Acasă Blog Pagina 1226

Validarea, boala tăcută a egoului nostru

Deformarea comportamentelor noastre a început când, mulți fiind, era greu să mai vedem exemple de integritate și virtute în jur. A devenit greu să-i găsim pe aceștia, iar prin nelocalizarea lor am dedus să preluăm din cei mai apropiați nouă care, și ei la rândul lor, au imitat atitudini din cei apropiați lor, crede psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

În opinia specialistului, una dintre atitudinile copiate, care este în detrimentul nostru, este dorința de a fi importanți în viața cuiva sau a ne ridica pe noi înșine când nu primim din jur și facem asta prin a ne mări doza de înfumurare pentru a arăta altora ce putem, știm sau avem. Rezultatul dorit este să primim un răspuns care să fie profitabil nouă – iar asta se numește validare.

“Din tainele acestei validări putem să vedem că multe din acțiunile noastre sunt pentru a demonstra sau a arăta ceva cuiva ce nu ni se cere să facem. Într-o astfel de deformare trăim pentru că așa știm că au făcut și alții. Noi nu putem să măsurăm rezultatele altora decât prin experiență vie și de asta nu ne gândim la efectele acțiunilor noastre. Egoul este partea care se formează, prin malefică dorință concurențială, încă de mici copii, unde este un sistem ierarhic, adică unul mai bun și mai tare decât altul. Posibilitatea unui om să fie sănătos în aceste condiții dispare, iar din acest motiv multe din religiile lumii ajută la demontarea dorințelor pântecelor, sinelui inferior, mândriei sau înfumurării sociale care ne sunt obstacole în calea obținerii de sănătate mentală, fizică și emoțională”, afirmă psihologul Alexandru Pleșea.

 

Psiholog: Dorința de validare duce la înșelat, mințit și suferință

Mai mult, psihologul afirmă că, din toate țările și culturile pe care le-a analizat, a numărat pe degete oamenii care sunt sănătoși integral: care nu iau pastile, care nu sunt operați, care au gândire critică, simț ascuțit, vigilență mentală și un corp fără probleme și care, prin meritul și iubirea lor de viață, zilnic fac câte ceva pentru acestea.

 

“În cultura contemporană, dorința de a primi validare duce la înșelat, mințit, ascundere, influențare și toate sunt decizii care duc într-un final la suferință; iar prin suferință, omul se autoreglează, pentru că se întregește cu puterea să nu mai decadă în aceste atitudini artificiale. Dorința de a primi validare crește în copiii care văd alți copii mai protejați, avuți sau fericiți. Prin imitare, cei mici vor dori să primească și ei ce au văzut la alt copil. Creștem cu aceste alegeri și, fiind mari, devenim sclavii acestor atitudini necorespunzătoare și deficitare pentru creșterea noastră spirituală”, consideră psihologul Alexandru Pleșea.

 

Cum eliminăm dorința de a fi validați de societate?

Eliminarea dorinței de a primi validare este intrinsecă și se face prin a face bine aproapelui tău fără să aștepți și chiar să respingi orice rezultat sau răspuns ar fi.

“Eliberarea de a trăi în condiția: tu îmi dai, eu îți dau, este unul din pașii importanți ai eliminării dorinței de validare. Un alt pas pentru eliminarea acestei trăsături generatoare de malformație comportamentală este dezvoltarea lumii interioare, nu a celei exterioare. Lumea interioară este compusă din observația și controlul la ceea ce fac, simt și vreau acum, în ciuda experienței, trecutului sau condițiilor din afara mea. Fiecare dintre noi, pe niveluri diferite, suferim de dorința de a fi validați sau de a ne valida și, după propria putere, putem să devenim exemple prin eliberarea validării, prin pură și sinceră smerenie, ajutor de aproapele și evitarea așteptărilor și condiționării altora”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minții umane în trei sisteme educaționale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și România și de peste 10 ani organizează cursuri și traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

 

 

Savanții și prostimea

Sincer, m-am cam săturat să-i tot aud spunând că totul merge „țais” în țară. De parcă am fi pe vremea lui comuniștilor, când se raportau, din tarlale, producții de „jdemii” de tone de cucuruz sau de pe la mine, nu mai știu câte vagoane de cărbune. Pe vremea aia, astfel de gogomănii „nășteau” activiștii de partid, încurajați fiind și de entuziasmul celor care prinseseră ceva cheag într-o funcție mai bine plătită și simțeau nevoia să le curețe șefilor scamele de pe umeri. „Să dăm țării cât mai mult cărbune!”, era deviza însușită de toți politrucii. Și așa rămânea.

Munceau ortacii, de le săreau capacele. Bine, erau și plătiți pentru asta, cu mult peste media națională. Poate de-asta nici nu mai conta că, după un timp, erau decimați de necruțătoarea silicoză. Și grâul se scotea greu, cu sudoare, la fel și oțelul sau ce mai dorea comandantul suprem să exporte pentru a-și duce la bun sfârșit ambiția nebună de a plăti împrumuturile, la extern.

Misiune grea, însă, nu pentru îmbuibații care s-au strâns ciorchine în jurul lui Ceaușescu. Pentru că lor le era livrată masa cu portbagajul, sistematic, ori de căte ori se subția rezerva din cămară. Greul tot prostimea l-a dus. Cine-și mai amintește de cozile la pâine, la carne, ulei, zahăr? Se făcea șir de lume și la berea de Mărgineni, chit că îți „încărcau” nota de plată cu piftele din pește ori cu grețoșii cu grețoșii creveți vietnamezi, niște cipsuri din carapace de crustacee. Sau de cartelele din ultimii ani ai „domniei” lui „Ceașcă”, documentele fără de care românii nu primeau alimentele de bază. Niște bucăți de carton care îți asigurau o jumătate de ou pe zi, jumătate de franzelă – totul la jumătate – și doar de la alimentarele de cartier. S-a plecat de la ideea „savantă” că necesarul zilnic era de doar 2.700 – 2.800 de calorii.

„Savanți” sunt și în prezent, doar că ei stabilesc un salariu minim de … doi lei și o pensie la fel de ridicolă. Și la fel de mult se minte, cu nerușinare, așa cum o fac rușii care nu văd nimic anormal în a ocupa teritorii care nu le aparțin, omorând oameni. Hai că pe șeful de la de la Agricultură, să zicem, l-aș crede când încearcă să minimizeze problemele fermierilor. Doar e comunist sadea, rămas ca dinozaurii, vreme de, Dumnezeu mai știe cât. E jenant, însă, când îmi văd președintele de țară cum, în plină criză, susține că România merge bine și că economia crește.

N-aș crede că omul e informat intenționat greșit de consilierii care stau ciorchine pe lângă el, gândind că tot are acces la vreo tabletă, un televizor, un telefon cu internet, de unde poate afla ce se întâmplă. O fi aflat și el de gestul aprobator al aleșilor din parlament prin care se consfințește cu atâta ușurință traiul maroniu al celor care vor duce greul din iarnă. Ei cu 25% în plus, noi cu minus … cât cuprinde.

Pompierii au salvat șase oi căzute într-o groapă

În cursul acestei zile, pompierii băcăuani au fost solicitați să intervină în localitatea Ștefan cel Mare, sat Viișoara pentru salvarea a șase ovine căzute într-o groapă, formată ca urmare a alunecărilor de teren.

În urma apelului primit pe Numărul Unic pentru Apeluri de Urgență 112, ciobanul unei turme de 450 de animale anunța faptul că, în timp ce tranzita zona indicată a sesizat că o parte din animalele pe care le avea în grijă au căzut în subteran, la o adâncime de aproximativ 10 m.

De urgență, la locul indicat s-au deplasat forțe și mijloace din cadrul Detașamentului de Pompieri Onești și a Detașamentului de Pompieri Bacău.

