La acest sfârșit de an școlar, Palatul Copiilor Bacău, instituție de învățământ non-formal, subordonată Ministerului Educației, sărbătorește 65 de ani de activitate. Vă invităm să citiți un interviu, în premieră, cu noul director al Palatului Copiilor Bacău, prof. Ciprian Bejenaru, numit, prin concurs, pe această funcție, la începutul anului 2022. Interviul este realzat de elevi ai Cercului de jurnalism al Palatulu Copiilor Bacău, coordonat de prof. Laura Huiban.
”Succes înseamnă pentru mine atunci când copiii înscriși la cercurile Palatului vin aici cu placere”
Ciprian Șerban: Cu ce scop ați devenit directorul Palatului Copiilor Bacău?
Ciprian Bejenaru: Scopul principal e acela de a asigura activități conforme cu profilul unității noastre, de a aduce o oarecare îmbunătățile în desfășurarea procesului didactic și de a face această instituție mai primitoare pentru copii, în primul rând, dar și pentru cadrele didactice, părinți.
Ciprian Șerban: Cum ați descrie stilul dumneavoastră de management?
Ciprian Bejenaru: Un stil de management care decurge cumva și din personalitatea mea, un stil democratic, participativ, colegial, un stil care să fie apropiat de colegi, în primul rând, dar și de ceilalți parteneri educaționali, fie că vorbim de părinți, de instituții sau de Inspectoratul Școlar. Un stil de management participativ și democratic.
Ciprian Șerban: Cum s-a schimbat stilul dumneavoastră de management de la numire până acum?
Ciprian Bejenaru: N-aș putea spune că s-a schimbat mare lucru, pentru că în aceste patru luni am păstrat acest stil participativ, mă consult în luarea deciziilor cu colegii, atât cu personalul didactic cât și cu personalul didactic auxiliar, adică atunci când aven probleme din domeniul financiar-contabil, cu serviciul financiar contabil, cu serviciul secretariat, în multe detalii. Cer sfatul atunci când am unele probleme pe care nu le pot pătrunde ușor, îmi place să colaborez în general cu colegii, cu oamenii.
Ciprian Șerban: Care este pentru dumneavoastră definiția succesului?
Ciprian Bejenaru: Succes înseamnă realizarea obiectivelor, deci în măsura în care îți propui niște obiective să le și atingi într-un termen dat. Bun, mandatul acesta are o durată de patru ani, sunt obiective pe termen scurt, termen mediu, să zic că termen lung ar fi la sfârșitul celor patru ani. Succes înseamnă pentru mine atunci când copiii înscriși la cercurile Palatului vin aici cu plăcere, cu drag, vor să vină, mai antrenează și pe alți colegi de-ai lor sau rude, când vin mai mulți copii și participă cu bucurie la activitățile de cerc și, ori de câte ori mai au ocazia să participe la competiții, mai câștigă premii, să zicem distincții, dar, în general, dacă sunt mulțumiți și copiii și colegii, atunci eu cred că am succes.
Ciprian Șerban: Care sunt cele mai mari atuuri ale dumneavoastră ca director?
Ciprian Bejenaru: Eu cred că faptul că sunt apropiat, încerc să fiu apropiat de colegi, să comunic cu ei deschis, să colaborez, nu vreau să mă impun cu forța, nu e genul meu. Cred că acestea ar fi.
Ciprian Șerban: Care credeți ca sunt cele mai importante contribuții ale unui mananger la locul de muncă?
Ciprian Bejenaru: Cred că important este să asigure, în limita posibilităților, desfășurarea normală a procesului în instituția pe care o conduce, dar și să aducă niște îmbunătățiri, dacă știe să facă o schimbare măcar, ar fi bine mai multe, să aducă niște îmbunătățiri în activitatea instituției, atunci cred că asta ar fi un succes, o contribuție mare.
