marți, 20 ianuarie 2026
type here...
Acasă Blog Pagina 4434

Oameni care salveaza vieti

de
-

Sunt oameni obisnuiti ca si noi doar in timpul liber. Au familii, copii, bucurii, necazuri, dar si satisfactii. Când imbraca uniforma si isi iau in primire posturile, fie ca sunt pompieri, paramedici, medici, sefi de echipaje la SMURD, descarceratori, medici la urgente, asistenti, toti sunt pusi sa faca diferenta intre viata si moarte. Salvarea oamenilor din situatii critice, uneori la limita este profesia, crezul si menirea lor. Când suna alarma sau telefonul, sar in masinile gata pregatite: o noua misiune de interventie rapida, eficienta pentru stingerea unor incendii, descarcerarea si acordarea primului ajutor, transportul ranitilor la primul spital. Ei sunt oamenii care salveaza vieti. Se intâmpla sa si piarda câte o batalie. Ei sunt oameni anonimi, dar si eroi, carora uitam adeseori sa le trimitem un gând bun, o multumire. Viata merge inainte, un nou apel, o noua misiune…

Medicul de la Ambulanta lucreaza pe teritoriul pacientului

“Nu-mi place sa stau la birou, desi acum, in calitate de director medical, stau mai mult decât mi-as fi dorit. Nu-mi place sa stau la o masa sa scriu, sa fac hârtii, in general imi place activitatea mai putin monotona, prefer mai multa adrenalina”, acestea au primele cuvinte rostite de dr. Adrian Colibaba, director medical al Serviciului Judetean de Ambulanta Bacau, atunci când l-am intrebat de ce a ales sa lucreze la Salvare si nu intr-un spital. A terminat Facultatea de Medicina, iar dupa Rezidentiat, in 2006, a ales Serviciul de Ambulanta Bacau: “nu intotdeauna faci ceea ce iti doresti, faci ce iese dupa un examen”. Radautean la origini, a devenit bacauan prin adoptie, un mare câstig pentru sistemul medical autohton. A venit imediat intrebarea: ce-i trebuie, ce calitati insumeaza un medic, un asistent sau ambulantier de la Ambulanta. “Activitatea din teren este mult deosebita fata de cea din spital sau cabinet medical, suntem expusi la diferite pericole, in afara de conditiile meteo (vânt, ploaie, zapada, ger, canicula), intervine faptul ca mergem pe teritoriul pacientului, suntem acasa la pacient, iar atitudinea noastra trebuie sa fie cu totul alta, pot interveni riscuri suplimentare, de a fi agresat fizic sau verbal, la spital sau cabinet esti pe teren propriu. Intervine un efort fizic mult mai intens, echipamentul pe care trebuie sa-l caram dupa noi, fiecare membru al chipei, cântareste intre 7 si 9 kilograme, mai ales la interventiile complexe. Dar nu-i totul, la intoarcere trebuie sa luam si pacientul, care, si el, are intre 3 si 150 de kilograme. Va dati seama ca nu-i la indemâna oricui sa depuna zilnic acest efort. Ce sa nu mai vorbim de durata unor intervntii care se pot intinde pâna la 10 ore, daca este vorba de un transfer (cu toate riscurile lui) la o unitate din Capitala sau la un spital din alt oras.” Un medic, un asistent sau ambulantier trebuie sa puna pe primul plan siguranta salvatorului, integritatea intregii echipe, este primul lucru care se invata la orice curs de prim ajutor, altfel risca sa devina si el victima, iar pacientul ramâne fara prim ajutor, si in loc de o victima, putem avea doua-trei sau chiar patru. Cele mai periculoase interventii sunt la accidentele de circulatie, care au loc in strada, uneori in plin trafic. ”Nu agreem, nu recomandam gesturile eroice, deoarece un erou mort, nu este decât un mort, cu toate acestea, sunt situatii când trebuie sa-ti asumi si anumite riscuri, insa calculate, cum s-a intâmplat la o interventie de urgenta, in seara de Craciun, la Luizi Calugara. Trei persoane au inhalat monoxid de carbon de la o centrala termica, au intrat in stare de inconstienta, iar pâna la venirea pompierilor ne-am asumat noi riscul si am intrat in acel garaj, cel mai curajos a fost ambluantierul, si am salvat toate cele trei victime, impreuna cu alte doua echipaje venite intre timp”, precizeaza dr. Colibaba. Precautia vine si de la faptul ca in ultimul timp se constata o crestere a unor astfel de incidente, in care personalul medical de la Ambulanta a fost implicat. “Noi suntem medici, personal medical, nu politisti, pompieri, care au misiune si dotare pentru interventiile dificile, cu un grad mai mare de risc. Noi suntem singura institutie civila din acest angrenaj denumit Sistemul National pentru Managementul Situatiilor de Urgenta, toate celelalte sunt militarizate.” Medicul Adrian Colibaba are la activ sute de interventii in anii de când si-a ales aceasta specialitate, a salvat numeroase vieti, a acordat asistenta medicala de urgenta la sute de pacienti, a raspuns promt la apelurile bacauanilor, chiar daca mai multe de 30 la suta dintre ele nu necesita prezenta Ambulantei. Oamenii, spune dr. Colibaba, fara a generaliza, apeleaza 112, chiar si atunci când ii doare capul sau le-a intrat un cui in talpa. Profesionalism si daruire sunt atributele care trebuie sa caracterizeze personalul de la Ambulanta Bacau. “Am sa va relatez unul din numeroasele cazuri dificile la care am participat. Trecuse doar o luna de când eram angajat si a trebuit sa transeferam o pacienta de 18 ani la Bucucresti, care suferise un accident rutier grav. Din diverse motiv, undeva pe la Focsani, a facut stop cardio-respirator. Era prima data când faceam aceasta manevra pe viu, in rest facusem doar pe manechine. Mi-au trebuit câteva secunde sa ma adun si sa incep resuscitarea. Interesant ca ambulanta s-a oprit chiar intr-o intersectie, manevra nu se poate face in mers, si dupa 15-20 de minute, impreuna cu asistenta si ambulantierul (vedeti ca vorbesc mereu de echipa, de o echipa completa) am reusit sa readucem pacientei functiile vitale. Dificil a fost ca mama fetei era in masina, lânga sofer, tensiunea s presiunea au crescut odata cu reactiile ei, insa Dumnezeu ne-a ajutat si pacienta a ajuns cu bine la Bucuresti, ca pâna la urma Dumnezeu hotaraste, noi nu suntem decât niste instrumente. Satisfactia noastra a fost ca, dupa vreo luna, tot noi am adus-o in Bacau. Vorbea, se misca, era mult mai bine. Ne-am bucurat, am vorbit si am ramas prieteni.” Solutii se gasesc intotdeauna, ne spune dr. Colibaba, iar daca intervine fatalitatea, nu inseamna ca medicii nu au facut tot posibilul pentru acea persoana. Medici, asistenti, ambulantieri, soferi, toti sunt 24 din 24 de ore la dispozitia noastra si, dincolo de necazul nostru, merita cu prisosinta un gând bun, un zâmbet atunci când ne-am facut sanatosi. Au si ei partea lor de contributie.

