“Noi luăm de la voi schone grâu und guten petrol și dăm la voi în schimb Gestapo”.
Cine a uitat celebra secvență a lui Tom Caragiu din «Actorul și sălbaticii» este rugat să o revadă. Pentru că este mai actuală ca oricând și demonstrează, a câta oară? că aceia care nu vor să tragă învățămintele necesare din istorie, sunt obligați să o repete.
Ne aflăm aproape exact în aceeași ipostază ca înainte de război: o țară care trebuie să fie “civilizată” de străini și care, pentru petrolul (sau gazele) date pe prețuri de nimic, primește, în schimb, Gestapo. Vedem cum încercarea de schimbare a legilor Justiției a dat greș; “experții” străini consideră că România trebuie să aibă alte reguli decât celelalte țări în materie de drept.
Statul “de drepți” practicat pe timpul regimului Băsescu și al mandatului lui Iohannis va fi perpetuat pentru că România trebuie să rămână ceea ce este: o colonie bună de exploatat, piață de desfacere, izvor de forță de muncă ieftină și, eventual, de carne de tun pentru războaiele inventate de hegemon.
Am văzut un articol apărut la mijlocul lui august într-o publicație belgiană despre vânzarea terenurilor agricole: “În războiul pentru pământ, România este câmpul de luptă”. Ceea ce n-am văzut în presă noastră, scrie publicația belgiană: că mii de hectare de pământ ajung în mâinile străinilor care beneficiază de credite cu dobânda foarte mică în țările lor și care își permit să vândă producția la prețuri mai mici pentru că, oricum, câștigă la volum.
“Băncile nu acordă împrumuturi sau doar la rate ridicate de dobândă de 12%! Cetățenii străini primesc împrumuturi de la băncile lor la 2%! Ei cumpără tot terenul, determină creșterea prețurilor la pământ și scăderea prețurilor la cereale! Achiziționarea și întreținerea mașinilor agricole sunt prea scumpe pentru noi. Îngrășământul e prea scump! De ce continui să mai fac agricultura în aceste condiții? Pentru că nu vreau să fiu sclav în țara mea!”, spune unul dintre ultimii fermieri români din zona Banatului.
Și totuși, tot mai mulți români ajung să muncească pământul care nu le mai aparține pe un salariu de mizerie doar ca să nu moară de foame.
Uitați-va în jur și încercați să vedeți ce a mai rămas românesc în țara asta! Comerțul este monopol german. Petrolul și gazele sunt în mâinile austriecilor. Energia electrică ține de germani și italieni. Comunicațiile sunt deținute de companii străine, industria, câtă mai este e în proprietatea companiilor transnaționale, sistemul bancar este deținut de firme străine…
În unele orașe, până și pentru apa de la robinet se plătesc facturi firmelor din afară. Că tot vorbim de facturi, faceți un exercițiu: uitați-va cui plătiți utilitățile în fiecare lună. În contul căror companii plătiți pentru gaz, curent, telefon, apă, Internet, TV sau rata la credit. Cine deține magazinul de la care va luați mâncarea, benzinăria de la care alimentați mașina.
Numărați câte dintre aceste companii sunt românești. Și dacă vă întrebați de ce politicienii noștri nu au luat atitudine și au permis transformarea României în colonie, recitiți primele rânduri ale acestui text.
“Ce-i în gușe-i și-n cătușe”, spune Toma Caragiu, în rolul lui Hitler care ne aduce, de Crăciun, cadou o colivie: “solid gratii, solid oberlicht… in diese colivie punem micuț Românie / ciocârlie… zu haus“.
