A sunat in redactie, dar a reusit sa spuna doar patru cuvinte, apoi a inceput sa planga: “Nu ne-au dat indemnizatia!” Dupa ce si-a revenit putin, Elena B., 63 de ani, a continuat: “Doamna, dumneavoastra stiti ca, daca eu nu o platesc, femeia nu mai vine maine? Sunt in scaunul cu rotile, am handicap neromotor, sunt condamnata daca nu vine. Ma vor gasi moarta in casa.” Printre lacrimi, vorbind sacadat, explica: “Primaria Buhusi nu mai plateste indemnizatiie. Pana in primavara, am avut asistent personal. Au concediat asistentii personali si ne-au trecut pe indemnizatie. Acum spun ca ne platesc cand va da Guvernul bani. In Legea 448 scrie ca autoritatile locale raspund de plata indemnizatiilor. Cand am sunat la primarie au spus sa ne imprumutam. De unde? Cine imi da mie?” intreaba batrana, aproape strigand de disperare. “Spuneti-ne si noua, cui sa ne adresam? Cine are, in tara asta, datoria sa plateasca drepturile prevazute de lege pentru persoanele cu handicap?” L-am intrebat pe Ionel Turcea, primarul orasului Buhusi, ce-i asteapta pe acesti oameni si am aflat ca autoritatile nu vor plati indemnizatiile decat pentru o luna: “Nu avem de unde. Vom analiza situatia si poate mai platim o luna. Restul, la rectificare. Eu stiu care e situatia. Sunt vai de capul lor, mor de foame in casa, nu-i viziteaza nimeni. Ii mai ajutam noi, ca persoane particulare, pe cei care sunt intr-o situatie disperata. Le ducem alimente, medicamente… Avem vreo 6-7 cazuri de-a dreptul dramatice.”
"I-am rugat sa nu-i paraseasca"
Edilul din Buhusi afirma ca asistentii personali au fost trecuti in somaj, deci nu au ramas fara bani: “Noi i-am rugat sa nu-i paraseasca pe cei de pe urma carora au mancat o paine. Cand vor fi bani ii vom reangaja. Sunt cativa asistenti care nu vor nici sa mai treaca pe la bolnavi. Pe astia nu-i mai angajam nici daca stau in cap. Vom cauta niste persoane mai omenoase!” Sesizari am primit aproape in fiecare zi de la persoane cu handicap aflate in situatii limita. Primaria Buhusi nu e singura care a desfacut contratul de munca asistentilor personali. La Berzunti erau 26, mai sunt “0”, CL Motoseni a disponibilizat 24, CL Colonesti, 14, Gaiceana tot 14, CL Bacau, 152. In Comanesti erau, la sfarsitul lui 2010, 136 de insotitori ai copiilor si adultilor cu handicap. La ora asta, “nu mai avem niciunul, toti asistentii sunt in somaj”, arata Viorel Miron, edilul orasului. Bani pentru indemnizatii, “din bugetul propriu, nici vorba sa fie!” Primarul s-a adresat DGFP, iar acum asteapta. Si cei imobilizati la pat asteapta, doar ca pentru ei fiecare zi de asteptare e cumplita. Viorel Miron sustine ca “nu e nicio speranta ca indemnizatiile sa fie platite din bugetul local. Ne-ar trebui 1,5 miliarde de lei vechi/luna, iar tot bugetul CL Comanesti e de 30 de miliarde. Cu celelalte activitati ce facem? Avem proiecte in derulare, avem cheltuieli cu angajatii… Noi nu am luat in calcul faptul ca va trebui sa suportam aceste sume.”
Primaria face drumuri si scoli
Exista, insa, primarii mai mici care au prevazut aceasta situatie: “Toti cei 28 de asistenti personali sunt in plata, spune Dorinel Horghidan, primarul din Pirjol. Din start, am prins in buget suma necesara. Semnele erau clare din 2010 si am banuit ca nu vom primi bani de la Guvern.” Si mai e ceva: “Cand se aproba bugetul se tine cont si de gradul de colectare a impozitelor. Noi avem 97 la suta grad de colectare pentru ca am pastrat taxele mici in ultimii trei ani. Altii le-au marit si au colectat 40 la suta.” Comunele Saucesti si Livezi au gasit alta solutie: i-au trecut pe asistentii personali in somaj ca sa scape de “viramente”, dar sunt la zi cu indemnizatiile. Deocamdata, au bani. Ce se va intampla in 2012? Dumnezeu cu mila! Exista comune care sunt deja pe zero: “Primaria trebuie sa faca si drumuri, sa repare scoli, sa plateasca salarii, nu doar sa dea ajutoare, afirma Constantin Galita, edilul din Motoseni. Nu am prevazut in buget bani pentru persoanele cu dizabilitati pentru ca nu avem. Nu ne-au dat decat 400.000 de lei. La fondul social, suntem pe zero!” Pentru indemnizatiile celor care au un handicap grav, i-ar trebui 20.000 lei/luna. “Din cote defalcate, ce am primit tot am dat. Ii inteleg, sunt si ei fiinte umane, ma deranjeaza si pe mine ca sufera, dar nu avem nicio solutie. Am cerut de la MFP si asteptam. Noi nu mai avem de unde plati. S-a terminat!”
Costul recuperarii, mai mare ca indemnizatia
Si DGASPC e bombardata cu reclamatii de catre bacauanii care nu mai au nici insotitor, nici indemnizatie. Sorin Brasoveanu, director general al DGASPC, arata ca sistemul nu e bine organizat: “In strainatate exista un buget complementar, o suma fixa din care persoana cu handicap isi plateste telefonul, transportul, energia electrica etc. Fiecare isi foloseste banii in functie de nevoi. La noi sunt foarte multe verigi. Noi primim bani de la bugetul statului si ii trimitem prin posta persoanelor cu handicap. Pentru transport, le eliberam beneficiarilor bilete, iar transportatorii vin cu decontul, dar nu avem niciun control in privinta distantelor parcurse.” Se platesc comisioane, timbre, bilete care nu se stie pe ce distante au fost cu adevarat utilizate. Si ne miram ca bugetul s-a subtiat. “Ma ingrijoreaza faptul ca, de la o luna la alta, numarul solicitarilor privind institutionalizarea creste din cauza ca familia nu mai face fata crizei si apar tot mai multe cazuri grave”, arata directorul DGASPC. Daca indemnizatiile nu vor fi platite, persoanele cu handicap vor fi abandonate si vor fi gasite in casa subnutrite, grav bolnave, iar costul recuperarii va fi mai mare decat indemnizatia. Solutia ar fi dezvoltarea serviciilor, nu taierea unor drepturi, si asigurarea unui buget complementar care sa ajunga direct la beneficiar. Sorin Brasoveanu afirma ca, “istoric vorbind, in orice societate care traverseaza o perioada de criza, guvernul ia masuri suplimentare de protectie si sustinere a familiei tocmai pentru a preveni cresterea numarului asistatilor.”
Silvia Patrascanu
