Afacerea a pornit, în urmă cu trei decenii, cu o mașină simplă de făcut înghețată la cornet, cumpărată de soții Gheorghe și amplasată la colț de stradă. Ulterior, cei doi temerari au încropit o mini-fabrică, într-un depozit al unei farmacii. Abia după 20 de ani, timp în care s-au izbit de tot felul de greutăți, soții Gheorghe au reușit să pună la punct o fabrică de înghetață, în zona fostelor sere ale Bacăului, după toate regulile cerute de complicata legislație actuală.
„Nu e vară fără … înghețată”, ar spune oricine caută un strop de răcoare în zilele toride. Cel mai probabil, la fel au gândit și proprietarii singurei fabrici de înghețată industrială din Bacău – Cool Ice, aparținând firmei Felix GIS. Amplasată într-un loc retras din zona fostelor sere ale Bacăului, mica afacere de familie a pornit în urmă cu mai bine de trei decenii, la inițiativa unui inginer electronist – Gheorghe Gheorghe, la vremea aceea, angajat la Întreprinderea de Mașini Unelte – IMU Bacău, în echipa coordonată de ing. Mihai Ceucă. Apreciatul inginer, de sorginte din zona Ploieștilor, a ales să facă și altceva, pe lângă meseria care l-a consacrat.
Începuturi
Ca mai toate afacerile de succes, în spatele „Cool Ice” există o epopee plină de evenimente care i-au făcut cursul cât mai sinuos până să ajungă la reușita din prezent. Dar și oameni extraordinari care s-au zbătut continuu pentru fiecare bănuț, luptându-se cu atitudinile, deseori, potrivnice ale societății și cu caracterele infecte ale semenilor. Interesant este că începutul a fost un banal agregat stradal de făcut îngețată. O „chinezărie” pe care inginerul nostru a cumpărat-o, la sugestia insistentă a lui Lucian, un fost angajat plecat, pentru scurt timp, în Europa, unde asistase la succesul comerțului stradal cu înghețată preparată pe loc. „În primii ani după ’89, aduceam, din Germania, lăzi frigorifice și televizoare second hand. Mai aveam, ca ajutor, un alt inginer electronist care repara televizoarele. Apoi, într-o zi, soțul meu a venit cu o «panaramă» de fier, un aparat second-hand, care n-arăta rău. Mai târziu, s-a dovedit că–și face treaba, cu vârf și îndesat. Îmi amintesc că modificase aparatul de înghețată, atașându-i un rezervor care făcea răcirea mix-ului de înghețată. Mașina asta funcționa acționată de un motor și o curea de transmisie în care, de altfel, s-a și tăiat soțul meu”, rememorează anii de început Geta Gheorghe, soția inginerului de la „Mașini Unelte”.
Un succes nebun, urmat de altul
În perioada tulbure a anilor ’90, pe piață ajungea tot felul de marfă, rapid asimilată de populație. La fel se întâmplase și cu înghețata soților Gheorghe, la care băcăuanii făceau cozi lungi, de zeci de metri. Apreciata înghțată la cornet era preparată din „prafurile” pe care le puteai găsi prin toate standurile din țară. Intersant e că mașina de înghețată (amplasată în imediata apropiere a fostei stații „Selena” de la „Narcisa”) era atât de productivă încât „producea” mai mulți bani decât un magazin alimentar de dimenisuni medii. Un succes nebun, la care nimeni nu se așteptase, dar care i-a dat aripi inginerului antreprenor, determinându-l să achiziționeze încă alte mașini de făcut înghețată. „După succesul enorm pe care l-am avut cu prima mașină de înghețată, soțul meu a făcut un drum la Suceava, la cei de la «Betty Ice». Proprietari erau niște adventiști care, se știe, se ajută mult între ei. De aici a aflat cum produc ei, de s-au dezvoltat atât de mult. Așa a ajuns să cumpere încă vreo patru utilaje stradale de făcut înghețată”, continuă povestea Geta Gheorghe, proprietara afacerii.