În primele momente, la locul indicat a acționat o autospecială de stingere cu apă și spumă. Progresiv, forțele au fost suplimentate. Astfel, la scurt timp, la locul intervenției au mai ajuns două autospeciale de primă intervenție și comandă, containerul multirisc și un echipaj SMURD. Pentru eficientizarea acțiunii de răspuns, intervenția a fost coordonată de inspectorul șef al ISUJ Bacău, colonel Ovidiu Cărășel. De asemenea, a fost activată grupa operativă care s-a deplasat la fața locului.

Primul echipaj ajuns la locul indicat anunța o intervenție ce urma a fi extrem de dificilă, din cauza terenului abrupt și greu accesibil. De asemenea, menționăm că a existat riscul ca în orice moment, pământul să se prăbușească peste alpiniștii coborâți în subteran. Cu toate acestea, nicio provocare nu poate sta în fața salvatorilor noștri.

Știu că fiecare suflet contează, așa că au acționat cu profesionalism și cu aceeași determinare și speranță, pe întreg parcursul celor cinci ore, cât a durat intervenția.

Din fericire, aceasta a fost finalizată cu succes, pompierii băcăuani reușind să scoată la suprafață, în viață, toate cele șase ovine.

Doi bărbați, împușcați în târgul din Balcani

În cursul acestei dimineți, în târgul organizat în comuna Balcani, sat Frumoasa, județul Bacău, în urma unui conflict spontan, doi bărbați, de 37 și 50 de ani, ar fi fost împușcați în zona gâtului, respectiv abdomenului, de către un bărbat, de 49 de ani, din comuna Slobozia Bradului, județul Vrancea, care era însoțit de către un bărbat, de 31 de ani, din aceeași localitate.

Cele 4 persoane implicate în eveniment ofereau spre comercializare struguri și, întrucât au apărut nemulțumiri cu privire la prețul de vânzare diferit stabilit de către aceștia, a izbucnit un conflict.

Astfel, bărbatul de 49 de ani, folosind un pistol neletal, cu bile de cauciuc, ar fi împușcat cele două victime.

Acestea au fost transportate la spital, pentru îngrijiri medicale, iar ceilalți doi bărbați au fost prinși de către polițiști și conduși la sediul Poliției Municipiului Moinești, pentru audieri.

A fost luată legătura cu procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, care se deplasează la fața locului.

În cauză, se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

Priviri spre viitor

Mi-a atras atenția o anchetă din revista „România literară”, pentru că este pe o temă care nu ține de domeniul culturii, ci de o problemă mai generală, și anume de felul în care văd oamenii, scriitorii în acest caz, viitorul. Și au răspuns foarte mulți literați, ancheta fiind găzduită în două numere ale publicației amintite. Cum scriitorii au multă imaginație, mi s-a părut interesant să parcurg răspunsurile lor și să spicuiesc câte ceva din ele. Unii dintre respondenți și-l iau în sprijin pe istoricul israelian, foarte în vogă acum, Yuval Noah Harari, cu lucrarea sa „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului”, teoriile acestuia fiind încurajatoare. În ideea că el demonstrează convingător cum a reușit omenirea să gestioneze probleme foarte grele, cum ar fi foametea, molimele și războiul. Mă rog, cartea lui Harari a apărut însă în 2015, înainte de pandemie și de războiul din Ucraina, așa că speranțele oamenilor au pălit și s-au subțiat din nou. Vremurile pe care le trăim ne iau adesea prin surprindere și ne încearcă greu nervii. Apoi, intervențiile se opresc la relația dintre om și tehnică în viitor, la apariția cyborgului, în care se identifică un dușman al omului, creatorul lui. Oricum, mulți respondenți vorbesc despre imprevizibilul timpului prezent, ceea ce nu se întâmpla în trecut, când istoria era mult mai previzibilă. Dar, după cum spune Adrian Alui Gheorghe, „Omul vede în viitor în măsura în care cunoaște trecutul. Pentru că sunt câteva lucruri care se repetă, periodic, ciclic, filmic chiar. Și ne amintește de vorbele înțelepte ale Ecleziastului. „Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”.
Cum va fi omul care va locui ziua de mâine, știe oare cineva? Pentru că, până acum, omul nu s-a schimbat esențial față de cel din antichitate, de pe vremea lui Homer. Sufletul are niște constanțe, așa că se iubește, se urăște, se suferă la fel, sunt aceleași sentimente, trăiri, patimi, pasiuni… Și caracterele sunt tot acelea descrise de Teofrast. M-am orientat, fiindcă asta se potrivește firii mele, care e pacifistă, tolerantă, dornică de frumos, de armonie, către acele răspunsuri echilibrate, reconfortante. Și am văzut că sunt scriitori care cred în viitorul umanității, având convingerea că faza aceasta actuală de convulsii va fi depășită, că oamenii și guvernele vor alege colaborarea și nu exploatarea, fericirea și bunăstarea, pacea și nu războiului. Desprind asta din răspunsurile unei doamne, și sigur, asta nu e deloc întâmplător. Desigur, sunt și voci sceptice, pentru care viitorul arată sumbru, e o distopie, imaginea unui „paradis prăbușit”.
Dar sigur nu este nimic, sunt doar presupuneri, proiecții ale minții, plăsmuiri ale imaginației. Cert este că lumea se va schimba și omul la fel. Va fi o lume pusă pe „fast forward”, în care totul este accelerat, simțim deja asta din plin. Parcă au dispărut ceasurile tihnite, de răgaz, clipele de contemplație, de reflecție. Totul se petrece în viteză și cât mai la suprafața lucrurilor.
În imaginația mea, însă, dincolo de toate teoriile avansate de cercetători, savanți, futurologi, direcția de bine în soarta omenirii ar trebui să fie câștigătoare. Și poate gândul bun, așa știu eu, va atrage și o realitate la fel, o va crea.
Carmen MIHALACHE

Primăria vrea să exproprieze trei zone din Bacău în care se află garaje

* acestea vor fi demolate și, în locul lor, se vor construi parcări * costurile depășesc 21 de milioane de lei (peste4 milioane de euro)

Pe ordinea de zi a ședinței extraordinare a Consiliului Local Bacău din data de 3 octombrie se află mai multe proiecte de hotărâre de expropriere a garajelor aflate în proprietatea unor persoane fizice.

În locul garajelor, Primăria dorește să faca parcări pentru autoturisme, motociclete și biciclete, precum și stații de încărcare a mașinilor electrice.

Prima zonă vizată se află în triunghiul Logofat Tautu nr. 1 – Neagoe Voda nr. 14 – Banca Nationala nr. 44”. Aici sunt planificare să se construiscă 131 de locuri de parcare, 13 parcari de motociclete, 40 de locuri de parcare pentru biciclete, o statie de incarcare electrica cu doua puncte de incarcare precum si spatii de recreere si agrement adulti/ copii. Va fi afectata o suprafata de teren privat de 540.00 mp.

Valoare totală a proiectului este de 5.502.796 de lei lei inclusiv TVA.

A doua zonă vizează bateriile de garaje din triunghiul format de străzile Slanicului – Logofat Tautu – Neagoe Voda. Proiectul prevede aici realiazarea a 69 de locuri de parcare, 13 parcari de motociclete, 17 de locuri de parcare pentru biciclete si o statie de incarcare electrica cu doua puncte de incarcare, precum si spatii de recreere si agrement pentru adulti/ copii. Va fi afectata o suprafata de teren privat de aproximativ 855.00 mp.

Valoarea totală a proiectului este de 4.259.250,18 lei inclusiv TVA.

