La data de 23 august a.c, polițiștii rutieri au fost sesizati prin SNUAU 112, despre faptul că, pe strada Garofiței din mun. Bacău, s-a produs un accident de circulatie soldat cu pagube materiale.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că, un bărbat de 51 de ani, din comuna Luizi Călugara, în timp ce conducea un autoturism pe strada Mărășești din mun. Bacău, a acrosat două autoturisme conduse regulamentar.

Intrucât acesta emana halena alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind 1.16 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ceilalți doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest rezultatele fiind negative.

Polițiștii au întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană sub influența alcoolului.

La noi promisiunile țin locul zăhărelului de pus sub limbă, menit să îndulcească toată apa fierbinte dintr-un samovar. Avem în partea de vest a orașului o zonă verde, uitată de 30 de ani în paragină.

I s-a uitat și numele. Trebuie să fi trecut de o vârstă, să poți să-ți amintești cum arăta pe vremuri, Parcul CFR. De istoria lui se leagă strâns și statuia lui Vasile Roaită, și implicit, evenimentele din 1933, care au culminat cu represiunea sângeroasă a grevei ceferiștilor de la Grivița.

Timpul a destrămat mitul eroului care s-a jertfit trăgând sirena, rod al propagandei comuniste, când un alt muncitor o făcuse, Constantin Negrea, care a înțeles să tacă, sfătuit că:„un erou mort este mai util propagandei decât unul viu”. Pentru a consolida această legendă, multe localități și instituții din țară au primit numele eroului ceferist „Vasile Roaită”.

La noi, fosta comună Domnița Maria (astăzi zona Republicii), și strada redenumită acum „22 Decembrie”. Statuia lui Vasile Roaită a fost amplasată inițial în centrul orașului, în fața fostei biblioteci, înlocuită în 1968 de cea a lui George Bacovia, cu capul plecat, rușinat parcă de faima predecesorului său. Mutată în parcul CFR, înconjurată de vegetație, statuia rămâne vizibilă de pe pasarela care duce la Mărgineni. Două cărărui scurtează drumul prin vegetația abundentă, pentru cei grăbiți să ajungă în cartierul cu același nume mai repede, traversând pe șinele de cale ferată. Primăria poate doar să ajute. Perimetrul aparține Societății de Cale Ferată.

În urmă cu 4 ani, tot în paginile cotidianului „Deșteptarea”, șeful Gării Bacău, Gheorghe Popeag, promitea că „locul va fi amenajat cum se cuvine, cu alei, bănci, un loc de joacă pentru copii. Se vor planta pomi, se vor pune trandafiri, precum și instalație de iluminat modernă…” S-a făcut ceva? Nu-i așa că promisiunile se uită repede?

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a obținut acreditarea domeniului de doctorat „Filologie” din cadrul Școlii de Studii Doctorale, conform Ordinului de Ministru nr. 4518/10.08.2022. Temele de doctorat vor fi din cinci specializări din domeniul „Filologie”: literatură română, limbă română, literatură franceză, limbă engleză și literatură engleză.

Prin acest nou domeniu de doctorat, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău își diversifică sfera de servicii educaționale pentru specialiștii din domeniul științelor umaniste din zona centrală a Moldovei în principal, dar și din țară și străinătate.
Admiterea va avea loc începând cu luna septembrie 2022, conform calendarului și condițiilor afișate pe site-ul Școlii de Studii Doctorale: https://www.ub.ro/academic/scoala-doctorala/admitere.

Domeniul de studii universitare de doctorat „Filologie” are ca principală misiune realizarea și dezvoltarea activității de formare a tinerilor cercetători și specialiști pe baza unui stagiu de cercetare științifică aprofundată în domeniul științelor umaniste. În același timp, are rolul de a contribui, prin specialiștii conducători de doctorat, la crearea de noi direcții în domeniul științific pe care îl reprezintă, de a ilustra, prin activitatea susținută de cercetare la un înalt nivel, exigențele academice ale Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.
Din perspectiva dezvoltării competenţelor profesionale, obiectivele asumate de domeniul de doctorat vizează: creșterea continuă a impactului științific al studiilor și rezultatelor stagiilor doctorale din domeniul Filologiei; integrarea rezultatelor obținute în cadrul domeniului de doctorat Filologie în reţele naționale și internaționale de excelenţă, în vederea realizării unei cercetări fundamentale inovative; conceperea şi realizarea de cercetări originale, fundamentate pe metode avansate care conduc la dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice și a metodologiilor de cercetare din domeniul Filologiei.

