Un festival folcloric de ținută, cum a fost „Zestrea” de la Asău, îți răscolește sufletul, mintea și conștiința. Astfel de evenimente nu pot fi povestite cum trebuie, ci doar trăite acolo unde se desfășoară. Un cântec popular sau un dans este un amestec incredibil de exuberanță și subtilă tristețe, de dor, credință și speranță – este însăși esența sufletului românesc. Și au fost la Asău cam 14 ore de dansuri și cântece populare și este imposibil să spui că unul a fost mai frumos decât altul.
La capătul unui astfel de regal, te simți răvășit, copleșit de tot felul de simțiri înalte și convertit la românism, dacă nu erai deja. Singura concluzie pe care poți să o tragi este că purtăm cu noi o comoară fără egal în lume – folclorul, care ne definește și ne dă putere. Avem nevoie de ancora asta, în aceste vremuri în care sufletele și independența țărilor se pierd pe internet și în care oamenii cad pradă unui colonialism agresiv al credințelor și atitudinilor.
Mulți tineri care participaseră la precedentele șase ediții ale Festivalului „Zestrea” de la Asău sunt acum la muncă în străinătate. Astea sunt timpurile! Ei nu pot spera la un trai mai bun în propria țară, de aceea au plecat în Vest, la salarii mai mari. Dar, am putea spune, vor rezista bine tuturor greutăților de acolo, deoarece au plecat întăriți cu românism.
Printre occidentali, asta înseamnă ceea ce se vede – un bun-simț moștenit din strămoși, bunătate, hărnicie, istețime, adaptabilitate, dragoste de tradițiile naționale. Pentru aceia dintre noi care cred că asta e puțin lucru, trebuie să știe că, printre străini, dacă nu ești român nu ești nimic. Decât o burtă plină sau goală ori, cel mult, un biet număr pe un stat de plată. O burtă singură sau un număr singur.
Poate că am alunecat cu gândurile pe o pantă nepotrivită cu festivul extraordinar de la Asău. Mai degrabă, ar trebui să le mulțumim pentru comoara ce ne-au dezvelit-o celor în drept: dnei. Camelia Roșu – sufletul festivalului „Zestrea”; Consiliului Județean Bacău – pentru suportul financiar oferit, datorită căruia au putut participa aproximativ 400 de artiști; Primăriei și Consiliului Local Asău – de asemenea pentru sprijinul financiar, dar și pentru voluntarii pe care i-au mobilizat; Școlii Gimnaziale Asău – cadre didactice și elevi, deopotrivă; fostului nostru coleg Ovidiu Drug, prezentator echilibrat și respectuos cu toată lumea și, vrând-nevrând, nod central al tuturor cererilor și urgențelor de îndeplinit; artiștilor mici, mari sau foarte mari – precum Maria Șalaru sau Maria Tătaru -, veniți din toate părțile județului, din județele învecinate, din regiunea Cernăuți și de la Chișinău; publicului asăuan și celui venit din județ, pentru aplauzele oferite soliștilor sau ansamblurilor – aceasta fiind dintotdeauna hrana de bază a artiștilor.
Facem o descriere aparte pentru ceea ce a însemnat deschiderea oficială a festivalului, desfășurată în fața Primăriei Asău și a monumentului ridicat în cinstea eroilor căzuți în Războiul de Independență și în Războiul de Întregire a Neamului.
S-a început cu o slujbă de pomenire a acelor eroi, oficiată de un sobor de preoți din Asău și satele învecinate. Apoi au fost câteva referiri la personalitatea și operele unor mari scriitori sau politicieni, istorici și culegători de folclor – Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, Grigore Gafencu.
În fine – spectacolul minunat al copiilor de la Școala Asău, cu cântece, recitări de balade și poezii. Iar apoi, toată lumea l-a urmat la scena festivalului pe „Ștefan cel Mare” (întrupat de un actor sucevean). Acesta a rostit, pe scenă, celebrul discurs al marelui voievod, din piesa „Apus de Soare”. Primarul Emilian Budacă și insp. școlar general Anca Egarmin au adresat participanților salutul lor. Iar cufărul cu folclor s-a deșerat, apoi, peste tot și toate…
