luni, 19 ianuarie 2026
type here...
Acasă Blog Pagina 813

Trecutul și prezentul Bacăului citit pe jetoane și fise

de
Petru Done
-

Pasionatul colecționar oneștean Dorel Bălăiță, dedicat exonumismaticii (colecționarea și studiul obiectelor similare monedelor, precum jetoanele și medaliile), a dat publicității a treia sa carte din acest domeniu: „Jetoane și fise din trecutul orașului Bacău” (Editura karta.ro, Onești, 2023). Lucrarea este o inedită viziune asupra istoriei orașului Bacău, „citită” pe jetoanele care au circulat de-a lungul vremii în această urbe și care sunt mărturii fidele și inedite ale unei asemenea istorii. 

„Lumea jetoanelor, provenind de la mai vechi sau mai noi stabilimente industriale sau o simplă cafenea ori berărie – scrie autorul în prefața lucrării -, este una fascinantă, poate mult mai interesantă decât cea a monedelor oficiale din ultimele două-trei sute de ani unde, în general, este cunoscut tirajul și data emiterii, simbolistica reprezentată și unde doar erorile de batere sau vreo emisiune a unui entități statale cu o existență vremelnică mai pot crea surprize colecționarilor”.

În prima parte a cății sunt prezentate jetoanele și fisele care au fost identificate ca fiind emise pentru diferite scopuri, de la nu mai puțin de 12 astfel de emitenți. În catalog apar, astfel, Grupul de întreprinzători „AG”, Bazarul Porumbaru și fabrica Letea, berăriile Clasic și Grivel, Café Bursa lui Avram Țiperman, localul Café Continental al lui L. Leibovici, negustorul Costache Paloșianu, Grupul de Șantiere Moldova, Hotelul Central, Întreprinderea Comercială de Stat Restaurante și Cofetării, , Serviciul veterinar regional Bacău și Centrul Auto Opel și Skoda din Bacău – care au spălătorii auto unde folosesc jetoanele.

Volumul este completat cu date despre colecțiile de jetoane ale Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, dar și despre jetoanele emise de fosta Fabrică de Zahăr din Sascut și Fabrica de Postav din Buhuși.

Cartea este dedicată prinților autorului, Dorel Bălăiță fiind originar din orașul Bacău, dar și colecționarului și cercetătorului Erwin Schaffer (1939-2022), de asemenea originar din România, un mentor și un susținător al autorului acestui volum.

Dorel Bălăiță a semnat, anterior, și lucrările „Valea Trotușului. Jetoane” (2021) și „Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor” (2022), dar și 84 de articole și studii de specialitate în mai multe publicații.

„Jetoanele – mai spune autorul – reprezintă documente istorice autentice, cel puțin în domeniul cercetării istoriei locale sau al unei ramuri industriale, izvoare de informații suplimentare care oglindesc aspecte din viața economică și socială a unei comunități sau a unei entități economice care a jucat un anumit rol în istoria unei localități ori a unei regiuni”.

Simultan de șah cu 38 de copii și juniori din Bacău

de
Petru Done
-

Marea maestră internațională (WGM) Irina Bulmaga, multiplă campioană națională și componentă de bază a echipei feminine de șah a României, a susținut, sâmbătă, 19 august, un simultan de șah la sediul Sucursalei din Bacău a Uniunii Armenilor din România (UAR). Maestra a jucat șah cu 38 de copii și juniori pasionați de acest sport al minții, iar evenimentul a avut loc în Cercul de comunicare deschis de Sucursala UAR la începutul acestei veri. 

La deschiderea evenimentului, făcută de președintele Sucursalei UAR, Vasile Agop, directorul concursului, au fost prezenți și subprefectul Narcis Jitaru, consilierul județean Ilie Bîrzu și președintele Asociației Clubul Sportiv Regional de Șah „Nord-Est” Bacău, Costică Lupușoru, care au apreciat inițiativa și s-au adresat celor prezenți, între care instructori de șah, arbitri și mulți dintre părinții și însoțitorii copiilor.

Evenimentul se încadrează într-un proiect mai amplu care urmărește dezvoltarea șahului în rândul tinerilor din Bacău printr-un Protocol recent încheiat între Sucursala UAR și Asociația Clubul Sportiv Regional de Șah „Nord-Est” Bacău pentru înființarea Cercului de șah care poartă numele reputatului maestru internațional armean Tigran Petrosian.

Concursul a durat câteva ore, iar trei dintre copii, Alexandru Iacob-Ivan, Maria Ivu și Alin Marian Lucaci, au reușit să obțină remize. „Pentru a mări miza – anunța, inițial, marea maestră pe blogul personal – pentru cei care vor reuși să obțină un rezultat pozitiv în cadrul simultanului le voi oferi, online, un antrenament gratuit”. Toți participanții au primit, însă, și câte o diplomă cu imaginea campioanei Irina Bulmaga și cu semnătura acesteia.

Irina Bulmaga, originară din Republica Moldova, dar stabilită în România, este cea mai bine cotată șahistă din țară, cu 2.427 de puncte, coeficient Elo (sistem de clasare a jucătorilor în șah și go, numit după numele matematicianul american de origine maghiară Arpad Elo, care a trăit între 1903 și 1992), câștigătoare în mulți ani la șah rapid, dezlegări, șah clasic, dar și a unor prestigioase concursuri internaționale. La 14 ani, era cea mai tânără campioană în Republica Moldova.

A devenit mare maestră și a câștigat o medalie olimpică, multiple titluri de campioană națională (atât la șah rapid, blitz și dezlegări, cât și pe echipe cu Politehnica Iași), dar și alte premii. Numai în acest an, s-a situat, între altele, pe primul loc la concursul feminin „Forni di Sopra Open” din Italia, în Bundesliga feminină germană cu echipa „Schwabisch Hall”, la Campionatul României Feminin – rapid, și la Campionatul European de șah individual, din Serbia.

 

Irina Bulmaga: „Am retrăit un sentiment deosebit să mă aflu la simultanul din Bacău. Încă îmi amintesc cum, copil fiind, la șapte ani, stăteam și eu așteptând să joc, la simultan, cu mari maeștri. Șahul creează conexiuni foarte frumoase neuronale, culturale și sociale. Lumea șahului e una frumoasă. Continuați să faceți șah, copii, și nu uitați că cine se antrenează cel mai mult va fi cel mai tare!”