„În acest context, programul de studii universitare de doctorat, gestionat de Şcoala de Studii Doctorale, are un loc aparte în politicile Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău prin valorile pe care le promovează: competenţa profesională, integritatea morală, cultura şi spiritul comunității, deschiderea către universităţile pieţei locale, naţionale și internaţionale, alinierea prin asimilare a tendinţelor caracteristice învăţământului și cercetării ştiinţifice din aria euroatlantică”, a precizat într-un comunicat conf. univ.dr. Cristina Cîrtiță-Buzoianu, Prorector pentru etica și imaginea Universității „Vasile Alecsandri din Bacău.

Afacerea a pornit, în urmă cu trei decenii, cu o mașină simplă de făcut înghețată la cornet, cumpărată de soții Gheorghe și amplasată la colț de stradă. Ulterior, cei doi temerari au încropit o mini-fabrică, într-un depozit al unei farmacii. Abia după 20 de ani, timp în care s-au izbit de tot felul de greutăți, soții Gheorghe au reușit să pună la punct o fabrică de înghetață, în zona fostelor sere ale Bacăului, după toate regulile cerute de complicata legislație actuală.

„Nu e vară fără … înghețată”, ar spune oricine caută un strop de răcoare în zilele toride. Cel mai probabil, la fel au gândit și proprietarii singurei fabrici de înghețată industrială din Bacău – Cool Ice, aparținând firmei Felix GIS. Amplasată într-un loc retras din zona fostelor sere ale Bacăului, mica afacere de familie a pornit în urmă cu mai bine de trei decenii, la inițiativa unui inginer electronist – Gheorghe Gheorghe, la vremea aceea, angajat la Întreprinderea de Mașini Unelte  – IMU Bacău, în echipa coordonată de ing. Mihai Ceucă. Apreciatul inginer, de sorginte din zona Ploieștilor, a ales să facă și altceva, pe lângă meseria care l-a consacrat.

Începuturi

Ca mai toate afacerile de succes, în spatele „Cool Ice” există o epopee plină de evenimente care i-au făcut cursul cât mai sinuos până să ajungă la reușita din prezent. Dar și oameni extraordinari care s-au zbătut continuu pentru fiecare bănuț, luptându-se cu atitudinile, deseori, potrivnice ale societății și cu caracterele infecte ale semenilor. Interesant este că începutul a fost un banal agregat stradal de făcut îngețată. O „chinezărie” pe care inginerul nostru a cumpărat-o, la sugestia insistentă a lui Lucian, un fost angajat plecat, pentru scurt timp, în Europa, unde asistase la succesul comerțului stradal cu înghețată preparată pe loc. „În primii ani după ’89, aduceam, din Germania, lăzi frigorifice și televizoare second hand. Mai aveam, ca ajutor, un alt inginer electronist care repara televizoarele. Apoi, într-o zi, soțul meu a venit cu o «panaramă» de fier, un aparat second-hand, care n-arăta rău. Mai târziu, s-a dovedit că–și face treaba, cu vârf și îndesat. Îmi amintesc că modificase aparatul de înghețată, atașându-i un rezervor care făcea răcirea mix-ului de înghețată. Mașina asta funcționa acționată de un motor și o curea de transmisie în care, de altfel, s-a și tăiat soțul meu”, rememorează anii de început Geta Gheorghe, soția inginerului de la „Mașini Unelte”.

