fac.

Daria Humă: Ați știut de la început că asta vreți să faceți?

Luminița Radu: Nu m-am gândit la asta vreodată, dar nu cred că s-a întâmplat pur și simplu, nimic nu este întâmplător. La un moment dat, mi-am dorit!

Daria Humă: Este adevărat că e greu să trăiești din artă?

Luminița Radu: Nu știu. Dacă ne referim la a avea bani în buzunar, atunci da, este greu. Arta este hrană pentru suflet, iar mulţi preferă să-şi hrănească doar trupul!

Daria Humă: De ce este arta importantă în viața dumneavoastră și de ce credeți că trebuie încurajată?

Luminița Radu: Arta este cea care ne umple sufletul, ne provoacă trăiri, sentimente, stări, indiferent de ce natură ar fi ele. Arta ne face să ne simțim vii!

Daria Humă: Vă place direcția în care se îndreaptă arta acum, având în vedere că ea se află în continuă schimbare?

Luminița Radu: Schimbarea este vitală, varietatea este necesară! Ne vom întoarce la peniță și la călimară, cu siguranță, pentru că există o perioadă de ciclicitate care ne duce în același punct.

Daria Humă: Fiind profesor, care credeți că este cea mai bună metodă de predare pentru mințile creative?

Luminița Radu: Sunt foarte multe metode de predare adaptate stimulării creativităţii, dar am simțit din partea elevilor mei că experienţa cea mai importantă este cea în care lucrăm împreună în atelier. Discuţiile libere sunt motivaţionale şi creative în acelaşi timp.

Daria Humă: Aveți un mesaj pentru micii artiști sau pentru cei care vor să pornească pe acest drum, dar nu au curajul sau susținerea?

Luminița Radu: Din propria experienţă, un prim pas pe drumul acesta este dorinţa de a simți că vrei sa trăiești pentru artă, apoi munca, susţinerea şi curajul de a experimenta, de a căuta formule proprii de exprimare. Dragii mei, trebuie să vă permiteţi să visaţi, să zâmbiţi şi să fiţi speciali!

Interviu realizat de Daria Humă, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială ”Constantin Platon”, elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Foto credit portret: Ovidiu Ungureanu (Chromatique)

Recurs la istorie. Și la logică

Dan Sion

14 martie 2022

Există români cu nostalgia vremurilor de până în decembrie 1989. Tânjind, în mod firesc, după o tinerețe care, la fel de firesc, nu se mai poate întoarce, ei pescuiesc crâmpeie de lumină din burta de balenă a amintirilor: un serviciu sigur, o locuință oferită de stat, probabil un concediu anual și, eventual, un autoturism. Uitând frigul și foamea, frica și întunericul, izolarea și lipsa oricărei alte perspective. În opinia lor, „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”.

Nu le poți spune că e mai bine „fără Ceaușescu” pentru că e foarte posibil ca lor chiar să nu le fie mai bine. Dar le poți spune în schimb că, dacă, prin absurd, regimul lui Ceaușescu ar fi rezistat până în zilele noastre, cu siguranță că le-ar fi fost mai rău. Mult mai rău: România, varianta europeană a Coreei de Nord; până și cel mai înfocat nostalgic ar refuza târgul, nu? Deși unii par să fi uitat, cortina de fier s-a prăbușit în 1989 din dorința de libertate a oamenilor sătui pân-n gât de privațiuni.

Dar nu numai! Am fi naivi să credem că Occidentul a pus umărul la dărâmarea zidurilor, mânat doar de „love and peace”, „freedom and flowers”. Exacte ca ale oricărui contabil capitalist, calculele Occidentului vizau noi piețe de desfacere: cele din Estul Europei, dar și cele de aiurea în care Estul Europei era un concurent serios. Așadar, doi iepuri dintr-o lovitură. Sigur, dezintegrarea industriei românești și spolierea de mai târziu s-au realizat cu ajutor masiv din interior, comisioanele (unele venite nu doar dinspre Occident, ci și de la Răsărit, din zona pe care o numim azi oligarhie), ungând bine un sistem și așa corupt.

Și, la fel de sigur, aceasta nu a fost singura metodă prin care factorii externi au alimentat corupția internă. Până și servilismul de care am dat dovadă ulterior intrării în NATO și UE a fost cuplat la o învoială de tipul „voi ne lăsați să ne facem mendrele în sectoarele nostru de aici, iar noi vă lăsăm să vă faceți mendrele în sectoarele voastre de aici”. Numai că nici măcar negura acestui blat perfid nu poate legitima retorica „nu ne trebuia nouă UE”.

După cum niciun om teafăr la minte nu se poate întreba, cu precădere azi, „ce nevoie aveam noi de NATO?”. Cine își imaginează că România este Elveția, să privească puțin în jur. Și apoi să se uite cu băgare de seamă, eventual prin ochii de diavol ai lui Putin, către Est, acolo unde o țară care nu e în NATO, Ucraina, este pe cale de a fi ștearsă de pe fața pământului, iar o alta, Moldova, care, nu se află nici ea sub umbrela NATO, își așteaptă înspăimântată rândul la dezastru. Ne-o fi rău în UE și în NATO, nu zic, dar nici nu vreau să mă gândesc cum ne-ar fi fost acum dacă eram în locul Republicii Moldova, de exemplu. Și nu e doar frica de război.

Cu toate că au trecut peste 30 de ani (sau tocmai de aceea), nu mi-aș mai dori sub nicio formă să trăiesc în lumea de dinainte de 1989, o lume pe care Federația Rusă ține morțiș și din răsputeri să o reclădească. Hai să spunem că, în numele nostalgiei, îmi amintesc uneori cu drag de serile când ascultam pe furiș Whitesnake la Vocea Americii. Dar, chiar dacă anii mi-au șubrezit spatele, auzul și vederea, astăzi prefer să-l pot vedea live pe Coverdale.

