Comuna Stănișești a reușit, în mandatele primarului Bogdan Theodor Popa, să recupereze decalajele de dezvoltare pe care le avea față de alte localități din județul Bacău. Au fost renovate și modernizate patru din cele șase școli din comună, au fost construite din temelii două grădinițe moderne, cu fonduri europene, urmează să fie recepționat  căminul cultural iar drumurile care traversează comuna au fost pentru prima oară asfaltate.

Planurile primarului Bogdan Theodor Popa, pentru următoarea perioadă, sunt ambițioase: să asfalteze 6 kilometri prin Programul Național de Investiții ”Anghel Saligny” (Slobozia-Slobozia Nouă) și încă șase kilometri (Slobozia Nouă-Antohești) cu finanțare de la Compania Națională de Investiții, să modernizeze iluminatul public, cu lămpi LED, să modernizeze târgul comunal, cu fonduri europene, să achiziționeze un microbuz electric iar în comună să fie montate două stații de încărcare a autoturismelor cu zero emisii. Comuna Stănișești, aflată în estul județului Bacău, pe Valea Zeletinului, altădată, o așezare defavorizată, se modernizează în ritm accelerat.

1 de 8

Administrația PSD a comunei, condusă de Bogdan Theodor Popa, a reușit să dezvolte și să modernizeze integral infrastructura școlară. Zilele trecute au fost recepționate și inaugurate două grădinițe, finanțate din fonduri europene, investiții în valoare de 1,4 milioane de lei, fiecare. La evenimentul inaugural au participat europarlamentarul Dragoș Benea, deputații Ana Cătăuță și Ionel Floroiu, Valentin Ivancea, președintele Consiliului Județean Bacău, inspectorul școlar general Anca Egarmin, primarul comunei Dealul Morii, Gabriel Savin, primarul din Răchitoasa, Valentin Moraru și consilierii județeni Vasile Isvoran și Adrian Nistor. Cele două grădinițe au împreună o capacitate de 108 locuri.

 ”Primarul Bogdan Popa a reușit să facă în Stănișești investiții importante și necesare, care nu s-au realizat nici în unele orașe. Câte grădinițe s-au construit în municipiul Bacău, cu fonduri europene? Niciuna. Comuna Stănișești nu are un buget suficient de mare încât să realizeze investiții de o așa anvergură. Bogdan a depus proiecte, a obținut finanțări și a reușit să modernizeze integral infrastructura școlară. Un primar ca el ar face față cu brio și dacă ar administra un oraș”.

Dragoș Benea-europarlamentar

”Infrastructura preșcolară din Stănișești este la standarde europene. Este meritul lui Bogdan Popa, un om inimos, dedicat oamenilor din zonă, un om muncitor, care a reușit să atragă finanțări europene pentru nevoile comunei. Investițiile în educație și sănătate sunt cele mai importante pentru viitorul unei comunități!”

Ionel Floroiu-deputat

”Am mers cu mare drag în comuna mea natală, în Stănișești. Îl felicit din inimă pe primarul comunei, Bogdan Popa, pentru dăruirea cu care se luptă pentru proiectele comunității mele de suflet.”

deputat Ana Cătăuță

”Îl felicit pe Bogdan Teodor Popa, primarul comunei Stănișești, pentru modul în care a înțeles necesitatea de a transforma localitatea rurală pe care o conduce într-un mediu în care cetățenii au acces la principalele servicii publice esențiale pentru un trai decent. De asemenea, mă bucur că edilul Bogdan Teodor Popa a primit finanțare în valoare de 11 mil. lei, prin Programul Anghel Saligny, pentru asfaltarea drumului care leagă Slobozia de Sus de Slobozia Veche, o cale rutieră extrem de necesară pentru locuitorii din zonă. Refacerea acesteia va scurta ruta către Bacău cu 32 km!”.

