Iarna nu înseamnă doar zăpadă și peisaje spectaculoase, ci reprezintă și o perioadă critică pentru evaluarea rezistenței plantațiilor forestiere. Regenerările artificiale sunt, în general, mai vulnerabile decât cele naturale în fața factorilor biotici și abiotici, precum bolile, dăunătorii, seceta sau temperaturile extreme, motiv pentru care necesită intervenții suplimentare pentru a se dezvolta sănătos și durabil.
Pentru creșterea ratei de reușită a plantațiilor, silvicultorii desfășoară lucrări de întreținere specifice — descopleșiri, mobilizări ale solului și alte intervenții — alături de măsuri de protecție care pot fi biologice, mecanice sau, atunci când situația o impune, chimice.
Un risc major în sezonul rece îl reprezintă cervidele, în special cerbul și căpriorul, care pot provoca pagube importante prin roaderea mugurilor, lujerilor sau a scoarței puieților, afectând grav dezvoltarea acestora.
Pentru limitarea acestor daune, se aplică substanțe repelente cu gust amar sau miros respingător pentru animale, precum și soluții pe bază de nisip de cuarț, care creează o barieră mecanică neplăcută la masticație. Scopul acestor măsuri este descurajarea roadelor fără a afecta sănătatea puieților și cu respectarea normelor de protecție a mediului.
În această perioadă, specialiștii de la Ocolul Silvic Livezi, din cadrul Direcției Silvice Bacău, au intervenit în plantațiile unde au fost deja semnalate daune produse de cervide, aplicând tratamente specifice pentru protejarea puieților și asigurarea unei dezvoltări durabile a viitoarelor păduri.