 

Când viața e pe „plus”

de
Florentin Radu
-

Mă bucur că mai găsești, în zilele noastre, o fărâmă de milă în oameni, în special la copiii noștri. Și asta în ideea în care, mai sper că vom avea un viitor frumos, diferit de trecutul sau prezentul nostru, în general. Pentru că, din păcate, mulți au uitat (sau poate că nici n-au fost vreodată) să fie dedicați, măcar un timp, în ajutorarea, pro bono, a unor semeni mai puțini norocoși, a celor care au avut de la viață un polonic de fiere și mai deloc miere.

 

Până la urmă, e cel mai simplu și facil lucru pe care-l poți face în viață. Nu-ți trebuie nici zeci de facultăți, n-ai nevoie nici măcar de un leu în buzunar sau de o cârcă de ani ca să fii generos cu cei de lângă tine. Căci, nu-i așa?, nici nu sărăcești, nici nu slăbești sau mai știu eu ce alte minusuri primești. Când ești darnic, bun la suflet, toate îți dau cu plus, exact ca-n vorba aia din popor: „Bine faci, bine găsești!”.

 

În plus, cred că voluntariatul te deconectează de la fuga aia tâmpită după bani, de la drumul liniar al vieții cotidiene (când nimic interesant nu se întâmplă în târg). Cred că asta este și diferența față de a fi angajat. Adică, dacă salariatul muncește pentru bucata sa de pâine, fără ca să-i și placă ceea ce face, ei bine, voluntarul, acel suflet frumos, nu se gândește o clipă la ceea ce ar câștiga. Pentru el, timpul nu înseamnă bani, dimpotrivă, el știe că are unica șansă să învețe despre propria persoană, să afle ce-și dorește de la viață.

 

Din a fi bun, a face lucruri fără a pretinde ceva în schimb, întotdeauna vei avea de câștigat. Și asta chiar dacă uneori ai impresia că organizatorii profită de tine sau de echipa de voluntari, punându-te să faci chestii pe care ei în veci nu le-ar face. Sau chiar dacă auzi șușotind despre salariile babane pe care le ridică lunar unii din vârful organizației căreia te-ai alăturat voluntar. La urma urmei, alegerea îți aparține, poți opta să nu faci ceea ce ți se pare că e degradant pentru tine sau să nu asculți bârfa de la colț de stradă, animat fiind doar de sentimentul că Dumnezeu te vede (la fel și pe ei) și că fapta ta va avea un final fericit.

 

Fie și amărâtul de „mulțumesc” pe care-l primești la sfârșitul fiecărei zi de voluntariat, dacă nu-ți e suficientă serotonina livrată de pătrățica de ciocolată consumată la o ceașcă de cafea, dimineața, cu oamenii dragi sufletului, e de ajuns.

De ce am pierdut Basarabia?

de
Răzvan Bibire
-

Vine acusi 23 august și se va vorbi, din nou, despre celebrul pact Molotov-Ribbentropp în urma căruia România a rămas fără Basarabia și jumătate din Bucovina. Prilej pentru propagandă să mai apese, iar, pedala și să ne asmuțe, încă o dată, împotriva Rusiei.

A luat URSS Basarabia? Fără îndoială. De fapt, în cazul războiului declanșat de Germania și aliații săi contra URSS, România era singura îndreptățită din punct de vedere al dreptului internațional să declanșeze ostilitățile, motivul constituindu-l Basarabia. Că aveam dreptul moral e un lucru care, însă, nu iartă faptul că am intrat în război total nepregătiți.

Cum a ajuns, însă, URSS să ceară Basarabia, să împartă Polonia cu Hitler, e deja un alt capitol care este trecut sub tăcere, pentru că strică bunătate de propagandă. Pentru că, dacă ne vom uita la cronologia evenimentelor, vom avea parte de surprize. Dar să o luăm de la un capăt.

Încă din 1935, Stalin, conștient de ascensiunea lui Hitler, a încercat să realizeze o alianță internațională care să se opună Germaniei. Asta nu o spune nimeni pentru că democrațiile occidentale au refuzat propunerea. Cea care se opunea cel mai puternic era Polonia, care avea o dispută istorică cu Rusia, ce dura încă din secolul al XVII-lea. Iar fără Polonia care să permită o trecere a trupelor sovietice spre Germania, nu putea exista nicio coaliție. Mai mult, Polonia a semnat primul pact de neagresiune cu Hitler în 1934 și a participat la dezmembrarea Cehoslovaciei. SUA au respins discuțiile în 1934 iar Marea Britanie a semnat un acord naval cu Germania în 1935. În 1938 are loc împărțirea Cehoslovaciei, cu Franța și Anglia care silesc Praga să accepte cerințele lui Hitler iar Polonia refuză încă o dată să permită tranzitul trupelor URSS cu care cehoslovacii aveau un acord de sprijin militar.

În aprilie 1939, Hitler denunță pactul de neagresiune încheiat cu Polonia iar Stalin face o ultimă încercare de a crea alianța anti-nazistă. În 16 august doi militari de top ai URSS se întâlnesc cu emisarii Angliei și Franței la Leningrad. Aceștia, în loc să vină cu avionul, vin cu o navă care are nevoie de cinci zile pentru a ajunge la destinație. Ministrul de război Voroșilov spune că URSS pune la bătaie 120 de divizii de infanterie, 16 divizii de cavalerie, 5.000 de piese de artilerie grea, 9.500 de tancuri și 5.500 de avioane de vânătoare și bombardiere. Dar amiralul Sir Reginald Drax, care conduce delegația britanică, le transmite sovieticilor că este autorizat doar să vorbească, nu să facă înțelegeri. Francezul, la fel.

În fața unor asemenea dovezi, Stalin este convins că Franța și Anglia nu vor să facă nicio alianță. Atunci îl autorizează pe ministrul de externe Molotov să înceapă negocierile cu Germania. Stalin știe că vine războiul dar URSS are nevoie de timp ca să se pregătească. Pentru asta se va încheia pactul de neagresiune de la 23 august 1939, menit să cumpere timp și spațiu.

În concluzie, România a pierdut Basarabia pentru că Franța și Anglia nu au vrut să se alieze cu Stalin contra lui Hitler în 1939. Se vor alia, însă, peste doi ani.

Vom vorbi într-un articol viitor și despre modul în care Franța și Anglia s-au străduit să determine Germania să înceapă războiul în Est și cum era să avem, din acest motiv, soarta Poloniei pentru ca Parisul și Londra să se poată pregăti de conflict.

