Acasă Blog Pagina 1109

Ateneu 642. Iubirea este atotstăpânitoare

 

Pe 14 februarie 1928 se năştea, în Valea lui Lalu, comuna Pardoși, județul Buzău, Radu Cârneci. A absolvit Facultatea de Silvicultură din Brașov în 1954 și Academia de Studii Psihologice și Sociale din București. Este iniţiatorul, în 1964, a seriei noi a revistei de cultură Ateneu, pe care a condus-o până în 1972, când devine  secretar al Uniunii Scriitorilor (1972-1976) şi se mută în Bucureşti.

Radu Cârneci a rămas în istoria culturii băcăuane şi naţionale ca un poet de avengură, eseist, gazetar, traducător, editorialist. În semn de omagiu şi respect, redacţia actuală a revistei ATENEU, condusă de Carmen Mihalache, reputat  gazetar, critic de teatru, scriitor, publică pe pagina I a ediţiei cu numărul 642, februarie 2023, o poezie semnată de Radu Cârneci: Iubirea este atotstăpânitoare, din care redăm câteva versuri: „Iubirea-i axul cerurilor toate/ jur împrejur-i lumi cu lumi se-adună/ în mari nuntiri cu muzici peste poate.

 Din sumar: Două premiere – Carmen Mihalache, Tăcerea de după amurg – Constantin Călin, Premieră în literatura pentru copii – Ioan Dănilă, Un crepuscul obsedant – gulagul sovietic – Mihai Botez, Imaginea unei iubiri (proză) – Constantin Gherasim, Efectul Eminescu – Daniel-Ştefan Pocovnicu, Prejudecăţile: infern şi provocare eternă – Ion Fercu, Specii sau despre fauna literară şi politică postdecembristă – Adrian Jicu, Cum voi deveni romancier – Gabriela Laslău. Poezii de Ioan Burlacu şi Sânzâiana Mureşeanu, ilustrsaţia – lucrări ale artiştilor participanţi la Tabăra Art ARCA, Traian – 2022.

Revista se găseşte în toate punctele de difuzare a presei ale SC DEŞTEPTAREA.

Ungeți școala cu slănină, s-o mănânce câinii!

Nu-ți trebuie multă analiză ca să te dumirești ce se întâmplă cu școala românească. Dacă te uiți pe cifrele de la Simularea Națională, o să te sperii de faptul că numai 51 la sută dintre participanți au luat nota de trecere.

Dar nu aici e tragedia, adevărata veste proastă este că majoritatea celor care au căzut la simulare sunt elevi din mediul rural. Aici este dezastrul: distrugerea Educației a închis porțile cunoașterii pentru elevul de la țară. Nu că la oraș ar fi un elev mai breaz; rezultatele de la simularea pentru Bac ne arată că inclusiv liceele așa-zis bune au probleme foarte mari. Dar, oricum, un orășean are alte perspective față de un fiu de țăran.

Până acum era debușeul Occidentului; cine nu reușea să-și găsească un rost în țară, pleca la muncă în străinătate. Această perspectivă pare să se îngusteze pe măsură ce criza economică începe să măcine bunăstarea occidentală. În cazul în care granițele ni se vor închide iar în nas – și nu este nevoie de decizii oficiale pentru asta; e suficient ca patronii occidentali să nu mai aibă nevoie de forța de muncă la nivelul de azi – ce facem cu acești copii?

Este evident că sistemul educațional românesc are o mulțime de probleme, iar aceste probleme sunt mai acute în mediul rural.

Ce se poate face pentru a îmbunătăți calitatea educației în mediul rural? Teoretic, ar fi nevoie de furnizarea de resurse suplimentare, precum și de angajarea de profesori bine pregătiți și motivați. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a reduce decalajul digital dintre elevii din mediul rural și cei din mediul urban, astfel încât toți elevii să aibă acces la cele mai bune resurse de învățare.

Practic, asta e iluzie. Ideea este că nu este suficient să furnizezi resurse și profesori motivați pentru a rezolva problema educației la țară, deoarece situația nu este mai bună nici în orașe.

Situația precară din sistemul educațional este o problemă la nivel național și nu se poate limita doar la o anumită regiune sau mediu social.

Educația nu poate fi separată de contextul social și economic al unei țări. Într-o societate afectată de probleme economice, educația este de obicei subfinanțată și neglijată, ceea ce poate duce la niveluri scăzute de alfabetizare și performanță scolară. În astfel de situații, copiii din mediile sărace sunt adesea cei mai afectați.

În plus, educația poate fi influențată de factori sociali și culturali, cum ar fi normele culturale și așteptările familiale. Într-o societate în care educația nu este valorizată, copiii pot fi împiedicați să obțină o educație adecvată.

Anii de reforme în sistemul de educație din România nu au adus schimbări pozitive în performanța academică a elevilor. Dimpotrivă, în România, a fi educat a devenit un stigmat, până și cei mai mici copii știu că dacă înveți bine nu există nicio garanție că vei reuși în viață, în schimb, mai mult ca sigur, vei sfârși trudind lună de lună pentru un salariu de nimic, în vreme ce șmecherii care au trecut prin școală ca broasca prin apă îți vor scuipa semințe în cap.

Portrete pe Linkedin: femeile de la Aerostar

Compania Aerostar, din Bacău, face de 8 Martie, un cadou tuturor femeilor care se numără printre angajații ei. Acesta este o campanie de postări pe Linkedin a mai multor portrete ale femeilor de la Aerostar.

„Astăzi – scrie purtătoarea de cuvânt a companiei, Elena Costache -, din ce în ce mai multe femei aleg să lucreze in domeniul aviației. Pentru că suntem mândri de ele am decis să începem o nouă serie de postări, dedicate femeilor minunate care lucrează la Aerostar”. Prima postare este pentru Ramona.

„În timpul studiilor de licență la Universitatea Tehnică «Gheorghe Asachi» – se scrie în postare -, Ramona a făcut practica la Aerostar, în domeniul electronic: «Am fost impresionată și am învățat foarte multe. Am interacționat cu oameni foarte buni, profesioniști; iar asta m-a ghidat să revin și să aplic pentru un post în companie».
Ramona s-a alăturat companiei Aerostar acum aproape 7 ani, iar astăzi ea este inspector inginer de mentenanță.

E pasionată de aviație și realizezi imediat că își iubește meseria din felul în care vorbește despre acest lucru. Unul dintre momentele remarcabile din cariera ei a fost «atunci când am dat primul avion la zbor, în calitate de inspector inginer de mentenanță, un moment încărcat de emoție, satisfacție și bucurie».

Ramona e o fire veselă și optimistă și încurajează fetele care vor să pornească pe acest drum al aviații: «Deși nu e un domeniu ușor, asta te face să performezi și să fii mândră de reușitele tale».”

 

Vraja care transformă praful vieții cotidiene

Am primit, zilele trecute, un dar prețios de la Editura Paralela 45, adică un colet mare cu tot felul de cărți. Printre ele se afla și una de format mic, cochet, cartonată, albă cu un chenar auriu și cu imaginea unei inimi străpunse. Intitulată „Iubirea”, cărticica se vrea o celebrare a romantismului și cuprinde o inspirată selecție de citate, poeme și fragmente din scrisorile de dragoste aparținând unora dintre cele mai cunoscute personalități culturale din lume. Ediția, îngrijită de Max Morris, include și câteva rețete de „cofeturi care răsfață simțurile”, multe având ciocolată în compoziție, după cum era de așteptat, știindu-se rolul acesteia de primadonă în declanșarea endorfinelor: trufe senzuale, prăjitură marmorată cu ciocolată și zmeură, brioșe „catifea roșie”, prăjiturele „fluturi în stomac”, inimă înamorată, bulgărași vegani, vis pufos (ce nume sugestive, nostime!), irezistibila tartă cu melasă, negrese frivole de ciocolată, torturi și budinci pentru clipele prețioase de tandrețe împărtășită.

Romantismul nu se demodează este o permanență, o constantă a sufletului omenesc, „vraja care transformă praful vieții cotidiene în pulbere de aur”. Iar „iubirea e cea mai puternică dintre toate patimile, fiindcă atacă simultan capul, inima și simțurile”. A spus-o un mare înțelept chinez din antichitate, Lao Tzu, întemeietorul taoismului.
Parcurg paginile cărții și mă opresc la câteva citate care mi-au plăcut pur și simplu, sau m-au surprins. Surorile Brontë, de pildă, aveau mari așteptări de la dragoste, erau niște idealiste. Charlotte își exprima astfel dorința: „Îți cer să treci prin viață braț la braț cu mine – să fii al meu alter ego și cel mai bun tovarăș de pe pământ”, în timp ce Emily credea că, „indiferent din ce-ar fi făcute sufletele noastre, al lui și-al meu sunt la fel”.
Pentru alții, niciun sacrificiu făcut în numele iubirii nu e prea mare. Fr. Chopin, într-o scrisoare către iubita sa, Delfina Potocka, exclama: „ Pentru mine, tu ești un dar din rai. Pentru tine, aș renunța la faimă, la creativitate, la orice”.

Dau apoi peste o zicere a lui Sartre, care-mi trezește un surâs, cunoscând câteva picanterii din viața celebrului filosof existențialist. „În dragoste, unu și cu un fac un întreg”. În cazul lui și al lui Simone de Beauvoir, lucrurile erau mai complicate în materie de dragoste. Unele dintre elevele lui Simone îi erau și iubite, pentru ca să treacă apoi și prin patul filosofului. Iar frumoasa și eleganta profesoară, foarte nonconformistă, avea legături sentimentale și cu alți bărbați, de obicei tineri și arătoși, exact opusul lui Sartre. Care, în pofida urâțeniei sale, a avut numeroase amante. Dar între cei doi exista un contract care stipula că nu se vor părăsi niciodată, că vor rămâne liberi în alegerile lor, că nu se vor căsători, dragostea lor fiind una absolută, deasupra regulilor comune. Așa că își povesteau, uneori cu lux de amănunte, cuceririle, „les amours contingeants”, adică întâmplătoare, fără consecințe, din moment ce ei doi erau de nedespărțit. Și totuși, chiar dacă în spirit Simone nu l-a trădat niciodată, rămânând să-l îngrijească, plină de un extrem devotament, până la capătul vieții lui, ea nu a fost câtuși de puțin o teoreticiană rece, cerebrală în orice situație, ci o femeie pasională. Lucru evident în aceste rânduri dintr-o scrisoare adresată unuia dintre iubiți, Claude Lanzmann: „Te venerez cu toată puterea trupului și din tot sufletul. Ești ursitul meu, nemurirea mea și viața mea întreagă”.

Închei acum cu îndemnul unui mare scriitor, Lev Tolstoi: „Surprinde momentele de fericire, iubește și lasă-te iubit! Aceasta e unica realitate din lume; toate celelalte sunt prostii”.

CS Știința Bacău, verificare utilă pentru Europene

Nouă sportivi și de două ori mai multe medalii. Astfel se prezintă bilanțul secției de karate al CS Știința Bacău coordonată de Adrian Loghin cu prilejul Campionatelor Naționale SKDUN, probe individuale, de weekendul trecut, de la Voluntari. Din cele 18 medalii cucerite de băcăuani, nouă au fost de aur, două de argint și șapte de bronz. „Sunt rezultate foarte bune, care ne dau speranțe reale pentru un parcurs bun la Campionatul European din Italia, ce va avea loc la finalul lunii și la care vom participa cu șapte karateka. Din acest punct de vedere, Naționalele s-au dovedit o verificare utilă pentru Europene”, a declarat antrenor Științei, Adrian Loghin.

Rezultatele CS Știința la Voluntari

Radu Todiraș: locul 1 kata seniori dan.

Andra Novițchi: locul 1 kata senioare dan, locul 3 kumite shobu ippon senioare -58 kg.

Isabela Lamdeș: locul 1 kumite shobu ippon senioare -58 kg, locul 1 kumite shobu sanbon senioare -58 kg.

Vlad Pește: locul 3 kumite shobu ippon seniori -80 kg, locul 3 kumite shobu sanbon seniori -80kg.

Răzvan David: locul 3 kumite shibu ippon seniori -70 kg.

Bianca Dumitru: locul 1 kata tineret feminin dan, locul 1 kumite shobu ippon tineret feminin -58 kg, locul 1 kumite shobu sanbon tineret fem -58 kg.

Mădălin Ciubăr: locul 2 kata tineret dan, locul 1 kumite shobbu ippon tineret -70 kg, locul 1 kumite shobu sanbon tineret -70 kg.

Cristian Mihai: locul 3 kata tineret dan, locul 3 kumite shobu ippon tineret -70 kg.

Luca Cracea: locul 3 kata juniori dan, locul 2 kumite shobu sanbon juniori +73 kg.

 

Circulați cu prudență în zona Orizont și Cornișa!

    Traficul se desfășoară pe o singură bandă, din cauza lucrărilor la infrastructura rutieră și la rețeua de iluminat public.
    în plus, lucrările pentru pistele de biciclete au ajuns în zona Orizont. Municipalitatea atrage atenția participanților la trafic să circule cu atenție în zonele de șantier, pentru a evita pericolele de accidentare.

    Băcăuani cu care ne mândrim: Izabela Sadoveanu-Evan

    Izabela Sadoveanu-Evan, născută Izabela Morțun, la Săucești, județul Bacău, (24 februarie 1870 – 6 august 1941) a fost un critic literar român, jurnalist de opinie, poet și militant feminist.

    Ea și-a petrecut tinerețea ei ca susținătoare a socialismului și s-a raliat politicii de stânga pentru restul vieții ei, în primul rând ca reprezentantă a cercurilor poporaniste și prietenă personală al criticului cultural Garabet Ibrăileanu. Sub îndrumarea lui Ibrăileanu, Sadoveanu a scris pentru revista Viața Românească, unde a încercat să împace naționalismul și tradiționalismul etnic cu estetismul. În calitate de critic literar, ea a promovat recunoașterea simbolismului ca un fenomen cultural independent și a comentat progresele moderne în literatura engleză.