A treia zonă vizează bateriile de garaje din zona Str. Stefan cel Mare – Str. Iosif Cocea – Str. 22 Decembrie”. Aici proiectul e mai confuz, nu spune câte locuri de parcare se vor obține, ci doar suprafața: 3465 mp de parcări auto, locuri de parcare motociclete si biciclete in suprafata totala de circa 180.00 mp, o statie de incarcare electrica cu doua puncte de incarcare, precum si spatii de recreere si agrement pentru copii/ adulti. Va fi afectata o suprafata de teren privat de 881.00 mp.

Valoarea totală a proiectului este de 11.433.383 lei inclusiv TVA.

 

,,Întâlnirile de la Văratec” sau despre piscurile spiritului și o prăpastie a acestuia (II)

„Constat cu satisfacţie, chiar cu bucurie, că în viaţa scriitorilor se interpun, adesea, momente cu iz providențial. Am în vedere acele întâmplări care conduc, uneori, la performanță. O asemenea întâmplare este inițierea proiectului «Întâlnirile de la Văratic», care a parcurs deja patru ediții. Patru ocazii fericite pentru o paradă a zborului creativ, pentru cugetare, uneori şi pentru lacrimi, dar mai ales pentru visare. Eu am visat de fiecare dată, visez şi acum, să fim sănătoși toţi cei prezenţi şi să ducem mai departe această întâmplare de spirit. Pentru că «Întâlnirile de la Văratec» îmbălsămează acea stare de spirit uimitoare, șoptită de Mihai Eminescu”… Sunt vorbele de duh ale prof. univ. dr. Ștefan Munteanu, unul dintre eminescologii noștri de cursă lungă și elevată, spirit care face jertfe de timp și suflet pe altarul numit eternitatea eminesciană. Prin implicarea sa în acest proiect, Eminescu a devenit o constantă tulburătoare a ,,Întâlnirilor de la Văratec”, manifestare devenită, în fapt, ,,Întâlnirile de la Văratec, Agapia și Izvoare”, ultimul reper reprezentând domiciliul ospitalier pentru ,,întâmplări eminescologice” al lui Ștefan Munteanu. Văratec și Agapia ne trimit, desigur, nu doar către istorica lor existență, ci și către locul de naștere a doi scriitori participanți la proiect: Mihai Botez Stîncaru și Petru Nica.
Au fost vizitate, ca parte a provocărilor acestui proiect, și locuri în care se întâlnesc legende, mituri și realități. N-au lipsit, desigur, încercările de a decripta urmele pașilor unor Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, George Topârceanu, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Bolintineanu, Calistrat Hogaș, Nicolae Grigorescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Constantin Ciopraga, Bartolomeu Anania, Ștefana Velisar Teodoreanu (văduva lui Ionel Teodoreanu), Valeria Sadoveanu (văduva lui Sadoveanu), Cornelia Pillat (soția lui Ion Pillat) etc.

Am vizitat, împreună cu participanții la acest proiect, și… casa din Văratec în care, temporar, locuia Eminescu. Casă aflată în imediata apropiere a istoricului cimitir al Mănăstirii Văratec. L-au vizitat aici Ion Creangă și Veronica Micle. Firesc, acest imobil ar trebui să facă parte din patrimoniul nostru național. Acum trei ani, când am vizitat prima dată acest loc istoric, ghidați de regretatul poet agapian Gheorghe Simon și de universitarul văraticean Mihai Botez Stîncaru, am putut urca pe treptele casei, pe prispa sa, am putut arunca priviri în încăperile care stăteau să se prăbușească. Acum, această aventură nu a mai fost posibilă. Casa este o ruină… O istorică ruină.
Am vorbit cu măicuțele de la Văratec și Agapia despre această dramă. Am fost întâmpinat doar de oftaturi. Una dintre acestea ne-a spus: ,,Dacă autoritățile nu văd un profit personal din posibila reabilitare a acestui loc istoric, nu este nicio șansă…”
Acum vreo cinci ani, dramaturgul Viorel Savin, inițiatorul proiectului ,,Întâlnirile de la Văratec”, un persuasiv, a încercat să-i convingă pe cei care administrează comuna Agapia, din care Văratecul face parte, și despre importanța menținerii în istorie a unor obiective precum casa în care a creat Eminescu, dar fără un efect dorit… Acum, aici, în acest ținut istoric, avem, prin această casă-ruină, o prăpastie a spiritului național. În timp, vom reveni asupra acestei rușini naționale.

Ion Fercu

Provocarea de a fi candidat al Cerului

Ființăm într-o lume în care, de cele mai multe ori, cunoașterea lui Dumnezeu, viața noastră, precum și gândirea sunt înțelese greșit. Nu este surprinzător faptul că noțiuni extrem de importante, precum cea de libertate, sunt incorect interpretate și înțelese. Aș dori, în cele ce urmează, să mă opresc asupra unui aspect esențial: care este raportul dintre libertatea lui Dumnezeu și libertatea omului. De la bun început, însă, trebuie să admitem faptul că libertatea absolută și necondiționată aparține doar lui Dumnezeu, în timp ce autonomia umană este întotdeauna determinată și, în consecință, una care nu poate fi absolută. Dumnezeu nu trăiește în cadrul unor categorii. El este! El nu este definit și influențat în niciun fel de vreo necesitate interioară sau de circumstanțe exterioare, nici în actul de creație și nici în relațiile cu lumea. El nu este constrâns nici din interior și nici din afară. El nu este niciodată, dacă-mi permiteți, la timpul trecut. Este întotdeauna în mod suprem și activ. Omul… dimpotrivă, își trage existența din voia lui Dumnezeu. A existat un timp în care el nu era. A fost un moment în care a fost dorit și chemat la existență și, de atunci, începe ființarea și libertatea sa. Prin urmare, nu se poate pune problema unei libertăți absolute, în sensul uneia care se definește pe ea însăși. Ea este dată, deci este limitată!
Omul nu își alege și nu își definește natura. Natura umană, oricare ar fi măreția vocației sale, este un dat. Nu există decât un punct în care omul posedă putere fără limite. Acesta este actul care-i permite a da, sau nu, inima sa. Sfântul Maxim Mărturisitorul, exprimându-se cu privire la libertate, ne arată că Dumnezeu poate totul, în afara unui singur lucru: El nu poate constrânge niciuna dintre creaturi să-L iubească, pentru că a iubi reprezintă libertatea absolută. În afara unei libertăți supreme, care să se poată refuza sau da, actul iubirii este imposibil.
Într-un pasaj din cartea profetului Isaia, ce poate fi parcurs la vecernia Nașterii Domnului, citim că înainte chiar de a distinge binele de rău, Copilul care va fi Mântuitorul lumii, din iubire va alege binele tuturor. Doar o ființă perfect normală și sănătoasă nu poate să se înșele atunci când alege Viața, Binele și pe Dumnezeu, contra morții, distrugerii și a răului. Prin dragostea Fiului, Cerul așterne rouă de sens peste viețile noastre! Să-I urmăm bucuroși! Lecția este pentru noi, cei neliberi afară de El!

Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

Românul din Români

Nomen est omen

Numele (cuiva) este (şi o) profeţie, spuneau anticii romani, iar noi ne dumirim de adevăr în unele clipe din viaţă. Prezentăm aici pe cel ce s-a născut în comuna Români, aflată în plasa Bistriţa, apoi în plasa/ raionul Buhuşi (1942, respectiv 1950); din 1964 trece la raionul Roman, iar din 1968, în judeţul Neamţ. Are numele Dimitrie Vulpian (2 ian. 1848 – 25 sept. 1922, Bucureşti) şi este înregistrat deopotrivă de folcloristică şi de muzicologie. Statutul de românean (după modelul „ieşean”) l-a îmbiat la o îndeletnicire adecvată: culegerea de folclor muzical românesc. Îl stimula şi curentul romantic activ în secolul al XIX-lea în Europa, care promova ideea de identitate naţională, în primul rând cu mijloacele culturii.

