O țară ținută în viață doar de aparate

Pentru că am vorbit, ieri, despre lipsa de empatie a românilor față de victimele diferitelor forme de violență, aș încerca să aduc discuția puțin mai departe. Alienarea de care suferă societatea noastră are leac?

Crede cineva că această atitudine a românilor poate fi vindecată? Putem spera să ne revenim din această situație?
De multă vreme nu mai putem vorbi doar despre cazuri izolate. Și nu e vorba doar despre violențe fizice, despre crime, bătăi, tâlhării… Vorbim despre o atitudine generală de violență a societății. Și nu doar violență fizică.

Violența verbală atinge culmi paroxistice pentru că generație pe generație se învață că nu este loc de milă, de compasiune. Legea junglei conform căreia supraviețuiește cel mai puternic a devenit singura lege acceptată. Nu ne e milă de semeni, nu ne ajutăm compatrioții, eventual, dacă putem, îi jefuim.

Nu are ce mânca? Dă-l în mă-să, n-are decât să moară de foame, bine că am eu cu ce-mi umple mațul! Îi plâng copiii de frig? Cine l-a pus să facă atâția plozi dacă n-are cu ce-i încălzi? E bolnav? Să moară, doar nu o să dau din banii mei să-i cumpere medicamente!

Și nu este vorba doar de atât! Nu vrem să respectăm legile pentru că nu mai reușim să înțelegem rostul lor. Probabil ați auzit măcar o dată ideea lansată de vreun „as al volanului” cum că el se grăbește, n-are de ce să respecte limita de viteză… În toate domeniile găsim aceleași situații, în care cetățenii consideră că nu au datoria de a respecta legea, pentru că legea nu le dă lor dreptate.

Suntem la 30 de ani de la schimbarea regimului. Ce am făcut noi, românii în tot acest timp? Ne-am certat unii cu alții, ne-am pierdut economia, resursele minerale, am distrus agricultura.

Importăm majoritatea produselor alimentare, avem cel puțin patru milioane de expatriați, sute de mii de copii care cresc fără părinți, am pus Educația și Sănătatea pe butuci, Justiția am transformat-o în armă politică, iar societatea nu reușește să găsească o cale de mijloc pentru nici o temă importantă pentru că am ridicat violența socială la nivel de politică națională.

Suntem drogați cu violență, dependenți de violență și nu avem cale de scăpare pentru că ne-am distrus toate legăturile către normalitate.

Istoria ne învață că doar tragediile de mari proporții pot schimba soarta popoarelor. Va trebui ca peste România să se abată o tragedie imensă pentru ca poporul acesta să-și schimbe atitudinea, să învețe din nou ce e compasiunea, să învețe că trebuie să învețe și că trăiește într-o societate, nu într-o junglă.

România așa cum o cunoaștem noi este o cauză pierdută. Societatea se îndreaptă inexorabil spre colaps. Nu herulii lui Odoacru au distrus Roma, ci criza societății romane, migratorii dând doar lovitura de grație unui corp aflat deja în moarte clinică. România mai e ținută în viață doar de aparate; în realitate statul este mort iar societatea a fost cuprinsă de cangrenă.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"