Valentin Ivancea, președintele Consiliului Județean Bacău

”Aproximativ 80 de copii vor fi școlarizați în spațiul modern al Grădiniței cu Program Normal Slobozia Nouă chiar din acest an școlar, beneficiind de dotări moderne și de un ambient favorabil socializării, jocului și, bineînțeles, învățării.”

Anca Egarmin, inspector general al ISJ Bacău

Investiții și proiecte noi la Stănișești

Comuna Stănișești are șase școli iar patru dintre acestea au fost modernizate și reabilitate integral. Doar o școală mai necesită investiții. În scurt timp va fi semnat contractul de finanțare, prin POR, în valoare de 1,7 milioane de lei pentru modernizarea acestei unități de învățământ.

”După modernizarea acestei școli, toate unitățile de învățământ din comună vor fi la standarde europene. În câteva zile vom recepționa și căminul cultural din satul Slobozia, care a costat aproximativ 600 de mii de lei și a fost realizat din fonduri proprii”, ne-a declarat primarul Bogdan Popa. În ultimii ani, grație ideilor și proiectelor gândite de administrația din Stănișești, a fost modernizată o bună parte a infrastructurii rutiere. Consiliul Județean Bacău a realizat asfaltarea și modernizarea DJ 243, prin PNDL.

Totodată, au fost modernizate și mai multe drumuri comunale. Dar investițiile nu se opresc aici. ”Am primit prin Programul ”Anghel Saligny” 11 milioane de lei, bani cu care vom asfalta 6,1 kilometri din drumul Slobozia-Slobozia Nouă. Mai rămân încă 6 kilometri de drum comunal (DC46), între Slobozia Nouă și Antohești, pentru care vom depune proiect la Compania Națională de Investiții.

Avem proiecte pentru realizarea unui centru comunitar, prin Fondul de Mediu vom moderniza iluminatul stradal cu lămpi LED, prin PNRR avem finanțare asigurată pentru achiziționarea unui microbuz electric. Am semnat finanțarea prin AFIR, de aproximativ 100.000 de euro, pentru realizarea unui târg comunal modern. 50% din această sumă sunt fonduri europene, restul îl vom asigura din bugetul local. Totodată, am depus deja un proiect, la Ministerul Mediului, pentru înființarea a două stații de încărcare a autoturismelor electrice”, a mai adăugat primarul Popa.

La data de 23 august a.c, polițiștii rutieri au fost sesizati prin SNUAU 112, despre faptul că, pe strada Garofiței din mun. Bacău, s-a produs un accident de circulatie soldat cu pagube materiale.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că, un bărbat de 51 de ani, din comuna Luizi Călugara, în timp ce conducea un autoturism pe strada Mărășești din mun. Bacău, a acrosat două autoturisme conduse regulamentar.

Intrucât acesta emana halena alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind 1.16 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ceilalți doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest rezultatele fiind negative.

Polițiștii au întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană sub influența alcoolului.

La noi promisiunile țin locul zăhărelului de pus sub limbă, menit să îndulcească toată apa fierbinte dintr-un samovar. Avem în partea de vest a orașului o zonă verde, uitată de 30 de ani în paragină.

I s-a uitat și numele. Trebuie să fi trecut de o vârstă, să poți să-ți amintești cum arăta pe vremuri, Parcul CFR. De istoria lui se leagă strâns și statuia lui Vasile Roaită, și implicit, evenimentele din 1933, care au culminat cu represiunea sângeroasă a grevei ceferiștilor de la Grivița.

Timpul a destrămat mitul eroului care s-a jertfit trăgând sirena, rod al propagandei comuniste, când un alt muncitor o făcuse, Constantin Negrea, care a înțeles să tacă, sfătuit că:„un erou mort este mai util propagandei decât unul viu”. Pentru a consolida această legendă, multe localități și instituții din țară au primit numele eroului ceferist „Vasile Roaită”.