„Handbalul mi-a făcut viața frumoasă!”

de
Florin Ștefănescu
-

Sunt oameni care au făcut lucruri impresionante care îi pot transforma ușor în legende. Așa este și povestea profesorului Costel Petrea, a cărui viață se confundă cu o parte importantă din istoria handbalului băcăuan. Recent ne-am întâlnit la o cafea și am vrut să îi pun câteva întrebări. Chiar nu a fost nevoie, pentru că profesorul Costel Petrea și-a povestit viața atât de cursiv de parcă citeam o carte sau vizionam un film. Și uite ce a ieșit….

„Am început handbalul de copil, în 1964, la Onești, când s-a înființat Școala Sportivă de Elevi, cu un profesor care a marcat handbalul la nivel național, Mihai Pintea. Nu împlinisem încă 10 ani, și de atunci handbalul a fost viața mea. Ca jucător, am avut o echipă foarte bună de juniori cu care am fost pe la Turneul Final prin 1972, dacă îmi aduc bine aminte. Am avut o generație de excepție, cu mulți jucători care au ajuns în prima ligă și au jucat pentru „națională” unde au fost medaliați la competiții internaționale. Punctul culminant pentru mine la nivel de juniori a fost în 1973 când cu „naționala” am particiat la Turneul Prietenia, un fel de campionat mondial pentru juniori. Atunci am jucat finala pe care am pierdut-o cu Uniunea Sovietică. Am fost conducătorul de joc al echipei noastre și sunt tare mândru de asta. În 1974 am trecut la seniori la Știința Bacău, cu un interval de un an când am jucat la ASA Tg. Mureș, în armată, echipă cu care am promovat în prima divizie. Apoi am revenit în Bacău unde se făcuse o echipă foarte bună cu care ne băteam în campionat la locurile III-V, pentru că pe timpul ăla erau Steaua, cu campioni mondiali în lot, Dinamo la fel și Baia Mare, care erau o forță, și ne băteam cu Baia Mare și Timișoara la locul III-V. Apoi a venit un regres și am retrogradat în 1981. A fost o perioadă mai dificilă, dar după un timp am promovat. Cu un alt grup de handbaliști de poveste a acelor timpuri, ne-am dus la IMU Bacău echipă cu care am promovat în liga a II-a. La IMU se dorea performanță, dar s-a ajuns la un mic conflict cu Știința… Inițial trebuia ca IMU să ajute cu jucători tineri formați…

Eu m-am lăsat de handbal în 1985, dar trebuie să spun că în urmă cu doi ani, adică în 1983, am fost antrenor la Confecția Bacău echipă care era în Divizia B și pe care am reușit să o salvez de la retrogradare. Din păcate a mai jucat un an după care s-a desființat. Apoi, am avut șansa să fiu promovat la Știința Bacău la fete ca antrenor secund, principal fiind prof. Alexandru Mengoni. Știința era o echipă de mare valoare, cu jucătoare de echipa națională și am luat două titluri de campioană națională, am jucat finală de Cupa Campionilor Europeni cu Sparta Kiev, semifinală în 1987, am câștigat Cupa României, după care s-a făcut o rocadă, și noi am mers la echipa de băieți. Din cauza faptului că a scăzut calitatea la fete, a fost adus Mihai Pintea ca principal și el a vrut să lucreze cu mine. Așa că am ajuns din nou secund la Știința, acolo unde obținut cel mai important succes al clubului Știința la handbal fete, Cupa Cupelor Europene în 1989. Era o competiție foarte grea, cu echipe foarte tari…

Mi-aduc aminte de o finală dublă cu Kuban Krasnodar în care am făcut egal în deplasare și am câștigat aici cu 3 goluri diferență. Am avut multe meciuri tari. După Revoluție, a fost revoluție și la club. Am fost înlăturați, că așa au fost vremurile. Am avut ofertă și m-am dus la Textila Buhuși în Divizia B unde am reușit să revigorez atmosfera și să promovăm în prima divizie. Apoi, în 1993 am revenit la Știința la fete și am avut doi ani foare buni, pentru că dintr-o echipă aflată în derivă, în primul an ne-am clasat pe V iar în anul următor ne-am bătut la locul III. Apoi lucrurile au început să stea prost din lipsa banilor. Am plecat la Timișoara unde am stat doar trei-patru luni, pentru că nu au respectat ce mi-au promis. Așa că am venit acasă unde am preluat o echipă de juniori de la Clubul Sportiv Școlar. Am făcut selecție, am adunat copii, și am reușit din nimic practic să fac o echipă care a jucat la două Turnee Finale la juniori II. Apoi am făcut din nou selecție cu copii născuți în 1990, generație din care vreo 6-7 au ajuns în liga națională. Din păcate, din cauza unor probleme de sănătate a trebuit să renunț la echipă în septembrie 2006, fiind preluată de un coleg.”

Povestea, una impresionantă, e mult ma stufoasă. Cu nume de handbaliști și antrenori celebri, cu întâmplări memorabile, unele chiar hazlii, o poveste ce ar trebui transpusă într-un volum, pentru că la ziar locul este destul de limitat. În toată această poveste, profesorul Costel Petrea a uitat să ne mai spună și faptul că a fost antrenorul lotului național feminin la Campionatul Mondial Universitar cu care în 1994 a câștigat medaliile de bronz. Iar apoi a fost profesor la catedra de sport a Colegiului Național „Gheorghe Vrănceanu”, acolo unde a transmis mai departe dragostea de handbal elevilor de liceu. Numai că povestea nu se încheie aici…

„După ultima mea activitate ca antrenor, în 2006, la CSS, după 12 ani, adică în 2018, m-au solicitat la CSM Bacău. Era o provocare pentru mine și, plus că viața mea a fost handbalul, pe care l-am iubit foarte tare și handbalul m-a făcut să fiu ce sunt. Așa că am acceptat. Am fost un pic mai timid la început pentru că între timp s-au schimbat multe în handbal, inclusiv metode de antrenament, chiar și regulamentul. Un an mai târziu, a fost făcut că a venit la CSM o întragă echipă de fete de la CSS, o echipă a profesorului Costel Oprea. O echipă bună, o echipă cu care puteai să faci performanță. Eu am fost numit antrenor, cu încă un coleg de la CSM, și am reușit să dezvoltăm această echipă… Am insistat foarte tare să avem o relație bună cu CSS Bacău, pentru că ei în permanență cu jucători noi, făceau selecții și îi dezvoltau. Acum am aflat că echipa asta s-a desființat și pe mine mă doare. Pentru că ăsta e clubul orașului iar ăștia erau copiii oamenilor din oraș. Și trebuie să ținem cont de asta, ca și copiii băcăuanilor să aibă posibilitatea să facă sport de performanță. Odată cu desființarea acestei echipe practic s-a terminat cu handbalul la nivel de copii și juniori, la CSM Bacău la fete. Sigur, a rămas cu echipa de liga a II-a, dar și acolo am niște semne de întrebare.”

