În ediția din 3 ianuarie 1960, ziarul Steagul Roșu publica un articol documentar dedicat activităților cultural-educative desfășurate în cadrul Clubului Spitalului unificat de adulți din Bacău. Materialul oferă o imagine relevantă asupra modului în care instituțiile sanitare erau integrate, la începutul anilor ’60, în politica mai largă de educație culturală și politică a angajaților.
Potrivit articolului, activitatea culturală a clubului era sprijinită atât de organizația de partid, cât și de conducerea administrativă a spitalului. Coordonarea concretă revenea comitetului sindical, care reușise, în perioada anterioară publicării, să obțină rezultate considerate semnificative.
Amenajarea clubului și dotările existente
Un prim pas important menționat este amenajarea unei încăperi dedicate clubului. Spațiul era descris ca fiind proaspăt zugrăvit și bine echipat pentru acea perioadă, având în dotare televizor, aparat de radio, pick-up cu plăci, stație de radioamplificare.
Clubul devenise astfel un loc de întâlnire și socializare pentru salariații spitalului. De asemenea, biblioteca instituției era pusă la dispoziția personalului, fiind dotată cu „ultimele noutăți de literatură”, conform formulării din articol.
Activități sportive și recreative
Viața culturală era completată de activitatea Asociației sportive a spitalului, care își asigurase echipamentul necesar pentru participarea la competiții. Erau menționate discipline precum tenisul de masă, voleiul și șahul, considerate potrivite pentru implicarea unui număr larg de salariați.
„Universitatea populară” – componenta educativă
Un loc central în articol îl ocupă descrierea deschiderii „Universității populare”, o inițiativă cu caracter educativ. Săptămânal, aproximativ 100 de salariați participau la prelegeri pe teme variate, atât de specialitate medicală, cât și de ordin social și ideologic. Printre titlurile menționate se numără „Aparatul respirator și circulator”, „Aparatul renal”, „Sistemul nervos și endocrin”, „Cum și de ce se dezvoltă societatea omenească”, „Clasele și lupta de clasă în etapa actuală în țara noastră”.
Scopul declarat al acestor cursuri era ridicarea continuă a nivelului profesional și politic al personalului spitalului, în conformitate cu orientările vremii.
Concursuri culturale și participare
Articolul amintește și organizarea unui concurs de tip „Cine știe câștigă”, desfășurat de comisia culturală. Temele abordate reflectau un amestec de cultură generală, literatură și știință viața și opera profesorului Gheorghe Marinescu, „Momente și schițe” de I.L. Caragiale, poeziile lui George Topîrceanu, „În munții Retezatului”.
Concursul a fost urmărit de aproximativ 200 de lucrători sanitari, iar câștigătorii au fost recompensați cu premii.
Observații critice din articol
În final, materialul publicat în Steagul Roșu introduce și o notă critică. Se arată că, dintr-un total de aproximativ 400 de salariați ai spitalului, 90 erau medici, însă doar o parte redusă dintre aceștia participau activ la viața cultural-educativă. Sunt menționați nominal câțiva medici implicați, precum dr. Rusu Dumitru, dr. Teja Demostene și dr. Neaga Valeriu, iar lipsa de participare a celorlalți este calificată drept „o lacună ce se cuvine lichidată”.
Context și semnificație
Articolul se înscrie în tipologia presei anilor ’60, care îmbina relatarea faptelor cu evaluarea implicării ideologice și colective. Dincolo de limbajul specific epocii, textul oferă o sursă documentară valoroasă despre modul în care viața culturală și educativă era organizată într-o instituție medicală din Bacău la începutul deceniului al șaselea al secolului trecut.