Un succes nebun, urmat de altul

În perioada tulbure a anilor ’90, pe piață ajungea tot felul de marfă, rapid asimilată de populație. La fel se întâmplase și cu înghețata soților Gheorghe, la care băcăuanii făceau cozi lungi, de zeci de metri. Apreciata înghțată la cornet era preparată din „prafurile” pe care le puteai găsi prin toate standurile din țară. Intersant e că mașina de înghețată (amplasată în imediata apropiere a fostei stații „Selena” de la „Narcisa”) era atât de productivă încât „producea” mai mulți bani decât un magazin alimentar de dimenisuni medii. Un succes nebun, la care nimeni nu se așteptase, dar care i-a dat aripi inginerului antreprenor, determinându-l să achiziționeze încă alte mașini de făcut înghețată. „După succesul enorm pe care l-am avut cu prima mașină de înghețată, soțul meu a făcut un drum la Suceava, la cei de la «Betty Ice». Proprietari erau niște adventiști care, se știe, se ajută mult între ei. De aici a aflat cum produc ei, de s-au dezvoltat atât de mult. Așa a ajuns să cumpere încă vreo patru utilaje stradale de făcut înghețată”, continuă povestea Geta Gheorghe, proprietara afacerii.

„Ne-am așezat la drum, frumos, ca doi cai”

Locul inițial unde a început să fie produsă înghețata care avea să devină un brand local a fost un depozit al unei farmacii. Folosind, ca bază, premixurile din comerț, înghețata la cornet (ulterior, și cea la caserolă) era vândută sub denumirea de „Felix Ice” (denumire care amintea cumva de vechiul calculator autohton, scos la lumină, în anii ’70, de mințile luminate de pe la noi). Cert e că înghețata era răcită cu ajutorul unui agregat amplasat în depozitul fostei farmacii. Curios e că mare parte dintre operațiuni se executau manual, făcând dificil procesul de fabricație. Abia ulterior, înghețata ajunsese să fie ambalată cu ajutorul unei mașini mai specială. „La un moment dat, aveam și niște magazine alimentare, dar nu mai găseam timp să ne ocupăm și de ele. Așa că le-am închis, mai ales că toată lumea fura de stingea – și angajații, și agenții comerciali…. Prin urmare, am decis să facem doar înghețată, la «făbricuța» aia a noastră din depozitul farmaciei. Măcar să facem o treabă, una și bună. Cel puțin, știam că muncim pentru ceva care să ne aducă și satisfacții. Ne-am așezat la drum, frumos, ca doi cai. Mare bucurie, pe noi, când ne-am văzut cu o mașină de ambalat care să ne ajute în afacere! Pentru că, până atunci, făceam totul manual. Bucurie și când am pus imaginea motanului Felix, pe lada frigorifică. Ce vânzare am făcut! Tot cam pe-atunci, începusem să livrăm și firmelor care aveau magazine … Le duceam cu mașina mică, o Dacia «papuc», pentru că mereu ne întreba lumea dacă mai avem cornet sau vafă. Noi și rușii ce mai consumam așa de multă wafă”, ne dezvăluie Geta Gheorghe.

Cât mai aproape de … adevăr

A urmat pasul achiziționării, în leasing, a unor utilaje noi de data asta, aduse tocmai din Austria. Afacerea se întărea, pe zi ce trece. Cam în aceeași perioadă au renunțat și la „prafuri”, folosind numai ingrediente reale, produse și livrate de firma Esarom, lider în domeniul  materiilor prime pentru industria alimentară. Mai târziu, a fost mutată și fabricația, în locația de-acum, prima fiind montată linia de pasteurizare, un agregat second hand, adus din Bulgaria. Au urmat și celelalte dotări – camere frigorifice, linii de ambalare ș.a. Aici, de altfel, au inovat și rețeta proprie de înghețată, devenită celebră în toată zona Moldovei și nu numai. Reamintim că fabrica de acum este poziționată pe o fostă amenajare a serelor Bacău, unde, cu zeci de ani în urmă, se făcea focul pentru încălzirea spațiilor de cultură a florilor și legumelor. „Aici, era o groapă mare unde era amplasat un bazin cu petrol. Era perfect compartimentat pentru planul făbricuței noastre. Am reorganizat toată treaba și, iată!, a ieșit ceea ce vedeți acum. Totul cu banii noștri și cu cei de la bancă, nu cu fonduri europene sau altceva”, mai aflăm de propietarii afacerii.