Ciprian Șerban: Ce credeți că fac managerii ce eșuează în acest post, în opinia dumneavoastră?
Ciprian Bejenaru: Poate unii sunt ușor autoritari, dar aici depinde și de firea fiecăruia, de caracterul fiecăruia, poate am vrea să facem mai multe și sunt sigur că și colegii mei anteriori și-au dorit să facă mult mai multe, dar suntem limitați de bugetul alocat instituției noastre. Cu toate acestea, bine, noi căutăm să mai aducem niște sponsorizări, să aducem și o finanțare extrabugetară. N-aș putea spune că au fost eșuări. Un mare eșec ar fi să pierdem niște cercuri, să pierdem spații, să pierdem copii, asta ar fi, după părerea mea, eșecuri. Sper să n-avem situații de genul acesta.
Ciprian Șerban: Cum gestionați performanța angajaților dvs.?
Ciprian Bejenaru: Performanța angajaților e gestionată prin asistența la ore, pe care trebuie să o efectuez periodic, sfaturi, îndrumări din experiența pe care am acumulat-o personal și din experiența altor colegi, și mă mai consult, de regulă, și cu alți colegi, chiar și cu cei pe care îi controlez, până la urmă pe toți trebuie să-i controlez, dar în mod colaborativ.
”Îmi doresc foarte mult să fim mai vizibili”
Anisia Mardale: Ce schimbări ați dori să aduceți Palatului în mandatul dumneavoastră?
Ciprian Bejenaru: Mi-aș dori să inbunătățim măcar puțin baza materială a instituției, să recuperăm pe cât posibil din spațiile care au fost anterior cedate Inspectoratului Școlar sau altor instituții și, pe cât posibil, să îmbunătățim și baza materială a cercurilor, aici depinde în mare parte de bugetul alocat, dar sper să mai reușim să atragem și alte surse financiare, și îmi doresc foarte mult să fim mai vizibili. Vizibili suntem și azi, și cu ocazia activităților din perioada asta, dar mi-aș dori să fim poate un pic mai vizibili.
Anisia Mardale: Ce va organiza Palatul în legătură cu împlinirea a 65 de ani de la inaugurare?
Ciprian Bejenaru: Am demarat de câteva săptămâni mai multe proiecte și activități coordonate de cercuri sau la nivel instituțional, concursuri, expoziții, spectacole s.a.m.d. În perioada 1-5 iunie avem un contract de parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău, interval în care vom susține, în zilele de 1 și 2 iunie, în Piața Tricolorului, în cadrul proiectului ”Copil talentat, copil la Palat”, coordonat de prof. Claudiu Filip, activități cultural-artistice, vom face o prezentare a activității cercurilor de la Palatul Copiilor, avem numere de dans modern, de muzică populară, muzică ușoară, desene pe asfalt, demonstrații de judo, și vor fi și celelalte cercuri ale Palatului prezente acolo, cu expoziții, lucrări de arte vizuale din concursul ”Palatul viitorului”, desene pe alfalt, expoziții de grafică pe computer, cu o paradă ”Haine reiventate” ș.a.m.d. Cu ocazia asta chiar dorim să fim vizibili, și copiii noștri de la cercuri să fie vizibili cu activitățile lor. De asemenea noi avem și cluburi în județ, Moinești, Comănești, Buhuși, Târgu Ocna și Onești și acolo, în parteneriat cu primăriile din aceste localități, vom avea activități specifice, cercurile de acolo vor evolua de asemenea cu numere de dans, muzică, desene pe asfalt, pictură pe față, și alte activități distractive pentru Ziua Copilului și pentru marcarea a 65 de ani de activitate la Palatul Copiilor. De exemplu, Clubul Elevilor Târgu Ocna împlinește 70 de ani anul acesta, o cifră mai rotundă.
Anisia Mardale: Cum vă face să vă simțiți faptul că sunteți directorul acestei instituții la un moment așa de important în istoria sa, și anume aniversarea a 65 de ani?