    Sadoveanu a reprezentat mișcarea feministă românească la congresele Alianței Internaționale a Femeilor, dar a adoptat o abordare graduală a dreptului la vot al femeilor și, în perioada interbelică, a devenit interesată de crearea de legături între feminism și eugenism. Prin activitățile ei ca profesoară și activistă, ea a susținut reforma educației și s-a calificat pentru a propaga metoda de educație Montessori. La sfârșitul vieții, ea a adăugat anti-fascismul feminist pe lista ei de valori politice și sociale.

    Verișoara politicianului socialist Vasile Morțun, Izabela a fost cumnata romancierului și personajului politic Mihail Sadoveanu. Ea a mai fost înrudită cu diverse familii de importanță în istoria politică a României.

    Copilărie și tinerețe

    Izabela Morțun provine din regiunea istorică a Moldovei: locul ei de naștere este considerat drept Săucești, județul Bacău. Părinții ei au fost Gheorghe Grigore și Eleonora Morțun, unchiul și mătușa socialistului Vasile Morțun. În virtutea nașterii, Izabela era înrudită cu mai multe familii de intelectuali și boieri moldoveni de frunte: propria ei familie, Morțun, a fost aliată prin căsătorie cu familiile Racoviță, Movilă și chiar cu vechea dinastie Bogdan-Mușat. De asemenea, printre rudele ei s-au numărat și familia Arbore, ai cărei membri includ socialiștii Zamfir și Ecaterina Arbore.

    Izabela a fost adoptată, la scurt timp după naștere, de familia Andrei și se spune că ar fi fost un copil nefericit și nedorit. A avut o soră vitregă, Adela, pe care a descris-o mai târziu drept una dintre frumusețile Moldovei.

    Viitoarea autoare a urmat școala primară în orașul Bacău, înainte de a fi trimisă la o școală de fete cu regim de internat din Iași. În timp ce era înscrisă la acest institut de limbă franceză, cunoscut și sub numele de Școala Dodun des Perrières, Izabela Andrei a cunoscut-o și s-a împrietenit cu Constanța Marino-Moscu, care a devenit și ea, la rândul său, scriitoare. În acei ani, Izabela a fost pentru prima dată atrasă în militantismul socialist, participând la cercul cultural de stânga al lui Ioan și Sofia Nădejde și citind pe larg pe diverse subiecte.

    Cunoscându-se cu poetul-romancier Nicolae Beldiceanu, ea a frecventat și propria societate literară a lui Beldiceanu, întâlnindu-se cu celebrul povestitor Ion Creangă. Debutul ei a urmat în 1890, când opera ei lirică a fost tipărită în revista Școala Nouă. Ea se afla pe atunci în orașul Bacău, profesoară suplinitoare la școala de zi pentru fete.

    În scurt timp, Izabela Morțun și-a făcut drum spre București. Încă socialistă activă, a fost prezentă la cel de-al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Social Democrat Român și a cunoscut, prin relațiile ei socialiste, câteva figuri importante ale scenei literare românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță. O altă figură de acest gen a fost veteranul socialist Constantin Dobrogeanu-Gherea, despre care mai târziu a scris: „Nu am mai întâlnit niciodată un om care să poată răspândi atâta seninătate și împăcare în jurul lui”.

    Tânăra a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București, unde a fost colegă cu mai mulți scriitori bărbați, printre care Ioan Alexandru Brătescu-Voinești și O. Carp (Gheorghe Proca). În 1892, Carp s-a căsătorit cu sora vitregă a Izabelei Morțun, Adela Andrei.

    Debutul în Poporanism

    Ea a acumulat pregătirea necesară pentru a deveni profesoară, iar mai târziu a ocupat un post de profesor la Brăila. În 1898, s-a căsătorit cu ofițerul Alexandru Sadoveanu (născut în 1866), un frate mai mare al scriitorului Mihail Sadoveanu. Ea l-a urmat la Focșani, unde a predat la Școala de Fete cu regim de internat, iar în cele din urmă la București, unde a lucrat ca învățătoare la Școala Centrală de Fete.

    De-a lungul următorului deceniu, asemenea cumnatului ei Mihail Sadoveanu, s-a afiliat la nou-înființata Viața Românească, ce devenise purtătorul de cuvânt al unei ideologii naționaliste de stânga de origine română, poporanismul. Ea a devenit o discipolă a teoreticianului poporanist și redactor-șef Garabet Ibrăileanu, în special în ceea ce privește abordarea raționalistă a lui Ibrăileanu asupra fenomenelor literare. Ea l-a descris mai târziu ca fiind „un tânăr frumos, faimos ca fiind foarte bine citit și cultivat, dar terifiant de timid”. 

    Începând cu 1912, Izabela Sadoveanu-Evan și-a continuat studiile la Geneva, Elveția, unde a urmat Institutul Rousseau și a terminat printre primii absolvenți ai acestuia. S-a întors pentru a ocupa un birou de directoare la Institutul Pedagogic pentru Fete din Iași, iar mai târziu la Școala Elena Cuza din București. Susținătoare a programului de lectură ca bază a întregului învățământ și interesată de aplicațiile metodei Montessori, ea și-a creat ulterior propria ei Școala de Puericultură și Educatoare și a fost inspector de grădinițe. A colaborat și cu Iorga la școala de vară din orașul Vălenii de Munte.

    După cum a menționat în 1939, Izabela și-a început activismul feminist aderând la Asociația Sprijinul din București. Grupul, a remarcat ea, s-a dedicat mai mult „încurajării și ajutorării femeilor care își câștigă existența prin propria muncă, decât organizării lor în vederea vieții politice și a cererilor de drept al femeilor”.

    În 1918, la scurt timp după terminarea Primul Război Mondial Izabela Sadoveanu devenea membru fondator al Asociației pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române (AECPFR) care unea mai multe asociații feministe din România Mare în jurul idealului dreptului de vot al femeilor. Prin intermediul acestei afilieri, a devenit delegata femeilor din România în cadrul mai multor congrese internaționale susținute de Alianța Internațională a Femeilor pentru Sufragiu și Drepturi Cetățenești Egale (International Alliance of Women for Suffrage and Equal Citizenship – IAWSEC).

    În septembrie 1925, a fost invitată la cel de-al 6-lea Congres al UFR din Timișoara și a vorbit despre activitatea ei în cadrul ziarului Neamul românesc ce îi aparținea lui Iorga. Conform rezumatului lui Baiulescu, scopul explicit al Congresului a fost acela de a reforma Constituția României din 1923, care recunoscuse doar dreptul universal de vot masculin, și să aducă în discuție egalitatea de gen ca un „act de justiție”.