Criza din 2009 – o luptă continuă

Criza din 2009 i-a prins cu 21 de mașini noi, cumpărate, tot în leasing, tot din Austria. A fost momentul când necazurile au atins apogeul. „Nu mai puteam da înainte și alta nu! A fost foarte greu. Să te îngroape și nimic mai mult. Dar, am trecut, până la urmă. Am împrumutat bani de la unul, de la altul, de pe la bănci…Iar, în tot timpul ăsta, am pus mașinile la treabă, până am ieșit din criză. Au tot produs, pe oriunde le-am pus: în Bacău, Onești, Sibiu, Brașov, Piatra Neamț, Roman. Peste tot. Chiar dacă foarte greu reușeam să ocupăm locul, pentru că trebuia musai să ai conexiune la apă curentă, să ai alimentare la 380 de volți, plus autorizații la primării, la Direcțiile de Sănătate Publică, la cele sanitare veterinare etc. A fost o luptă continuă, soțul meu avea nevoie mereu cămăși călcate în mașină, pentru că trebuia în mod repetat să revină la Brașov sau unde nu primea autorizațiile. Nu am stat o secundă, nu am avut nici măcar concedii, nimic. Înainte de a muri, în 28 noiembrie, mi-a zis «Eu am să plec, la tata. Tu să te plimbi, asta vreau. Pentru că nu te-am plimbat niciodată»”, își mai amintește Geta Gheorghe, proprietara afacerii. Aproape la final de criză, plini de datorii, peste tot, cei doi soți au decis să achiziționeze o „rotativă” („regina” cum le plăcea să o numească). Producea „în draci”, scoțându-i la liman pe proprietarii afacerii. Baiul pentru inginer era că prepara „doar” trei feluri de înghețată. Motiv pentru care – inginerul tot inginer rămâne – Gheorghe Gheorghe s-a apucat să o „meșterească” și pe aceasta, reușind să multiplice modelele de înghețată, la pahar sau cornet. A urmat utilajul de făcut vafe care produce automat acest tip de înghețată, cu doar 5 angajați, față de cel puțin 16, pe când totul se producea manual.

Povestea continuă

Din păcate, inginerul antreprenor, pe care, sincer, mi-aș fi dorit să-l cunosc, nu a mai apucat să-și vadă utilajele lucrând ca la carte, ambițiosul și energicul Gheorghe Gheorghe răposând, anul trecut, în urma unor complicații cardiace. Însă, lucrurile nu s-au oprit, afacerea fiind preluată de fiul Lucian, fost tenisman legitimat la Brașov, campion la juniori, și de viitoarea noră, Maria Lupașcu, consilier juridic în cadrul firmei. Pe tânărul director al societății (în mod cert, la fel de ambițios ca și tatăl și, mai ales discret, aidoma inginerului mereu în căuatarea unor soluții) l-am găsind meșterind la un acoperiș. Nu s-a lăsat adus la discuții, preocupat fiind să finalizeze lucrarea. Am reușit să-i smulg, totuși, câteva detalii care mă interesau. Am aflat, de pildă, că fabrica poate produce, anual, în jur de 300 de tone de înghețată, majoritatea covârșitoare a înghețatei fiind fabricată în sezonul estival, de la 1 martie până la sfârșit de august, când, de altfel, și vânzările sunt de top. „Anul acesta, în premieră, am început să vindem și în extrasezon, respectiv în hypermarket-ul Cora. În rest, producția ajunge în zona rurală, dar și în oraș, la magazinele de proximitate. Materia primă o procurăm în întregime din țară, de la furnizori români, fiecare ingredient fiind luat separat, de la laptele praf, la uleiul de cocos și tot ce intră în rețetă. Totul se pasteurizează. Avem în jur de 48 de angajați, pe timp de vară, și 28 – 30, în restul anului, în general din localitățile limitrofe Bacăului, respectiv Cleja, Nicolae Bălcescu etc.”,  mi-a explicat directorul „campion”, Lucian Gheorghe.