Real politik

Răzvan Bibire

14 martie 2022

Dacă vom trece peste emoția dezastrului umanitar din Ucraina – dezastru real, dar singurul la care multă lume a devenit empatică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazurile Siria, Liban, Irak, Yemen sau Palestina – ar trebui să vedem niște lucruri. Oricât de cinic ar părea – și poate că chiar este – o Ucraină slabă care să ne separe de Rusia poate nu este o veste atât de rea pentru România. Dacă suntem corecți și ne amintim evoluția evenimentelor din ultimii 10-15 ani, o să vedem două lucruri: o atitudine cel puțin disprețuitoare din partea Kievului la adresa României și a Republicii Moldova și o atitudine sfidătoare a României la adresa Moscovei. Ucraina nu a fost un prieten la fel de bun României așa cum România încearcă acum să-i fie. Ucraina a avut ce-a avut cu minoritatea românească, a avut ce-a avut cu România. Sunt multe de spus. Pe de altă parte, România a fost pusă de „aliatul strategic” să tot bage bățul în gardul Rusiei. Nu înainte de a-și tăia toate legăturile economice.

Ce se poate schimbă acum? În funcție de evoluția situației – adică în fuctie de cât de repede se termină conflictul – e posibil să avem mai multe țări între noi și Rusia. Dacă la început se vehicula ideea unei simple schimbări de regim, acum se vorbește de o fărâmițare a Ucrainei în mai multe părți: Republica Donbas, care să includă Donețkul și Luganskul până la Harkov, Novorusia, care să cuprindă țărmul Marii negre, Malorosia, care să cuprindă partea centrală a țării și, în fine, Ucraina, care să cuprindă vestul teritoriului actual. Donbas, Novorusia și Malorusia ar urmă să fie republici conduse de facto de Rusia și Belarus, ca un teritoriu neutru între NATO și Rusia. Ele nu ar avea voie să dețină cine știre ce forțe armate, ci numai unități de poliție, apărarea lor urmând să cadă în sarcina rușilor. Ce ar mai rămâne din Ucraina, partea vestică, ar urmă să fie liberă să adere la UE dar nu și la NATO.

Scenariul nu este rău deloc pentru noi. Între România și Rusia va exista un teritoriu neutru, nici al NATO nici al Rusiei, fapt pentru care utilitatea flancului sud-estic al Alianței Nord-Atlantice nu ar mai fi atât de importantă. Dacă treburile s-ar liniști în felul acesta, am putea respira mai ușurați, atât din perspectiva vreunei amenințări rusești cât și din perspectiva imensei presiuni exercitate de NATO pentru a sufla în ceafă Rusiei.

Desigur, există și opțiunea mai proastă ca în zona să existe un conflict pe termen nedeterminat, mai ales cu aducerea – de ambele părți – a „voluntarilor” din străinătate. Caz în care ar trebui să ne decidem ce facem cu Armata. Pentru că am băgat o mulțime de bani ani de zile în ceva ce nu numai că nu are efective, dar nu are nici arme și dotări deși s-au plătit în avans. Toată lumea admira modul în care forțele ucrainene se apăra, dar prea puțini s-au uitat să vadă câte tancuri și avioane, elicoptere și drone aveau vecinii noștri.

Ca să nu mai vorbesc de faptul că Ucraina nu avea problema emigrației pe care o are România. Și nu în ultimul rând, ucrainenii au mâncat, în ultimul deceniu, patriotism pe pâine. Ceea ce la noi nu e cazul. La noi a devenit dacă nu o batjocură, cel puțin desuet să te declari patriot. Așa că nu va mai mirați că numai 22% dintre români ar apăra țară cu arma în mâna…

Ce facem cu România?

Comunicat de presa

14 martie 2022

La Alexandria Publishing House a apărut volumul ”Ce facem cu România?”. ”Este o carte așteptată de cei din mediile suveraniste, de patrioți, de oricine interesat de locurile în care trăim. Sunt bucuros că am reușit să reunesc în același volum o serie de autori valoroși, cu texte memorabile, unele adevărate programe de guvernare”, afirmă scriitorul Alexandru Petria, coordonatorul lucrării.

„Noi, cei din generația mea, așa-numiții decreței, ne-am obișnuit că, de obicei, tăcerea este cea mai nimerită în ceea ce privește patriotismul. E ceva intim, care prinde chip, eventual, în curgerea faptelor. Vorbele asupra lui, supralicitarea au adesea ceva obscen și-s de suspectat de nesinceritate, pe drept, din cauza folosirii fără acoperire, demagogic. Dacă politicienii de după 1989 erau patrioți, nu doar în vorbe, acum nu aș fi simțit nevoia să pun cu îngrijorare întrebarea din titlul cărții”, a mai spus Alexandru Petria.

În ”Ce facem cu România?” semnează: Adrian Cherhaț, Alexandru Petria, Alex Costache, Alin Cordoș, Ambrus Béla, Anca-Iulia Beidac, Andrei Bădin, Andrei Marga, Bogdan Alexandru Duca, Cristian Moisoiu, Cristian Socol, Dan Chitic, Gabriel Klimowicz, Gheorghe Piperea, Ioan-Aurel Pop, Ioan Usca, Ionuț Cojocaru, Irina Bazon, Magdalena Vaida, Mirel Palada, Nicolae Iliescu, Ovidiu Hurduzeu, Paul Hitter, Răzvan Bibire și Sorin Grecu. ”Am vrut să spulber ideea că intelectualii doar comentează și nu vin cu soluții la problemele țării. Oferim rezolvări destule, rămâne să le descoperi cititorii”, declară Alexandru Petria.

Cartea este disponibilă în librăriile Alexandria și se poate comanda și online la adresa Cartea se poate comanda online la adresa https://www.librariilealexandria.ro/alexandru-petria-ce-facem-cu-romania/.

Răzvan Bibire, redactorul-șef al cotidianului Deșteptarea, semnează capitolul „O țară suverană are un popor, nu o populație”, despre rolul si rostul Educației în crearea unui stat suveran și independent. „Nu faptul că ne-am cedat suveranitatea e o problemă, ci faptul că nu conștientizăm că aveam o astfel de problemă”, consideră acesta.

