1 Mai Muncitoresc are azi o alta semnificatie si este sarbatorita altfel decât in urma cu un trei-patru decenii. Ziua dedicata muncii se sarbatorea printr-o zi libera, de care se bucurau toti muncitorii, indiferent de ramura din care faceau parte. In perioada comunismului, dupa manifestarile organizate in cinstea regimului, „oamenii se duceau tot la un mic si o bere. Dar era vorba de o alta atmosfera. Plecai de acasa cu familia, dar te intorceai dupa ce ti-ai facut numerosi prieteni. Era mare distractie oriunde mergeai, la mare, la munte, intr-o padure mai aproape de casa”, povesteste Aurel Acatincai de la Alianta Socialista. Cel mai important lucru era ca la acel moment nu se simteau diferentele intre paturile sociale. „Aveai bani, dar nu aveai libertate. De asta, se profita la maximum de aceasta zi. 1 Mai era urmata de Ziua tineretului. Aveai astfel ragaz sa te intorci acasa, daca plecai la tara sau in alt oras. Trebuia sa te incadrezi in intervalul de doua zile”, mai spune Acatincai. „Acum, sunt de toate, libertate, dar nu mai sunt bani. Au aparut diferente mari intre oameni si asta nu este bine”.
1 Mai a fost decretata ca Ziua Internationala a Muncii in 1889 de Congresul Internationalei Socialiste. Cu timpul, aceasta a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii. In tara noastra, aceasta zi a fost sarbatorita pentru prima data de miscarea socialista in 1890. In perioada regimului comunist, autoritatile organizau manifestatii pe marile bulevarde. Dupa 1990, importanta propagandistica a zilei a fost minimalizata.
Andreea Gavrila
Am fost la defilare de 1 Mai
Tatal meu a fost sondor la una dintre schelele de foraj din Moinesti. Pâna sa le puna la dispozitie masini pentru transport la locul de munca, mergea pe jos câte 7-8 kilometri, pleca la cinci dimineata si se intorcea la sase-sapte seara. Frânt. Vara-iarna, zi sau noapte. Se adunau in grup, cu felinarul dupa ei si faceau pârtie prin muntii Solontului si Zemesului, acolo unde erau “plantate” sondele. Lucra opt ore cu 16 libere, insa din cele 16 libere, patru – cinci ore le facea pe drum. Nu interesa pe nimeni daca ninge sau ploua, la fix trebuia sa fii in sonda, indiferent daca era sarbatoare religioasa sau laica, cum era, de exemplu, 1 Mai sau 23 august. A fost un timp când si 7 noiembrie era un fel de sarbatoare; dar n-a tinut mult. Cu mult inainte de 1 mai, sarbatoarea muncii, tata venea acasa suparat: iar ne-au dus la Moinesti, la repetitie, am de dus, cu un coleg, o pancarda. Anul asta, femeie, trebuie sa mergi si tu la defilare, e ordin. Mama s-a oprit din spalat, pusese la inmuiat o balie cu rufe, pune mâinile in solduri si-i zice: Ce sa caut eu acolo? N-am o fusta noua, n-am batic, vai de capul meu, defilare imi trebuie! N-a avut incotro: nu intelegi ca ma da afara daca nu te iau cu mine, ba le trebuie si un copil, cred ca o sa-l iau pe Gheorghe. Da’, câinele nu-l luam, nu se lasa mama. Nu am luat câinele, in schimb, eu m-am ales cu o pereche de tenisi noi, aveam bluza de la uniforma scolara, spalata si calcata, pantaloni scurti. Nu stiu daca mama si-a cumparat fusta noua, stiu ca n-am dormit toata noaptea: ma duc la defilare. Habar nu aveam ce inseamna, mi-a pus mama niste flori in mâna, ne-am urcat intr-o masina, impruna cu toti vecinii de pe ulita, lasând-o pe sora mea cu lacrimile siroind pe obraji ca ea ramâne acasa. Ai grija de rate, de puisori, pui mâncare la iepuri si nu iesi din ograda, i-a lasat mama instructiuni, o sa te duci la anu, la defilare. Unde ne-am dus, nu mai tin minte, imi amintesc ca am mers pe jos mult, am vazut niste cladiri lungi, masini imbracate cu pânza, batea soarele, eu cu florile in mâna, unele se turtise, se ofilise, oamenii strigau, bateau din palme. La un moment dat, tata ma insfaca de pantaloni si ma urca pe umerii lui: sa fluturi florile si te uiti acolo, sus. Lume multa, fotografii cu niste oameni cu barba, steaguri, flori, table ca la scoala pe care era scris ceva cu alb. Toti strigau “Traiasca 1 mai!” Mama era pierduta, il tine de brat pe tata, zâmbea, se uita in stânga si in dreapta: uite ca am ajuns la defilare. Barbatii purtau camasi albe, palarii sau sepci, un cârd lung de oameni se pravalea peste noi. Gata!, il aud pe tata, hai la Brazi, ii zice mamei. S-a terminat! Imi venea sa plâng, cum s-a terminat? M-am trezit intr-o padure plina de fum, de mese, steagurile erau aruncate peste tot, din florile mele a mai ramas doar bucati din cozi. Tata a adus mici, cârnati si pâine. Ne-a dat de la sonda, ii zice mamei. Sub un brad cântau niste oameni ca la nunta. Eu m-am ales cu o alvita si o minge colorata, legata de un elastic. A fost frumos, n-as fi mai plecat. S-a facut târziu, oamenii cântau, unii se certau, mesele erau pline de halbe cu bere, sticle cu vin. Mama ii tot spunea tatei sa nu mai bea, ajunge, te vad sefii tai, uite la ala cum a cazut jos. Hai!, pierdem masina. Tata a mai luat o sticla de vin, sa o aiba pe masina, din parcare a cumparat doua pâini negre, rupe un colt si imi zice: sa tii minte ca ai fost la defilare. Am dormit lemn, nici ceasul nu l-am auzit când trebuia sa plece tata la sonda. Mingea n-am mai gasit-o, alvita s-a scurs pe bluza, dar eram fericit ca am fost la defilare. M-as fi dus in fiecare zi.
Gheorghe Baltatescu