    Alte cauze interbelice

    În preajma anului 1927, Sadoveanu era de asemenea implicată într-o discuție amplă legată de eugenism și feminism, ce se purta între paginile Buletinului Eugenic și Biopolitic (vocea eugeniștilor activi în cadrul Societății ASTRA). Aceste articole pretindeau că principala motivație a feminismului este aceea de a oferi putere femeilor în calitate de gospodine și îngrijitoare, în loc să sau înainte de a garanta reprezentare și drepturi politice. Colaborarea sa cu Instituția Vălenii de Munte a continuat și, împreună cu Iorga și Constanța Evolceanu, a ajutat la pregătirea unei școli pregătitoare a misionarilor naționali și morali de sex feminin (1927). Ea însăși a ținut acolo prelegeri despre implementarea unei reforme educaționale.

    Preocuparea Izabelei Sadoveanu față de educația timpurie a condus-o să exploreze oportunitățile oferite de radio, o nouă formă mass-media la acea vreme: a produs și a dat voce uneia dintre primele emisiuni tematice de la Radio România în 1929 Ora copiilor. Tot în 1929 a contribuit la prefața unui eseu al scriitorilor R. Catarg și I. C. Chiriacescu, Femeia în epoca nouă a omenirii. Broșura ei cu privire la politicile educaționale din România, intitulată Educația nouă, a fost tipărită în anul următor.

    De-a lungul perioadei cuprinse între anii 1920 – 1930, Sadoveanu-Evan a început să scrie la cotidianele Adevărul și Dimineața (coordonat pentru scurt timp de Mihail Sadoveanu), cât și la suplimentul cultural al cotidianului Adevărul – Adevărul Literar și Artistic. A fost în primă fază editorialistă la Dimineața cu Pagina femeii și în același timp scria o serie biografică denumită Profiluri feminine la Viața românească, preluat apoi de Adevărul Literar și Artistic. În ultimul ziar menționat a fost publicat și interviul ei cu scriitoarea Sylvia Stevenson, privind situația literaturii engleze, discutând despre autori englezi de la Virginia Woolf până la John Galsworthy (o preocupare care revine în scrierile lui ei chiar și în 1937).

    Printre alte lucrări de critică literară care au fost tipărite în Adevărul Literar și Artistic este un studiu asupra lui Ibrăileanu din 1930, în care ea apară stilul de scriere al mentorului ei (spunând că pare necizelat doar pentru că a căutat să fie antiretoric). Ea afirmă de asemenea, ca bărbat tânăr, Ibrăileanu a fost îndrăgostit de sora ei Adela (potrivit acestui fapt, Adela este de fapt Estella din scrierile autobiografice ale lui Ibrăileanu, deși s-ar fi crezut fără dovezi că este vorba de istoricul Anais Nersesïan) .

    Ultimii ani

    După ce a asistat la impactul mișcărilor fasciste asupra societăților europene, Sadoveanu-Evan și-a îmbinat poziția feministă cu cea anti-fascistă. Alături de actrița Lucia Sturdza Bulandra, a activat în cadrul Frontului Feminin, o organizație al cărei președinte era Sofia Nădejde, și care era menită să apere drepturile femeii și să lupte împotriva amenințării de extremă dreaptă. Potrivit cercetătoarei Ștefania Mihalache, Frontul, care a fost înființat în 1936 și la scurt timp după a publicat un manifest, avea o părtinire marxistă, centrată pe „dreptul femeii la muncă”. Izabela Sadoveanu a făcut călătorii în străinătate și a participat, la Paris, la expoziția care marchează cei 50 de ani de la Manifestul Simbolist.

    În decursul anului 1937, probabil la solicitarea lui Sadoveanu-Evan, Adevărul a început să publice o rubrică specială pe pagina a doua, intitulată Femeile între ele, care includea contribuții din partea ei și a colegelor sale din mișcarea feministă, Papadat-Bengescu (care se poate să fi inspirat titlul rubricii) și Nădejde. Un an mai târziu, ea s-a retras din învățământ cu pensia de stat și și-a dedicat timpul către scrierea de editoriale pentru Adevărul Literar și Artistic, înainte ca întreaga familie de ziare Adevărul să fie interzisă de regimul autoritar al regelui Carol al II-lea. În 1939, revista de stânga din Transilvania Societatea de Mâine a publicat scurta sa istorie ca membră a organizațiilor feministe românești.

    Izabela Sadoveanu a murit la 6 august 1941, la vârsta de 71 de ani, și odată cu moartea ei, România a pierdut o importantă scriitoare, critic literar, jurnalistă, poetă, educatoare și activistă feministă.

    Umbrărescu va construi un nod rutier gigantic la intersecția A7 cu A8

    Un nod rutier spectaculos va fi construit la sud de Pașcani, conectând autostrăzile A7 și A8. Proiectul, semnat deja și pregătit pentru construcție, va fi realizat de grupul de firme UMB, care lucrează pe o mare parte din autostrada A7.

    Documentația tehnică aferentă nodului rutier a fost analizată de Apix.ro și arată că acesta va fi de tip turbion și va include 8 bretele, 12 pasaje și 5 podețe de mici dimensiuni.

    Nodul acoperă o zonă în suprafață totală de peste 220 de hectare și va fi o realizare inginerească de amploare.

    Bretelele vor avea o rază cuprinsă între 400 și 600 metri, cu viteza de proiectare de 80 km/h. Construirea nodului va duce la relocarea unui drum județean (DJ208L) și se va întinde pe circa 2 km.

    Nodul rutier va fi un reper important în peisajul autostrăzilor din România și va asigura o traversare sigură și rapidă a zonei pe benzi de circulație cu o viteză considerabilă.

     

    Școala „Mihail Sadoveanu”, înconjurată de felicitări pentru mame

    Peste 600 de elevi de la Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” din Bacau si-au felicitat mămicile intr-un gest inedit.

    Este vorba despre confecționarea unor felicitări din hârtie colorată, acuarelă și creion cu care s-a îmbrăcat gardul scolii.

    Micuții au decis sa împodobească perimetrul unității de invățământ în pauza mare, astfel încât la finalul programului, fiecare mămică sa-si descopere surpriza făcută de propriul copil.

    „Inițiativa aparține copiilor, care alături de invatatori și diriginți au ales sa facă aceasta surpriză mamelor care le sunt mereu alături”, a afirmat profesoara Carmen Busuioc, directoarea scolii.

    Misiune speciala a jandarmilor: flori pentru doamne și domnișoare

      Astăzi, cu ocazia Zilei de 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii – jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău au adus primăvara și zâmbetul pe buzele mai multor doamne ce se aflau în mina Salina din Târgu-Ocna, dar și personalului medical din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță care își sărbătorește această zi la muncă pentru a salva vieți.

      Doamnele și domnișoarele au fost surprinse cu lalele și gânduri bune de respect și apreciere.

      Misiunea specială a jandarmilor fost un mesaj de comunicare, deschidere, apreciere și apropiere.

      La mulți ani tuturor femeilor!

      Femeie decedată într-un incendiu la Hemeiuș

        În urma cu puțin timp, pompierii băcăuani au fost solicitați să intervină în localitatea Hemeiuș, în urma unui apel care anunța producerea unui incendiu la o casă de locuit.

