Concediul medical acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale funcționează după reguli diferite față de concediul medical pentru boli obișnuite. Deși cele două situații sunt adesea confundate în practică, cadrul legal și modul de calcul al indemnizației sunt distincte, iar diferențele pot fi semnificative pentru angajați.
În 2026, câteva repere sunt esențiale pentru a înțelege cum funcționează acest tip de concediu medical.
Indemnizația: mai mare decât la bolile obișnuite
Regula generală este că indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă provocată de un accident de muncă sau o boală profesională reprezintă 80% din baza de calcul, respectiv media veniturilor brute realizate de salariat.
Există însă și excepții importante. În cazul urgențelor medico-chirurgicale, indemnizația ajunge la 100% din baza de calcul. De asemenea, legea prevede explicit situații precum arsurile grave, pentru care indemnizația este acordată în procent de 100% pe întreaga perioadă de tratament și recuperare.
Aceste procente sunt semnificativ mai mari decât cele aplicabile concediilor medicale pentru boli obișnuite. Începând cu modificările intrate în vigoare la 1 august 2025, pentru incapacitatea temporară de muncă fără legătură cu activitatea profesională indemnizația este de 55%, 65% sau 75% din baza de calcul, în funcție de durata episodului medical.
Prin urmare, sistemul de protecție pentru accidente de muncă și boli profesionale oferă, cel puțin teoretic, o compensație financiară mai consistentă.
Baza de calcul și stagiul de cotizare
Baza de calcul este, în principiu, media veniturilor brute realizate în ultimele șase luni la angajator.
Dacă salariatul nu are șase luni de activitate, baza de calcul se stabilește în funcție de veniturile obținute de la momentul angajării până la luna anterioară acordării concediului medical.
Un aspect esențial este că stagiul de cotizare nu reprezintă o condiție pentru acordarea indemnizației. Angajatul este acoperit de sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale încă din prima zi de muncă, deoarece această asigurare aparține angajatorului, nu salariatului.
Situația este diferită în cazul concediilor medicale pentru boli obișnuite, unde existența unui stagiu minim de cotizare de șase luni este, în mod normal, o condiție pentru acordarea indemnizației.
Cine plătește indemnizația
Legea stabilește un mecanism de plată în două etape:
-
primele trei zile de concediu medical sunt suportate de angajator;
-
din a patra zi, costul este acoperit din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
În practică, angajatorul calculează și plătește indemnizația, iar ulterior recuperează sumele de la casa teritorială de pensii, pe baza documentelor justificative.
Există și situații speciale în care plata este preluată direct de casele teritoriale de pensii, de exemplu atunci când angajatorul se află în faliment, reorganizare sau contractul de muncă a încetat.
Proceduri speciale pentru certificatele medicale
Concediile medicale acordate pentru accidente de muncă sau boli profesionale au și particularități procedurale.
Certificatul medical trebuie vizat obligatoriu de direcția de sănătate publică (DSP) și de casa teritorială de pensii competentă.
De asemenea, certificatele sunt identificate prin coduri specifice:
-
02 – accident în timpul deplasării la sau de la locul de muncă
-
03 – accident de muncă
-
04 – boală profesională
Aceste documente stau la baza recuperării indemnizațiilor din fondurile dedicate sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
De ce apar frecvent probleme în practică
Deși regulile sunt clare pe hârtie, realitatea administrativă creează frecvent situații confuze.
Medicul care acordă concediul medical nu poate stabili dacă un eveniment este sau nu accident de muncă. De aceea, certificatul este emis inițial, de multe ori, ca pentru o problemă medicală obișnuită. Abia după cercetarea evenimentului și confirmarea caracterului profesional al accidentului sau al bolii se face corectarea situației.
Această etapă intermediară poate genera diferențe temporare în indemnizațiile plătite, mai ales după modificările legislative recente privind concediile medicale pentru boli obișnuite.
O altă problemă frecventă este faptul că unele accidente de muncă nu sunt declarate sau investigate corespunzător de către angajatori, deși aceștia au obligația legală de a face acest lucru. În astfel de cazuri, salariatul poate ajunge să primească o indemnizație mai mică decât cea la care ar avea dreptul.
Durata concediului medical
Durata maximă pentru acordarea indemnizației de incapacitate temporară de muncă în aceste cazuri este de 183 de zile într-un interval de un an.
Perioada poate fi prelungită cu încă 90 de zile, în baza unei decizii medicale motivate, în cadrul sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
În concluzie, concediul medical pentru accidente de muncă și boli profesionale oferă, în mod normal, condiții mai favorabile decât cel pentru boli obișnuite: indemnizații mai mari, lipsa condiției de stagiu de cotizare și acoperire încă din prima zi de muncă. Totuși, procedurile administrative și lipsa de claritate din practică fac ca aceste drepturi să nu fie întotdeauna aplicate imediat sau integral, iar angajații ajung uneori să suporte consecințele acestor întârzieri.