Satul, mai promițător decât orașul

Cele câteva mii de clienți se regăsesc în zona rurală a județului, unde, mai ales pe timpul pandemiei, s-au retras și mulți dintre orășeni, dar și în alte zece județe din țară – Iași, Neamț, Vrancea, Buzău, Prahova, Dâmbovița ș.a. „Cool Ice” poate fi găsită în magazinele de cartier, dar și într-unul din supermarketurile din Bacău. În portofoliul firmei se regăsesc diferite sortimente, de la clasica vafă (cu ciocolată sau vanilie), la înghețata pe băț sau cornet, pahare și torturi, sub denumirile de „Allegria”, „Premia”, „Rio”, „Deliria” etc. În înghețata produsă în Bacău se regăsește o nebunie de arome, de la cele mai exotice – arțar, banane -la cele clasice – cacao, ciocolată, fistic sau atrăgătoarele fructe de sezon – pepene galben, pepene roșu, fructe de pădure etc. „În general, pentru că ne-a fost foarte greu să intrăm în marile magazine, mai mult avem îi clienți pe proprietarii magazinelor din mediul rural, unde am amplasat câte o ladă frigorifică pentru înghețată. Gratis. Inclusiv curentul pe care consumă, tot noi îl plătim. Agenții noștri de vânzări ajung sistematic și îi aprovizionează cu ce sortimente se cer”, completează juna Maria Lupașcu.

Prefectul de Bacău a condus, marți, de la sediul Inspectoratului Şcolar Județean, şedința în sistem videoconferință cu cei aproximativ 170 de directori ai unităților educaționale din județ, pe care a convocat-o dintr-un dublu considerent: pe de o parte nevoia de a verifica cum se stă concret cu pregătirile pentru noul an şcolar, pe de altă parte pentru ca reprezentanții IPJ, IJJ, ISU, DSP – prezenți la ședință – să transmită conducerilor şcolilor îndrumări specifice, în conformitate cu atribuțiile ce le sunt conferite de lege.

„Mă preocupă, în mod particular, calitatea actului educațional care nu poate fi consolidată decât dacă este dublată de un management educațional cel puțin echivalent pe planul organizării și eficienței. În jur de 88.000 de elevi vor începe școala pe 5 septembrie, în cele 172 de unități de învățământ din județ (cărora li se adaugă 307 unități arondate), context în care am apreciat că este oportun să transmit directorilor de școli principiile ce jalonează, în opinia mea, funcționarea optimă a sistemului școlar în noul an”, a declarat prefectul Lucian Bogdănel.

Acesta a cerut gestionarea eficientă a resurselor și evitarea risipei: acolo unde este posibil– inclusiv realizarea de economii (la consumul de energie, de utilități – apă, consumul chibzuit de furnituri și alte produse necesare bunei funcționări a unității școlare). Prefectul a cerut să se pună accentul pe siguranța în școli și să se acorde o atenție sporită acordată fenomenului de consum substanțe psiho-active.

Nu mai e pentru nimeni o noutate că vârsta asociată consumului de astfel de substanțe este tot mai scăzută, iar tinerii sunt mediul de predilecție în care stupefiantele sunt diseminate. S-a cerut, de asemenea, conlucrare, cooperare, colaborare cu primăriile, astfel încât să nu existe două voci distincte, antagonice, atunci când vorbim despre educație în plan local – una a conducerii școlii, cealaltă a conducerii primăriei (fie că ne referim la burse școlare, investiții în infrastructura educațională sau diverse decontări pe care primăriile le fac nu fără un efort bugetar considerabil, mai ales în această perioadă).

În același timp, prefectul a insistat pe încurajarea adoptării de noi tehnologii și digitalizarea procesului educațional și construirea unor parteneriate durabile, în sprijinul educației, cu Inspectoratul de Poliție Județean, Inspectoratul de Jandarmi Județean, Inspectoratul pentru Situații de Urgență sau Direcția pentru Sănătate Publică: sunt instituții de forță, verificare și control ale căror îndrumări prompte au venit, nu o dată, în sprijinul nemijlocit al școlilor, asigurând buna funcționare a acestora sub un climat de siguranță, ordine și sănătate publică.