Ciprian Bejenaru: E o onoare, e o plăcere să fiu directorul acestei instituții, și cu ocazia acestei sărbători cu atât mai mult mă bucur și eu alături de copii și de colegii mei, voi fi prezent pe cât posibil la aceste activități, voi fi și în județ dacă pot, dacă se poate, dar în primul rând voi fi aici, în Bacău, la activitățile despre care am vorbit. Mă bucur de bucuria copiilor și a colegilor mei.
Anisia Mardale: Care e cel mai greu lucru la slujba de director?
Ciprian Bejenaru: Mai greu poate fi în obținerea unor fonduri necesare desfășurării activității noastre, și mai ales necesare dezvoltării instituției, atât în asigurarea materialelor necesare, cât și în transformarea spațiilor existente în ceva mai primitor și mai frumos, dar sper să depășim în timp mare parte dintre aceste obstacole și să realizăm ce ne propunem.
Anisia Mardale: Cum v-ar plăcea să fie Palatul la aniversarea a 70 de ani?
Ciprian Bejenaru: Mai frumos și cu mai mulți copii. Mai mulți copii bucuroși să văd.
”Sper să fi instalat un climat de încredere și colaborare deschisă între colegi”
Tudor Pascu Mihail: De când ați devenit Director, considerați că Palatul Copiilor a avut schimbări bune? Argumentați vă rog!
Ciprian Bejenaru: În aceste patru luni nu știu dacă au fost schimbări care să se vadă foarte clar, dar sper că nu au fost înrăutăţiri față de ceea ce fost și sper să fi instalat un climat de încredere și colaborare deschisă între colegi.
Tudor Pascu Mihail: Care sunt părțile bune ale Palatului?
Ciprian Bejenaru La cercurile instituției copiii vin de plăcere, nu sunt obligați, aici nu se acordă calificative, note, nu există absențe, nu lăsăm corigenți sau repetenți. Toate activitățile sunt cu benevole iar copiii participă cu plăcere și de drag.
Tudor Pascu Mihail: Dar cele rele?
Ciprian Bejenaru Pe parcursul anului școlar am observat la mai multe cercuri, dacă nu chiar la toate, că unii copii abandonează activitățile noastre. Eu sper că acest abandon se datorează doar lipsei de timp. În schimb, am văzut că sunt cereri de înscriere și în timpul anului școlar, chiar și zilele trecute am primit cereri de înscriere la unele cercuri.
Tudor Pascu Mihail: Credeți că un director este cel mai important om dintr-o instituție? Dacă da, de ce? Dacă nu, care este acela?
Ciprian Bejenaru: Nu pot să spun că directorul este cel mai important om, el este un factor care contribuie la desfășurarea normală a activității. În această instituție toți suntem importanți, pentru sănătatea noastră, femeia de serviciu este foarte importantă, de exemplu, fiecare cadru didactic care își coordonează activitatea de cerc, fiecare copil care vine la noi este important, fiecare om contează pentru noi. Directorul este important și prin faptul că mai semnează documente, emite acte necesare bunei desfășurări administrative.
”Directorul e un conducător, dar cred că în primul rând e important să fii un bun coleg”
Maria-Alexandra Vaman: Cine este, de fapt, persoana din spatele domnului director Ciprian Bejenaru? Cum vă caracterizați ca persoană?
Ciprian Bejenaru:: Păi, cum să spun eu… În general, sunt un om calm care caută să colaboreze cu cei din jur, cu colegii, atât cadrele didactice cât și cu personalul didactic auxiliarm adică secretariat, contabilitate, nedidactic… De felul meu, sunt un om calm, căruia îi place să colaboreze pentru realizarea obiectivelor și consider că sunt un om căruia îi place să se perfecționeze, dacă se ivește o ocazie de a mă perfecționa, merg să realizez și acel demers. Ca la orice om, mai sunt și defecte, încerc să nu le arăt aici la acest job, nimeni nu-i perfect, dar aici cred că mai bine ar răspunde colegii.
Maria-Alexandra Vaman: Cum arată o zi din viața dumneavoastră în calitate de director?
Ciprian Bejenaru: Dimineață, la prima oră, consult e-mail-urile instituției, atât mesajele de pe adresa de director al instituției, cât și cele de pe celelalte adrese ale Palatului, mesajele de pe WhatsApp, deci corespondența instituțională, și consult agenda. În general, știu ce am de făcut în ziua aceea, dar eu mă mai uit și în agendă, mai întreb colegii de la secretariat sau contabilitate și, în funcție de ce se ivește în ziua respectivă, caut să le rezolv toate sarcinile. Deci, dimineață de la 08:00, încep cu verificarea corespondenței, cu asistență la ore. Am avut perioade în care a trebuit să efectuez și inspecții la colegi și nici nu-mi dau seama uneori cum trece timpul, mă prinde ora 16.00 sau 17.00 după amiaza, altădată m-a prins ora 20.00, la Palat sau în județ, depinde de situație.
Maria-Alexandra Vaman: Care este obiceiul la care nu ați renunța niciodată?
Ciprian Bejenaru: La care nu aș renunța? Cred că băutul cafelei…
Maria-Alexandra Vaman: De ce?
Ciprian Bejenaru: Pentru că îmi place cafeaua, nu exagerez, dimineața după ce iau micul dejun, servesc și o cafea.
Maria-Alexandra Vaman: Ce vă place să faceți în timpul liber?
Ciprian Bejenaru:: Îmi place mult să călătoresc, să merg cu mașina personală în județ sau în țară, în limita posibilităților, a timpului disponibil, și, de asemenea, să mă relaxez, să urmăresc un film bun, un film clasic sau să citesc o carte… Aici recunosc, mai puțin în ultima vreme. Îmi place, mai ales acum, când e vreme frumoasă, să ies, să mă plimb și prin parc, cam asta.
Maria-Alexandra Vaman : Dacă ar fi să descrieți Palatul Copiilor în cinci cuvinte, care ar fi acelea?
Ciprian Bejenaru: Performanță, profesionalism, bucurie, culoare, dinamism.
Maria-Alexandra Vaman: De ce?
Ciprian Bejenaru:: Cred că acestea ar fi cuvinte care reprezintă instituția, activitățile noastre și pe copiii noștri.
Maria-Alexandra Vaman: Ce înseamnă Palatul Copiilor pentru dumneavoastră?
Ciprian Bejenaru:: E mai mult decât un loc de muncă , a devenit și o pasiune, și o plăcere. E, aș putea spune, aproape a doua familie.
Maria-Alexandra Vaman: Care este cartea dumneavoastră preferată?
Ciprian Bejenaru:: Recent, am citit un roman de anticipație, ”Teoria haosului”, era vorba acolo de o societate ipotetică, care se conducea după niște reguli, care de fapt nu existau.
Maria-Alexandra Vaman: Dacă ar fi să trăiți 65 ani într-o carte sau într-o serie, la alegere, care ar fi aceea?
Ciprian Bejenaru:: Nu știu, poate într-un… mi-a plăcut foarte mult serialul ”Star Treck”, cred că într-o carte de acel gen, în care să explorez lumea, oameni noi, locuri noi, probabil, cred că mi-ar plăcea mult și într-un roman de Jules Verne.
Maria-Alexandra Vaman: Ce înseamnă pentru dumneavoatră să fiți director?
Ciprian Bejenaru: În primul rând, înseamnă să fiu un coleg care să asigure în limita posibilităților un sprijin pentru ceilalți colegi în desfășurarea optimă a activității. Directorul e un conducător, dar cred că în primul rând e important să fii un bun coleg
Maria-Alexandra Vaman : Cum definiți lumea în care trăim?
Ciprian Bejenaru:: Lumea? Agitată și imprevizibilă, în ultima vreme, și poate uneori m-a cam dezamăgit așa, în lumina ultimelor evenimente.
Maria-Alexandra Vaman: Ce mesaj vreți să transmiteți acestei generații de elevi care vin la Palatul Copiilor?
Ciprian Bejenaru: Să vină aici cu plăcere, cu drag, să persevereze în activitățile pe care le desfășoară, pentru că eu zic că au ce învăța, lucruri noi care vin în completarea celor învățate la școală sau citite în niște cărți. Cred că aici au posibilitatea să își descopere unele talente, poate pe care nu le bănuiau sau să exerseze talente pe care le au. Să vină aici, cu plăcere, cu drag.
Maria-Alexandra Vaman: Care sunt avantajele și dezavantajele copilăriei de astăzi?
Ciprian Bejenaru: Avantajele, poate faptul că avem posibilitatea să călătorim, să studiem aproape oriunde dorim, mai ales în Europa, în Uniunea Europeană. Părerea mea este că acesta ar fi unul dintre principalele avantaje ale zilelor noastre. Ca dezavantaj, poate mijloacele multimedia, care ne atrag și care consumă mult timp, mai ales copiilor, tinerelor generații, și poate mulți nu mai știu să bată o minge.
”Faptul că am urmat cursurile Cercului de electronică și-a pus amprenta și asupra evoluției mele profesionale”
Paul Șolot: Care a fost visul dumneavoastră de când erați mic?
Ciprian Bejenaru: Cred că la un moment at am visat să fiu aviator, dar cred că mulți copii își doreau lucrul ăsta, am avut ocazia la cinci ani, țin minte, să zbor cu avionul la București, de aici, de la Bacău. Dacă era după mine, m-aș fi dus în cabina piloților (râde, nota mea). Știu că eram foarte agitat, dar eram entuziasmat de ceea ce vedeam pe hublou. Un alt vis a fost să fiu fotbalist, am jucat fotbal la un moment dat la Clubul Letea Bacău, cam un an și ceva, în clasa a VI-a, a VII-a, apoi am renunțat ca să mă ocup mai serios de carte.
Paul Șolot: V-a plăcut școala când erați mic?
Ciprian Bejenaru: Da, mai ales în clasele primare cred că era curiozitatea, plăcerea de a descoperi universal literelor, de a citi, faptul că reușeam să citesc eu singur subtitrarea filmelor, fără să îi mai întreb pe părinți ce scrie, pentru mine era o mare realizare, de asemenea când reușeam să rezolv singur unele problem de matematică, iarăși era o mare satisfacție, chiar îmi plăcea. Pe măsură ce am crescut, să zicem că au mai apărut și alte tentații, dar, în general, erau legate de joacă.
Paul Șolot: Ați fost elev la Palat când erați mic sau v-ați dorit?
Ciprian Bejenaru: Da, am fost elev al Palatului, în 1987 – 1988, atunci se numea Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei, era destinată copiilor de la gimnaziu, ciclu primar și grădinițelor. Am fost la Cercul de aeromodele în clasa a VII-a, iar în clasa a VIII-a și în clasa a XI-a am fost la Cercul de electronică. De fapt, faptul că am urmat cursurile Cercului de electronică și-a pus ampreta și asupra evoluției mele profesionale, de aici am hotărât să-mi aleg o carieră tehnică, în domenul electric. Și iată că am ajuns în Palatul Copiilor Bacău ca profesor de electrotehnică.
”Aș face un sediu mult mai spațios și mai primitor și aș dota pe toată lumea cu tot ce are nevoie, atât pe colegi, cât și pe copii”
Vladimir – Alexandru Moțoc: Care este cea mai mare realizare a Palatului de când sunteți director?