 

O operă colectivă

Dimitrie Vulpian a cutreierat aproape toate spaţiile româneşti şi a cules cu entuziasm orice producţie populară, încât după decenii de muncă îndârjită a făcut publice începând cu anul 1885 patru volume de folclor muzical: „Balade, colinde, doine, idyle” (I, cu 381 de piese), „Horele noastre” (seriile A şi B, cu 1000 de piese), „Romanţe” (cu 300 de piese), „Jocuri de brâu” (cu 250 şi încă 150 de piese), rezultând peste 2000 de cântece. A urmat impresionantul volum „Poezia populară pusă în muzică” (1886), cuprinzând textele melodiilor.

Aprecieri

Dimitrie Vulpian a lăsat „cea mai bogată culegere de melodii populare româneşti din câte s-au publicat” (Ovidiu Bîrlea), „indispensabilă celui care cercetează istoria cântecului popular românesc” (Iordan Datcu). „Meritul lui este de a fi atestat vechimea şi circulaţia unor cântece şi melodii de joc populare, ca şi evoluţia repertoriului şi a stilului de execuţie lăutăresc” (Lucia Berdan).

 

Recunoaşteri

Ca un „fotograf care fixează o anumită imagine şi purcede la mecanismul developării” (Octavian-Lazăr Cosma), Dimitrie Vulpian a ţintit să adune folclor „din toate părţile locuite de români”, unele dintre ele dedicate „Bunilor ostaşi Români” (majuscula îi aparţine). Recunoaşterea cea mai semnificativă a venit din partea lui Vasile Alecsandri („modelul său absolut” – Ligia Bârgu-Georgescu), căruia i se datorează premierea de către Academia Română (cu 5.000 de lei aur) a culegerii de folclor. Se adaugă medalia de aur la Montpellier (1891), medalia de bronz la Expoziţia Internaţională de la Paris (1900) ş.a.

 

În căutarea dreptăţii

„Dimitrie Vulpian – un folclorist pe nedrept uitat”, scria Viorel Cosma, unul dintre cei mai importanţi muzicologi români („Ateneu”, s.n., anul 6, nr. 2, febr. 1969, p. 14), subînţelegându-se că o formă de neuitare ar fi ca o instituţie de învăţământ (şcoala gimnazială din comuna Români) sau una de cultură (biblioteca comunală ori căminul cultural din localitate) să-i poarte numele. Sinteza prezentată mai sus este un posibil argument ca gestul autorităţilor locale să fie consemnat chiar în anul centenarului.

 

 

Altcineva nu mai este acolo sus?

Se spune că un om a căzut de pe o stâncă. În cădere a reuşit să se prindă de o ramură a unui copac. În timp ce se ţinea cu putere de ramură, se gândea terorizat cât de mare este hăul de sub el, temându-se că dacă vă cădea va muri. Deodată omului i-a venit o idee. A privit în sus şi a strigat: „Hei! Este cineva acolo sus?” O voce s-a auzit atunci din cer: “Da, sunt aici. Sunt Domnul. Crezi în mine?” Bărbatul i-a strigat înapoi: „Da, Doamne, cred în Tine. Cred cu adevărat. Te rog salvează-mă.” Domnul a spus: „În regulă! Dacă crezi cu adevărat în mine atunci nu ai de ce să îţi faci griji. Dă drumul crengii!” Bărbatul a stat puţin pe gânduri apoi a strigat: „Altcineva nu mai este acolo sus?”
Este omul din această povestire un credincios? Desigur că este. Crede că Dumnezeu există. Crede în puterea rugăciunii. Crede că Dumnezeu poate să îl ajute şi să-l salveze din necazul lui. Şi da, se roagă lui Dumnezeu. Dar dacă crede cu adevărat în Dumnezeu, după cum pretinde, de ce nu ascultă de cuvântul Lui? Nu poate oare Dumnezeu să îl salveze? Mulţi dintre noi râdem când auzim această povestire pentru că ne recunoaştem în acest om. Credem în Dumnezeu, dar când trecem prin perioade grele sau când lucrurile nu merg cum ne-am fi aşteptat, ne bazăm pe forţele proprii sau ale altora… mereu pe orizontală, niciodată pe verticală. Credem, da, dar suntem persoane cu puţină credinţă.
Ucenicii credeau în Isus şi îl urmau, dar când i-au văzut pe soldaţi apropiindu-se în grădina Ghetsimani l-au abandonat şi au fugit. Erau oameni cu credinţă puţină. Marea diferenţă dintre noi şi apostoli este că în timp ce noi considerăm că avem o credinţă întreagă, sănătoasă, apostolii se ştiau ca oameni cu probleme la acest capitol. Astfel, ei merg la Isus şi îi spun: „Măreşte-ne credinţa!”.
Iubirea necondiţionată pe care o are Dumnezeu pentru noi ne cere un singur răspuns pe măsură: iubirea şi slujirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Atât de mulţi dintre creştinii de astăzi cred că adevărata credinţa constă în capacitatea de a mijloci miracole de la Dumnezeu. Adevărul pe care ni-l arată Evanghelia este următorul: o credinţa matură nu constă în cât de mult răspunde Dumnezeu nevoilor mele imediate, ci cât de dispus sunt să-i slujesc necondiţionat, fără calcule meschine.
Pr. Richardo-Dominic Baciu

Medalie de bronz pentru CSM Onești la CE de Juniori Italia 

Relu Auraș și Vasile Pradaiș s-au ținut de promisiune obținând și rezultate internaționale. Din cei patru români calificați în optimi la CE de juniori din Italia, au reușit să se califice în semifinală doi boxeri. Unul din cei doi, care a ajuns deja la medalia de bronz, este boxerul de la CSM Onești, Alexandru Cărare la categoria 66 kg.

El l-a învins în optimi, într-un meci foarte disputat,  cu schimburi năprasnice de lovituri, pe campionul Georgiei Sartamian Muko S. A boxat foarte inteligent sufocându-și adversarul cu lovituri multe și tari la corp, făcându-l pe adversar să cedeze teren în repriza a doua. În a treia repriză, dorința lui Alex de a câștiga a fost foarte mare, dominându-și clar adversarul cu o ploaie de lovituri. Meciul a ridicat sala în picioare.

Acum, cu bronzul în buzunar, va boxa mai degajat pentru a transforma medalia de bronz în argint. Semifinala o va susține în compania polonezului Urmansk, cel care l-a eliminat în optimi pe campionul Asiei, azerul Hasinov.

Cel de-al doilea boxer calificat este Daniel Irofte, categoria 50 kg, care va lupta, în semifinale, cu campionul Georgiei.  Emoțiile au fost și sunt în continuare foarte mari. În primul rând, pentru Relu Auraș și Vasile Pradaiș, dar și pentru cei de acasă.

„Doamna directoare a CSM Onești, Ingrid Istrate, ne-a cam sufocat cu telefoanele pentru a o ține la curent cu tot ce se întîmplă la meciuri. Ne-a încurajat în permanență. Au sunat mulți iubitori ai boxului să ne încurajeze și apoi să ne felicite, atât de la Onești,  cât și de la Bacău. Așteptăm semifinalele, nu dorim să ne oprim aici”, a declarat antrenorul Relu Auraș.

„Noaptea cercetătorilor europeni” la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Ca în fiecare an, „Noaptea cercetătorilor europeni” a adunat cercetători, oameni de știință, profesori, studenți, elevi, dar și pasionați de toate vârstele. Evenimentul a fost organizat în 25 de țări și în peste 400 de orașe din Europa.

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a propus o serie de activități interesante celor dornici să intre în tainele științei, să descopere cele mai inovative proiecte, să participe la experimentele din laboratoare sau la concursurile cu premii. Cei peste 200 de participanți au putut interacționa cu specialiștii și studenții de la cele 5 facultăți.