Statul acordă ajutoare financiare excepționale, de 875 lei/hectar, proprietarilor de livezi și plantații de viță de vie. Sprijinul de stat poate fi cerut atât de persoanele fizice cât și de firme, instituții de învățământ ori stațiuni de cercetare. Condiția este ca acestea să dețină minimum 0,1 hectare de plantații pe rod, până la maximum 200 de hectare.

În perioada 19 august – 2 septembrie 2022 inclusiv, fermierii băcăuani care dețin plantații de pomi fructiferi sau plantații viticole pe rod cu struguri pentru vin pot depune cereri la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) pentru a primi sprijin financiar de la stat. Asta după ce guvernanții au aprobat o schemă de ajutor excepțional alocat acestui sector din agricultură, ca răspuns la cheltuielile efectuate în perioada 24 februarie – 12 august 2022, pentru achiziția de îngrășăminte, produse de protecție a plantelor și motorină. Grantul financiar unitar este în cuantum de 875 lei/hectar, echivalentul sumei de 176,80 euro/hectar.

Cine sunt beneficiarii

Pot solicita sprijin de stat atât persoanele fizice, PFA-urile, cât și întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, precum și persoanele juridice. Totodată, schema de ajutor de stat este destinată și grupurilor de producători sau organizații de producători, structurilor din domeniul cercetării, respectiv universitățile, institutele şi stațiunile de cercetare-dezvoltare. Una dintre condiții este ca solicitanții să dețină cel puțin 0,1 hectare, inclusiv, de plantații pomicole sau viticole, până la maxim 200 hectare, inclusiv. Apoi, obligatoriu, aceste suprafețe trebuie să fi fost înregistrate la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA). În total, vor fi alocați 126.150.673 de lei (echivalentul sumei de 25.490.649 euro), bani care se estimează că vor ajunge pentru circa 174.500 beneficiari care administrează 144.170 hectare de teren agricol.

Ce conține dosarul de subvenție

Cererile pot fi depuse sau transmise prin fax/poştă/eletronic la Centrele APIA unde beneficiarii au depus Cererea unică de plată 2022. „APIA pune la dispoziția solicitanților formulare pretipărite ale cererii de solicitare ajutorului excepțional, încărcate cu datele preluate din IACS – Cererea unică de plată 2022: date de identificare, suprafete și culturi (coduri de cultură) declarate, iar aceștia trebuie să le verifice/completeze/corecteze dacă este cazul”, precizează reprezentanții APIA. Dosarul mai trebuie să includă o copie a documentelor justificative de achiziție (factură, bon fiscal) a fertilizanților, motorinei sau a produselor de protecție a plantelor, după caz, emise în perioada 24 februarie 2022 – 12 august 2022. În plus, se vor mai atașa o copie a contului bancar și o declarație pe proprie răspundere privind înregistrarea în scopuri de TVA. Documentele din dosar vor fi în copie, datate și semnate de beneficiar, și vor purta sintagma „conform cu originalul”.

Grădina Casei Memoriale „George Bacovia”, din Bacău, a fost animată, sâmbătă seara, 20 august, de un eveniment pe care cei care l-au creat și l-au întreținut l-au numit „Arta, o formă de vibrație îngerească”. Practic, titlul acestei activități culturale a avut în vedere expoziția cu lucrări de tapiserie artistică realizate de Veronica Bocăneț-Călin, dar a creat și un cadru perfect pentru lansarea a patru volume de poezie semnate de inginerul băcăuan Nicolaie Sorin Ionescu.

La acest eveniment au fost prezenți, între alții, președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, Dumitru Brăneanu, scriitorul, profesorul și ziaristul Ioan Dănilă și ziaristul și scriitorul Cornel Galben.

Cine încă nu l-a cunoscut pe inginerul Nicolaie Sorin Ionescu nu știe că pentru acest om viața este percepută și descrisă numai în versuri. Orice ar spune, orice ar face, la Nicolaie Sorin Ionescu totul înseamnă versificare. Tot discursul său, în orice împrejurare, înseamnă ritm, măsură și rimă. De aceea, nu a fost o surpriză ca însăși deschiderea și prezentarea evenimentului de sâmbătă seara din Bacău să fie făcută tot în versuri. Iar acest discurs nu a omis să includă evenimentul în realitatea pe care o parcurgem, cu toate ale ei.