Misiuni imposibile

Liviu Vintu lucreaza ca pompier din 1996, dupa ce a terminat scoala militara “Pavel Zaganescu” din Boldesti, fiind repartizat la o unitate din Harghita, apoi in judetul Vrancea, stabilindu-se la Inspectoratul Judetean pentru Situatii de Urgenta din Bacau in anul 2000. A urcat treptele ierarhice de la sergent major la plutonier adjutant. De 16 ani si-a pus priceperea, dragostea si competenta in slujba oamenilor aflati in situatii limita. Mai intâi ca pompier la Stingere si din 2002, odata cu infiintarea SMURD, a trecut la descarcerare, participând la numeroase misiuni de salvare, accidente de circulatie, blocari de persoane sau accidente uzinale. “Suntem pregatiti profesional, moral si psihologic sa intervenim in orice moment. La primul semnal, intr-un minut am iesit pe poarta unitatii. Plecam cu foarte putine informatii si ne orientam la fata locului, nicio misiune nu seamana cu alta la care ai mai participat. Prima noastra grija sunt oamenii, salvarea lor din masinile accidentate, din orice alta situatie care le pune viata in pericol. Lucram in echipa, ne coordonam interventia pas cu pas, fiecare stie ce are facut, fara vorbe, fara nervi, de multe ori ne intelegem din priviri. Nu-i timp si nici loc de emotii, de ezitari, lucram contratimp, de noi depinde viata unor oameni. Alteori esti nevoit sa scoti doar cadavre. Sentiment nu de inutilitate, ci de neputinta: destinul a vrut altfel”, spune Liviu Vintu. Nu stie, nu a notat niciunde numarul interventiilor, doar in clipe de ragaz rememoreaza secvente din cazurile care l-au marcat. “Eram pompier, aveam 19 ani; un copil. Prima mea interventie. Lucram la Odorheiul Secuiesc si a trebuit sa intervenim la scoaterea a doua persoane dintr-o fântâna. Dificultati de comunicare. Am coborât 20 de metri legat cu o frânghie. Imi treceau prin minte tot felul de situatii: daca se darâma zidaria, daca ma prinde si ma trage in apa. Gânduri, teama, eram pompier nu zmeu. Din pacate ambele persoane erau decedate. Nu va pot descrie jalea rudelor, nu va pot spune acum starea mea.”
Au urmat alte si alte misiuni. Cele mai dificile interventii, cele care l-au marcat au fost acele in care victime sunt copii. Caz teribil: doi morti, tatal si mama, fetita de cinci ani traia. A fost scoasa dintre fiarele contorsionate, insa a ramas fara ambele picioare. “M-am cutremurat, nu mai vazusem asa ceva. Inconstienta tatalui, care consumase bauturi alcoolice si apoi s-a urcat la volan.” Ce-i trebuie unui om pentru a lucra in acest domeniu, il intreb. Curaj, pregatire, experienta, stapânire de sine, coordonare, indemânare in folosirea aparaturii din dotare. Ii vedeti zilnic pe strazi in costumele lor rosii. Ei sunt militarii de la descarcerare si paramedicii.