Profesorul Costel Petrea a revenit în handbal în 2018 la CSM Bacău iar la 1 ianuarie 2023 a încheiat acest capitol. Numai că, între timp lucrurile nu au fost chiar pe roze, întâlnind mulți opozanți. Și așa a fost înlăturat deși i s-au mai propus alte poziții în club. Cu toate acestea, ar fi putut să continue, pentru că ar fi putut să ofere în continuare multe handbalului, dar a considerat că e mai bine, cel puțin pentru sănătatea sa, să rămână doar spectator în fața terenului de handbal care practic l-a condus în viață.

21 august 2023

    de
    Deșteptarea
    -

    Comunicat de presă

    de
    Comunicat de presa
    -

    Școala de vară „Zâmbet de copil în tinda bisericii” în Parohia Fruntești

      de
      Petru Done
      -

      În parohia Fruntești, din comuna Filipeni, a fost organizată Școala de vară „Zâmbet de copil în tinda bisericii”, în care 30 de copii s-au bucurat, timp de cinci zile, de activități culturale, educative, artistice, ludice și sportive.

      În prima zi, intitulată și „Ziua Gastronomiei”, după invocarea Sfântului Duh în rugăciune a avut loc festivitatea de deschidere a Școlii de Vară, cu descrierea activităților de pe parcursul întregii săptămâni, apoi au decurs diverse activități coordonate de părintele paroh Adrian Grigoraș.

      Invitat special al Școlii de Vară din parohia Fruntești a fost pictorul naiv Bădița Ioan Măric, ambasador cultural al tradițiilor și obiceiurilor satului românesc, care prin lucrările sale a insuflat copiilor dragostea de neam și patrie.

      Pe parcursul întregului program al Școlii de Vară, micul dejun și prânzul au fost asigurate copiilor de Parohia Fruntești, în strânsa colaborare cu mai mulți creștini, oameni de bine.

      „Dăm Slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumim, pe această cale Înaltpreasfințitului părinte Ioachim pentru binecuvântare și tuturor partenerilor implicați, autorității locale și cadrelor didactice ale Școlii Primare Fruntești” – spune părintele Adrian Grigoraș.

      Ultima zi a Scolii de vară a debutat cu participarea celor mici la Slujba Sfântului Maslu, în proiectul „Dragi bunici” din Anul Omagial al Pastorației Vârstnicilor din parohie. Apoi, cu haz și voie bună, copiii s-au implicat în jocuri, iar la final au primit diplome și au sărbătorit împreună cu un super tort.

      Șoferiță prinsă cu 123 km/h pe E 85, la Onișcani

        de
        Deșteptarea
        -

        Polițiștii rutieri au desfășurat o acțiune de control pe Drumul Național 2-E 85, în localitatea Onișcani, unde au depistat o șoferiță în vârstă de 20 de ani, originară din județul Suceava, care conducea un autoturism cu o viteză mult peste limita legală.

        În ciuda indicatoarelor rutiere ce prevedeau o limită de viteză de 50 km/h în zonă, tânăra șoferiță a fost înregistrată de radar la o viteză de 123 km/h. Polițiștii au intervenit imediat, oprind vehiculul și luând măsurile legale corespunzătoare.

        Ca urmare a faptei sale, conducătoarea auto a fost sancționată contravențional cu o amendă în valoare de 2175 de lei. Mai mult decât atât, permisul său de conducere i-a fost reținut pentru o perioadă de 120 de zile, conform legii, drept pedeapsă pentru încălcarea flagrantă a regulilor de circulație. În schimb, i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare, fără drept de circulație.

        Polițiștii rutieri au folosit acest prilej pentru a atrage atenția tuturor participanților la trafic cu privire la gravitatea și pericolul vitezei excesive în trafic. Această acțiune a fost menită să sublinieze că depășirea limitelor legale de viteză reprezintă una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere și poate avea consecințe grave pentru siguranța rutieră.

        Astfel, autoritățile rutiere îndeamnă toți conducătorii auto să respecte cu strictețe limitele de viteză impuse în fiecare sector de drum și să conducă responsabil, având în vedere că siguranța proprie și a celorlalți participanți la trafic depinde de modul în care fiecare se conformează regulilor de circulație.

        Acțiune a Poliției Rutiere pe E85

          de
          Deșteptarea
          -

          Polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Bacău au desfășurat o operațiune intensivă pe Dn2-E 85, având drept obiectiv principal prevenirea și combaterea principalelor cauze generatoare de accidente rutiere. Acțiunea a fost realizată în strânsă coordonare cu Direcția Rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

          În cadrul acestei acțiuni, polițiștii rutieri au utilizat o gamă variată de instrumente pentru a asigura siguranța traficului și pentru a descuraja comportamentele nesigure în conducerea autovehiculelor. Printre acestea s-au numărat aparate radar de măsurare a vitezei, etiloteste și testele pentru depistarea consumului de substanțe interzise în timpul conducere.

          Principala direcție de acțiune a vizat combaterea vitezei excesive, o cauză recurentă a accidentelor rutiere grave. În plus, echipajele de poliție au fost vigilente în depistarea șoferilor aflați sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive, comportamentul acestora fiind un factor major de risc pentru toți participanții la trafic.

          Astfel, în intervalul orar 17-20.00, polițiștii Serviciului Rutier Bacău au efectuat 80 de testări cu aparatele etilotest și drugtest.

          Totodată, au fost aplicate 63 de sancțiuni contravenționale, din care 59 pentru încălcarea regimului legal de viteză. În cazul a 23 de conducători auto a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

          Tragedie la Căiuți: Două persoane s-au înecat în râul Trotuș

          de
          Deșteptarea
          -
          FOTO: Arhiva

          Pompierii băcăuani au fost chemați să intervină în urma unui apel de urgență care anunța o posibilă persoană înecată în râul Trotuș.