La Facultatea de Inginerie s-au desfășurat experimente și simulări în 5 laboratoare: „Tehnologii moderne de simulare și fabricație aplicate în mediul industrial”, „Inginerie tehnologică și management industrial integrate pentru o pregătire interdisciplinară”, „Un viitor mai bun prin protejarea mediului”, „Chimia, alimentele și sănătatea”, „Pneumobilul – un vehicul ecologic”. Drone, roboți, telescoape, imprimante 3D, cameră termică, ochelari tridimensionali, device-uri pentru realitate virtuală și augmentată i-au atras pe participanți să descopere cât de utilă este tehnologia în descoperirile științifice.

Facultatea de Litere a organizat un atelier multimedia intitulat „Din culisele filmării”, la postul Academic TV, unde vizitatorii au putut afla detalii tehnice despre procesul de filmare și editare, s-au făcut simulări de interviuri și filmări de știri.

Facultatea de Științe a coordonat două workshop-uri și un atelier: „BIOS – de la abstract la concret”, dezbateri privind viața, care deși pare de neînțeles, prin observare obiectivă, prin ipoteze testate cu ajutorul experimentelor și modelării, prin analiză și sinteză, monitorizare și evaluare, se poate ajunge la o formă de cunoaștere științifică care oferă o viziune holistică asupra „biosului”; „IoT (Internet of Things) pentru viața cotidiană” – workshop privind dezvoltarea aplicațiilor pentru case inteligente; sisteme și componente inteligente pentru comandă și control; „Tehnici creative” – Atelier cu jocuri și experimente pentru preșcolari și elevi.

Facultatea de Științe Economice i-a atras pe vizitatori cu un workshop privind „Umorul în publicate” și existența limitărilor de natură etnică, religioasă care folosite necorespunzător într-o reclamă, care pot duce la declinul garantat al companiei. Avantajele și dezavantajele pot fi de la atragerea atenției în mod natural, până la distrugerea imaginii companiei.
Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății a coordonat un workshop intitulat „Și eu pot să fiu campion” la care au fost invitați sportivi de performanță reprezentativi pentru sporturile de contact: lupte, box, judo, arte marțiale și K1.

Vizitatorii au interacționat cu campioni en-titre care au împărtășit aspecte din viața și pregătirea lor sportive și secrete ale performanțelor înregistrate. De asemenea, s-a realizat și un atelier de lucru „Kinetoterapia – o profesie pentru toată viața” cu demonstrații practice de mobilizare articulară, masaj clasic, intervenții în accidentări sportive, evaluări kinetoterapeutice pe următoarele teme: Impactul posturii vicioase asupra stării de sănătate; Articulațiile mobile – matrix -ul vieții fără dureri; Mâna care vindecă; SOS Kinetoterapia.

„Ne bucurăm că evenimentul „Noaptea cercetătorilor europeni” a devenit unul de tradiție pentru Bacău, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău fiind gazda unor activități științifice pentru pasionații de știință. Vrem să le mulțumim organizatorilor, voluntarilor de la Liga studențească, partenerilor, colaboratorilor și reprezentanților din mass-media care ne susțin, an de an, în realizarea și promovarea activităților”, a declarat Conf. univ. dr. Cristina Cîrtiță-Buzoianu, Prorector.

Bătrân singur ajutat de jandarmii băcăuani

    Uneori sunt singuri, lipsiți de putere, dornici de povestiri și plini de amintiri.
    Cunoscăndu-i trecutul apăsător și știindu-l lipsit de ajutor, ne-am asigurat că prietenul nostru în vârstă de 79 de ani, nea Vasile, care locuiește singur într-un sat izolat din județul Bacău, are parte de o masă caldă și de câteva cuvinte de încurajare și, nu în ultimul rând, știe că cineva îi este alături la greu.
    Jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău l-au cunoscut în luna februarie a anului 2021, când un echipaj l-a găsit căzut pe stradă și l-a transportat la domiciliu, pentru a-l ști la adăpost de temperaturile scăzute. De atunci, jandarmii au revenit periodic cu alimente, precum și cu lemnele necesare pentru încălzirea locuinței, care îi lipseau.
    Când l-au întâlnit prima dată, au aflat de la el că încă nu făcuse focul în sobă în acea iarnă.
    Viată lui nea Vasile nu a fost una ușoară, munca lui și agoniseala de o viată au ars sub privirile sale, iar singurătate este apăsătoare, neavând pe cineva aproape.

    Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este sărbătorită la data de 1 octombrie.

    Trei moineșteni, reținuți după ce au bătut un bărbat pe stradă

    Polițiștii moineșteni au reținut la data de 28 septembrie a.c. trei persoane de sex masculin, cu vârstele cuprinse între 20 și 39 de ani, toți domiciliați în Moinești, după ce la data de 25 septembrie a.c. ar fi lovit un bărbat de 34 de ani, în urma unui conflict spontan, în timp ce se afla pe strada George Enescu, în fața unei societăți comerciale.

    La data de 29 septembrie a.c., cei trei au fost prezentaţi Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, cu propunerea de arestare preventivă.

    Procurorul de caz şi-a însuşit propunerea organelor judiciare din cadrul Poliţiei Municipiului Moineşti, iar judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 30 de zile.

    Bărbații au fost escortaţi şi depuşi în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău.

    Razie a Poliției în municipiul Bacău

      La data de 29 septembrie a.c., în intervalele orare 09.00 – 13.00 și 16.00 – 21.00, peste 100 de efective din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău au acţionat în zonele de risc identificate, precum şi în locuri de interes, pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor şi menţinerea climatului de ordine public.

      În urma activităților desfășurate au fost 626 de persoane legitimate, 362 de autovehicule controlate și 17 operatori economici verificați.

                    Totodată au fost aplicate 239 de sancțiuni contravenționale în valoare totală de 48310 lei, din care 79 la Legea 61/1991 și 131 la normele privind circulația pe drumurile publice.

      De asemenea au fost constatate 2 infracțiuni, din care una la regimul silvic, 9 permise de conducere au fost reținute și 4 certificate de înmatriculare au fost reținute.

      Septembrie 2022 în sinteză meteo

      Un superb spectacol în troposfera joasă oferit băcăuanilor în dimineaţa zilei de 25 septembrie de către norii Altocumulus stratiformis undulatus perlucidus.
      Un superb spectacol în troposfera joasă oferit băcăuanilor în dimineaţa zilei de 25 septembrie de către norii Altocumulus stratiformis undulatus perlucidus.

      Prima lună a toamnei ne-a oferit din punct de vedere termic o reducere semnificativă a temperaturilor, scădere percepută destul de intens de citadini, pe fondul unei veri încă păstrată în amintire prin zilele toride care au încins asfaltul oraşului.

      Am avut parte de doar 9 zile de vară (cu T > 25 ˚C), şi – faţă de anii trecuţi – nicio zi tropicală (cu T > 30 ˚C). Valoarea maximă s-au înregistrat pe 8 şi 16 septembrie, când mercurul termometrelor a urcat până la 27,2 ˚C.

      Scăderea temperaturilor minime în cea de a doua parte a lunii (4,3 ˚C pe 23 septembrie şi doar 2,8 ˚C pe 25 septembrie) ne-a adus aminte de hainele groase şi de pericolul facturilor viitoare la energia termică…

      Tipic pentru începutul de toamnă, amplitudinile termice diurne au avut valori de 14-19 ˚C, accentuând disconfortul perceput noaptea şi dimineaţa devreme.

      Precipitaţiile au însumat o valoare de 49,7 l/mp, valoare apropiată de media lunară multianuală (48,9 l/mp). S-au înregistrat precipitaţii de peste 1 l/mp în 12 zile, cele mai ploioase zile fiind 9, 10 şi 19 septembrie, cu peste 7 l/mp.