Katy Dance la Ateneu

Florin Ștefănescu

14 martie 2022

Mare bucurie în rândul a peste 350 de copii care au participat sâmbătă, 12 martie, la un festival-concurs de dans. Evenimentul, intitulat „Un dar pentru mama”, a fost organizat de clubul Katy Dance din Bacău și a fost găzduit de Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora”.

Participanții au reprezentat mai multe grădinițe, școli și cluburi de dans din Piatra Neamț, Suceava, Buzău, Moinești, Buhuși și Bacău. Bucuria a fost maximă atât în rândul copiilor, care nu au mai simțit demult emoțiile scenei, dar și în rândul publicului format din părinți și bunici, frați și surori, care au apreciat fiecare moment și au fost darnici în aplauze.

„A fost primul eveniment organizat de noi și ne bucurăm că am avut un număr mare de participanți. Cea mai mare mulțumire este faptul că toată lumea a apreciat ce am realizat. Pentru noi, faptul că cei mici sunt fericiți contează cel mai tare. Fiind prima ediție a fost un pic mai dificil, dar și noi am învățat niște lucruri care ne vor ajuta să dezvoltăm edițiile următoare.

Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit în realizarea acestui eveniment, părinților și tuturor copiilor cărora le urăm succes în continuare pe scenă”, a declarat Ecaterina Matei, administrator și instructor la clubul Katy Dance Bacău și organizatoarea evenimentului.

Programul pentru transportul elevilor la Buhuși

Florin Ștefănescu

14 martie 2022

Primăria Orașului Buhuși anunță că începând de luni, 14 martie 2022, traseele pentru transportul elevilor către școli și înapoi vor fi modificate, ca urmare a introducerii în circuit a unui nou microbuz, astfel:
1.Traseul deservit de microbuzul Opel, BC-56-CLB:
Dimineața:
Cursa nr 1: Buhuși (6.05)- Mănăstirea Runc (6.15)- Marginea(6.25)- Liceu Ion Borcea și Școala Profesionala (6.35);
Cursa nr 2: Buhuși (6.35)- Mănăstirea Runc (6.50)- Marginea (7.00)-Tudoreni (7.05)- Școala Mihai Eminescu (7.10);
Cursa nr 3: Buhuși (7.10)- Marginea(7.15)-Tudoreni (7.20)- Școala Mihai Eminescu( 7.25);
Cursa nr 4: Școala Mihai Eminescu (7.25) – Str. 1 Mai- Str. Tudor Vladimireascu – ANL- Școala Stefan cel Mare (Nr. 5) (7.40);
Cursa nr 5: Școala Ștefan cel Mare (7.40) – Bulgărie- Centru Buhuși (8.00);
Cursa nr 6: Centru Buhuși-Str. Ștefan cel Mare- Școala Ștefan cel Mare (Nr. 2) – transportul elevei cu dizabilități locomotorii (după ora 8.00);
Întoarcere:
Cursa nr 1: Școala Ștefan cel Mare (Nr. 5) – (11.45) – ANL- Str. Tudor Vladimirescu – Str. Mai – Centru Buhuși (12.00);
Cursa nr 2: Școala Mihai Eminescu (12.10)- Tudoreni (12.15)- Marginea (12.20)- Mănăstirea Runc(12.30)- Buhuși;
Cursa nr 3: Școala Mihai Eminescu (13.10)- Marginea (13.20)-Buhuși;
Cursa nr. 4: Școala Mihai Eminescu (14.10)- Marginea (14.20)- Runc (14.30)- Buhuși Primărie;
2. Traseul deservit de microbuzului Iveco, BC-86-CSO:
Dimineață:
Cursa nr 1: Str. Orbic capăt (6.30) – Str. Libertății barieră Costișa (6.45) Școala Mihail Andrei (6.50) – Școala Stefan cel Mare (6.50) – Buhuși centru;
Cursa nr 2: Str. Orbic capăt (7.10) – Str. Libertății barieră Costișa (7.25) Școala Mihail Andrei (7.30) – Școala Stefan cel Mare (7.35) – Buhuși centru;
Cursa nr 3: Str Mocani capăt (7.45) – Str Bodești (7.50)- Școala Mihai Eminescu (7.55).
Întoarcere:
Cursa nr 1: Școala Mihai Eminescu (11.55)- Str. 1 Mai – Str. Bodești (12.05)- Str Mocani capăt (12.15);
Cursa nr 2: Școala Mihai Eminescu (12.25) – Școala Ștefan cel Mare (12.30)- Casa de apă (12.35) – Str. Libertății barieră Costișa (12.40) – Orbic (12.55);
Cursa nr 3: Școala Mihai Eminescu (13.00) – Școala Ștefan cel Mare(13.05)- Str. Libertății barieră Costișa( 13.15)- Orbic (13.30);
Cursa nr 4: Școala Mihai Eminescu (14.00) – Școala Ștefan cel Mare (14.05)- Str. Libertății barieră Costișa (14.15) – Orbic (14.30).
Stațiile de oprire vor fi stabilite ulterior, în funcție de numărul elevilor, ce vor fi grupați astfel încât microbuzul școlar sa nu efectueze multe opriri. F.Ș.

Pandemia… de frică

Deșteptarea

14 martie 2022

Deunăzi mă întrebam: oare câte spițe are o roată? Poate fi o întrebare retorică, dar numai până când te apuci să numeri. O roată poate avea 12, sau 24 de spițe, poate avea 18, sau 36, de ce nu 28 de spițe? Dacă tot ați început să vă întrebați, de ce nu vă apucați să numărați spițele de la prima roată pe care o aveți la îndemână? N-ar fi cumva mai util și mai sănătos pentru fiecare dintre cei care își pun întrebări? De ce adică să luați de bună una dintre supozițiile mele, sau ale altuia?

Să plecăm de la primul lucru concret pe cate îl cunoaștem: roata se învârte în jurul unui butuc, de fiecare dată altul în funcție de numărul de spițe și de angrenaj.
Doar „ROATA ISTORIEI” se învârte în jurul aceluiași „BUTUC”-INTERESUL PUTERII”, știut fiind faptul că, în toate timpurile și în toate tipurile de guvernământ, „butucul” a fost tot atât de mare pe cât de mare a fost interesul puterii.