          Echipajele de intervenție au răspuns prompt la apel și au ajuns în satul Florești, comuna Căiuți, cu o autospecială de stingere, o barcă, o autospecială de primă intervenție și comandă, o ambulanță SMURD și o ambulanță SAJ. Din păcate, la fața locului au fost găsite două persoane într-o situație critică: un minor în vârstă de 12 ani și un adult în vârstă de 39 de ani.

          Echipajele medicale au depus toate eforturile pentru a salva viața celor două persoane, însă manevrele de resuscitare au fost în zadar. După mai multe încercări de readucere la viață, a fost luată decizia dureroasă de a declara decesul ambelor persoane.

          În acest moment, autoritățile locale și forțele de ordine desfășoară investigații pentru a stabili circumstanțele exacte ale incidentului.

          Ministrul Mediului, la Zilele comunei Helegiu

            de
            Deșteptarea
            -

            Ministrul Mediului, băcăuanul Micea Fechet, a elogiat cu entuziasm Zilele comunei Helegiu, un eveniment remarcabil ce a pus în lumină tradițiile, cultura și ospitalitatea comunității locale. În cadrul spectacolului, s-au regăsit cântece autentice, dansuri pline de culoare și obiceiuri tradiționale care au transmis esența și autenticitatea zonei.

            Ministrul a transmis sincere mulțumiri primarului liberal Ciprian Enea pentru invitația la acest eveniment deosebit, subliniind calitatea și rafinamentul organizării sărbătorii. El a subliniat că astfel de manifestări reprezintă o modalitate excelentă de a promova valorile culturale și tradițiile care definesc fiecare comunitate în parte.

            La eveniment au fost prezenți și subprefecții județului Bacău, Gabriel Lupu și Narcis Jitaru, fapt pe care ministrul l-a menționat ca fiind o dovadă de susținere și colaborare între instituțiile locale și cele centrale.

            Ministrul Fechet a încheiat prin felicitarea locuitorilor din Helegiu pentru angajamentul și participarea lor activă la această sărbătoare comunitară. El a transmis urări de sănătate și prosperitate întregii comunități, subliniind importanța păstrării și promovării tradițiilor și valorilor culturale care alcătuiesc temelia acestei minunate localități.

            Zilele Comunei Sărata – Un prilej de întâlniri și apreciere a administrării eficiente

              de
              Deșteptarea
              -

              Prefectul Lucian Bogdănel a onorat invitația doamnei primar Irina Argatu de a participa la Zilele Comunei Sărata, eveniment care a oferit o după-amiază plăcută și relaxantă într-una dintre cele mai îngrijite și cochete comune limitrofe Bacăului. În urma acestei experiențe, prefectul a lăudat eforturile doamnei primar în administrarea eficientă a localității și a remarcat că femeile au adesea un simț gospodăresc foarte dezvoltat și excelență în treburile administrative.

              Lucian Bogdănel a subliniat faptul că Comuna Sărata, sub conducerea doamnei primar Argatu, reprezintă o mărturie vie a capacității femeilor de a gestiona cu succes afacerile publice. De asemenea, el a adăugat că Sărata a devenit un exemplu remarcabil de așezare care atrage tot mai mulți locuitori. Rezultatele recentului recensământ au arătat că numărul locuitorilor din comuna învecinată Bacăului a crescut semnificativ, semn că atracția pentru un stil de viață în zonele rurale bine administrate devine din ce în ce mai puternică.

              Această situație nu este întâmplătoare, conform prefectului, deoarece alegerea de a părăsi orașul pentru a trăi în zone mai puțin aglomerate și mai civilizate, precum Sărata, reflectă dorința oamenilor de a se bucura de un mediu mai curat, mai prietenos și bine administrat. Zilele Comunei Sărata au demonstrat cu prisosință că administrarea eficientă și grija pentru dezvoltarea localității pot atrage oameni și contribui la creșterea calității vieții într-un mod semnificativ.

              Festivalul Grâului la Orbeni – O zi de întâlniri și realizări

                de
                Deșteptarea
                -

                Orbeni, localitatea natală a președintelui Consiliului Județean, Valentin Ivancea, a găzduit a treia ediție a Festivalului Grâului, un eveniment special care a reunit comunitatea într-o zi plină de amintiri, reîntâlniri și realizări. Duminica respectivă a adus împreună foști colegi, profesori și prieteni din copilărie, oferindu-le ocazia de a-și aminti de vremurile petrecute împreună.

                Valentin Ivancea a subliniat importanța acestui festival pentru el personal, precizând că Orbeni este locul în care s-a născut și a crescut, primind educația care l-a ghidat către succesul său. Acesta a evocat amintiri din perioada în care a fost elev, profesor suplinitor și ulterior angajat al Rezervei de Stat, subliniind cât de repede a trecut timpul și câte realizări și momente fericite a trăit în această comunitate.

                Alături de Valentin Ivancea, au fost prezenți în această zi de sărbătoare primarul Popa Costel, deputatul Costel Dunava, inspectorul general Ana-Maria Egarmin și mai mulți oameni de afaceri de renume la nivel național din județul Bacău, printre care dl. Nicu Șerban și dl. Dan Degeratu, președintele C.A. Pambac, fiu al satului.

                Acest festival nu a fost doar un prilej de bilanț pentru comunitatea din Orbeni, ci și pentru administrația condusă de primarul Costel Popa, care a evidențiat investițiile deja realizate și cele planificate pentru viitorul apropiat. Cu o mândrie evidentă, Valentin Ivancea a lăudat inițiativa primarului de a aduna comunitatea în jurul unui scop comun, acela al bunăstării și dezvoltării locului natal.

                Evenimentul a subliniat coeziunea echipei social-democrate locale și județene, punând în valoare colaborarea dintre lideri politici și oameni de afaceri pentru binele comunității. Astfel, Festivalul Grâului de la Orbeni a marcat nu doar o zi de sărbătoare și amintiri, ci și un pas important către viitorul prosper al acestei localități.

                Profesor: Înainte de a educa elevii, trebuie educați părinții

                de
                Deșteptarea
                -

                Într-o lume în care muzica și cultura au evoluat semnificativ, aducând cu sine provocări și dezbateri noi, rolul părinților în educarea adolescenților în fața conținutului controversat devine tot mai crucial. Recentul incident de la un festival muzical a stârnit discuții aprinse și reflectă o dilemă modernă: cum să gestionăm influențele muzicale într-o societate în continuă schimbare?

                O profesoară cu experiență, dirigintă la o clasă de elevi de a X-a, a adus în atenția publicului, pe site-ul educatiaprinlectura.ro o situație care îngrijorează și, în același timp, provoacă. La festivalul în discuție, în numele artei și a libertății de exprimare, au fost interpretate piese muzicale cu mesaje adesea indecente, sugerând practici și conotații interzise minorilor. O astfel de manifestare muzicală ridică semne de întrebare cu privire la valorile promovate și influența asupra adolescenților în dezvoltarea lor.

                Problema nu constă doar în conținutul explicit al pieselor, ci și în reacția părinților la acest eveniment. Postarea unui părinte pe grupul de WhatsApp al clasei, îndemnându-i pe ceilalți părinți să se informeze și să discute cu proprii copii asupra mesajelor promovate în cadrul festivalului, a fost întâmpinată cu o reacție surprinzător de ostilă din partea unora. Comentariile variau de la respingerea intervenției altui părinte în educația propriilor copii până la susținerea libertății de expresie artistică în muzică, indiferent de conținutul mesajelor.

                „Au început să curgă atacurile și jignirile voalate din partea celorlalți părinți. De la replici de genul ‘ce te interesează pe dumneata unde-mi las eu copilul’ până la ‘dar care e problema, ce suntem comuniști să cenzurăm muzica?’.Un singur părinte a postat un mesaj destul de timid în care era de părere că într-adevăr s-a sărit calul, că mesajele au fost la limita legii și că trebuiea neapărat explicat copiilor niște lucruri, pentru educația lor, dar după ce s-a pornit valul de reacții, nu a mai sărit nici el în apărarea celui care a postat inițial ci ‘s-a retras” la fel de timid. Cu alte cuvinte, este ceea ce mulți părinți permit, doresc pentru educația copiilor și li se pare absolut normal’, scrie profesoara.

                Această reacție polarizată scoate în evidență un conflict de valori și perspective. În timp ce unii părinți consideră că o astfel de muzică nu are niciun impact negativ asupra adolescenților și că, în esență, reprezintă o formă de exprimare liberă, alții văd aceasta ca o amenințare la adresa educației și a bunului simț.

                Profesoara, în articolul său, aduce în discuție aspectul educațional. Ea argumentează că educația și bunul simț sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea tinerilor și că toleranța față de conținutul inadecvat în muzică poate contribui la o cultură a dezinformării și a valorilor distorsionate.

                Este evident că această problemă atinge nu numai adolescenții, ci și societatea în ansamblul ei. Consumul de muzică cu conținut controversat poate contribui la perpetuarea unor modele nepotrivite și poate influența atitudinile și comportamentele adolescenților în mod negativ. Acest lucru este evident mai ales în contextul creșterii alarmante a cazurilor de sarcini în rândul adolescenților și a consumului excesiv în rândul tinerilor.

                Într-un final, educația pare să fie cheia soluției. Educația părinților în ceea ce privește impactul mesajelor muzicale și conținutul la care își expun copiii poate contribui la o mai bună înțelegere a consecințelor. Cu toate acestea, trebuie să existe și un dialog deschis între părinți și adolescenți, în care să se abordeze aceste subiecte sensibile cu respect și înțelegere reciprocă.

                Într-o lume a diversității culturale și a schimbărilor rapide, gestionarea influențelor muzicale asupra adolescenților reprezintă o provocare majoră. Este esențial ca părinții, educația și societatea să colaboreze pentru a asigura o educație adecvată și o dezvoltare sănătoasă a tinerilor, astfel încât aceștia să poată naviga cu încredere și înțelepciune prin complexitatea lumii contemporane.

                Anii ’90: Ce nu a fost bine

                de
                Deșteptarea
                -

                Anii ’90 în România au fost o perioadă de tranziție și transformare profundă, iar amintirile pe care le evoc trec prin prisma multor teme complexe. Îndepărtarea specialiștilor din întreprinderi, furturile masive, manipularea televiziunilor și multe alte aspecte amare și dificile se împletesc în memoria colectivă a acelei perioade. La sugestia domnului Iulian Stan, completam articolul despre anii’ 90.

                Într-o societate care se desprindea de sub regimul comunist și se îndrepta către economia de piață, schimbările din mediul de afaceri au dus și la îndepărtarea specialiștilor din întreprinderi. Mulți dintre acești specialiști, oameni cu experiență și cunoștințe profunde în domeniile lor, au fost nevoiți să facă loc celor care posedau conexiuni politice puternice. Acest aspect a contribuit la încetinirea procesului de dezvoltare și a adus cu sine o senzație de dezamăgire pentru acei care vedeau potențialul în oamenii bine pregătiți.

                Furturile masive din întreprinderi, urmate de valorificarea produselor pe piețele externe, au fost un alt aspect definitoriu al anilor ’90. Acest lucru a avut un impact devastator asupra economiei și a încrederii în mediul de afaceri. Furturile și contrabanda au scăzut eficiența producției și au creat un climat de instabilitate care a persistat pentru o perioadă semnificativă.

                Manipularea televiziunilor a reprezentat un alt aspect important al anilor ’90. Apariția unor noi canale TV și încercarea de a reconfigura conținutul media au dus la diseminarea informațiilor selectate și manipularea opiniei publice. Această tactică s-a folosit pentru a crea o imagine distorsionată a realității și pentru a încuraja adesea diviziuni și confuzie în rândurile societății.

                Ajutoarele umanitare din vest, care deseori nu corespundeau așteptărilor, au adus cu sine un amestec de recunoștință și dezamăgire. Imi amintesc cum ajutoarele, în loc să aducă îmbunătățiri semnificative în viața de zi cu zi a oamenilor, adesea aveau calitate slabă sau nu se potriveau nevoilor reale ale populației.

                În rândul amintirilor pline de contrast ale anilor ’90 în România, un aspect amar și complex a fost pelerinajul unopr occidentali care, sub aparența generoasă a oferirii de „know-how” economic, căutau în realitate să exploateze vulnerabilitățile unei țări în tranziție. Odată cu deschiderea piețelor către economia de piață, multe companii străine au venit cu promisiuni de modernizare și dezvoltare, în schimbul accesului la resursele și piețele românești.