      Pe parcursul lunii nu s-au înregistrat fenomene meteo deosebite. Intervalul 15-19 septembrie s-a caracterizat prin intensificări ale vântului, iar ultima dimineaţă de septembrie a permis instalarea ceţii, fenomen care îşi va intra rapid în drepturile bacoviene începând cu luna octombrie.

      Prof. Şerban Lucian

      Ajutoare de urgență pentru familii. Cine le va primi

        Guvernul a aprobat joi acordarea unor ajutoare de urgenţă în sumă totală de 929.100 lei pentru sprijinirea a 218 familii şi persoane singure, care fie se află în situaţii de necesitate în urma unor incendii sau fenomene meteorologice periculoase, fie au probleme grave de sănătate sau riscă excluziunea socială.

        Potrivit unui comunicat al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, o sumă de 219.500 lei a fost alocată pentru 36 familii şi persoane singure aflate în situaţii de necesitate cauzate de incendii, din judeţele Argeş, Bacău, Botoşani, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Neamţ, Prahova, Satu Mare, Suceava, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea.

        De asemenea, 13.300 lei este suma de care vor beneficia 4 familii care se confruntă cu situaţii de necesitate cauzate de fenomene meteorologice periculoase, din judeţele Giurgiu şi Satu Mare, iar 696.300 lei au fost alocate pentru 178 familii şi persoane singure care se confruntă cu situaţii deosebite determinate de starea de sănătate ori alte cauze care pot conduce la apariţia sau sporirea riscului de excluziune socială, din judeţele: Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Botoşani, Braşov, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea şi municipiul Bucureşti.

        Suma necesară pentru plata ajutoarelor de urgenţă se suportă din bugetul alocat Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

        Blue Air amână, din nou, reluarea zborurilor

          Operatorul aerian low-cost Blue Air nu va relua zborurile din 10 octombrie însă anunţă că se află în discuţii cu potenţialii investitori, creditori şi Guvernul României pentru a-şi restructura profilul de capital.

          „Multiplele dificultăţi financiare şi operaţionale, generate de pandemia COVID-19 s-au făcut simţite într-o manieră severă la nivelul tuturor companiilor aeriene, însă cu şi mai mare intensitate de către companiile aeriene regionale private care se luptă pentru supravieţuire. În pofida acestor greutăţi şi a altor elemente adverse, Blue Air – o mândră companie privată românească, face tot posibilul pentru a îşi relua operaţiunile de zbor. În acest scop, Blue Air se află în prezent în discuţii cu potenţialii investitori, creditori şi Guvernul României pentru a-şi restructura profilul de capital, astfel încât să poată reîncepe operaţiunile aeriene. Având în vedere, însă, complexitatea acestui proces, Blue Air nu este, din păcate, încă în măsură să reînceapă să zboare din data de 10 octombrie 2022. Blue Air va transmite un anunţ imediat după finalizarea discuţiilor în curs cu privire la momentul la care estimează că flota sa va decola din nou”, se arată într-un comunicat al companiei transmis vineri AGERPRES.

          Blue Air amână, astfel, pentru a doua oară momentul estimat pentru reluarea zborurilor.

          Potrivit unui comunicat al operatorului aerian de la jumătatea acestei luni, în urma suspendării activităţii de transport aerian de pasageri din perioada 6 septembrie – 9 octombrie 2022, numărul total de pasageri afectaţi de anulările zborurilor este de aproximativ 230.000, reprezentând circa 77.000 rezervări bilete de călătorie.

          Pe de altă parte, AirConnect, compania aeriană regională cu care Blue Air a încheiat, la începutul acestei luni, un parteneriat strategic de tip codeshare pentru a oferi opţiuni de călătorie extinse pasagerilor, atât pentru zboruri interne în România, cât şi pentru cele regionale, a anunţat, recent, că va amâna începerea operării zborurilor regulate până la data de 26 martie 2023, din cauza întârzierii livrării celui de-al doilea avion.

          „Cei care au cumpărat bilete de avion pentru perioada 15 octombrie 2022 – 25 martie 2023 vor fi informaţi prin email şi telefonic de această modificare şi vor putea opta pentru modificarea gratuită a biletelor pentru altă dată de zbor sau pentru rambursarea contravalorii biletelor de avion, rambursare ce se va face în contul bancar din care s-a făcut plata. În plus, vor primi un bilet de avion gratuit pentru un zbor operat de AirConnect (bilet ce va putea fi rezervat până pe 15 ianuarie 2023). În scurt timp vom publica pe website programul complet de zbor pentru vara 2023, cu noi destinaţii estivale către Grecia, Turcia şi Croaţia. Pentru destinaţiile interne deja anunţate, am ţinut cont de sugestiile primite şi vom creşte numărul de frecvenţe pentru a deservi nevoile de călătorie ale pasagerilor business”, precizează AirConnect pe pagina sa de Facebook.

          Ziarul „Curierul Slănicului”: Se dă stingerea pentru sezonul 1904, iar ziarul își ia rămas bun până în vara lui 1905

          Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

          În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 12, Luni, 9 august 1904, ultimul al anului. Din sumar: În editorialul din prima pagină se prezintă o radiografie a sezonului recent încheiat, în care se mai anunță și încetarea aparției ziarului, până în sezonul viitor; este publicată o scrisoare a unei domnișoare, care aflată la Carlsbad (Băile lui Carol, astăzi renumita stațiune Karlovy Vary  din Cehia, n. a.) regretă că nu a ales Slănicul; despre ,,discuțiile aprinse” care au loc în stațiune, în rubrica mondenă (adresată mai mult doamnelor); un biet naufragiat al vieții reușește să se țină la suprafața valurilor lumii; la Slănic, toată lumea e îndrăgostită de ceva sau cineva; pățaniile celor care nu au respectat cura prescrisă, în ,,Schițe de la Băile Slănic”; despre farsele și farsorii Slănicului; mențiune importantă despre misiunea ziarului; inspecția administrației băilor avertizează și amendează restaurantele care nu respectă ,,prescripțiile dietei” și modul de depozitare a alimentelor; poetul Costache Conachi, într-un remember al ziarului.

          Avem acum în față, ultimul număr din sezonul 1904 al stațiunii Slănic-Moldova, care se deschide cu editorialul ,,Haute-Saison” (sezonul de vârf), în fapt, o retrospectivă a unui sezon care a durat ceva mai mult ca cel anterior, cu o afluență a vizitatorilor în creștere, astfel ,,nu numai că anul acesta în toată luna iulie nu se găseau nicăieri camere disponibile, dar administrația băilor a avut de înregistrat în acest timp o mulțime de cereri de reținere a camerelor pentru luna august”. După ce menționează un prim semn de viață al inițiativei particulare la care au participat și localnici dar și vizitatori ai stațiunii, editorialul prezintă într-un mod optimist că ,,nu e departe timpul când cu toții vom fi convinși că numai mână în mână cu inițiativa particulară, Epitropia va putea realiza progrese mai simțitoare ca până acum”. În editorial se mai vorbește și despre misiunea (sarcina) ziarului, care nu a fost deloc una ușoară: ,,Căci partea descriptivă e limitată și subiectele se epuizează repede; partea narativă și de comentariu e dificilă prin caracterul așa de variat, delicat și capricios al evenimentelor. Câte susceptibilități trebuiesc menajate, cât tact și delicatețe puse uneori la încercarea spre a ieși la liman. Totdeauna variat, plin de grijă pentru toate gusturile, doritor înainte de toate de a contribui cât de mult la ridicarea și simpatizarea stațiunii noastre, `Curierul` crede a-și fi făcut datoria. Luându-și rămas bun pentru un șir de luni de la numeroșii săi cititori, el le zice, din toată inima, un la revedere, cu bine!” În plus, redactorul-șef al publicației, M. Miereanu, mulțumește, în numele redacției ,,tuturor pentru binevoitoarea atitudine față de noi (de ziar, n. a.)” și își exprimă speranța că în viitorul sezon al băilor, când ,,Curierul Slănicului Moldova” va reapărea, ,,se va bucura de aceeași simpatie și încurajare ca și până acum”.

          La rubrica ,,Din scrisorile noastre” este publicată o inedită scrisoare găsită prin parc, de către unul dintre redactorii ziarului și trimisă de o domnișoară unei prietene. Timp de o jumătate de lună redacția a făcut cunoscută pierderea sa, dar nimeni n-a venit s-o ia, drept pentru care, ,,comitem azi indiscreția de a o da publicității, scrisoarea având oarece pasaje interesante”.

           

          Domnișoara adresantă pare nemulțumită de cele întâlnite la Carlsbad (celebra stațiune Karlovy Vary din Cehia de astăzi) și îi spune prietenei sale că regretă enorm că nu a ales să viziteze din nou Slănicul: ,,E frumos aici, la Carlsbad, n-am ce zice… Adică, ce frumos? Case mărețe, ma chere, hoteluri grandioase, vile enorme, toate în stil sever, parcă te-ai afla într-un oraș. Dar aceasta mă nemulțumește, eu am fugit doar de la oraș. Tu ai fost în Elveția mai anii trecuți… Așa e că Slănicul, cu pozițiunea lui șarmantă, cu vilele lui cochete, cu hotelurile lui drăguțe, parcă e o stațiune climaterică din Elveția? Slănicul nu e oraș, e o stațiune balneară și așa trebuie să fie stațiunile balneare. Et après tout (și până la urmă, n. a.) totul e aranjat de mâna omenească… iar prea multă artificialitate lipsește poezia sălbatică și înălțătoare de inimi… Și pe urmă, dragă Lucy, nemții aștia-s așa de nu știu cum, dar toată ziua sunt numai cu halba de bere în mână, ca să nu mai spun că și domnișoarele beau bere! Pe urmă maman șede numai cu mâna în pungă… Bacșiș în dreapta și în stânga, căci fără bacșiș nu-ți deschid nici măcar o ușă! Ma chere, cât te fericesc că ești în Slănic! Ai baluri, teatru, distracții dintre cele mai plăcute… Regret, regret, regret, că nu m-am dus și anul ăsta la Slănic… Și când mă gândesc că medicul ne-a spus să ne ducem tot la Slănic, dare eu am fost contra și maman mi-a cedat”.

          La rubrica mondenă, dedicată mai mult doamnelor și intitulată ,,Cronici feminine”, drăguța autoare, care se semnează cu pseudonimul ,,Alderombra” aduce în prim plan ,,discuțiile aprinse”, cu o comparație între doamnele intelectuale și cele semidocte, doar că cele din urmă ,,întreprind de toate ca și intelectualele, dar se plictisesc”. Totuși, acestea se distrează, dar când apare plictisul, încep să discute: ,,La băi, cu deosebire există un câmp deschis pentru discuțiile ce preocupă această parte a societății. Mai mult ca oriunde, aici are cineva ocazia de a observa și a-și exprima aprecierile asupra luxului, toaletelor, șicului, eleganței, felului de a se prezenta într-o societate etc. Fie bal, fie teatru, fie excursiune, în sfârșit pretutindeni unde întâlnești asemenea tipuri, devii fără să-ți dai seama, obiectul favorit al observațiilor, al studiului lor. Nu e o condiție sine qua non de a cunoaște pe cineva; impresia ce o face asupra lor, o povestire auzită de la alții este o notă suficientă pentru a ilustra tipul asupra căruia s-a deschis discuția. (…) În asemenea împrejurări, spiritul semidoctelor se contractă luând cea mai mică îngustime posibilă: punctul negru din inimă ia proporții uriașe și rare sunt persoanele asupra cărora neputând lucra bârfeala, să le fie redată adevărata lor personalitate”.

          Într-o altă rubrică, cu o tentă caritabilă (,,Din valurile vieții”) este relatată povestea unui tânăr mai nevoiaș, un biet naufragiat al vieții care reușește să se țină la suprafața valurilor lumii. El își câștigă ,,pâinea cea de toate zilele” realizând cărți de vizită, atât de binevenite pentru vizitatorii stațiunii, cea mai mare parte dintre ele având inserate felurite desene scoase în relief, de regulă flori sau buchete de flori. ,,Am văzut spicuri de grâu lucrate cu o delicatețe surprinzătoare, cununi de lauri, buchete de flori, ramuri cu câte o păsărică și alte multe. Apoi, cu cerneală aurie, el scrie numele și prenumele celor ce o comandă, o scriitură care trădează numaidecât pe bietul incult. Bucata costă cinci parale, iar o sută de bucăți, 4, 50”. Băiatul recunoaște că a învățat meșteșugul de unul singur și că a stricat peste 3.000 de cartonașe, dar a simțit că se poate și nu a renunțat. Acesta a fost întrebat cât câștigă pe zi, iar răspunsul a fost următorul:

          ,,- După zile: uneori 5, uneori 6, alte ori și mai mult. Ieri mi-a comandat o cucoană 100 de bucăți, după care a venit un domn și a vrut 150. M-am apucat de dimineață și până seara le-am dat gata. Am câștigat într-o zi 12 lei, scade 3 lei cartonul și rămân 9 lei curați”. Autorul articolului l-a sfătuit pe tânăr să meargă la București și să profeseze într-un atelier:

          ,,Era visul lui, pe care, desigur, la iarnă o să-l vadă cu ochii. La plecare am vrut să cumpăr câteva cărți de vizită.

          – Nu, pentru d-voastră o să fac altele. Astea sunt făcute prea iute. M-am depărtat de bradul acela bătrân cu o satisfacție pe care rareori o întâlnești: un copil care se zbate în valurile vieții și se pricepe așa de timpuriu să le învingă!” Căci, vorba lui Alexandru C. Cuza (cel care a vizitat Slănicul în 1885, alături de Ion Creangă și N. A. Bogdan): ,,Pe valurile lumii, ca și pe valurile mării, nu plutesc decât acei care știu să înoate”.

          Nici că se putea ca într-un astfel de ziar să nu se pomenească de romantismul stațiunii, articolul ,,Îndrăgostiții Slănicului” fiind unul mai mult decât elocvent, pentru că, toată lumea este îndrăgostită aici, fie de ceva (,,de un vârf pleșuv de munte, de dimineața Slănicului sau chiar de un izvor”) sau de cineva (,,de o fecioară dulce, cu ochi albaștri sau negri, cu părul țesut din raze de lună sau rupte din întunericul nopții”). Cât despre modul de a seduce o tânără domniță, exemplul este unul pe măsură: ,,Pe o bancă stă o prea frumoasă fată cu o carte în mână. E romanul `Dan` de Alexandru Vlahuță (cu elemente din biografia autorului, n. a.). Vis-à-vis, un tânăr cu privirea blândă sau ștrengărească, cu o ținută modestă sau arogantă se plimbă neliniștit pe dinaintea băncii. Își torturează mustața, aruncă-n aer cuvinte pe jumătate rostite, își întoarce ochii pe dos, oftează, tușește, suspină… În zadar! Tănăra stă liniștită cu ochii pironiți în paginile nebun de sentimentale ale vieții nefericitului Dan. Sunt în prima fază a unui început greu de străbătut”. La final și concluzia: ,,Îndrăgostiții sunt fericiții Slănicului. Departe de zgomotul `căișorilor` și de vălmășagul mulțimii de pe alei, departe de privirile indiscrete și de veselia uneori prefăcută a lumii, stau aici, în tainice colțuri de pădure și unde, în afară de șopotitul pârâiașului și freamătul codrului ce se leagănă alene, nu aud altceva decât armonia dulce a sufletelor lor, prinse în vraja aceleiași simțiri, plină de senin și poezie”.

