Dacă va luați știrile doar din surse oficiale nu o sa vă placă acest articol. Dar, deși nu o să va placă, este recomandat să-l citiți. Este analiza unui fost ofițer NATO, specialist în contra-terosirm și anti-insurgență, care a studiat doctrina militară și care aduce argumente în ceea ce spune. Articolul este un rezumat al primului capitol al ultimei sale cărți, legate de războiul din Ucraina. Este o lectura necesară.
Pe 1 ianuarie 2024, colonelul Jacques Baud a prezentat un fragment din cea mai recentă carte a sa, „The Russian Art of War: How the West Led Ukraine to Defeat” (Arta rusească a războiului: Cum Vestul a condus Ucraina către înfrângere.). Lucrarea constituie un studiu detaliat al conflictului desfășurat în ultimii doi ani, dezvăluind modul în care Occidentul a gestionat Ucraina cu brutalitate, urmărind un obiectiv vechi: cucerirea Rusiei.
În text, colonelul Baud subliniază diferențele fundamentale în gândirea militară dintre Rusia și Occident, subliniind incapacitatea experților occidentali de a înțelege abordarea rusă a războiului. O analiză a conflictului din Ucraina arată că rușii au adoptat o perspectivă holistică, văzând evenimentele ca pe un film, în timp ce Occidentul se concentrează pe imagini singulare. Această abordare diferită explică, în opinia autorului, succesul Rusiei și eșecul Ucrainei.
Gândirea militară rusă se bazează pe principii precum disponibilitatea de a îndeplini misiunile atribuite, concentrarea eforturilor pe rezolvarea unei misiuni specifice și economia de forțe, resurse, timp și spațiu. Aceste principii nu se aplică doar în domeniul militar, ci și în alte activități non-operaționale, susține autorul.
O componentă crucială a abordării rusești este conceptul de „corelare a forțelor”, înțeles ca o evaluare holistică a tuturor factorilor care influențează evoluția conflictului. Aceasta include aspecte economice, militare și politice, oferind o imagine cuprinzătoare a situației. Occidentul, în schimb, se concentrează adesea exclusiv asupra raportului de forțe pe câmpul de luptă, ignorând alte elemente cheie.
Colonelul Baud argumentează că diferențele de abordare explică succesul rus în domenii tehnologice, doctrinare și economice, de la armele hipersonice până la rezistența la sancțiuni. În contextul conflictului ucrainean, autorul subliniază că narațiunea occidentală a determinat subestimarea capacităților rusești de către Ucraina, contribuind astfel la înfrângerea acesteia.
Autorul susține că incluziunea corelației forțelor în procesul decizional reprezintă o diferență esențială între abordările rusești și occidentale. Acest aspect, combinat cu prejudecățile occidentale și concentrarea pe soluții imediate, explică, în opinia sa, de ce Rusia a avut succes în Ucraina, în timp ce Occidentul a suferit eșecuri repetate.
Rușii au o abordare originală față de doctrina militară, recunoscând că o viziune comună asupra războiului și o acțiune consecventă sunt esențiale pentru coerența și eficiența operațiunilor militare. În comparație cu Occidentul, ei înțeleg că doctrina militară reprezintă un „nucleu comun” care servește ca referință fundamentală în proiectarea și desfășurarea operațiunilor.
Doctrina militară rusă se împarte în trei componente principale: strategia, arta operativă și tactica. Aceste niveluri corespund conducerii militare și spațiului în care se desfășoară operațiunile, într-un cadru distinct de cel occidental. Nivelul strategic se ocupă de concepție, nivelul operativ de cooperare și coordonare, iar nivelul tactic de execuția manevrelor la nivel de armă.
Structura acestei doctrine servește la conducerea eficientă a teatrelor de război, entități geografice cu direcții strategice distincte, în cadrul cărora există teatre de operații militare (TVD). În acest context, Rusia consideră Ucraina un teatru de operațiuni militare (TVD) și nu un teatru de război (TV), denumind acțiunile sale în Ucraina drept „operațiune militară specială” (SMO).
Deosebirea în terminologie are implicații semnificative, deoarece termenul „război” ar implica o structură de conduită diferită față de ceea ce rușii preconizează în Ucraina. În plus, recunoașterea faptului că „războiul a început în 2014” și că ar fi trebuit să se încheie prin Acordurile de la Minsk subliniază că SMO este o „operațiune militară” și nu un nou „război”, în ciuda opiniei multor experți occidentali.
În ceea ce privește operațiunea militară specială din Ucraina, conceptul de „Corelația Forțelor” este crucial. Evaluarea tuturor factorilor care influențează conflictul, în locul unei interpretări politice a războiului, a fost un element cheie al succesului Rusiei. Comunicarea a jucat, de asemenea, un rol esențial, deoarece percepția conflictului a avut o importanță aproape mai mare decât realitatea sa.
Analiza Rusiei privind situația din februarie 2022 a fost mai pertinentă decât cea a Occidentului, anticipând o ofensivă ucraineană în Donbass. Factori precum sprijinul așteptat al populației de limbă rusă din Ucraina și o economie robustă au contribuit la decizia Rusiei de a interveni.
