De multi ani, doi bacauani, sot si sotie, traiesc si muncesc in incinta Strandului Letea. O mica magazie de unelte le este casa. In camaruta de 9 metri patrati se simt aparati, ocrotiti si, pare de necrezut, fericiti. La 78 de ani, femeia mai are 5 ani pana la pensie.
Este zi de week-end, iar Ion si Catinca Botezatu isi fac siesta dupa masa de pranz. Cand bacauanii intinsi la plaja pana in pragul lor se vor retrage spre casa, va incepe ziua lor de munca. Barbatul are 80 de ani. Mai incurca cifrele si nu stie ce pensie ii aduce luna de luna postasul. Ca sunt 120 de lei, ca sunt 1200, pentru el este totuna. Spune cu mandrie ca s-a pensionat in „90 si i s-a dat pe mana strandul, sa-l ingrijeasca. Catinca Botezatu nu-si arata cei 78 de ani. „Mai am 5 ani pana la pensie”. Nu e o gluma. Are doar 6 ani vechime in munca. Povesteste amuzata ca a intrat cu forta in campul muncii. „In „96, am vazut ca mosul meu si inca doi nu faceau treaba buna la strand. Am incheiat conventie cu sindicatul, care avea strandul, am pus mana pe coasa si m-am apucat de treaba. L-am facut luna. Dupa ce l-a preluat primaria m-a angajat. Am salariu vreo 700 de lei si bonuri de masa”. Camaruta de 9 metri patrati le adaposteste greu agoniseala. Caloriferul electric, oalele, hainele, greblele si maturile stau sa cada peste ei. Dorm pe doua paturi inguste, scurte si tari („ce bune sunt la dureri de oase!”), iar iarna fac „dus” langa usa pe un nailon, turnandu-si apa calda in cap cu o cana. Nu se rusineaza. Au ajuns aici fiindca asa i-a condus viata. Nu invinovatesc pe nimeni. Au o fata si nepoti. Li se umezesc ochii de drag vorbind de ei. „Cand era mica, avea astm alergic, povesteste Catinca Botezatu. O tineam numai cu medicamente din Franta. Ne-am vandut casa, de pe Marasti, pentru asta.” S-au mutat la bloc, nu au putut plati intretinerea, au vandut apartamentul si au ajuns intr-o camera de camin. Dupa un timp si-au lasat fiica si nepotii acolo. La azil nu i-a primit, fiindca pensia barbatului nu ajungea pentru amandoi. S-au mutat la strand. Aici au o singura teama: sa nu le scada puterile si sa fie inlocuiti in „functie”. De aceea, isi dau silinta cum nu ar face multi tineri. Vorbesc despre dezinfectie ca despre pregatirea unei rachete spatiale. „Daca las pe dimineata, risc sa se deschida strandul inainte de a termina treaba, explica femeia. Cand se golesc bazinele, toata noaptea muncesc la ele. Presar clor, il las sa actioneze, spal fiecare bucata de gresie cu peria si clatesc bine. Paznicii ma mai ajuta, dar spun ca e munca de ocnas”. Nu-i sperie munca de fiecare noapte. Doar batranetea. Pentru a ramane in forma, nu se opresc din robotit. „Daca stai, te apuca trandavia.” La 78 de ani, Catinca Botezatu ingrijeste un strand, un parc, un barbat proaspat operat si face planuri de pensie. „Mi-ar placea sa am grija de o gospodarie la tara. Ne-a propus cineva. I-am zis ca vreau sa cresc iepuri, gaini si chiar o vaca. Ce-o sa-ti dau cand vii de la oras, i-am spus. Pana atunci mai este. Acu” nu vreau sa las strandul. Ne-am invatat aici, suntem acasa.”
Doina Mincu