Să ne îndepărtăm puțin, că doar de la mare distanță ne putem da seama cât de mare este ,,focul interesului” care a început să „pârjolească” omenire cu un SCOP BINE PLANIFICAT și NEDECLARAT: SUPUNEREA ÎN TOTALITATEA A FIINȚEI UMANE ȘI CONTROLUL ABSOLUT. Ceea ce se neglijează însă, este direcție din care bate „vântul” care întețește „focul”.
…De-a lungul istorie INTERESUL a rămas același – OBȚINEREA și DEȚINEREA PUTERII, doar că armele au evoluat: de la bâtă, lance și scut din lemn, sabie și armură de oțel, apoi pușcă, tancuri; rachete, bombe; s-a ajuns și la viruși, dar nimeni nu și-a imaginat vreodată că o emoție primară, cum este FRICA, poate deveni CEA MAI IEFINĂ, PUTERNICĂ ȘI MAI EFICIENTĂ ARMĂ de distrugere în masă.

În mâna și la îndemâna puterii Frica devine un „virus psihologic”, care trece neobservat de la EPIDEMIE DE FRICĂ, la PANDEMIE DE FRICĂ.
La o primă analiză te întrebi: frica privită ca armă psihologică ar putea fi un „virus” natural, sau unul creat în „laboratoarele puterii” și răspândit prin „toate mijloacele”?
Din punct de vedere psihologic frica este o emoție primară, esențială în supraviețuirea oricărei ființe care trăiește liberă în competiție cu sine și cu natura. Se manifestă la nivel emoțional ca răspuns firesc și sănătos al instinctului de conservare și se declanșează în fașa unui factor care îți pune viața în pericol.

Dar frica produsă în LABORATOARELE PUTERII și apoi răspândită „în eter” devine o emoție negativă care transformă viața fiecărui individ într-o așteptare continuă a unui eveniment nefericit gata să-ți transforme radical viața și doar gândul la o astfel de eventualitate îți declanșează alte emoții negative: agresivitate, nerăbdare, furie, egoism, intoleranță –emoții care îți întunecă judecata și atitudinea firească, demnă și curajoasă în fața pericolului real sau doar INDUS DE INTERTESELE PUTERII.

La originea sa sentimentul de frică a avut un caracter pozitiv, deoarece declanșează instinctul de conservare, dar odată cu evoluția socială FRICA a fost experimentată în „laboratoarele puterii” , devenind, așa cum am menționat mai sus, CEA MAI IEFTINĂ, PUTERNICĂ și EFICIENTĂ ARMĂ. Nu poți să nu te întrebi: cum s-a ajuns la această performanță. Simplu: cu acordul tacit al popoarelor!

S-a experimentat mai întâi frica de necunoscut. Astfel prima frică inoculată omenirii a fost și mai este, din păcate, FRICA DE DUMNEZEU, devenind prima și cea mai puternică „ARMĂ” DE MANIPULARE ÎN MASĂ. Și acest lucru s-a putut întâmpla deoarece nimeni nu și-a pus întrebarea: DE CE SĂ-MI FIE FRICĂ DE TATĂL MEU, CREATOR? Oare nu am fost creat să fiu LIBER și FERICIT?

„Virusul” FRICĂ a fost inoculat în conștiința oamenilor de mințile diabolice ale celor cu VELEITĂȚI DE DUMNEZEI, dornici de a obține PUTEREA ABSOLUTĂ, din toate timpurile și până în zilele noastre. Obiectivul principal este acela de a-ți răpi LIBERTATEA, pentru că un om liber nu poate fi controlat, iar manipularea prin FRICĂ și MINCIUNĂ, devine un instrument contemporan prin care este îngenuncheată omenirea.
Abia s-a spus că a fost indusă „frica de moarte” pentru o „boală?!” Care s-a dovedit a nu fi „o boală chiar așa de mortală…”, apoi au apărut informații false, scenarii apocaliptice cu referire la evenimente care nu corespund realității . Personal am fost mortificată când am recunoscut scene din video-jocuri prezentate ca fiind scene reale din „teatrul de război”, dar când am recunoscut imaginea a două blocuri care au ars în Franța, cu ceva ani în urmă, și prezentate pe o aplicație ( nu-i dau numele) ca fiind locuințe distruse de către una dintre părțile beligerante, m-am întrebat: cui folosește MINCIUNA?

Nu mi-a fost greu să înțeleg și să-mi răspund: SERVEȘTE LEGITIMĂRII UNOR ACTE CRIMINALE. Se implementează și se induce FRICA de război, de boală, de foamete, dar, oameni buni, FRICA și GRIJA că de la o zi la alta VĂ PIERDEȚI LIBETRTATEA, cum de nu declanșează în dumneavoastră o ATITUDINE DEMNĂ și FERMĂ?
Să căutăm în sinele fiecăruia PROPRIA NOASTRĂ LIBERTATE ANCESTRALĂ !
În opinia mea, FĂRĂ LIBERTATE INDIVIDUALĂ , NU POATE EXISTA LIBERTATE COLECTIVĂ!
SĂ FIE PACE!

Doinița Ioneț

Fotbal/ Liga 3: Aerostar, pas mare către play-off!

Dan Sion

14 martie 2022

„Aviatorii” băcăuani au început excelent 2022, impunându-se sâmbătă, cu 2-1, la Liești și apropiindu-se la un singur punct de locul 4, într-o etapă care a curs în întregime în favoarea lor