Ciprian Bejenaru: Cea mai mare realizare a Palatului cred că e acest proiect legat de aniversarea a 65 de ani de existență. Cel puțin, acesta este cel mai important eveniment ce se derulează în instituția noastră de când am venit eu ca director. În fiecare an, Palatul Copiilor organiza spectacole cu ocazia zilei de 1 Iunie în Piața Tricolorului, în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău, dar de această dată îi dăm o amploare ceva mai mare, deoarece împlinim și această vârstă de 65 de ani.
Vladimir – Alexandru Moțoc Cum ați ajuns să aveți această funcție? Dorință sau coincidență?
Ciprian Bejenaru: Cred că mai degrabă a fost o împrejurare, un concurs de împrejurări. Funcțiile de director și director adjunct din instituțiile de învățământ preuniversitar au fost scoase la concurs în toamna anului trecut. Pentru mine, a fost mai mult o provocare , am vrut să vad cum m-aș descurca la acest concurs, am vrut să văd mai întâi ce se întamplă. Am participat și am câștigat.
Vladimir – Alexandru Moțoc: Cum definiți dumneavoastră copilăria?
Ciprian Bejenaru: Copilăria, după părerea mea, ar fi perioada cea mai frumoasă din viață, pentru că, cel puțin așa am perceput-o eu, principala grijă era școala și, după aceea, să mă joc. Restul grijilor erau pe părinți.
Vladimir – Alexandru Moțoc Dacă ați avea posibilități nelimitate ce îmbunătățiri ați aduce Palatului?
Ciprian Bejenaru: Aș face un sediu mult mai spațios și mai primitor și aș dota pe toată lumea cu tot ce are nevoie, atât pe colegi, cât și pe copii. Chiar aș face un sondaj în rândul copiilor să văd cam ce ar dori ei să facă aici și cu ce materiale și clar le-aș asigura. Posibil, aș organiza și excursii și tot ce mi-ar veni prin minte.
Vladimir – Alexandru Moțoc: Cum ați ajuns la așa numita “Casă a Pionierilor” și cum ați aflat de aceasta?
Ciprian Bejenaru: Inițial, am aflat de la școală și de la colegi. Aveam colegi mai mari care frecventau în acea vreme Casa Pionieriilor. Eu fiind in acea perioadă in clasa a VII-a am aflat de la colegii de clasa a VIII-a. Am aflat ceva și de la televiziune pentru că era duminica, spre exemplu, o emisiune “Lumea Copiilor”, dimineța, pe la 10.00, și acolo erau deseori prezentate și activități ce făceau parte din această Casă a Pionierilor, Șoimilor Patriei. Mi s-a părut interesant faptul că aveau caracter aplicativ, mai puțină teorie și era ceva nou față de ce învățam noi la școală.
”Doresc să rămân același coleg”
Vlad Pavalache: Ce facultate ați urmat? V-a plăcut?
Ciprian Bejenaru: Am urmat Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău Facultatea de Inginerie, specialitatea Energie Industrială. Mi s-a părut interesant fiind în domeniul electric, mi-am dorit să urmez o facultate de inginerie în domeniul electric.
Vlad Pavalache: Acum că aveți job-ul de director vă tratează lumea în alt fel?
Ciprian Bejenaru: Un pic, da, însă nu încurajez asta neapărat, doresc să rămân același coleg.
Vlad Pavalache: Vă iubiți jobul? Ați fi dorit să fi făcut altceva?
Ciprian Bejenaru: Nu, chiar mi-a plăcut foarte tare de când am venit în această instituție să fiu profesor de elctrotehnică. Ca director, am ajuns printr-un concurs de împrejurări, fiind o întâmplare, mai mult dorind să văd în ce constă acel concurs. Îmi place instituția, îmi place mediul în care lucrez, îmi plac colegii si copiii care vin la cercurile Palatului.
Foto credit: Mara Lazăr, elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
