Când am primit inivitaţia de la Biblioteca Judeţeană „Costache Strudza”, am rămas nu numai surprins ci şi oarecum mirat: conferinţă pe teme literare, critică literară, creaţie literară, diferenţe, elogiul diferenţei. Asta, vineri, 22 decembrie, ora 13.00. Doar numele invitatului mi-a creat totuşi o stare de bine, de curiozitate. Şi interes. Mă gândem cui îi arde şi cine lasă treburile premergătoare unei mari sărbători pentru a veni la bibliotecă, să audieze un discurs pe teme filologice, filozofice, de etică şi critică literară. Toate puse sub genericul definit curajos de directorul instituţiei, Adrian Jicu: Conferinţele Bibliotecii. Aveam însă să mă conving de contrariul: Sala Multimedia a Bibliotecii era plină. Arhiplină. Invitaţi speciali, Valentin ivancea, preşedinte al Consiliului Judeţean, Lucian Bogdănel, prefect al Judeţului Bacău, profesori, directori ai unor instituţii de cultură, studenţi, artişti, oameni de afaceri, jurnalişti.
Conferinţele la români
Acest gen de comunicare este unul pretenţios (un termen nu tocmai potrivit), demonetizat după jumătatea secolului trecut, de obicei are o tradiţie, organizatorul are nevoie de experienţă, de o temă care „arde” şi de un autor, dacă nu celebru, cu siguranţă de notorietate, un nume care pronunţat sau pus pe afiş, închide casa. Am citit că, în interbelic, erau celebre conferinţele de la ATENEU, Academia Română, în Parlament chiar, dar şi la sediul unor ziare, reviste, biblioteci şi cluburi selecte. Dacă se anunţa o conferinţă susţinută de Nicolae Iorga, Tache Ionescu – „Tăchiţă gură de aur”, Barbu Delavrancea, Nicolae Titulescu sau, întorcându-ne în timp, să nu-i uităm pe Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu sau Nicolae Bălcescu, succesul era garantat. Mai pe vremurile noastre, se povesteşte despre conferinţe ţinute de celebri profesori universitari, la care amfiteatrele deveneau neîncăpătoare. Ba, în cercuri restrânse şi cluburi de elită, intrarea la asemenea conferinţe se făcea contra unor sume de bani. Moda nu a dispărut, se mai practică şi acum pe la Ateneul Român, unde aveam acum conferinţele-dialog, la care se practică invitaţia sau biletul contracost. Şi în Bacău au rămas în istorie nume de excelenţi oratori, cum a fost cel al profesorului şi întemeitorului de muzee, eruditul Iulian Antonescu, dar şi cel al astronomului Matei Alexescu sau al regretatului colonel Corneliu Chirieş. Şi, desigur, nu am epuizat lista, însă nici nu mi-am propus, ci doar să deschid o fereastră spre o modalitate de comunicare accesibilă unor oameni aleşi, intelectuali rasaţi, cu o solidă cultură, dăruiţi de la Dumnezeu, cum se spune, cu darul vorbirii. Dar, nu-i suficient, important este ce spui şi, mai ales, cum spui. Iar teoreticienii acestui gen de comumnicare mai adaugă în ecuaţie şi calitatea auditoriului. Cred.
Elogiul diferenţei
Despre aşa ceva a fost vorba vineri, 22 decembrie 2023, la Biblioteca Judeţeană, căreia îi merge vorba prin târg că, în ultimii ani, aici poţi participa, audia şi vedea (atenţie la fiecare verb!) oameni care-ţi vorbesc despre probleme care te frământă sau pur şi simplu te încântă. Şi merită să dai curs invitaţiei. După ce am ascultat discursurile sau conferinţele unor personalităţi de la diferite foruri universitare sau academice din ţară, directorul bibliotecii Adrian Jicu ne-a propus o întâlnire cu profesorul, scriitorul, traducătorul, eseistul, doctor în filologie, criticul şi istoricul literar, Gheorghe Iorga, membru al Uniunii Scriitorilor din România. L-am cunoscut pe profesorul Gheorghe Iorga în diferite ipostaze, critic literar, autor de traduceri din persană, eseist, formidabil eseist, publicist de mare forţă, un intelectual parcă din alte vremuri, când enciclopedismul era la modă, când Profesorul făcea diferenţa dintre un amfiteatru gol şi unul plin, când criticul vindea sau falimenta o revistă, cuvântul lui ridica sau îngropa un aspirant la gloria literară, când gazetarul schimba un guvern sau intra la puşcărie. Când vorbea Gheorghe Iorga, de cele mai multe ori citea de pe micile şi celebrele lui pătrăţele de hârtie, ţi se deschidea lumea, auzeai cu imagini şi te lăsai cucerit de înşiruirea de metafore, comparaţii, informaţii, argumente dintodeauna solide, captate din lecturi şi studii a căror identitate purtau semnul universalităţii.