La noi, fosta comună Domnița Maria (astăzi zona Republicii), și strada redenumită acum „22 Decembrie”. Statuia lui Vasile Roaită a fost amplasată inițial în centrul orașului, în fața fostei biblioteci, înlocuită în 1968 de cea a lui George Bacovia, cu capul plecat, rușinat parcă de faima predecesorului său. Mutată în parcul CFR, înconjurată de vegetație, statuia rămâne vizibilă de pe pasarela care duce la Mărgineni. Două cărărui scurtează drumul prin vegetația abundentă, pentru cei grăbiți să ajungă în cartierul cu același nume mai repede, traversând pe șinele de cale ferată. Primăria poate doar să ajute. Perimetrul aparține Societății de Cale Ferată.

În urmă cu 4 ani, tot în paginile cotidianului „Deșteptarea”, șeful Gării Bacău, Gheorghe Popeag, promitea că „locul va fi amenajat cum se cuvine, cu alei, bănci, un loc de joacă pentru copii. Se vor planta pomi, se vor pune trandafiri, precum și instalație de iluminat modernă…” S-a făcut ceva? Nu-i așa că promisiunile se uită repede?

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a obținut acreditarea domeniului de doctorat „Filologie” din cadrul Școlii de Studii Doctorale, conform Ordinului de Ministru nr. 4518/10.08.2022. Temele de doctorat vor fi din cinci specializări din domeniul „Filologie”: literatură română, limbă română, literatură franceză, limbă engleză și literatură engleză.

Prin acest nou domeniu de doctorat, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău își diversifică sfera de servicii educaționale pentru specialiștii din domeniul științelor umaniste din zona centrală a Moldovei în principal, dar și din țară și străinătate.
Admiterea va avea loc începând cu luna septembrie 2022, conform calendarului și condițiilor afișate pe site-ul Școlii de Studii Doctorale: https://www.ub.ro/academic/scoala-doctorala/admitere.

Domeniul de studii universitare de doctorat „Filologie” are ca principală misiune realizarea și dezvoltarea activității de formare a tinerilor cercetători și specialiști pe baza unui stagiu de cercetare științifică aprofundată în domeniul științelor umaniste. În același timp, are rolul de a contribui, prin specialiștii conducători de doctorat, la crearea de noi direcții în domeniul științific pe care îl reprezintă, de a ilustra, prin activitatea susținută de cercetare la un înalt nivel, exigențele academice ale Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.
Din perspectiva dezvoltării competenţelor profesionale, obiectivele asumate de domeniul de doctorat vizează: creșterea continuă a impactului științific al studiilor și rezultatelor stagiilor doctorale din domeniul Filologiei; integrarea rezultatelor obținute în cadrul domeniului de doctorat Filologie în reţele naționale și internaționale de excelenţă, în vederea realizării unei cercetări fundamentale inovative; conceperea şi realizarea de cercetări originale, fundamentate pe metode avansate care conduc la dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice și a metodologiilor de cercetare din domeniul Filologiei.

„În acest context, programul de studii universitare de doctorat, gestionat de Şcoala de Studii Doctorale, are un loc aparte în politicile Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău prin valorile pe care le promovează: competenţa profesională, integritatea morală, cultura şi spiritul comunității, deschiderea către universităţile pieţei locale, naţionale și internaţionale, alinierea prin asimilare a tendinţelor caracteristice învăţământului și cercetării ştiinţifice din aria euroatlantică”, a precizat într-un comunicat conf. univ.dr. Cristina Cîrtiță-Buzoianu, Prorector pentru etica și imaginea Universității „Vasile Alecsandri din Bacău.

Afacerea a pornit, în urmă cu trei decenii, cu o mașină simplă de făcut înghețată la cornet, cumpărată de soții Gheorghe și amplasată la colț de stradă. Ulterior, cei doi temerari au încropit o mini-fabrică, într-un depozit al unei farmacii. Abia după 20 de ani, timp în care s-au izbit de tot felul de greutăți, soții Gheorghe au reușit să pună la punct o fabrică de înghetață, în zona fostelor sere ale Bacăului, după toate regulile cerute de complicata legislație actuală.