                Acești „consultanți” și afaceriști occidentali au adesea oferit oferte tentante de parteneriat sau investiții, dar intențiile lor nu au fost întotdeauna binevoitoare. În multe cazuri, aceștia au profitat de lipsa de experiență și cunoștințe ale companiilor locale, de dezorientarea din acea perioadă și de dorința de modernizare pentru a obține avantaje financiare personale. Mulți dintre acești „pelerini” occidentali au venit în România cu un plan de a profita de situație și a prelua controlul asupra resurselor economice, în detrimentul dezvoltării autentice a țării.

                În acest context, termenul „know-how” a dobândit adesea o conotație cinică. Această promisiune de expertiză și cunoștințe occidentale aducea în realitate multe riscuri și probleme pentru economia și societatea românească. Acești escroci căutau să îngenuncheze economia prin exploatări și manipulări subtilizate sub pretextul dezvoltării. Acest lucru a alimentat un sentiment de neîncredere în fața oricărei oferte străine și a lăsat o amprentă de precauție și scepticism în rândurile oamenilor și ale mediului de afaceri.
                Într-un alt colț al mozaicului complex al anilor ’90 în România, se află o altă temă care a adăugat un strat de complicații în acea perioadă: momirea tinerilor și a forței de muncă supracalificată spre umplerea golurilor din țările vestice. Odată cu deschiderea granițelor și dezvoltarea economică în Europa de Vest, multe țări occidentale au căutat forță de muncă calificată și bine pregătită pentru a susține creșterea lor.Această cerere crescută a atras atenția asupra tinerilor și a specialiștilor români, care au fost atrași de oportunitățile de muncă mai bine plătite și de condițiile de trai mai bune în străinătate. Multe persoane supracalificate sau care aveau potențialul de a contribui semnificativ la dezvoltarea economică a României au ales să emigreze către vest, lăsând în urmă un gol de cunoștințe și expertiză în țară.

                Acest fenomen a fost privit cu sentimente amestecate. Pe de o parte, era înțeleasă dorința indivizilor de a căuta oportunități mai bune pentru ei și familiile lor. Pe de altă parte, această „scurgere de creiere” a adus un dezavantaj României, care și-a pierdut resursele umane bine pregătite și capabile să contribuie la dezvoltarea țării. Tinerii și specialiștii care alegeau să plece adesea se confruntau cu dificultăți de adaptare și presiuni intense în noile medii, ceea ce adăuga un alt strat de complexitate.

                În concluzie, anii ’90 în România au fost marcați de provocări multiple și schimbări profunde care au influențat destinul și perspectivele societății. Îndepărtarea specialiștilor, furturile, manipularea mass-media, gestionarea ajutoarelor și alte teme au lăsat o amprentă puternică în amintirile oamenilor despre acea perioadă.

                Andrei Lungu

                Ziua Internațională a Fotografiei la familia Mărăndici

                de
                Ioan Bîșcă
                -

                În grădina cu povești, porți larg deschise. Agitate în bătaia vântului stau prinse, de ramurile pomilor, imagini care trezesc nostalgice amintiri. Doar formatul tiparului dă ideea de uniformitate. Trăim încă în tipare? Contrastul îl dă verdele închis al gardului viu, în care alternează cârmpeie de viață imortalizate în timpuri trecute.

                Hârtia are și ea pătina ei. Din fotografiile expuse, înșiruite pe alee, portretele emană acel parfum de epocă, în care alb-negrul se topește în sepia. Au furat parcă și ceva din grâul scăldat în plumburiu, cu dedicație din partea unei zile toropite de soare, care topește asfaltul. Fără lumină nu ar exista umbre, fotograful fiind obligat să îmblânzească tonurile. Familia Mărăndici duce mai departe tradiția unei profesii moștenite, de-a lungul a mai multor generații de artiști fotografi, reușind să adune ca de fiecare dată, la acest gen de evenimente, pasionații de fotografie.

                În amalgamul de posibilități pe care era digitală ni le oferă, filmul pe celuloid și fotografia pe suport de hârtie nu mai sunt ce au fost. A venit rândul altei generații de profesioniști care să țină pasul cu tehnologia și dorința de frumos. Dar să nu-i uităm nici pe cei care ne-au bucurat cu truda lor, lăsându-ne atâtea amintiri frumoase. Sâmbătă, în semn de prețuire, la vremea amiezei, cei care am răspuns inițiativei familiei Mărăndici, am participat la o slujbă de pomenire, ținând un moment de reculegere în memoria lor.

                Și curtea vilei de peste drum de Tribunal s-a umplut de amintiri. Printre ele, spunea profesorul Ioan Dănilă, referitor la ce rămâne în urmă, discuția avută cu profesorul Valeriu Bogdăneț, cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în neființă:

                ,,Nu vreau să văd acel perete gol”. O viață de om are continuitate și printr-o colecție de cărți cu autografe, scrieri, fotografii. Munca atâtor ani de strădanie pentru a le aduna cu grijă, duce la teama că nu se vor pierde, dar se vor risipi.

                ,,Familia și Echipa Foto Mărăndici vă mulțumește tuturor, celor prezenți și celor care ne-ați trimis mesaje. Față de anii trecuți au venit mai puțini tineri dar este de înțeles. Este perioada vacanței. Important este să nu uitați că ADEVĂRATA FOTOGRAFIE NU MOARE NICIODATĂ”. Aveți perfectă dreptate Maestre Romeo Mărăndici.

                Poliția municipiului Bacău în acțiune

                  de
                  Comunicat de presa
                  -

                  La data de 19/20 august a.c., în intervalul orar 23:00-03:00, polițiștii din cadrul Poliției mun. Bacău au acţionat pe raza municipiului și a comunelor arondate, pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale şi pe linia respectării regulilor de circulaţie rutieră pe drumurile publice. Au fost legitimate peste 200 de persoane și verificați în trafic cu aparatele etilotest și drugtest, 189 de conducători auto.

                  Pentru neregulile constatate s-au aplicat 31 de sancțiuni contravenționale, în valoare de 5.500 de lei. Totodată, au fost reținute 3 permise de conducere pentru conducere sub influența alcoolului și au fost constatate 3 infracțiuni la regimul rutier, din care 2 pentru alcool la volan și una pentru conducere fără permis.