        De urgență, la fața locului s-au deplasat două autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială de primă intervenție și comandă și o ambulanță SAJ.

        Incendiul este localizat, se lucrează pentru lichidare. Din nefericire, la locul indicat a fost identificată o victimă de sex feminin (aproximativ 80 de ani), decedată.

        Onești – Se furnizează apă după un program prestabilit ca urmare a unei avarii pe conducta CRAB!

          RAJA S.A. este nevoită să întrerupă furnizarea apei potabile în municipiul Onești astăzi – 08 martie 2023,  începând cu ora 18.00, ca urmare a unei avarii survenite pe conducta de aducțiune aparținând SC CRAB SA (Compania Regională de Apă Bacău).

          În funcție de stocurile acumulate la nivelul Complexului de înmagazinare și pompare Cuciur, alimentarea cu apă se va face după următorul program:

          Miercuri – 08 martie 2023: 18.00 – 20.00;

          Joi – 09 martie 2023: 06.00 – 08.00 18.00 – 20.00.

          Imediat ce se vor finaliza lucrările de  remediere a avariei și se va relua pomparea apei pe conducta de aducțiune de către SC CRAB SA, compania noastră va efectua toate manevrele de vane utile, în vederea furnizării apei potabile în regim permanent și la parametrii optimi către toți consumatorii din municipiul Onești.

          RAJA SA recomandă utilizatorilor consumul cu moderație al apei în acest interval de timp.

          Ne cerem scuze pentru disconfortul creat și vom reveni cu informații despre stadiul și evoluția lucrărilor, în situația în care vor surveni modificări.

          Biroul de Comunicare

          Prevenirea violenței în rândul tinerilor: polițiștii băcăuani discută cu elevii din județ

            În această săptămână, polițiștii de prevenire din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, alături de reprezentanții Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane și ai Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Bacău, au discutat cu liceenii despre problematica faptelor comise cu violență, în general, și despre violența în familie și asupra femeii, în mod special.

            Evenimentul a avut loc la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Onești și a inclus informații cu privire la tipurile de violență, consecințele legale suportate de agresori și modalitățile prin care pot solicita ajutor. De asemenea, elevii au fost informați cu privire la problematica violenței în familie, inclusiv modalități de intervenție în cazul persoanelor aflate într-o relație abuzivă sau a celor care sunt îngrijorate pentru o astfel de persoană.

            Reprezentanții Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Regional Bacău au prezentat elevilor formele în care pot fi exploatați, punând accentul pe cea mai răspândită formă în prezent – pornografia infantilă. Elevii au primit exemple de situații în care adolescenții au fost victime ale traficului de persoane, precum și metode prin care au fost racolați.

            Întrucât consumul de droguri este adesea asociat cu violența, reprezentantul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Bacău a informat elevii despre consecințele consumului de droguri.

            În plus, polițiștii din cadrul Compartimentului de Analiză și Prevenire au dezbătut tema violenței cu elevii Liceului Tehnologic „Anghel Saligny” Bacău, concentrându-se pe violența în spațiul școlar, pe stradă și în familie.

            Astfel de evenimente sunt importante pentru a-i informa pe elevi despre problematica violenței și pentru a-i încuraja să ceară ajutor dacă sunt implicați în astfel de situații sau dacă observă că cineva din jurul lor este victima violenței.

            Polițiștii au dat flori șoferițelor

            Astazi, cu ocazia zilei de 8 Martie, polițiștii rutieri, cu sprijinul Generali Asigurări, au fost prezenți în mijlocul comunității, unde au oferit flori și mărțișoare, doamnelor și domnișoarelor aflate în trafic.

            Acțiunea polițiștilor s-a desfășurat atât în municipiul Bacău, cât și pe DN 2- E 85 doamnele și domnișoarele participante la traficul rutier, fiind ”sancționate” cu flori și mărțișoare.

            Astfel, polițiștii au încercat să le însenineze ziua cu ofloare, un zâmbet și voie bună.

            Rabinul Aronovich a venit în Bacău să ureze personal „Purim sameah”

            · urarea „Purim fericit” a fost făcută la Sinagoga „A. A. Rosen”, unde a fost marcată sărbătoarea de Purim

            Rabinul Iașilor și Moldovei, Yehoshua Aronovich, a fost din nou oaspetele Comunității Evreilor din Bacău, la Sinagoga „A. A. Rosen”, la sărbătoarea de Purim. Rabinul a venit împreună cu președinta Centrului Comunitar Evreiesc din Iași, Ina Vladkovski, și cu secretarul Centrului, Albert Lozneanu.

            Oaspeții s-au întâlnit, astfel, și cu primarul Bacăului, Lucian Stanciu Viziteu, dar și cu președinții asociațiilor minorităților etnice din județ – Mihaela și Ulrich Brunhuber – de la Forumul Democrat al Germanilor din Bacău, Silviu Niță – Comunitatea italiană și Doru Tănase – Asociația Europeană a Romilor pentru Progres și Promovare Interculturală Bacău. Au fost prezenți și Dănuț Voicu – președinte și Petru Done – secretar de la Filiala Bacău Cultul Eroilor, consilierul județean Ilie Bîrzu și preotul Paraschiv Banciu, de la Biserica Inspectoratului Județean de Jandarmi.

            Sărbătoarea a fost deschisă de președintele Comunității Evreiești din Bacău, Hainrich Brif, care a explicat ce este sărbătoarea Purim, celebrată în fiecare an, în funcție de calendarul ebraic, în a 14-a zi a lunii ebraice Adar (a șasea lună a anului ecleziastic și a douăsprezecea lună a anului civil în calendarul ebraic), „a doua zi după victoria evreilor asupra dușmanilor”, și de ce se lecturează cu această ocazie una dintre cărțile bibliei ebraice, Meghilat Ester (Cartea Esterei).

            Povestea sărbătorii Purim a fost dezvoltată și de această dată, într-o savuroasă exprimare în limba română, chiar de rabinul Yehoshua Aronovich, în pilde interesante și profunde despre viață și sensurile existenței oamenilor. Rabinul a vorbit pe larg despre cele patru porunci specifice Purimului: să se asculte citirea publică a cărții, să se organizeze o masă festivă, să se dea mâncare și daruri apropiaților și să se facă milostenie cu cei nevoiași.
            În fiecare an – cred evreii -, de Purim se poate înfăptui câte un miracol pentru fiecare om credincios, dacă se citește Meghilat Ester, pentru că oricine poate avea probleme de rezolvat”.

            Rabinul Yehoshua Aronovich le-a urat, la final, tuturor „Purim sameah!” (Purim fericit!). Ester a ajuns, cu peste 2.300 de ani în urmă, soția împăratului Achashverosh al Persiei și a salvat de la nimicire evreii din acest imperiu, nimicire plănuită de Haman Nelegiuitul, marele vizir al împăratului.