„Nu e vară fără … înghețată”, ar spune oricine caută un strop de răcoare în zilele toride. Cel mai probabil, la fel au gândit și proprietarii singurei fabrici de înghețată industrială din Bacău – Cool Ice, aparținând firmei Felix GIS. Amplasată într-un loc retras din zona fostelor sere ale Bacăului, mica afacere de familie a pornit în urmă cu mai bine de trei decenii, la inițiativa unui inginer electronist – Gheorghe Gheorghe, la vremea aceea, angajat la Întreprinderea de Mașini Unelte  – IMU Bacău, în echipa coordonată de ing. Mihai Ceucă. Apreciatul inginer, de sorginte din zona Ploieștilor, a ales să facă și altceva, pe lângă meseria care l-a consacrat.

Începuturi

Ca mai toate afacerile de succes, în spatele „Cool Ice” există o epopee plină de evenimente care i-au făcut cursul cât mai sinuos până să ajungă la reușita din prezent. Dar și oameni extraordinari care s-au zbătut continuu pentru fiecare bănuț, luptându-se cu atitudinile, deseori, potrivnice ale societății și cu caracterele infecte ale semenilor. Interesant este că începutul a fost un banal agregat stradal de făcut îngețată. O „chinezărie” pe care inginerul nostru a cumpărat-o, la sugestia insistentă a lui Lucian, un fost angajat plecat, pentru scurt timp, în Europa, unde asistase la succesul comerțului stradal cu înghețată preparată pe loc. „În primii ani după ’89, aduceam, din Germania, lăzi frigorifice și televizoare second hand. Mai aveam, ca ajutor, un alt inginer electronist care repara televizoarele. Apoi, într-o zi, soțul meu a venit cu o «panaramă» de fier, un aparat second-hand, care n-arăta rău. Mai târziu, s-a dovedit că–și face treaba, cu vârf și îndesat. Îmi amintesc că modificase aparatul de înghețată, atașându-i un rezervor care făcea răcirea mix-ului de înghețată. Mașina asta funcționa acționată de un motor și o curea de transmisie în care, de altfel, s-a și tăiat soțul meu”, rememorează anii de început Geta Gheorghe, soția inginerului de la „Mașini Unelte”.

Un succes nebun, urmat de altul

În perioada tulbure a anilor ’90, pe piață ajungea tot felul de marfă, rapid asimilată de populație. La fel se întâmplase și cu înghețata soților Gheorghe, la care băcăuanii făceau cozi lungi, de zeci de metri. Apreciata înghțată la cornet era preparată din „prafurile” pe care le puteai găsi prin toate standurile din țară. Intersant e că mașina de înghețată (amplasată în imediata apropiere a fostei stații „Selena” de la „Narcisa”) era atât de productivă încât „producea” mai mulți bani decât un magazin alimentar de dimenisuni medii. Un succes nebun, la care nimeni nu se așteptase, dar care i-a dat aripi inginerului antreprenor, determinându-l să achiziționeze încă alte mașini de făcut înghețată. „După succesul enorm pe care l-am avut cu prima mașină de înghețată, soțul meu a făcut un drum la Suceava, la cei de la «Betty Ice». Proprietari erau niște adventiști care, se știe, se ajută mult între ei. De aici a aflat cum produc ei, de s-au dezvoltat atât de mult. Așa a ajuns să cumpere încă vreo patru utilaje stradale de făcut înghețată”, continuă povestea Geta Gheorghe, proprietara afacerii.

„Ne-am așezat la drum, frumos, ca doi cai”

