Despre Grija Lui Dumnezeu şi grijile vieţii

Învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe mărturiseşte faptul că Dumnezeu nu este numai Făcătorul, Creatorul lumii şi al omului, ci este totodată şi Cel ce poartă grijă permanentă de Creaţie, lucrarea Sa. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Creaţia Sa poartă numele de Pronie sau Providenţă dumnezeiască şi prin intermediul acesteia Creatorul îşi arată de fapt iubirea faţă de Creaţia Sa, păstrând-o, adică ferind-o de stricăciune, şi în acelaşi timp conducând-o, prin colaborarea cu omul, făptură raţională şi încununare a Creaţiei, spre scopul ei de pe urmă.
Despre adevărul acestei purtări de grijă a lui Dumnezeu, care nu părăseşte pe om nici chiar atunci când prin păcate omul Îi întoarce spatele, dau o mărturie deosebită atât pericopa Evangeliei, cât şi cea a Apostolului ce se citesc în Biserică la Sfânta Liturghie în cea de a treia duminică după Rusalii, numită prin tradiţie “Duminica grijilor vieţii”.
Prima dintre grijile vieţii împotriva căreia se pronunţă Mântuitorul este grija excesivă pentru bani, pentru acumularea de bogăţii, spunând ucenicilor şi mulţimilor care Îl ascultau că omul nu poate sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui mamona. Prin mamona trebuie să înţelegem pofta egoistă de bogăţie, de acumulare de bunuri materiale în detrimentul celor spirituale, de preocupare excesivă, care devine treptat exclusivă, de cele ale lumii acesteia, în detrimentul celor ce ne pregătesc pentru lumea cea viitoare. Nu bogăţia în sine este rea, pentru că avem încă din Vechiul Testament exemplul lui Iov, care era bogat, dar şi generos, dar pentru cei mai mulţi oameni banul devine un scop în sine, devine el stăpânul lor, şi toată viaţa şi-o petrec frământându-se şi îngrijorându-se cu privire la bani, neglijând astfel dimensiunea duhovnicească, spirituală a vieţii lor, pierzând contactul cu Dumnezeu, Cel care Le-a dat viaţă şi le poartă oricum de grijă.
Singura preocupare, singura grijă, grijă sfântă, trebuie sa fie aşadar aceea de a sluji aşa cum se cuvine lui Dumnezeu, Cel care din iubire poartă tuturor de grijă, aşa cum frumos ilustrează pilda dată de Mântuitorul cu privire la crinii câmpului şi păsările cerului. Oricât de mărunte sunt aceste făpturi în raport cu omul, şi faţă de ele se manifestă pronia divină, asigurându-le toate cele necesare existenţei, conform rostului lor în Creaţie. Cu atât mai mult omul, care este încununarea Creaţiei, a primit toate cele necesare de la Dumnezeu pentru a-şi împlini rostul său, care este acela de a conlucra cu Dumnezeu la mântuirea proprie şi la cea a lumii. Nu trebuie deci să ne îngrijorăm, să ne stresăm, cu privire la cele necesare vieţii, la ce vom mânca sau ce vom bea, dar trebuie, conform poruncii dumnezeieşti, să muncim pentru a le dobândi, convinşi fiind că toate eforturile noastre vor fi răsplătite de Dumnezeu, atâta timp cât urmăm legea Sa.
Numai că omul, fiind, spre deosebire de crini şi de păsările cerului, fiinţă raţională, trebuie să urmeze legea lui Dumnezeu în mod conştient, muncind cu încredere pentru cele necesare vieţii şi dând slavă lui Dumnezeu pentru grija ce i-o poartă. Grijile cele multe pentru obţinerea celor necesare vieţii ne fac de fapt să ne irosim viaţa, îndepărtându-ne de Dumnezeu, pentru că ne fac să uităm de grija de a respecta poruncile lui Dumnezeu, de datoria de a căuta “Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”, singura care, în măsura în care este respectată, face ca toată viaţa noastră să fie împlinită, atât sub aspect spiritual, cât şi material.
Lecţia pe care ne-o predă Hristos este aşadar aceea a orientării întregii noastre vieţi, a tuturor eforturilor şi strădaniilor noastre, mai întâi spre lucrarea celor duhovniceşti, spirituale, prin respectarea dreptăţii, a poruncilor dumnezeieşti, printre care una e aceea de a munci, prin renunţarea la egoism şi la grijile mărunte, ce ne ţin prizonieri în propriile noaste suflete şi ne lipsesc de comuniunea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, având credinţa şi ştiinţa fermă că respectând acestea, toate se vor adăuga nouă, prin grija şi iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc.

Pr. dr. Marius Popescu
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău