Lt.col.Marian Gabriel Marin, locţiitor al cdt. Batalionul 631 Tancuri “Oituz” s-a născut pe 16.02.1971 şi lucrează la UM 01602. Să fie o simplă coincidenţă sau lucrarea destinului, vă lăsăm pe dumneavoastră să cântăriţi.

Băcăuan la origini, a optat singur pentru cariera militară, neavând în familie un model care să lucreze în armată. Visul lui Marian Gabriel Marin a început să prindă contur în anul 1985 când a fost admis la Liceul Militar “Ştefan cel Mare”, din Câmpulung Moldovenesc. A absolvit în anul 1989 şi tot în acest an s-a înscris la Institutul Militar de Tancuri “Mihai Viteazul”, Piteşti, absolvind al doilea din an, trei ani mai târziu, cu media 9,59. Şi-a continuat studiile universitare la Academia Forţelor Terestre de la Sibiu, unde şi-a dat licenţa în “Ştiinţe militare şi informaţii”.

A urmat apoi masterul în domeniul ştiinţelor politice, la Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi. Pregătirea militară şi-a desăvârşit-o în timp, urmând o serie de cursuri de perfecţionare în ţară şi în străinătate. Apoi, au urmat misiunile internaţionale care l-au schimbat ca om, ca militar, ca soţ şi mai apoi, ca tată.

PUBLICITATE

America l-a şocat

După cursurile de pregătire pentru comandanţi de companii tancuri (Piteşti, 1996), a urmat în anul 1997 un curs avansat pentru ofiţeri de blindate la Şcoala de Blindate, Fort Knox, Statele Unite ale Americii, urmat de un alt curs de pregătire a ofiţerilor subalterni, la Şcoala de Blindate din Saumur, Franţa.

Însă, de departe, cursul care a avut cel mai mare impact asupra lui a fost acela din SUA.

“America a fost şi a rămas pentru mine cea mai fascinantă ţară. Au urmat apoi multe altele, însă, primul contact cu exteriorul a fost extraordinar. Imaginaţi-vă că eram totuşi în anul 1997, iar când am ajuns pe pământ American, am avut sentimentul că sunt pe altă lume. Nu am cuvinte să descriu cât de evoluaţi erau faţă de noi la acea vreme. Când am ajuns la Fort Knox, am avut sentimentul că joc într-un film.

Totul, dar absolut totul era diferit. De la echipament, până la tehnologie. Totul avea o altă strălucire. M-au fascinat toate acestea şi m-au determinat să învăţ cât mai bine. A fost într-adevăr un curs de perfecţioare şi învăţam atât de bine încât luam note mai mari decât americanii”, declară lt.col.Marian Gabriel Marin, cdt. Batalionul 631 Tancuri “Oituz” Bacău.

Experienţa americană a fost completată cu vizite la Casa Albă, Washington şi Chicago, dealtfel cel mai frumos dintre toate destinaţiile.

Afganistanul rămâne la fel de periculos

Au urmat apoi alte cursuri de perfecţionare, iar în anul 2005 a plecat în prima misiune internaţională, în Afganistan. În zona de sud au loc cele mai multe conflicte, iar talibanii încă mai plasează mine antipersonal.

“În Afganistan am fost şef de echipă la blindate. Am avut misiunea de a instrui Batalionul de tancuri afgan. Pentru că la acea vreme tehnica de bază a afganilor era rusească, asemănătoare cu a noastră, asta ne-a recomandat pe noi românii să-i învăţăm să o folosească. Nu prea îi prindeam la partea teoretică, însă, ne-au demonstrat că sunt foarte buni practicieni. Sunt foarte orgolioşi, iar lupta pentru teritorii între afgani şi talibani, durează de vreo 14 ani. De când participăm la aceste misiuni de menţinere a păcii, noi încercăm să-i responsabilizăm, să facem tranziţia către forţele de securitate afgane, astfel încât, într-o bună zi, ei să fie capabili să se organizeze singuri”, declară lt.col.Marian Gabriel Marin, cdt. Batalionul 631 Tancuri “Oituz” Bacău.