„Ne-am așezat la drum, frumos, ca doi cai”
Locul inițial unde a început să fie produsă înghețata care avea să devină un brand local a fost un depozit al unei farmacii. Folosind, ca bază, premixurile din comerț, înghețata la cornet (ulterior, și cea la caserolă) era vândută sub denumirea de „Felix Ice” (denumire care amintea cumva de vechiul calculator autohton, scos la lumină, în anii ’70, de mințile luminate de pe la noi). Cert e că înghețata era răcită cu ajutorul unui agregat amplasat în depozitul fostei farmacii. Curios e că mare parte dintre operațiuni se executau manual, făcând dificil procesul de fabricație. Abia ulterior, înghețata ajunsese să fie ambalată cu ajutorul unei mașini mai specială. „La un moment dat, aveam și niște magazine alimentare, dar nu mai găseam timp să ne ocupăm și de ele. Așa că le-am închis, mai ales că toată lumea fura de stingea – și angajații, și agenții comerciali…. Prin urmare, am decis să facem doar înghețată, la «făbricuța» aia a noastră din depozitul farmaciei. Măcar să facem o treabă, una și bună. Cel puțin, știam că muncim pentru ceva care să ne aducă și satisfacții. Ne-am așezat la drum, frumos, ca doi cai. Mare bucurie, pe noi, când ne-am văzut cu o mașină de ambalat care să ne ajute în afacere! Pentru că, până atunci, făceam totul manual. Bucurie și când am pus imaginea motanului Felix, pe lada frigorifică. Ce vânzare am făcut! Tot cam pe-atunci, începusem să livrăm și firmelor care aveau magazine … Le duceam cu mașina mică, o Dacia «papuc», pentru că mereu ne întreba lumea dacă mai avem cornet sau vafă. Noi și rușii ce mai consumam așa de multă wafă”, ne dezvăluie Geta Gheorghe.
Cât mai aproape de … adevăr
A urmat pasul achiziționării, în leasing, a unor utilaje noi de data asta, aduse tocmai din Austria. Afacerea se întărea, pe zi ce trece. Cam în aceeași perioadă au renunțat și la „prafuri”, folosind numai ingrediente reale, produse și livrate de firma Esarom, lider în domeniul materiilor prime pentru industria alimentară. Mai târziu, a fost mutată și fabricația, în locația de-acum, prima fiind montată linia de pasteurizare, un agregat second hand, adus din Bulgaria. Au urmat și celelalte dotări – camere frigorifice, linii de ambalare ș.a. Aici, de altfel, au inovat și rețeta proprie de înghețată, devenită celebră în toată zona Moldovei și nu numai. Reamintim că fabrica de acum este poziționată pe o fostă amenajare a serelor Bacău, unde, cu zeci de ani în urmă, se făcea focul pentru încălzirea spațiilor de cultură a florilor și legumelor. „Aici, era o groapă mare unde era amplasat un bazin cu petrol. Era perfect compartimentat pentru planul făbricuței noastre. Am reorganizat toată treaba și, iată!, a ieșit ceea ce vedeți acum. Totul cu banii noștri și cu cei de la bancă, nu cu fonduri europene sau altceva”, mai aflăm de propietarii afacerii.
Criza din 2009 – o luptă continuă
Criza din 2009 i-a prins cu 21 de mașini noi, cumpărate, tot în leasing, tot din Austria. A fost momentul când necazurile au atins apogeul. „Nu mai puteam da înainte și alta nu! A fost foarte greu. Să te îngroape și nimic mai mult. Dar, am trecut, până la urmă. Am împrumutat bani de la unul, de la altul, de pe la bănci…Iar, în tot timpul ăsta, am pus mașinile la treabă, până am ieșit din criză. Au tot produs, pe oriunde le-am pus: în Bacău, Onești, Sibiu, Brașov, Piatra Neamț, Roman. Peste tot. Chiar dacă foarte greu reușeam să ocupăm locul, pentru că trebuia musai să ai conexiune la apă curentă, să ai alimentare la 380 de volți, plus autorizații la primării, la Direcțiile de Sănătate Publică, la cele sanitare veterinare etc. A fost o luptă continuă, soțul meu avea nevoie mereu cămăși călcate în mașină, pentru că trebuia în mod repetat să revină la Brașov sau unde nu primea autorizațiile. Nu am stat o secundă, nu am avut nici măcar concedii, nimic. Înainte de a muri, în 28 noiembrie, mi-a zis «Eu am să plec, la tata. Tu să te plimbi, asta vreau. Pentru că nu te-am plimbat niciodată»”, își mai amintește Geta Gheorghe, proprietara afacerii. Aproape la final de criză, plini de datorii, peste tot, cei doi soți au decis să achiziționeze o „rotativă” („regina” cum le plăcea să o numească). Producea „în draci”, scoțându-i la liman pe proprietarii afacerii. Baiul pentru inginer era că prepara „doar” trei feluri de înghețată. Motiv pentru care – inginerul tot inginer rămâne – Gheorghe Gheorghe s-a apucat să o „meșterească” și pe aceasta, reușind să multiplice modelele de înghețată, la pahar sau cornet. A urmat utilajul de făcut vafe care produce automat acest tip de înghețată, cu doar 5 angajați, față de cel puțin 16, pe când totul se producea manual.