Locul inițial unde a început să fie produsă înghețata care avea să devină un brand local a fost un depozit al unei farmacii. Folosind, ca bază, premixurile din comerț, înghețata la cornet (ulterior, și cea la caserolă) era vândută sub denumirea de „Felix Ice” (denumire care amintea cumva de vechiul calculator autohton, scos la lumină, în anii ’70, de mințile luminate de pe la noi). Cert e că înghețata era răcită cu ajutorul unui agregat amplasat în depozitul fostei farmacii. Curios e că mare parte dintre operațiuni se executau manual, făcând dificil procesul de fabricație. Abia ulterior, înghețata ajunsese să fie ambalată cu ajutorul unei mașini mai specială. „La un moment dat, aveam și niște magazine alimentare, dar nu mai găseam timp să ne ocupăm și de ele. Așa că le-am închis, mai ales că toată lumea fura de stingea – și angajații, și agenții comerciali…. Prin urmare, am decis să facem doar înghețată, la «făbricuța» aia a noastră din depozitul farmaciei. Măcar să facem o treabă, una și bună. Cel puțin, știam că muncim pentru ceva care să ne aducă și satisfacții. Ne-am așezat la drum, frumos, ca doi cai. Mare bucurie, pe noi, când ne-am văzut cu o mașină de ambalat care să ne ajute în afacere! Pentru că, până atunci, făceam totul manual. Bucurie și când am pus imaginea motanului Felix, pe lada frigorifică. Ce vânzare am făcut! Tot cam pe-atunci, începusem să livrăm și firmelor care aveau magazine … Le duceam cu mașina mică, o Dacia «papuc», pentru că mereu ne întreba lumea dacă mai avem cornet sau vafă. Noi și rușii ce mai consumam așa de multă wafă”, ne dezvăluie Geta Gheorghe.

Cât mai aproape de … adevăr

A urmat pasul achiziționării, în leasing, a unor utilaje noi de data asta, aduse tocmai din Austria. Afacerea se întărea, pe zi ce trece. Cam în aceeași perioadă au renunțat și la „prafuri”, folosind numai ingrediente reale, produse și livrate de firma Esarom, lider în domeniul  materiilor prime pentru industria alimentară. Mai târziu, a fost mutată și fabricația, în locația de-acum, prima fiind montată linia de pasteurizare, un agregat second hand, adus din Bulgaria. Au urmat și celelalte dotări – camere frigorifice, linii de ambalare ș.a. Aici, de altfel, au inovat și rețeta proprie de înghețată, devenită celebră în toată zona Moldovei și nu numai. Reamintim că fabrica de acum este poziționată pe o fostă amenajare a serelor Bacău, unde, cu zeci de ani în urmă, se făcea focul pentru încălzirea spațiilor de cultură a florilor și legumelor. „Aici, era o groapă mare unde era amplasat un bazin cu petrol. Era perfect compartimentat pentru planul făbricuței noastre. Am reorganizat toată treaba și, iată!, a ieșit ceea ce vedeți acum. Totul cu banii noștri și cu cei de la bancă, nu cu fonduri europene sau altceva”, mai aflăm de propietarii afacerii.

Criza din 2009 – o luptă continuă

Criza din 2009 i-a prins cu 21 de mașini noi, cumpărate, tot în leasing, tot din Austria. A fost momentul când necazurile au atins apogeul. „Nu mai puteam da înainte și alta nu! A fost foarte greu. Să te îngroape și nimic mai mult. Dar, am trecut, până la urmă. Am împrumutat bani de la unul, de la altul, de pe la bănci…Iar, în tot timpul ăsta, am pus mașinile la treabă, până am ieșit din criză. Au tot produs, pe oriunde le-am pus: în Bacău, Onești, Sibiu, Brașov, Piatra Neamț, Roman. Peste tot. Chiar dacă foarte greu reușeam să ocupăm locul, pentru că trebuia musai să ai conexiune la apă curentă, să ai alimentare la 380 de volți, plus autorizații la primării, la Direcțiile de Sănătate Publică, la cele sanitare veterinare etc. A fost o luptă continuă, soțul meu avea nevoie mereu cămăși călcate în mașină, pentru că trebuia în mod repetat să revină la Brașov sau unde nu primea autorizațiile. Nu am stat o secundă, nu am avut nici măcar concedii, nimic. Înainte de a muri, în 28 noiembrie, mi-a zis «Eu am să plec, la tata. Tu să te plimbi, asta vreau. Pentru că nu te-am plimbat niciodată»”, își mai amintește Geta Gheorghe, proprietara afacerii. Aproape la final de criză, plini de datorii, peste tot, cei doi soți au decis să achiziționeze o „rotativă” („regina” cum le plăcea să o numească). Producea „în draci”, scoțându-i la liman pe proprietarii afacerii. Baiul pentru inginer era că prepara „doar” trei feluri de înghețată. Motiv pentru care – inginerul tot inginer rămâne – Gheorghe Gheorghe s-a apucat să o „meșterească” și pe aceasta, reușind să multiplice modelele de înghețată, la pahar sau cornet. A urmat utilajul de făcut vafe care produce automat acest tip de înghețată, cu doar 5 angajați, față de cel puțin 16, pe când totul se producea manual.