            Sărbătoarea Purim este una veselă și este caracterizată prin recitări publice din Cartea Esterei (keriat ha-megillá), zi în care se oferă reciproc alimente și băuturi (mishloach manot), pomană pentru săraci (mattanot la-evyonim) și o masă de celebrare (se’udat Purim). Alte obiceiuri includ băutul vinului, purtarea de măști și costume, și sărbătoriri publice.

            Astfel, și în Bacău ziua de Purim a fost una veselă, în care a cântat frumoase melodii evreiești Corul de tineret „Shalom” al Comunității Evreiești, dirijat de Mariana Herman. Participanții s-au prins și într-un dans specific și au gustat, apoi, bucate tradiționale.
            Anul 2023 în care s-a sărbătorit Purim este în calendarul evreiesc anul 5783.

             

            8 Martie, atmosferă de sărbătoare în oraș

            S-a cunoscut din plin Ziua Internațională a Femeii. Orașul a fost împânzit de o explozie de culoare de la florile aduse spre vânzare într-o zi magică. Și e limpede că a fost o zi magică, mai ales pentru că am văzut o mulțime de băcăuani cu buchete de flori. De la domni remarcabili care duceau cu mândrie flori, la elevi care mergeau spre școală cu buchete de flori, până la unii care se vedeau că nu sunt în elementul lor având în posesie un buchet de flori – un fel de Grinch al lui 8 martie, care așteaptă doar ziua de 44 de pahare. Un pic de răbdare…

            Cât a costat un buchet de flori

            În altă ordine de idei, aproape că nu a existat colț sau intersecție unde să nu se fi vândut flori de 8 martie. Flori. Multe flori. Și de toate felurile și de toate culorile. De la zambile roz și albastre la lalele –albe, roșii, roz, galbene, etc- la frezii și trandafiri. Să ajungi acasă fără un buchet de flori și să spui că n-ai știut de care să iei a fost crimă curată. Nici prețul nu a fost un impediment. Un fir de frezie sau de lalea, cel mai ieftin era 5 lei. Zambila de la 12 lei firul la 15 lei la ghiveci – deși zilele trecute era și 10 lei ghiveciul – iar un fir de trandafir pleca de la 10 lei. Cât despre buchete sau aranjamente, acestea costau în funcție de mărime dar și de cât de ochioase erau. Așa că puteai să iei și un buchet simplu de 15 lei, dar și un aranjament la 250. Dar…intenția contează.

            Cum să vinzi flori în versuri

            Fără îndoială, ziua de 8 martie rămâne cea mai importantă din an pentru florari. Sau pentru cei care le comercializează. Și asta pentru că este ziua în care se vând cele mai multe flori. E greu de făcut un calcul, dar am putea face niște estimări pentru a realiza fenomenul. Și spunem așa. Conform ultimilor statistici, municipiul Bacău are 175.500 de persoane. Dacă doar un sfert dintre ei, adică 43.875 de persoane, ar cumpără măcar câte o floare de 5 lei, asta ar însemna un volum de vânzare de 219.375 de lei. Dar sunt foarte puțini pe cei care i-am văzut doar cu o floare. Sigur, totul e interpretabil. Dincolo de aceste cifre stau cei care vând florile. Fiind așa de mulți nu ne putem imagina decât că sunt vânzători de ocazie. Ca drept dovadă, în fața unei florării, un cetățean transformat în precupeț de flori își „ademenea” clienții în versuri: „Arată că ești domn cu stare și oferă-n dar o floare!” și multe altele… În altă parte am văzut „clienți falși”. Adică vindeau flori oamenilor lor să lase impresia că acolo se vinde cel mai bine. Și multe alte tehnici de vânzare. Până una-alta, florile au făcut Legea de 8 Martie.

            Jandarmerițele au primit flori de Ziua Femeii

              Mama, soția și colega sunt femeile care an de an sunt sărbătorite pe 8 Martie, de ziua lor. Această zi le oferă bărbaților și prilejul de a oferi o floare persoanelor care au grijă ca lucrurile să decurgă armonios în viața noastră. Printre ei s-au aflat și jandarmii băcăuani, care nu le-au uitat pe colegele lor în uniformă bleu-jandarm.

              Doamnele și domnișoarele din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău au avut parte de momente pline de sensibilitate, de Ziua Internațională a Femeii. Conducerea inspectoratului şi colegii au avut ocazia să ofere flori, gânduri bune de respect și prețuire alături de recunoașterea şi aprecierea pentru activitatea pe care o desfăşoară în cadrul instituţiei.

              „Felicit astăzi toate mamele, bunicile și domnișoarele, mulțumindu-vă pentru ceea ce sunteți și pentru ceea ce faceți. Aduceți în fiecare dimineața frumusețe, liniște, energie și zâmbete. Apreciem existența voastră și vă dorim să fiți sănătoase și fericite, voi și persoanele dragi sufletului vostru”, a menționat inspectorul șef colonel Bârnat Eusebiu.

              Adolescent de 15 ani înecat în canalul de fugă

                O tragedie a avut loc în municipiul Bacău, unde un adolescent în vârstă de 14 ani din comuna Letea Veche a murit înecat după ce a căzut în canalul de fugă al râului Bistrița.

                Întâmplarea a avutv loc aseară, la ora 23.00. Pompierii militari au ajuns la fața locului pe bulevardul Unirii, cu o barcă.

                Alte echipe medicale precum SMURD și SAJ s-au deplasat și ele la locul tragediei. Corpul adolescentului a fost recuperat de pompieri și adus la mal, dar manevrele de resuscitare nu au avut succes.

                „Persoana, un minor de 14 ani, a fost declarată decedată de către echipajul ATI SAJ, după ce nu a răspuns la manevrele de resuscitare”, a declarat Ema Tereş, purtător de cuvânt ISU Bacău.

                Polițiștii au deschis un dosar pentru ucidere din culpă.

                Podul lui Ștefan cel Mare va fi restaurat

                Un pod istoric construit în timpul domniei lui Ștefan cel Mare va fi salvat de la distrugere și va fi restaurat de specialiști în colaborare cu voluntari începând din această toamnă.

                Podul are o lungime de 14 metri și o înălțime la coronament de aproape 6 metri și a fost construit peste pârâul Garbovanul, la câțiva kilometri de Onești, într-un loc încărcat de istorie. Podul este legat de numele marelui domnitor și se află în apropierea bisericii unde se află rădăcina Stejarului din Borzești, un alt obiectiv istoric important din zonă.

                Acesta a fost construit în anul 1495, pe timpul lui Ștefan cel Mare, și se spune că era folosit ca drum de sare. Restaurarea este inițiată de asociația Ambulanța pentru Monumente Istorice Transilvania Sud și va fi o lucrare de anvergură, ce va necesita experți și meșteri pricepuți.

                „Mai sunt diverse monumente istorice, biserici și conace cu vechime amplasate în zonă. Podul lui Ștefan cel Mare se poate încadra în zonă, având în vedere biserica de la Borzești, care este ctitorită de Ștefan cel Mare, legată de legenda stejarului din Borzești și a prietenului său din copilărie, Mitruț”, a declarat pentru TVR Simona Drob, directorul Direcției pentru Cultură, Bacău.