Aerostar a început 2022 la fel de bine cum a încheiat 2021: cu o victorie mare. Una de șase puncte. Dacă în ultima etapă a anului trecut se impuneau cu 1-0 în fața Râmnicului-Sărat, sâmbătă, în runda a 16-a, prima din acest an, „aviatorii” au trecut de o altă contracandidată la play-off, Sporting Liești. De data aceasta, victoria băcăuanilor s-a realizat în deplasare, premiind din plin determinarea și curajul echipei antrenate de Mișu Ionescu, dispusă în următoarea garnitură: Dinu- Bobârnac, Vișinar, Benchea, Bacalu- H. Ilie, Șt. Pavel, Chirilă, Belciu- Zaharia, Viorică. Au mai jucat: Coroamă și Vraciu. Lieștiul a deschis scorul în min.15, prin Alexandru Stan, însă oaspeții au întors rezultatul prin golurile marcate de Alexandru Zaharia (exterior fără preluare de la 22m- min. 22) și Ștefan Pavel (lovitură liberă deviată –min. 51). Aerostar putea să-și mărească avantajul, însă Viorică a ratat golul de 3-1 la pasa excelentă a lui Cătălin Vraciu, care a revenit pe gazon, într-un joc oficial, după șapte luni și jumătate de la accidentarea suferită la genunchi. Prin succesul de sâmbătp, „aviatorii” s-au apropiat la un singur punct de locul 4 într-o etapă care, pe lângă eșecul Lieștiului, a consemnat înfrângeri și în contul celorlalte două contracandidate ale băcăuanilor la accederea în play-off: CSM Râmnicu-Sărat (1-2 acasă, cu Ianca) și Metalul Buzău (1-2, tot acasă, cu Focșaniul). Avantajată de program (mai are de jucat cu Chișcaniul, acasă și cu concitadina FC Dinamo, la Săucești), Aerostar poate încheia sezonul regulat cu 33 de puncte, cotă care-i permite să spere din plin la 1-4. În Seria 2 singura victorie a gazdelor a fost reușită de FC Dinamo Bacău, care a câștigat la limită, 1-0, derby-ul codașelor cu Sportul Chișcani. Victorie chinuită, dar importantă pentru dinamoviștii băcăuani, care, grație golului spectaculos reușit de Sergiu Matei în min. 86, au urcat pe locul 8. În fine, în Seria 1, runda ce a debutat vineri cu surprinzătoarea remiză coadă-cap între CSM Pașcani și Dante Botoșani, a continuat sâmbătă exclusiv cu victoriile gazdelor, printre care și cea repurtată cu 2-0 (marcatori Hagiu- min, 24 și Albu- min. 28), de Sporting Vaslui în fața CSM Bacău.

Seria 1

Rezultatele etapei a 16-a: CSM Pașcani- Dante Botoșani 1-1, Ceahlăul Piatra Neamț- Știința Miroslava 1-0, Șomuz Fălticeni- Foresta Suceava 1-0, Bucovina Rădăuți- Hușana Huși 3-2, Sporing Juniorul Vaslui- CSM Bacău 2-0.

Clasament

1 Dante Botoșani 16 10 4 2 22-10 34p.

2 Foresta Suceava 16 10 2 4 26-18 32p.

3 Bucovina Rădăuți 16 8 3 5 21-23 27p.

4 Șomuz Fălticeni 16 6 6 4 16-17 24p.

5 Ceahlăul P. Nt. 16 6 5 5 20-12 23p.

6 Hușana Huși 16 6 4 6 18-17 21p.

7 Sporting Juniorul 16 5 5 6 20-15 20p.

8 Știința Miroslava 16 5 5 6 17-17 20p.

9 CSM Bacău 16 4 3 9 13-24 15p.

10 CSM Pașcani 16 0 3 13 15-34 3p.

Programul etapei viitoare, penultima a sezonului regulat (sâmbătă, 19 martie, ora 15.00): Sporting Juniorul Vaslui- Ceahlăul Piatra Neamț, CSM Bacău- CSM Pașcani, Dante Botoșani- Bucovina Rădăuți, Hușana Huși- Șomuz Fălticeni, Foresta Suceava- Știința Miroslava.

Seria 2

Rezultatele etapei a 16-a: CSM Râmnicu-Sărat- Viitorul Ianca 1-2, FC Dinamo Bacău- Sportul Chișcani 1-0, Sporting Liești- Aerostar Bacău 1-2, Metalul Buzău- CSM Focșani 2007 1-2, CS Făurei- SC Oțelul Galați 0-1.

Clasament

1 SC Oțelul Galați 16 13 1 2 51-10 40p.

2 CSM Focșani 16 12 2 2 39-12 38p.

3 Metalul Buzău 16 9 3 4 41-17 30p.

4 Sporting Liești 16 9 1 6 29-20 28p.

5 CSM Rm. Sărat 16 8 3 5 40-22 27p.

6 Aerostar Bacău 16 8 3 5 25-17 27p.

7 Viitorul Ianca 16 6 4 6 26-34 22p.

8 FC Dinamo Bacău 16 3 1 12 16-41 10p.

9 CS Făurei 16 2 2 12 22-52 8p.

10 Sportul Chișcani 16 0 0 16 11-76 0p.

Programul etapei viitoare, penultima a sezonului regulat (sâmbătă, 19 martie, ora 15.00): Aerostar Bacău- Sportul Chișcani (se joacă vineri, 18 martie, ora 15.00), CS Făurei- FC Dinamo Bacău, SC Oțelul Galați- Metalul Buzău, CSM Focșani- CSM Râmnicu- Sărat, Viitorul Ianca- Sporting Liești.

Volei feminin/ Divizia A1: Știința începe play-out-ul acasă

Sport

Dan Sion

14 martie 2022

Joi, în ultima etapă a sezonului regulat din cadrul Diviziei A1 la volei feminin, Știința Bacău a fost învinsă cu 3-1 în deplasare de CS Medgidia. Cum, prin victoria cu 3-1 obținută miercuri, la Cluj, contra celor de la ACS Volei Cristina Părv, SCMU Craiova urcase pe locul 8, cu 20 de puncte, Știința, rămasă la cota 18, a încheiat sezonul regulat pe poziția a noua.

Prin urmare, studentele vor continua campionatul în play-out, luptându-se în turneul 9-12 pentru a evita ultimele două poziții, care duc la retrogradare.

Astăzi, de la ora 14.00, băcăuancele vor susține primul meci din play-out, întâlnind pe teren propriu, în Sala Sporturilor, ultima clasată, U NTT Data Cluj.

În play-out, ca și în play-off, de altfel, se joacă sistem campionat, tur-retur, echipele păstrându-și punctele acumulate în sezonul regulat.

Haideți să dovedim contrariul!

