Incondeierea sau „impistritul” oualor este un obicei stravechi in traditia româneasca. Ouale incondeiate sunt o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale. Deoarece oul rosu este purtatorul unor semnificatii profunde legate de Invierea lui Hristos si de reinnoirea naturii, crestinii s-au ostenit sa-l incondeieze, desenând cu ceara motive decorative ancestrale, de o rara frumusete. Potrivit traditiei, oul este vopsit si incondeiat in Joia Mare. Oul incondeiat transmite bucurie, uimire, smerenie, impacare, pentru ca in ornamentatia lui, de fapt, se opereaza cu simboluri (soare, luna, cruce, etc.), cu modele din natura (plante, animale, obiecte casnice) si cu modele de tesaturi populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre. Nicaieri insa, mai mult ca in Bucovina, acest obicei nu este ridicat la nivel de arta ca aici. Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza si, ca o reconfirmare a crestinatatii românesti, crucea. In Muntenia si Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai putine culori. In Transilvania si Banat se distinge incondeierea printr-o mare varietate de modele si culori, iar Tara Bârsei este renumita pentru desenul si compozitia ornamentala si cromatica de o mare finete.
Metode diferite de decorare
Oamenii au simtit nevoia de a decora, prin diferite metode oul (cu ceara colorata, cu vopsele, cu margele etc). Decorarea oualor cu ceara se face cu ajutorul unui instrument special, care poarta numele de chisita (pcitita, bijita, condei etc) – o bucatica de lemn care are in capat un mic tub de metal (cupru) prin care trece ceara topita, colorata prin numeroase procedee. Se mai foloseste si procedeul „batic”. Oul alb, golit de continut, se decoreaza cu ceara pe spatiile care urmeaza sa ramâna albe. Se scufunda oul in vopsea galbena, se scoate, se usuca si se aplica ceara pe spatiile care vor ramâne, in final, galbene. Apoi oul se va scufunda in vopsea rosie. Procedeul se repeta in functie de numarul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise catre cele mai intense. In final oul se acopera cu un strat de nitrolac, care va da stralucire si va proteja decoratiunile.
Câteva simboluri si semnificatii utilizate sunt:
linia dreapta verticala = viata;
linia dreapta orizontala = moartea;
linia dubla dreapta = eternitatea;
linia cu dreptunghiuri = gândirea/cunoasterea;
linia usor ondulata = apa, purificarea;
spirala = timpul, eternitatea;
dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.
In traditia crestina exista mai multe legende privind inrosirea oualor de Paste. Cea mai cunoscuta este cea potrivit careia, dupa ce Iisus Hristos a fost rastignit, Maica Domnului a luat un cos plin cu oua si a rugat paznicii ca in locul lor sa o lase lânga Fiul ei. Punând cosul sub crucea pe care era rastignit Iisus, ouale s-au inrosit cu sângele ce curgea din ranile Lui.