                 

                Amoruri nebune, aur meritat și sacrificiu sublim. Femeile Bacăului care au iubit și-au câștigat

                Le vedem în fiecare zi pe stradă, citim despre ele sau ne uităm la știri când mai apar în avalanșa informațiilor. Prea puțin! Fac parte din indentitatea noastră locală și avem datoria să le spunem că datorită lor suntem. Aceste prea puține fragmente de istorie mai mult ori mai puțin îndepărtată își vor rostul ca plecăciune simplă, sinceră și adevărată. Lor, doamnelor și domnișoarelor, care ne îndură în viețile lor le datorăm nu doar recunoștința de fiecare zi, ci și acea înclinare în fața celor care le preced. Vouă, tuturor, flori și puțină aducere aminte!

                Măruca – Prințesa năbădăioasă de la Tescani

                Pe Maria Tescanu Rosetti lumea o considera cea mai frumoasă prinţesă din aristocrația României la începutul secolului XX și s-a bucurat de prietenia reginei Maria. Născută în 1878 în casa boierilor de Tescani, se mărită de tânără – la doar 18 ani – cu superbogatul prinț Mihail Cantacuzino. Numai că soțul își face de cap chiar și cu sora nevestei, așa că mariajul nu merge prea bine. Vorbele vremii spun că, prin 1907, prințesa moldavă începe o idilă cu George Enescu, probabil pentru a compensa dezamăgirile conjugale. Numai că muzicianul pleacă din țară și îi provoacă o Mărucăi o mare dezamăgire, atât de mare încât se aruncă într-o pasională relație cu filozoful Nae Ionescu, care durează ani buni, până pe 5 iulie 1933. Despărţirea îi provoacă prințesei o depresie adâncă, însoțită de o tentativă de sinucidere. Cum? Turnându-și acid pe față! Un gest de neînțeles pentru o femeie ce era obsedată de frumusețea ei. A urmat o perioadă neagră. Autoizolată și refuzând hrana, Maria Tescanu este îngrijită de… Enescu, revenit în viața ei, inclusiv prin achitarea cheltuielilor medicale. După destulă vreme, prinţesa şi-a revenit şi – în 1937 – s-a căsătorit cu marele compozitor. Pe timpul războiului, cei doi au rămas în România, dar apoi s-au retras la Paris, unde Enescu moare în 1955, iar Măruca se mută în Elveţia. La 22 decembrie 1968, se stinge şi Măruca și este înmormântată lângă soţul său în cimitirul  parizian „Pere Lachaise“. Ca o ironie tristă, pe piatra de mormânt nu apare titlul de prinţesă.

                „Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Măruca avea manii şi una dintre ele era gustul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune acasă la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.

                Regina Maria

                Elena Cancicov, dăscălița care s-a sacrificat în război

                Născută într-o familie ce face cinste Bacăului, Elena Cancicov a fost una dintre personalitățile care a contribuit la adevărata reformă a învățământului românesc la începutul secolului XX. Împreună cu tatăl și frații săi Vasile și Alexandru, Elena Cancicov s-a aflat în anul 1893 printre primii ctitori ai bibliotecii băcăuane Costache Sturdza. După absolvirea școlii primare și a Externatului de Fete din Bacău, în perioada 1894-1897 a urmat cursurile Facultății de Științe din Iași, beneficiind de o bursă din Fondul Adamachi al Academiei Române.Colaboratoare a ministrului Spiru Haret, a pus în practică gândirea acestuia prin înființarea primelor grădinițe de copii din România – inclusiv prima grădiniță particulară din Bacău, în 1905 – și aducerea copiilor de la țară în învățământul primar.  S-a înrolat în 1916 ca soră de caritate a Crucii Roșii și a îngrijit soldații la Spitalul militar de răniți Nr. 360 București, unde ”entuziastă, a muncit aici cu râvnă și abnegație”, conform documentelor epocii. După retragerea în Moldova, spitalul unde lucra Elena Cancicov a fost mutat mai întâi la Tecuci și, ulterior, la Iași. La Tecuci, s-a îmbolnăvit de o formă mai gravă de febră recurentă și pe fondul istovirii ei, nu s-a putut recupera suficient. După un drum dificil de două săptămâni, spitalul a fost mutat la Iași, unde boala surorii de caritate s-a agravat. A murit la 21 ianuarie 1917 și a fost înmormântată la Cimitirul Eternitatea din Iași.

                „Dacă societatea românească, azi, nu trăiește în primul  rând o criza politică sau economică, ci o criză de sens, asta vine din faptul  că nu știm să ne cultivăm așa cum trebuie eroii și de aceea, în legatură cu istoria recentă, nu ne asumăm reperele morale pe care le înfățișează aceste biografii.  Printre ele sunt zeci de femei care au luptat în rezistența anticomunistă, sunt femei care sunt eroine ale războaielor mondiale, sunt femei care au fost dechizătoare de drumuri în domenii dintre cele mai diverse, de la pilotaj la știință. Printre acestea este și Elena Cancicov, care și-a dus viața cu discreție, care și-a pus viața în slujba celorlalți și a cărei moarte este exemplară prin dăruirea ei și prin faptul , până în ultima zi, ea a luptat pentru ceilalti, singurul ei regret, atunci când s-a stins, fiind acela ca nu mai poate fi să fie de folos. Acesta este și motivul pentru care socotesc că cel mai frumos mod în care putem omagia femeia română este să omagiem eroinele pe care româncele le-au dat.”

                Varujan Vosganian., la lansarea cărții „Eroina Elena Cancicov si genealogia neamului sau” scrisă de doamna profesor Elena Ungureanu

                Amorul oltenesc al Zeiței de la Montreal

                Nadia Elena Comăneci (după numele întreg) a dat peste cap notarea în gimnastică după ce a obligat arbitrii Olimpiadei din 1976 să inventeze nota 10 pentru ea. Adică perfecțiunea! A câștigat cinci medalii olimpice de aur, fiind considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile. A început drumul spre celebritate sub mâna (uneori aspră inclusiv în lovituri!) a lui Béla Károlyi și a soției acestuia, Márta Károlyi. Cei doi care au emigrat în Statele Unite, unde pur și simplu au inventat acest sport, chiar dacă le-au fost reproșate metodele dure de antrenament și comportamentul abuziv față de gimnaste. Dar să revenim la Nadia. După retragere a fost (im)pusă în tot felul de funcții onorifice, dar celebritatea și grația femeii ce a devenit au stârnit interesul bărbaților. Se spune neconfirmat că prin anii 80, Nadia ar fi avut o relație cu Nicu Ceauşescu, dar şi cu de Ştefan Bănică junior. Dar singura probă despre o relație sentimentală este legată de un fotbalist celebru, de la Craiova Maxima. ”Zeița de la Montreal” a fost fotografiată pe 16 martie 1983 în vestiarul echipei de fotbal din Craiova. Fotografia a fost realizată după ce formația din Bănie a învins-o pe Kaiserslautern, cu 1-0, rezultat în urma căruia s-a calificat în semifinalele Cupei UEFA. Dar șoc și groază pentru regimul Ceaușescu – în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989 Nadia a trecut ilegal granița spre Ungaria și a cerut azil politic în SUA. În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în țară pentru prima dată de la plecare, iar în 1996 s-au căsătorit în România. Comăneci și Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.