          În ,,Schițe de la Băile Slănic” avem de-a face cu o povestioară hazoasă, legată de cura cu apele izvoarelor minerale ale stațiunii și în care, domnul Ghiță Berechet, ce ,,își poartă burta radios și cu demnitate”, îi descrie unui amic pățania sa la doctor. După ce l-a consultat, acesta i-a recomandat un pahar de la Izvorul Nr. 3, dimineața, pe nemâncate, fapt care l-a mirat și l-a intigat pe domnul Ghiță, care a intrat la bănuieli, ferm convins că doctorul are mare interes ,,să nu se treacă izvoarele”, adică să nu se epuizeze cumva aceste tămăduitoare resuse: ,,Păi, atunci n-ar mai veni publicul… Păi dacă ar da la toți același număr, izvorul s-ar isprăvi într-un an, doi… Eu, șiret cum sunt din fire, înainte de a intra în cabinetul doftorului, tot întrebam pe cei care ieșeau, ce număr le-a dat. Unul că mi-a dat Nr. 2, altul că Nr. 1, altul 6, altul 4, altul că Nr. 5, dar Nr. 3 nu-l dăduse încă… Tocmai atunci intru și eu și-mi zic în gând: dacă-mi dă Nr. 3, atunci i-am pus pe copcă, i-am prins cu mâța-n sac! Când colo, vorba mea! Ce crezi că mi-a dat? Nr. 3 domnule! Curat scandal! Dar eu nu-s prost, stai să vezi! Tac, îmi iau paharul și hai la fiecare număr, căci domle, eu plătesc și am tot dreptul”. Bineînțeles că după o tură mai pe la toate izvoarele, când a ajuns la Nr. 3, domnul Ghiță fu cuprins de ,,crampe, junghiuri în stomac, bubuituri și detunături și alte de-alea”, iar când vru să ajungă în pădure într-un loc mai ferit ca să scape de toare relele, apucă să coboare două trepte, dar nu și ultima, pentru că se întâmplă rușinea… ,,Și dl Ghiță Berechet, sub impresia celor ce i se întâmplaseră, scoase un oftat adânc ce-i umflă burta, rotundă și plină de credeam că o să-i plesnească vesta cafenie, pe care strălucea un lanț gros de aur și se desena forma rotundă a unui ceasornic de buzunar, fenomenal de mare și de gros”.

          Și nu departe de cele întâmplate de domnul Ghiță, în scurtisimul articol ,,Farsa la Slănic”, pare normal ca și Slănicul să-și aibă farsa și farsorii săi, de data aceasta cel în cauză fiind un ,,roșcovan cârciumar din Buzău”. Acesta, amăgit că Izvorul Nr. 3 are într-o anumită măsură efecte ca și Nr.1 și că poate fi băut în orice cantitate, încrezător în cele ce i se spuseseră, ,,după ce bău vreo șase pahare din Nr. 3, direct de la sursă, mai luă și la hotel o provizie de vreo 5 sticle, pe care le bău în timpul și după-masă”. Mai târziu însă, necaz pe capul lui: ,,Peste noapte, cu mare străduință, medicii Slănicului i-au putut salva viața naivului și setosului cârciumar. Iată cum, de multe ori, o farsă puțin inteligentă poate degenera într-o adevărată nenorocire”.

          La rubrica ,,De toate” aflăm că ziarul își va face reapariția la începutul viitorului sezon al stațiunii, adică în iunie 1905 și că acesta ,,are meritul de a fi primul din România care oglindește întreaga viață a unei stațiuni balneare românești”. Cu această ocazie este lansată și o provocare: ,,E de sperat ca exemplul nostru să fie imitat și că, de acum încolo, multe dintre stațiunile noastre balneare vor fi înzestrate cu câte un organ de publicitate, ajutându-ne astfel în lupta ce am întreprins, ca lumea românească să nu mai arunce sutele de mii de lei prin străinătate, în detrimentul frumoaselor noastre localități”. Tot în această rubrică suntem înștiințați că în urma inspecțiilor făcute de administrația băilor prin restaurantele stațiunii s-a constat că, ,,unele nu respectă prescripțiile dietei căreia toți ce urmează cura trebuie să se supună, alții întrebuințează carne și alimente vechi, sau țin bucătăria într-o proastă stare de curățenie. Un restaurant a fost amendat cu 50 de lei, în timp ce altele au primit avertismente, pedepse negreșit de ușoare pentru gravitatea vinei”. La finalul rubricii, o statistică: ,,În anul 1902 au sosit la Slănic 2. 540 de personae, iar în lunile iunie, iulie și august din 1904 au sosit 3. 890 persoane, adică un plus de

          1. 350 de oameni. Aceasta este destulă dovadă a marilor progrese pe care le face mereu stațiunea noastră”.

          Pe lângă rubrica ,,Slănicul vesel”, care cuprinde schițe și anecdote, mai întâlnim și alte ,,Note și impresii”, ca și un articol dedicat poetului Costache Conachi (prezentat într-un număr anterior), despre care se mai spun acum următoarele: ,,Între credincioșii băilor Slănic se numără și nemuritorul Conachi, care-și zidise o casă în această fermecătoare localitate și care s-a păstrat până acum câtva timp. Neuitatul poet și-a scris cea mai mare parte a poeziilor sale la Slănic, unde venea și faimoasa `Zulnie`, care a avut darul să-l inspire”.

          Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

          Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.

          Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil. (Va urma)

           

           

          Evergent Investments intră în sectorul IT

          EVERGENT Investments Bacău, companie care se diferențiază prin investițiile de tip private equity, intră în sectorul IT prin achiziția unui pachet semnificativ din acțiunile producătorului român de software MWARE Solutions, companie specializată în soluții Big Data, în date nestructurate, în inteligență artificială și în digitalizare. Tranzacția s-a realizat cu consultanta casei de avocatura Filip & Company.

          MWARE Solutions (https://www.bigconnect.io/) se diferențiază de jucătorii locali și chiar internaționali din sectorul IT deep-tech prin platforma sa tehnologică. Aceasta introduce capabilitatea de analiză a datelor nestructurate din organizații utilizând un model semantic de înțelegere a datelor bazat pe rețele neuronale, cu capabilități native de tip deep-learning și machine learning pentru a descoperi noi perspective în luarea deciziilor, înțelegerea clienților, noi indicatori și posibilități de automatizare a proceselor organizaționale bazate pe inteligența artificială.

          Investiția va facilita extinderea echipei MWARE Solutions, accesarea proiectelor de dimensiuni mari, extinderea internațională și implementarea unei guvernanțe corporative care să susțină următoarele etape de creștere ale acesteia.

          Sectorul IT este unul de importanță majoră în economia românească, aportul ei fiind de aproximativ 6,2% la Produsul Intern Brut care însumează 13,6 miliarde de euro. Așteptările acestui sector sunt de creștere cu rate de două cifre în anii următori, fiind susținut, suplimentar, și de Planul Național de Redresare și Reziliență prin componenta C7 – Transformarea digitală, cu o alocare bugetară de 1,88 de miliarde de euro.

          Claudiu Doroș, președinte director general al Evergent Investments: „Viitorul tehnologiilor avansate este nelimitat, pornind de la rezolvarea provocărilor sociale și de mediu cu care ne confruntăm astăzi la nivel global până la accelerarea descoperirilor în toate domeniile. Investim în companii care pot transforma, care ridică standardele ori provoacă status-quo-ul. Considerăm că prin investiția noastră în sectorul IT, ca parte a strategiei EVERGENT Investments, deschidem noi oportunități pentru acționarii noștri. MWARE Solutions este un business performant, sustenabil și scalabil.”
          Petru Done

          ULTIMELE ȘTIRI