În Congo moartea pândeşte din junglă

O altă zonă de conflict unde a avut posibilitatea să pună în practică procedurile învăţate cu parteneri NATO a fost Republica Democrată Congo. Tanchistul spune că în această ţară s-a simţit cel mai vulnerabil din punct de vedere al securităţii.

“În RD Congo am fost observator militar. Misiunea a durat un an de zile, a fost mai dificil din punct de vedere al adaptării la viaţa de acolo şi la climă. Datorită sărăciei, impactul psihologic a fost puternic, însă, cel mai mare factor de stres a fost acela că nu aveam voie să fim înarmaţi, fiind doar observatori militari.

Cu alte cuvinte, noi aveam rolul de a vorbi cu oamenii, de a culege informaţii despre rebeli şi acţiunile acestora şi de a le transmite apoi autorităţilor. Activam într-o zonă înconjurată de junglă şi ţin minte că la o acţiune am fost nevoiţi să purtăm negocieri cu o căpetenie a rebelilor care trăia în junglă. Deşi eram paşnici, aveam interpret, rebelii erau de neînduplecat. Ei erau înarmaţi până în dinţi, iar noi nu. Faptul că nu ne puteam apăra nicicum în cazul unui atac ne-a dat fiori pe şira spinării şi ne-am retras, fără a stârni vreun conflict, care s-ar fi putut termina tragic”, povesteşte lt.col.Marian Gabriel Marin, cdt. Batalionul 631 Tancuri “Oituz” Bacău.

Cu atâta experienţă în spate şi pericole care pândesc la tot pasul, lt.col.Marian Gabriel Marin se gândeşte la următoarea misiune. La cei 46 de ani ai săi, tanchistul ar mai merge într-o misiune internaţională.

Parteneri de încredere

Având trei misiuni internaţionale la activ şi lucrând direct cu parteneri NATO şi cu cei din afara Alianţei, tanchistul băcăuan spune că astfel de misiuni sunt cele mai bune experienţe profesionale pentru un militari. Mai bine de jumătate dintre colegii de la Batalionul 631 Tancuri “Oituz” Bacău ştiu acest lucru, pentru că au trăit la rândul lor experienţe similare.

“Am parteneri de încredere şi militari bine pregătiţi în cadrul batalionului. Nu mai departe, lt.col. Gabriel Turculeţ, cdt. Batalionului 631 Tancuri “Oituz” se află în misiune în Afganistan. Cât lipseşte el, eu am preluat atribuţiile de comandant. În rest, suntem dependenţi unii de ceilalţi. Într-un tanc intră patru persoane: comandantul tancului, mecanicul conductor, ochitorul şi încărcătorul. Dacă unul din cei patru nu comunică, tancul este practic scos din luptă. Comunicarea şi sincronizarea militarilor este foarte importantă. Eu unul, mă identific cu unitatea şi cu tancul”, spune lt.col.Marian Gabriel Marin.

Se pare că ideea de parteneriat funcţionează foarte bine şi în familia tanchistului. Mari, soţia, este cea care i-a oferit tot sprijinul de care a avut nevoie în carieră. La înţeles, l-a susţinut, l-a încurajat şi i-a dăruit comandantului doi băieţi. Pe Cătălin Valentin, 20 de ani, student la Universitatea “Gheorghe Asachi”, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii şi pe Ovidiu Constantin, 16 ani, elev la Colegiul Economic “Ion Ghica” Bacău. Până acum, niciunul dintre băieţi nu şi-a manifestat intenţia de a călca pe urmele tatălui, îmbrăţişând cariera militară. Împlinit profesional şi în plan familial, lt.col. Marian Marin visează la o casă pentru familia lui. Soţia Mari care a crescut trei bărbaţi, îşi doreşte ca în viitor, băieţii să-i dăruiască nepoţele.

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Am facut armata la tancuri, chiar în această unitate, dar în perioada ceausista. Cata diferență între acest om,acest brav ofițer, școlit în țările cu tradiție militară, calit în teatrele de operațiuni și papagalii parveniți, inculți și total nepregătiți profesional pe care-i aveam noi ofițeri și subofițeri în anii 70-80.
    Cinste și onoare armatei române de azi!

LĂSAȚI UN MESAJ