New Press

Deșteptarea

13 martie 2022

Posibil ca măcar o dată să fi auzit și voi o replică de genul: ”Tinerii din ziua de azi nu mai știu ce e politețea!”, ”Generația din ziua de azi doar pierde vremea pe dispozitive!”, ”Copiii din ziua de azi nu mai pun mâna pe o carte!”. Poate de la părinți, rude, profesori sau chiar de la o persoană oarecare de pe stradă. Să fim serioși, am pățit-o cu toți măcar o dată! Se pare că unii sunt îndoctrinați cu unele idei. Ai putea să îi lovești în cap cu o carte, dar tot la fel ar rămâne.

Acum, nu spun că noi nu stăm toată ziua pe telefoane, pentru că aș minți cu nerușinare. Da, suntem înnebuniți după tehnologie. De aici a apărut prejudecata că noi ne pierdem timpul dând scrool pe net, în loc să citim. Dar tot de aici, și compromisul, reprezentat de acea parte a aplicațiilor de socializare dedicate cărților. Uneori, motivația apare de unde nu te aștepți, așa că de ce nu ar putea fi atât de simplu și în cazul ăsta? Trăim în secolul 21, categoric nu e o variantă să nu folosim tehnologia. Adică a devenit ceva firesc să avem telefonul la noi, să tragem un ochi pe Insta sau pe Facebook. Când luăm o pauză să vorbim cu celelalte persoane. Nu ar fi mai simplu dacă am accepta schimbarea și am adapta-o la nevoile noastre?

”Nu trebuie să muncim din greu, ci doar inteligent”, știți cum se spune. Pe Instagram, avem bookstagram, pe TikTok, avem booktok, pe Youtube, avem booktube. Aceste părți alea aplicațiilor există din două motive. Pentru cititori care au drept scop promovarea cărților și pentru faptul că vor să dovedească lumii contrariul ideii că tinerii nu mai citesc.

Cum ajută statul pe telefon cititul? Simplu. Când vezi că prietenii tăi pe care ți-i poți face pe internet sau că idolii tăi au citit cărți, iar tu nici măcar una, te vei apuca doar de ciudă să citești. Astfel, subliniez ideea că nu întotdeauna contează mijlocul prin care ajungi la un anumit punct, ci rezultatul.

Și, un ultim exemplu, care are legătură cu prietenele noastre cărțile, este că pandemia a făcut totuși un lucru bun: o grămadă dintre persoanele cu care vorbesc în social media sau pe care le urmăresc au recunoscut faptul că au început să citească pentru că nu aveau ce face în această perioadă. Acum, au o mică obsesie. Sau mai mare: Pentru cărți. Și o împărtășesc și cu ceialți. Îi inspiră! Așa merg lucrurile acum, trebuie doar să ne adăptăm metodelor nou apărute. Poate că înainte oamenii socializau la bibliotecă, dar nimeni nu a spus că nu putem vorbi despre cărți dacă nu ne aflăm în bibliotecă. Uneori, simplul fapt că suntem împreună la momentul potrivit și vorbim despre o carte poate face diferența.

MARIA-ALEXANDRA VAMAN, 14 ANI, elevă în clasa a VII-a A, la Școala. ”Dr.Alexandru Șafran”, membră a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Înfrigurat început de primăvară

Carmen Mihalache

13 martie 2022

A trecut și 8 Martie, ziua când femeile primesc felicitări, flori, cadouri, când sunt sărbătorite și se vorbește mai mult despre ce înseamnă ele în viața asta a noastră pământeană, despre ce rol au în societate etc. Toată luna martie le este dedicată, de fapt, timp în care auzim, vedem, citim despre femei celebre, speciale, dar și despre cele simple, din imediata noastră apropiere. E un fel de favoare, pentru că apoi lucrurile intră în făgașul lor obișnuit și viața, cu bune și rele, curge mai departe. Iar relele pentru sărbătoritele din martie sunt, din păcate, multe și ele se tot perpetuează, nedreptăți, abuzuri, hărțuire, violență, pe toate trebuie să le suporte femeile. Vulnerabilitatea lor este foarte mare, iar ea sporește atunci când au copii pe care trebuie să-i crească, să-i educe, să-i ocrotească. Mă gândesc, mai ales, la mamele divorțate, pentru că lor nu le este deloc ușor să facă toate astea. Agresiunile împotriva femeilor nu sunt doar fizice, pentru că există și o violență la nivel psihologic, manifestată prin insulte, minimalizare, umilire, amenințări. Iar violența domestică e o tristă realitate, cu rădăcini foarte adânci aici la noi, pe la patriarhali. Ei, și ce dacă i-a dat o palmă, acolo, se împacă ei după aia!, spun mulți când aud despre vreo dispută conjugală sfârșită cu o bătaie în toată regula. Și este îngrozitor să afli cât de multe femei și fete au suportat acte de violență în timpul pandemiei de coronavirus. De parcă nu erau de ajuns teama de îmbolnăvire, izolarea, restricțiile! Te înfricoșează pur și simplu când vezi cum, în secolul 21, se petrec astfel de lucruri barbare, violența împotriva femeilor făcând un număr enorm de victime. Iar cifrele raportate de statistici sunt întotdeauna mai mici decât cele ale cazurilor reale, pentru că multe femei tac. Păstrează tăcerea despre suferințe îndurate pe perioade lungi de timp, ani de zile, de frică, și pentru că li s-a băgat în cap ideea că e rușinos să spui adevărul despre ce ți se întâmplă, că nu e bine să știe lumea etc. Și apoi, mai este și neîncrederea în organele oficiale, în poliție, în felul în care se aplică legile ce ar trebuie să le apere. Când, în fapt, tot femeile trag ponoasele rămânând acasă cu aceiași soți, concubini, iubiți agresori. Am văzut, acum câțiva ani, la Festivalul Național de Teatru, un spectacol numit „Casa M”, în regia Luminiței Țâcu, o artistă din Basarabia care crede în arta angajată și face teatru social, bazat pe document, pe cercetare și investigații în teren (genul numit verbatim). În „Casa M”, patru personaje femei povestesc calvarul prin care au trecut, totul fiind bazat pe mărturiile mai multor femei din satele Republicii Moldova, din Chișinău și din închisori. Unde au ajuns pentru omor, când, nemaisuportând să fie bătute cu bestialitate au pus mâna pe cuțit și au lovit. „Femeia nebătută e ca o casă nemăturată” sună o zicală de prin acele locuri. „Rabdă și taci”, ăsta e sfatul primit (de la rude, cunoscuți) de victimele tratamentul inuman. Și o comunitate întreagă acceptă, tace și nu face nimic. E „pozor” (în limba rusă) li se spune femeilor din Casa M, adică „rușine” să vorbești. Pozor! se repeta obsedant cuvântul în acel spectacol memorabil, zguduitor. Tăcere, văl gros peste subiecte tabu, prejudecăți întunecate, forme de sclavie în lumea modernă. O lume întoarsă pe dos, de un absurd terifiant, în care victimele tac de frică.