Povestea continuă

Din păcate, inginerul antreprenor, pe care, sincer, mi-aș fi dorit să-l cunosc, nu a mai apucat să-și vadă utilajele lucrând ca la carte, ambițiosul și energicul Gheorghe Gheorghe răposând, anul trecut, în urma unor complicații cardiace. Însă, lucrurile nu s-au oprit, afacerea fiind preluată de fiul Lucian, fost tenisman legitimat la Brașov, campion la juniori, și de viitoarea noră, Maria Lupașcu, consilier juridic în cadrul firmei. Pe tânărul director al societății (în mod cert, la fel de ambițios ca și tatăl și, mai ales discret, aidoma inginerului mereu în căuatarea unor soluții) l-am găsind meșterind la un acoperiș. Nu s-a lăsat adus la discuții, preocupat fiind să finalizeze lucrarea. Am reușit să-i smulg, totuși, câteva detalii care mă interesau. Am aflat, de pildă, că fabrica poate produce, anual, în jur de 300 de tone de înghețată, majoritatea covârșitoare a înghețatei fiind fabricată în sezonul estival, de la 1 martie până la sfârșit de august, când, de altfel, și vânzările sunt de top. „Anul acesta, în premieră, am început să vindem și în extrasezon, respectiv în hypermarket-ul Cora. În rest, producția ajunge în zona rurală, dar și în oraș, la magazinele de proximitate. Materia primă o procurăm în întregime din țară, de la furnizori români, fiecare ingredient fiind luat separat, de la laptele praf, la uleiul de cocos și tot ce intră în rețetă. Totul se pasteurizează. Avem în jur de 48 de angajați, pe timp de vară, și 28 – 30, în restul anului, în general din localitățile limitrofe Bacăului, respectiv Cleja, Nicolae Bălcescu etc.”,  mi-a explicat directorul „campion”, Lucian Gheorghe.

Satul, mai promițător decât orașul

Cele câteva mii de clienți se regăsesc în zona rurală a județului, unde, mai ales pe timpul pandemiei, s-au retras și mulți dintre orășeni, dar și în alte zece județe din țară – Iași, Neamț, Vrancea, Buzău, Prahova, Dâmbovița ș.a. „Cool Ice” poate fi găsită în magazinele de cartier, dar și într-unul din supermarketurile din Bacău. În portofoliul firmei se regăsesc diferite sortimente, de la clasica vafă (cu ciocolată sau vanilie), la înghețata pe băț sau cornet, pahare și torturi, sub denumirile de „Allegria”, „Premia”, „Rio”, „Deliria” etc. În înghețata produsă în Bacău se regăsește o nebunie de arome, de la cele mai exotice – arțar, banane -la cele clasice – cacao, ciocolată, fistic sau atrăgătoarele fructe de sezon – pepene galben, pepene roșu, fructe de pădure etc. „În general, pentru că ne-a fost foarte greu să intrăm în marile magazine, mai mult avem îi clienți pe proprietarii magazinelor din mediul rural, unde am amplasat câte o ladă frigorifică pentru înghețată. Gratis. Inclusiv curentul pe care consumă, tot noi îl plătim. Agenții noștri de vânzări ajung sistematic și îi aprovizionează cu ce sortimente se cer”, completează juna Maria Lupașcu.