Profesorul Gheorghe Iorga, unul dintre puținii scriitori reprezentativi pe care îi are actualmente Bacăul, după cum a afirmat Adrian Jicu, moderatorul întâlnirii, a propus auditoriului conferinţa cu titlul „Elogiul diferenței”, elogiul literaturii mondiale, a celei aşa-zise literaturi marginale, în comparaţie cu literatura occidentală, un discurs atent construit, bazat pe regulile literaturii comparate, depăşind frontierele lingvistice, culturale şi literare, conferinţă care a supus auditoriul la suficiente provocări. O asemenea conferinţă se audiază o singură dată, mai ales că, de data aceasta, autorul a renunţat la celebrele însemnări. În esenţă, a fost vorba de elogiul adus literaturii, eliminând din escurs diferenţele artificiale, barierele impuse de mentalităţile cuceritorului, teritoriale, de circulaţie, diferențele, reale, sunt cele care ne apropie, care pot deveni punți între oameni și culturi. Şi a încheiat, el, omul european, persanologul, criticul modern, cu îndemnul să începem, să reîncepem să citim cărţi pe hârtie, dacă este posibil, în limba de origine. Traducerile, un capitol de început al conferinţei, nu se ridică niciodată, la nivelul originalului, ba, de multe ori, şi în enorm de multe cazuri, traducerile au făcut „diferenţa”.
Sfidarea secundarului
Profesorul, eseistul şi traducătorul din persană a publicat 10 volume de critică și istorie literară, dar și eseuri critice pe teme de literatură universală și comparată. În portofoliul său sunt incluse și 15 traduceri din autori iranieni/persani, deopotrivă clasici și moderni, semn al unei remarcabile vocații de traducător. Acum, Gheorghe Iorga ne-a invitat la o nouă aventura intelectuală cu un volum intitulat „Sfidarea secundarului” (Editura Tracus Arte, 2023), care a fost lansat în acelaşi cadru, în care ne propune, aşa cum a reieşit din prezentările criticului şi eseistului Carmen Mihalache, cât şi a conf.univ.dr. Nicoleta Popa Blanariu, specialist în literatura comparată, o serie de reflecţii asupra câtorva autori canonici ai literaturii universale. Abordarea eseistică a unor teme majore ale creaţiei şi receptării, ale spaţiului şi timpului literar, existenţial, ne îndeamnă să revenim la recomandarea din finalul conferinţei care a deschis întâlnirea lui Gheorghe Iorga: citiţi cartea pe hârtie, „modular”, cum a recomandat Carmen Mihalache şi totdeauna fără prejudecăţi, cum a sugerat profesorul Nicoleta Popa Blanariu.
Colinde şi…colinde
Când Adrian Jicu se apucă de o treabă, apoi o face cum a învăţat de la mentorii lui, fie ei în viaţă sau plecaţi în eternitate. Înainte de conferinţa profesorului Iorga şi a lansării cărţii, publicul a fost invitat la vernisajul unei expoziţii de pictură, semnată de Carmen Dima, prima expoziţie personală a elevei din anul III a Şcolii Populare de Arte şi Meserii Bacău, expoziţie intitulată „Sensitivity”, panotată în holul de la intrare şi în Sala Multimedia, accesibilă astfel publicului care frecventează biblioteca. Despre autoare şi arta sa au vorbit Carmen Voisei, artist plastic, şi Adrian Jicu, amfitrionul manifestării şi director al instituţiei.
Fiind vineri, 22 decembrie, cu doar două zile înaintea Crăciunului, publicul prezent a beneficiat de o surpriză, o suită de colinde, aduse, cântate de un grup de elevi ai Şcolii Populare de Arte şi Meserii, coordonat de cunoscuta şi inconfundabila interpretă de muzică populară Vasilica Tătaru, dar şi de Ansamblul „Muguri de dor” al Şcolii Gimnaziale nr.10 Bacău, coordonat de profesoara Ana Sicinschi.