N-am putut să mă gândesc la altceva în acest înfrigurat, neliniștitor început de primăvară.

,,Profesorii, în genere, îşi umilesc studenții, îi consideră proşti şi chiar le-o spun”

Ion Fercu

13 martie 2022

Când John Dewey mi-a spus că ,,educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși”, am avut sentimentul că aceste vorbe pot înlocui toate capitolele din pedagogia lumii care-mi vorbesc despre importanța Educației, Învățământului. Natura ne aseamănă, educația ne deosebește. Privind către sisteme educaționale civilizate – din Danemarca, Norvegia, Japonia, Canada – realizăm că suntem niște inconștienți: ne batem joc de copiii noștri, de amenajarea viitorului nației. Nu există în România ființă mai exploatată decât Copilul sufocat de un curriculum școlar stufos, asediat de informații inutile și victimă, uneori, a unui autoritarism didactic medieval. Revin cu opinii ale regretatului academician Alexandru Surdu (,,De vorbă cu academicianul Alexandru Surdu”, Iași, Editura PIM, 2021). Astăzi, despre Educație.

Educația, o debandadă organizată: ,,La Ministerul Educaţiei există un institut specializat care studiază şi elaborează concluzii, sinteze, propuneri de perfecţionare şi chiar de reformare a şcolii româneşti, dar nimeni nu-l întreabă nimic, nimeni nu ţine seamă de concluziile pe care acest institut le publică… Nici la facultate nu mai este exigenţă. Se intră fără examen, se fac nu cinci ani, ca înainte, ci numai trei, adică doi şi jumătate, că o jumătate de an se pregăteşte licenţa. La liceu este debandadă, cursurile sunt superficiale, profesorii dezinteresați şi apare învățământul dublu. Cine are bani plăteşte acasă, se pregăteşte în particular şi ştie carte. Cine nu vrea să înveţe îşi cumpără diploma. E foarte trist”.

Terorism psihic: ,,Profesorii, în genere, îşi umilesc studenții, îi consideră proşti şi chiar le-o spun. Ceea ce le taie orice elan creativ”. (Pot probai și eu această afirmație, cu situații concrete chiar din învățământul băcăuan).

Maratonul către esențe ,,Aristotel, care oricum nu era considerat lipsit de înțelepciune nici măcar de adversarii săi, a fost şogârț, cum se zice pe la noi, adică ucenic la Platon, douăzeci de ani (faţă de doi ani şi jumătate cât durează astăzi Facultatea de Filosofie), deşi pe vremea lui nu se scrisese prea mult în filosofie. În timpul acesta a fost copist şi compilator, cum a şi rămas prin unele lucrări, şi a tot tradus din grecește pe machedonește şi invers, după care a trecut la comentarii, adesea critice, remarcându-se ca autor abia în ultimii ani de viaţă, adică spre şaizeci de ani. Şi aceasta fără nici o «perioadă comunistă restrictivă»”.

Prostirea: ,,Se va zice că, totuşi, absolvenţii de licee, aşa cum au ajuns la gimnaziu şi la liceu, vor ajunge cu toţii şi la universităţi, tot fără examene, şi, de data aceasta numai după trei ani, vor fi absolvenţi de facultăţi, plus doi ani de masterat, plus patru de doctorat, şi ne vor saluta din mers, plecând din ţară, cum sunt şi sfătuiţi s-o facă. Numai că şi aici mai intervine ceva. În statele occidentale nu mai sunt recunoscute studiile făcute în felul acesta nici măcar pentru proprii lor cetăţeni. Acesta este motivul pentru care, cine are posibilităţi materiale, îşi trimite copiii de mici să înveţe în ţările în care nu s-a prostit încă învățământul”.

Nostalgii întemeiate: ,,Poate că ar trebui să existe, având în vedere experienţa trecutului, şcoli ale bisericilor, cum se făceau în secolul al XIV-lea sau cum s-au făcut în Transilvania pe vremea lui Andrei Şaguna, fiecare biserică să aibă şcoala ei, cu dascăli şi dăscăliţe pe care să-i iubească şi să-i respecte întreaga comunitate. S-ar ajunge, poate, la un fel de renaştere a spiritualităţii creştin-ortodoxe”.

Vremuri de frumoasă poveste: Academia Domnească…: ,,Să nu uităm că facultățile de filosofie au trecut la «regimul» de trei ani, mai precis de doi ani și câteva luni, adică la jumătate din programul de dinainte. Se făcea mai multă filosofie la Academiile Domnești (între 1700 și 1821) decât se face astăzi la noi! Pe de altă parte însă, nimeni nu ne împiedică să filosofăm”.

Ștefan cel Mare și Daniil Sihastrul (sau de ce nu se implică lumea academică, elita românească în efortul de a schimba viața societății): ,,Aş putea să spun următorul lucru, istoric vorbind, nu Daniil Sihastrul s-a dus după Ştefan cel Mare, ci Ştefan cel Mare a venit să îi ceară sfatul”.