                La momentul respectiv au venit personalități. Iar Nadia, pentru România, a fost și va rămâne un simbol. Plus faptul că, atunci, ea îl plăcea pe Geolgău, iar Gheorghiţă Geolgău o plăcea pe ea. Și Partidul Comunist se gândea, la acel moment, și la o eventuală căsătorie. Cam așa au stat lucrurile.”

                Aurel Țicleanu, fost fotbalist la Universitatea Craiova

                Furtuna Olga din Oituz față în față cu Regina

                Olga Maria Tudorache a venit fericit pe lume la 11 octombrie 1929, în Oituz, fiica pilotului Eusebiu Tudorache, mort la 33 de ani într-un accident de aviație. A copilărit în casa parohială a bisericii din Oituz, construită de bunicul său, preotul comunei. Sute și sute de roluri în teatru, film și televiziune i-au confirmat talentul impetuos și, în același timp, delicat. Forța emanată doar dintr-o privire era mereu îmblânzită de nuanțarea silabei rostită întru emoție. Iar rostul la fel de mare al Doamnei Olga a fost cel de dascăl, descoperind, modelând și ridicând talentul adevărat. Viața personală nu a fost foarte fericită, căsătoria cu actorul Cristea Avram (frumușelul din filmul ”Toate pânzele sus!”) sfârșindu-se odată cu fuga acestuia în America pe vremea comuniștilor.

                 “Din Oituz am plecat la un an. Tatăl meu era pilot și a murit într-un accident de avion. Are mormântul în Cimitirul  Eroilor din Primul  Război Mondial. La patru ani, am primit-o, cu flori, pe Regina Maria, chiar acolo, la intrarea cimitirului  în care e tatăl meu. Tata a plecat cu flotila la Cluj, apoi la Buzău, iar, în cele din urmă, la Iași. Avea 35 de ani când a murit, iar mama a rămas văduvă la 33 de ani. Draga mea mamă a trăit până la 91 de ani”.

                Olga Tudorache

                Mihaela Melinte își apără demn statutul de campioană 

                Nu mai e mult, pe 27 martie, până când Mihaela Melinte va mai avea ceva de sărbătorit. Antrenându-se de  la de 11 ani,  a fost multiplă campioană națională, deținătoare a recordului național, campioană mondială din 1998 și europeană din 1998. Are opt recorduri  mondiale între 1994-1999. Este cel mai de succes antrenor de atletism în ultimii ani, pregătind-o pe Bianca Ghelber, campioana europeană din 2022 la aruncarea ciocanului. În fabuloasa carieră, Meli a primit prea multe lovituri de… ciocan, iar acest adevărat ”cruciat” al sportului băcăuan care este Dan Sion le-a sintetizat perfect după ce această mare antrenoare a fost lipsită de onorurile olimpice: În 2000 i s-a făcut o nedreptate mare cât stadionul din Sydney. A fost scoasă din concurs chiar de pe stadion, cu doar câteva minute înainte de începerea probei de aruncare a ciocanului. Totul, pentru un presupus caz de dopaj. Astfel, în loc să câștige o medalie olimpică, campioana lumii la aruncarea ciocanului de la acea vreme, Mihaela Melinte s-a ales cu o via crucis care i-a compromis cariera. Chiar dacă ulterior s-a demonstrat că laboratorul care prelucrase probele de urină ale lui „Meli” era unul cu mari probleme, nimic nu a mai fost ca înainte pentru atleta băcăuană. În 2021, Mihaela Melinte are parte de o nouă nedreptate. Tot în cheie olimpică, însă de data aceasta, ca antrenoare. Deși are doi sportivi calificați la Jocurile Olimpice ce vor începe luna aceasta, la Tokyo (aruncătoarea de ciocan Bianca Ghelber și sulițașul Alexandru Novac), „Meli” nu-i va putea însoți pe aceștia la concursurile din Japonia. COSR nu a inclus-o pe antrenoarea de la SCM Bacău  în delegația pentru Tokyo. Bine că a fost loc pentru zeci de oficiali!” Dar, orice ar fi, Mihaela Melinte Trebuie ținută și susținută în Bacău, altfel va face performanță oriunde altundeva!

                „Este o mare bucurie să fii recompensat cu o asemenea distincție; te face să simți că toate sacrificiile, toate eforturile și toată munca nu s-au dovedit în zadar. Mă obișnuisem să fiu aleasă antrenoarea anului în atletismul românesc pentru că asta s-a întâmplat și în 2021 și în 2022, dar să primești titlul de cea mai bună antrenoare din întreg sportul românesc este cu adevărat ceva wow! Sper să nu fie și ultima dată când cuceresc acest trofeu.

                Mihaela Melinte, pentru „Deșteptarea”

                Gabriela Firea are rău de înălțime, dar nu în politică

                Gabriela (Vrânceanu) Firea este, fără îndoială, modelul succesului public provenit din Bacău. Jurnalist cu impact și audiență, politician confirmat prin reușite măcar electorale, a pornit dintr-o familie modestă de pe strada Letea, fiind al doilea dintre cei patru copii ai familiei Vrânceanu. Mama, Veronica, era vânzătoare și tatăl muncitor necalificat, pe șantier. Cel mai probabil, anii de liceu de la IRAV – Liceul Industrial 1 (actualul Liceu ”Henri Coandă”) i-au pus bazele viitoarei cariere, iar șansa poartă numele profesorului Gheorghe Iorga. Dascălul a avut încredere în ambițioasa și mintoasa Gabriela, pe care a ajutat-o inclusiv prin meditații gratuite pentru a intra la facultate. Iar actualul  ministru al Familiei și Egalității de Șanse în guvernul  Nicolae Ciucă se pare că nu a uitat mâna întinsă dezinteresat și mai ține legătura cu fostul profesor, chiar dacă a fost purtătoare de cuvânt și secretar de stat, șefă a Departamentului pentru Comunicare din cadrul Guvernului Mugur Isărescu, senator de două ori și acum ministru. După decesul primului soț, Firea s-a recăsătorit în 2010 cu Florin Pandele, primarul comunei Voluntari din Ilfov, cu care are doi copii.

                ”Am invitat-o să vizităm catedrala din Voluntari, mi-a spus că are rău de înălţime. Până la urmă a venit. Pe catedrală mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu ea. Am ţinut-o de mână şi i-am dat curaj. În acel moment s-a deschis o mică portiţă în relaţia noastră. Apoi am început să-i trimit mai multe sms-uri. Iniţial nu mi-a răspuns la ele, dar am fost insistent.”

                Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea și primarul comunei Voluntari

                 

                ULTIMELE ȘTIRI