Veronica Bocăneț-Călin a expus 22 de lucrări sub titlul generic „Stările de grație ale tapiseriei”, multe creații pe teme religioase, dar toate opere delicate, sugestive și cu mesaje profunde. Poetul a venit, însă, pentru prima oară într-o astfel de prezentare în public cu patru volume de poezie. Cel mai recent, „Zile și Nopți” (ed. StudIS, Iași, 2022), celelalte fiind „Subiectiv sau Cronici contemporane” (Bacău, 2021), „Ceahlăul meu… iubirea mea” (StudIS, 2021) și „Cuvinte despre satul meu sau Aici am văzut lumina” (Bacău, 2019), autorul fiind originar din Săucești.

Despre eveniment și despre cei care și-au prezentat operele au vorbit Ioan Dănilă, Dumitru Brăneanu. „Nicolaie Sorin Ionescu – a spus Ioan Dănilă – este un poet al cetății, dar și al oralității, dar nu este un banal versificator, ci poetul care știe să scoată în evidență ceea ce este semnificativ în societate. Astfel, el a făcut chiar și o monografie lirică a satului său natal”.

Dumitru Brăneanu a remarcat spiritul bacovian al serii create de Nicolae Sorin Ionescu și Veronica Bocăneț-Călin. „A fost o seară plină de spiritualitate, de cultură. A fost o altă abordare a poeziei, dar și o fericită îmbinare a poeziei cu arta, pentru că și tapiseria artistică e un mod de a scrie poezie altfel. Și Nicolaie Sorin Ionescu are un alt fel de a scrie poezie, un fel de trăire spirituală cu o exprimare directă în versuri, care ajunge mai ușor la sufletul cititorului. Importante sunt și inflexiunile poetice cu trimitere la istoria poporului român. E unul dintre puținii români care mai trăiesc cu patriotism istoria noastră”.

Cu acest prilej a fost evocată și creația sculptoriței Alina Ilinca Enache (1939-2021), a cărei operă „Vis” poate fi văzută în grădina Casei Bacovia.

Iar pentru că evenimentul a avut loc în grădina Casei Bacovia, Nicolaie Sorin Ionescu a citi și câteva poezii din opera marelui poet simbolist, dar a și cântat, pentru că mai are un talent încă ascuns publicului. Nu au fost omise nici inflexiunile patriotice regăsite în operele poetice, pentru că Nicolae Sorin Ionescu dovedește și un sincer patriotism.

De asemenea, tot cu acest prilej a fost prezentat participanților un tablou cu portretul lui Vasile Alecsandri, cu autor necunoscut, adus de Veronica Bocăneț-Călin și care a fost donat viitoarei case memoriale Alecsandri din Bacău.

Ziua de 23 August rămâne un punct de reper în diagrama desfășurării Celui de Al Doilea Război Mondial. Atunci România a „întors armele împotriva Germaniei și aliaților ei”, Insurecția Națională Antifascistă și Antihitleristă a fost sărbătorită cu fast în fiecare an, până în 1989.

Încet încet a trecut în uitare, ștearsă ca pe o pată rușinoasă, dintre multe altele, așezată pe obrazul țării prea des pălmuit.

Nu mai sunt manifestații de mândrie și defilările din marile orașe. Nu se mai depun coroane la monumentele celor scrificați fără nicio vină.

Ziua de 23 Agust a rămas astăzi doar motiv de dezbatere pentru istorici, specialiști, care prin comunicări științifice susținute de doctori în istorie militară, foști generali și ofițeri ai armatei române, mai aruncă într-un cadru restrâns, câte o rază de lumină asupra acelor vremuri atât de zbuciumate.

Să nu uităm însă câtă suferință aduce războiul și în zilele noastre, mult prea aproape de noi. Un fapt de neconceput în urmă cu un an, că se mai poate repeta. Ucraina sărbătorește pe 24 august, Ziua Independenței, sub tirul armelor. Ne înarmăm de război ca să fie pace, gândea un strateg referindu-se la viitor. Așa să fie oare?