DUMINICA ORTODOXIEI

Deșteptarea

13 martie 2022

Suntem invitați la o deschidere a inimii și la o călătorie a virtuților, ca de fiecare dată în această perioadă de început de postire, pornind dintr-o duminică apăsătoare, văzută prin lacrimile părintelui întregului neam omenesc, Adam. Aceasta, pentru a nu uita punctul de unde plecăm… de pe pământ (în limba ebraică, ha-adam se tâncuiește pământ, țărână), de la păcat, din izgonire și de la pierderea Raiului. Spre a ne putea concentra pe rugăciune, discreție, virtute și pe ceea ce ne-a dat Domnul Hristos mai de preț, așteptarea Învierii Sale. Dar și pentru a înțelege cinstea aceasta dată nouă acum, de a posti de dragul Mântuitorului.
Este extrem de prudentă Biserica! Nu ne cheamă dintr-odată să urcăm partea cea abruptă a postului. Ne aduce înainte, ca de fiecare dată, câte un popas de conștiință. Trăgându-ne sufletul, găsim putința de a lua aminte la starea în care suntem, spre a căuta dimensiunea nemuritoare pentru care ajunăm, viem și înviem pe cale. Astăzi, în Duminica I din Post (a Ortodoxiei), suntem provocați spre a nu ne lăsa mâncați de lipsa dragostei, de neatenție, ură și nedreptate. Pentru că dorim să-L aflăm pe Domnul. Și aflându-L, să-L mărturisim plini de bucurie. Așa cum s-a întâmplat cu Filip (Ioan 1, 43- 51). De câtă sfântă bucurie este învăluit acesta când mărturisește prietenului Natanael că L-a aflat pe Mesia: ”Am găsit pe Acela despre care au scris Moise în lege și proorocii!”. Iar Natanael, cu sete de Adevăr, sesizează mesianitatea și divinitatea Mântuitorului: ”Rabbi, tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești regele lui Israel!”. Ceea ce-i deschide posibilitatea cunoașterii adevărului dumnezeiesc: ”mai mari decât acestea vei vedea!” (v. 50) și contemplarea eshatologică a tainei Persoanei: ”adevărat zic: de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului” (v. 51).
În mergerea noastră cu discernământ spre Înviere, Domnul ne iese tot timpul întru întâmpinare, spre a ne face colegi de Împărăție. Să fim cu luare aminte, dar, căci zâmbetul, dragostea și bucuria postului nu pot fi descoperite afară de această relație personală cu El. Să nu ne temem a ne ruga. Să ne concentrăm mai mult pe cuvinte, iar nu pe vorbărie și pe bârfă. Să fim atenți la El, știind că-L avem de partea noastră! Ce spuneți?

Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

Sience-fiction sau science-fiction?

Ioan Dănilă

13 martie 2022

De unde inecuaţia?

Da, inecuaţie, pentru că nu avem variante ale (oarecum) aceleiaşi combinaţii lexicale cu izvorul în limba engleză, des utilizată când vorbim de literatură sau de filme ştiinţifico-fantastice. Vinovată de absenţa lui c este oralitatea. Iată prezentarea din DOOM³: „!science-fiction (engl.) [pron. saiănsfikşăn] (desp. sci-ence-fic-tion)”. (DOOM¹, din 1982, nu-l recunoaşte.) Aşadar, rostirea îl omite pe c, ceea ce face ca acesta să nu mai apară în scrisul celor neatenţi. Nu ar trebui să se întâmple aceasta, de vreme ce science-fictionul (se articulează fără cratimă, întrucât finalul este identic cu pronunţarea) este înregistrat relativ recent în lucrările lexicografice, mai precis în ediţia a III-a a „Dicţionarului de neologisme” din 1978, alcătuit de Florin Marcu şi Constant Maneca. Al doilea argument e mai puternic: acel „science” are un radical din limba latină: sci-, din scio, scire, scivi, scitum „a şti”. De aici îl avem pe „ştiinţă”, iar a-l nesocoti pe primul c din science e ca şi cum am scrie *şiinţă, în loc de ştiinţă.

Compusul ştiinţifico-fantastic

Şi acesta apare cam târziu: în suplimentul la „Dicţionarul explicativ al limbii române” (DEX-S), din 1988, ca literatură sau film „în care fantasticul este tratat verosimil[,] prin amănunte ştiinţifice”, cu sinonimul science-fiction. Dicţionarele normative nu-l bagă în seamă. Fondatorul acestui gen, Vladimir Colin, îmi spunea (pe bandă magnetică, în 1980) că triada basm – literatură ştiinţifico-fantastică – enigmistică îi ajută pe tineri să prospecteze viitorul (apud Ateneu, febr. 2022, p. 4).

Variante prescurtate

Cea mai la îndemână este SF. DEX-ul din 2016 o ignoră, iar DOOM³o include în finalul cuvântului-titlu science-fiction: „abr. SF [cit. sefe]”, dar uită să o înregistreze separat, la litera S. Florica Dimitrescu (coord.), în „Dicţionarul de cuvinte recente” (DCR, 2013), îl consideră pe SF mai întâi adjectiv şi apoi substantiv, „scris şi s.f.” Tot aici apare adjectivul „sefist, -ă”, iar substantivul sefist, -i (ca „autor de SF”) îşi aşteaptă rândul. În acelaşi număr tematic al Ateneului, sunt propuse alte abrevieri: „autorii SF&F” (Dan Doboş) şi „temele Sci-Fi” (Bogdan Mihăilescu).

Din aceeaşi arie tematică

Fac parte termeni ca „mainstream” („mişcare principală, grup larg acceptat” – DCR; absent din DEX, dar prezent în DOOM³, pronunţat [meĭnstrim]) sau „fandom” (de negăsit în dicţionarele noastre). Din ce în ce mai mulţi sunt amatorii de benzi desenate. 2021 a fost declarat „Anul benzii desenate SF” (Dodo Niţă, în Ateneul citat, număr de colecţie). Se prescurtează „BD [cit. bede], s. n., pl. BD-uri” (DOOM, dar nu apar şi explicaţia şi compusul „bandă desenată”/ „benzi desenate”; în DEX: „BD, pl. BD-uri, din fr. B.D.”). Există „fani BD” ori „BD SF”. Realizatorul de benzi desenate este un „BD-ist”, după DCR.