                  În cadrul activităților desfășurate, polițiștii au depistat pe raza comunei Luizi-Călugăra, un tânăr de 32 de ani, localitate, în timp ce conducea un autoturism cu o alcoolemie de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost întocmit dosar penal și i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată dovadă fără drept de circulație.
                  Astfel de acțiuni vor continua.

                  IERTAREA ȘI DATORIILE

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Într-unul din cunoscutele romane ale literaturii universale, Mizerabilii, scriitorul Victor Hugo prezintă o întâmplare de viață extrem de interesantă, cu un anume Jean Valjean. În tinerețe, acesta a furat o pâine. A fost condamnat la ocnă vreme de 19 ani. I s-a plătit pentru un rău mic cu un rău foarte mare. Acest fapt l-a înrăit atât de mult, încât nu a așteptat decât să iasă din închisoare și să se apuce de și mai multe rele, pentru a-și răzbuna timpul pe care și l-a petrecut acolo pe nedrept. Liberându-se din temniță, s-a dus la un episcop și i-a furat niște obiecte din metal prețios. A fost repede prins și vlădica a fost chemat spre a-și recunoaște lucrurile. Venind, episcopul a replicat: ”De ce m-ați chemat? Sloboziți pe omul acesta, fiindcă eu i le-am dăruit!” Nu era adevărat, dar clericul l-a iertat și vinovatul a fost eliberat. Care au fost urmările iertării? Bunătatea a început să nască bunătate. Jean Valjean a început să-și câștige pâinea întru sudoarea feței, a urcat funcțiile importante ale ierarhiei sociale, ajungând a fi un important filantrop, căutând a răsplăti semenilor bunătatea și iertarea neașteptat primite din partea episcopului.

                  Povestioara se vrea a fi un preambul de segment scripturistic cuprins în cadrul acestei săptămâni (Matei 18, 23-35), care vizează Iertarea. O pericopă deschisă de curiozitatea Sfântului Apostol Petru, care, apropiindu-se de Mântuitorul, Îl întreabă tainic: ”Doamne, de câte ori să îl iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” (Mt. 18, 21). Pentru a-l motiva în a pune în practică cele ce decurg din răspuns, Domnul expune pilda celor doi datornici, în conținutul căreia se găsește mecanismul reciprocității care definește relația dintre Cer și pământ. Așadar, Împărăția se aseamănă cu un om aflat în postura de împărat care-și dorește a se socoti cu datornicii săi. Amplul proces debutează cu judecarea unui debitor important. Avea de plătit zece mii de talanți. Așa se face că omul e pe punctul de a fi vândut ca slav, împreună cu întreaga sa familie. În disperare, îndrăznește să ceară o amânare. Culmea, o primește. Iar Stăpânul nu doar că-l păsuiește, ci-i șterge toată datoria. Omul iese fericit, respiră ușurat și-și vine în fire. Însă, drumu-i spre casă este marcat de o altă interesantă vedere. Acum, rolurile par a se schimba. El este în ipostaza mai marelui. Cel care fusese adineauri iertat, însă, nu e capabil acum să arate îngăduință. Slugile iertătorului, aflate prin preajmă, văd cele întâmplate și raportează mai-marelui lor. Cum era și firesc, acesta poruncește să-i fie adus înapoi cel în cauză, iar vorbele adresate nu sunt deloc măgulitoare: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?” Justiția este chemată să-și urmeze procedurile. Iar Domnul prezintă sentința: „Tot aşa şi Tatăl vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecăruia – din inimile voastre”.

                  Ne aflăm dinaintea unei lecții în care înțelegem că, dinaintea tuturor provocărilor vieții, singura valoare definitorie ne este dată de Iertare, Darul Celui care ne este Iubire. Și realitatea după care ne vor fi socotite toate judecățile!

                  Inspector scolar,

                  pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

                  Duminica a XX-a din Timpul de Peste An (A)

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                   

                  Am sărbătorit la data de 15 august Adormirea Maicii Domnului, o zi a Mamei lui Isus, o zi a Mamei noastre cerești. Ea este un model de credință pentru noi, creștinii, și, în același timp, ne indică și destinația pelerinajului pământesc: prin înălțarea ei cu trupul și cu sufletul la cer ne amintește că am fost creați pentru Paradis.
                  Evanghelia din această duminică (Mt 15,21-28) ne prezintă întâlnirea lui Isus cu o altă mamă: o femeie de origine canaaneană, aparținând unui popor considerat dușman.
                  Și ce ne impresionează la această femeie? Ce o face să merite atenția noastră în această duminică? Credința cu care se apropie de Isus și motivul pentru care cere ajutor: din iubire față de fiica ei care suferă, chinuită de diavol, ea se umilește, înfruntă batjocuri în speranța că va obține ceea ce cere. De câte sacrificii este capabilă o mamă din iubire față de copiii ei!
                  Impresionat de credința cu care apelează la ajutorul său, Isus, în acea clipă, îi îndeplinește dorința. Prin acest gest, Domnul le dă o lecție și discipolilor, și tuturor celor care au fost de față la acea discuție, dar și nouă, creștinilor de astăzi. Membrii poporului ales, inclusiv apostolii, credeau că sunt singurii moștenitori ai Împărăției cerului și doar ei pot avea parte de iubirea și de harul lui Dumnezeu. Aceasta este o ispită și pentru noi, creștinii: să credem că suntem mai presus de ceilalți, că suntem privilegiați. Dar, de fapt, cu toții suntem copii ai aceluiași Tată ceresc.
                  Prin minunea vindecării acelui copil, prin deschiderea față de cei străini, Isus le prevestește ucenicilor faptul că misiunea lor nu trebuie să rămână închisă în granițele unei țări. Ucenicii sunt chemați să ducă vestea cea bună a mântuirii, să proclame Evanghelia în toată lumea.
                  Biserica este misionară. Fiecare membru al Bisericii are datoria de a fi misionar, de a vesti Evanghelia cu bucurie acolo unde își desfășoară activitatea: acasă, la muncă sau la școală.
                  Biserica este și mamă. Este acea mamă care, cu iubire, se roagă și mijlocește pentru fiecare copil al ei vindecarea pe care numai Dumnezeu o poate da.
                  Încredințându-ne în grija Sfintei Fecioare Maria, să nu uităm niciodată cât de mare este iubirea unei mame față de copiii ei!

                  Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău

                  1...812813814...5.799Pagina 813 din 5.799

                  ULTIMELE ȘTIRI

                  		 ziare & stiri
                  © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.