Povestea continuă
Din păcate, inginerul antreprenor, pe care, sincer, mi-aș fi dorit să-l cunosc, nu a mai apucat să-și vadă utilajele lucrând ca la carte, ambițiosul și energicul Gheorghe Gheorghe răposând, anul trecut, în urma unor complicații cardiace. Însă, lucrurile nu s-au oprit, afacerea fiind preluată de fiul Lucian, fost tenisman legitimat la Brașov, campion la juniori, și de viitoarea noră, Maria Lupașcu, consilier juridic în cadrul firmei. Pe tânărul director al societății (în mod cert, la fel de ambițios ca și tatăl și, mai ales discret, aidoma inginerului mereu în căuatarea unor soluții) l-am găsind meșterind la un acoperiș. Nu s-a lăsat adus la discuții, preocupat fiind să finalizeze lucrarea. Am reușit să-i smulg, totuși, câteva detalii care mă interesau. Am aflat, de pildă, că fabrica poate produce, anual, în jur de 300 de tone de înghețată, majoritatea covârșitoare a înghețatei fiind fabricată în sezonul estival, de la 1 martie până la sfârșit de august, când, de altfel, și vânzările sunt de top. „Anul acesta, în premieră, am început să vindem și în extrasezon, respectiv în hypermarket-ul Cora. În rest, producția ajunge în zona rurală, dar și în oraș, la magazinele de proximitate. Materia primă o procurăm în întregime din țară, de la furnizori români, fiecare ingredient fiind luat separat, de la laptele praf, la uleiul de cocos și tot ce intră în rețetă. Totul se pasteurizează. Avem în jur de 48 de angajați, pe timp de vară, și 28 – 30, în restul anului, în general din localitățile limitrofe Bacăului, respectiv Cleja, Nicolae Bălcescu etc.”, mi-a explicat directorul „campion”, Lucian Gheorghe.
Satul, mai promițător decât orașul
Cele câteva mii de clienți se regăsesc în zona rurală a județului, unde, mai ales pe timpul pandemiei, s-au retras și mulți dintre orășeni, dar și în alte zece județe din țară – Iași, Neamț, Vrancea, Buzău, Prahova, Dâmbovița ș.a. „Cool Ice” poate fi găsită în magazinele de cartier, dar și într-unul din supermarketurile din Bacău. În portofoliul firmei se regăsesc diferite sortimente, de la clasica vafă (cu ciocolată sau vanilie), la înghețata pe băț sau cornet, pahare și torturi, sub denumirile de „Allegria”, „Premia”, „Rio”, „Deliria” etc. În înghețata produsă în Bacău se regăsește o nebunie de arome, de la cele mai exotice – arțar, banane -la cele clasice – cacao, ciocolată, fistic sau atrăgătoarele fructe de sezon – pepene galben, pepene roșu, fructe de pădure etc. „În general, pentru că ne-a fost foarte greu să intrăm în marile magazine, mai mult avem îi clienți pe proprietarii magazinelor din mediul rural, unde am amplasat câte o ladă frigorifică pentru înghețată. Gratis. Inclusiv curentul pe care consumă, tot noi îl plătim. Agenții noștri de vânzări ajung sistematic și îi aprovizionează cu ce sortimente se cer”, completează juna Maria Lupașcu.