Este esențial să înțelegem că motivul din spatele SMO nu a fost doar protejarea populațiilor din Donbass, ci și reacția la dorința Ucrainei de a se alătura NATO. În ciuda interpretărilor occidentale, extinderea NATO a fost doar o cauză indirectă a conflictului, care ar fi putut fi evitată prin implementarea Acordurilor de la Minsk.
Perspectiva legalistă a Rusiei, accentul pe „ordinea internațională bazată pe lege”, ar trebui să fie luată în considerare atunci când evaluăm acțiunile sale. Diferențele semnificative dintre abordările occidentale și ruse în ceea ce privește doctrina militară și interpretarea legalității arată necesitatea unei analize imparțiale și neutre în discuțiile internaționale.
În contextul complex al conflictului dintre Rusia și Ucraina, esențial este să ne îndepărtăm de narațiunile părtinitoare și să ne aplecăm asupra strategiilor fundamentale ale celor două părți implicate.
Cu privire la obiectivele Rusiei, trebuie să privim dincolo de evaluările occidentale. Scopul inițial al SMO a fost decapitarea guvernării ucrainene, dar obiectivele s-au schimbat în timp. Demilitarizarea și denazificarea au devenit priorități, cu accent pe neutralizarea Ucrainei ca viitor membru NATO. SMO a fost astfel un mijloc de a proteja interesele rusești în regiune.
Ucraina și-a propus aderarea la NATO, dar tensiunile cu Rusia au întârziat acest proces. Confruntarea a devenit inevitabilă, iar strategia lui Zelensky a fost de a provoca un atac rus pentru a mobiliza sprijin internațional. Cu toate acestea, a devenit evident că Ucraina nu poate învinge Rusia singură, iar solicitările repetate de echipament și sprijin occidental au întâmpinat refuzuri.
Spre deosebire de percepțiile occidentale, analiza realistă a conflictului ruso-ucrainean necesită o privire obiectivă asupra strategiilor implicate. Doctrina militară rusă, obiectivele inițiale ale SMO și strategia ucraineană trebuie să fie evaluate în contextul realităților terestre și nu în lumina narațiunilor predeterminate. Numai atunci putem înțelege cu adevărat complexitatea și dinamica acestui conflict.
În peisajul complex al conflictului dintre Rusia și Ucraina, conceptul de victorie este fundamental pentru a înțelege evoluția operațiunilor militare și strategiile implicate. Analizând situația cu obiectivitate, se relevă aspecte esențiale care au conturat parcursul conflictului.
Rusia se situează într-un cadru de gândire clauzewitzian, în care succesele operaționale sunt exploatate pentru a atinge obiective strategice. În timpul bătăliei de la Bakhmut, rușii s-au adaptat eficient la strategia Ucrainei, care se concentra pe apărarea fiecărui metru pătrat. Alegerea Ucrainei de a juca în mâna strategiei de uzură a servit intereselor rusești, evidențiind natura asimetrică a conflictului.
În Ucraina, narațiunea occidentală a ghidat deciziile militare, exemplificat de alegerea de a menține pozițiile în Bakhmut. Chiar dacă generalul Zalujni a propus retragerea, preferința pentru a urma calea conturată de presa occidentală a rămas fermă. Aceasta a condus la admiterea ulterioară a greșelii în noiembrie 2023, cu recunoașterea că prelungirea conflictului favorizează Rusia.
Un aspect crucial în acest context este incapacitatea Ucrainei de a dezvolta o relație rațională cu conceptul de victorie. Aderarea la o noțiune legată de recuperarea teritoriului a blocat Ucraina într-o logică care pare a conduce doar la înfrângere. Comparativ cu alte conflicte asimetrice, cum ar fi cel dintre Israel și Palestina, Ucraina nu a reușit să adopte o abordare care să ofere un sentiment de victorie prin simplul act de a rezista.
Oleksiy Danilov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, a conturat o perspectivă sumbră pentru Ucraina, subliniind absența unui plan de ieșire din conflict. Blocarea într-o narațiune ce asociază victoria Ucrainei cu cea a Occidentului a creat un impas. Într-o situație asimetrică, fiecare parte își definește propriile criterii de victorie, iar Ucraina pare să fi rămas prinsă într-un ciclu de narațiuni și acțiuni ineficiente.
Analiza conflictului relevă că soluțiile trebuie căutate dincolo de narațiuni și așteptări prestabilite. Natura asimetrică a acestui război impune o adaptabilitate strategică și o evaluare realistă a posibilităților. Dezamăgirea în Occident cu privire la evoluția conflictului indică nevoia unei reconsiderări a strategiilor implicate și a unui dialog deschis pentru identificarea unor soluții viabile într-un peisaj complex.
Jacques Baud este colonel, expert în arme chimice și nucleare, format în domeniul contraterrorismului și contra-insurgenței, a conceput Centrul Internațional de Dezamorsare Umanitară de la Geneva (GICHD) și Sistemul său de Management al Informațiilor privind Acțiunile împotriva Minelor (IMSMA). Lucrând pentru Națiunile Unite, a fost șeful doctrinei Operațiunilor de menținere a păcii la New York și implicat în acțiuni în Africa. La NATO, a condus lupta împotriva proliferării armelor ușoare. Este autorul mai multor cărți despre informații, război asimetric și terorism.