A venit pompierul!

Pompier de stingere. De la cele banale, pâna la incendii de mare intindere: paduri, hale industriale, case, apartamente, vegetatie. Misiunile pompierilor s-au diversificat, ei fiind cei care intervin pentru salvarea unor persoane blocate in locuinte, pâna la salvarea animalelor. Plutonierul major Sorin Stan s-a angajat cu primul val, in 2006, la ISU Bacau. A lucrat si inainte sase ani in sistemul militar. Si-a descoperit târziu aceasta abilitate de a lupta cu focul. Este – si o spune senin – cea mai frumoasa meserie din lume. Pompierii sunt cei mai apreciati si iubiti de toata lumea. Tot el spune ca mai bine ar fi sa nu ai nevoie de un pompier, insa viata este alcatuita si din bune si din mai putin bine. “Fac meseria aceasta cu placere, chiar daca vi se pare curios, poate de neinteles. Asa cum invatatorul isi iubeste meseria, cum pilotul tine la avionul lui sau medicul la pacientii lui, si pompierul lupta pentru viata oamenilor, pentru salvarea bunurilor. Este o meserie ca oricare alta, numai ca pericolul te paste la fiecare interventie”, imi spune grabit Sorin Stan. Nu-i o bucurie când suna alarma, insa simte chemarea, strigatele de ajutor ale oamenilor napaditi de flacari. Cine ar putea descrie ce este in sufletul unui pompier plecat ziua sau noaptea intr-o misiune. Suntem martorii “defilarii” lor pe strazi cu sirenele pornite. Si uitam. Nu ne mai interesam câte vieti a salvat, câte bunuri au fost scoase de sub prada flacarilor, doar o notita in ziar consemeanza laconic: pompierii militari din Bacau au intervenit promt la un incendiu in satul X. Fara nume, fara emotii, fara efortul extraordinar al echipajelor complexe, pompieri, paramedicii, medici, echipa de la descarcrare. Nu-i rutina, nu-i obisnuinta. “Nimic nu este lasat la voia intâplarii, de noi depind vietile oamenilor, care sunt cele mai importante pentru noi. Un bun il mai faci, il inlocuiesti, o viata nu. Ordinea de zi: salvarea oamenilor, a animalelor si apoi a bunurilor.” Se apara reciproc, se protejeaza unul pe celalalt, deoarece si viata pompierului este la fel de importanta. Neprevazutul isi poate face de cap, se intâmpla uneori sa-ti pui viata in pericol, face parte din meserie. Aceleasi atribute sunt esentiale: curaj, pregatire fizica, psihica, experienta. Primile secunde, primele minute sunt decisive pentru desfasurarea ulterioara a interventiei. Este ca pe o tabla de sah: fiecare piesa isi are locul si misiunea in acest “joc” al muncii unui echipaj de interventie. Curs practic: un incendiu la un bloc din Bacau, mai multe apartamente “inundate” de fum. Multe la etajele superioare. Mastile din dotare au fost puse pe figura. A inceput cautarea eventualelor persoane ramase blocate si in imposibilitatea de a se salva. Usa cu usa, etaj cu etaj. Un copil nu era de gasit. S-au spart usi. Aproape lesinat, copilul a fost descoperit sub o masa din casa. I s-a pus masca si a fost dus la parintii lui. A fost salvata o viata. A urmat evacuarea unei persoane cu dizabilitati. Incendiul a fost stins. Este “filmul” unei interventii la care a particpt plutonierul major Sorin Stan, de la ISU Bacau. Satisfactii? Cititi rândurile de mai sus. Daca…? “Nu vreau sa ma gândesc. Nu plec intr-o misiune cu acest gând. Ma bucur ca pot aduce, daca nu fericirea, macar multumirea pentru acei oameni care au nevoie de noi.” Familia? “Familia are incredere in mine, stie ca ii iubesc si ca ma intorc mereu la ea. Copiii de la gradinita unde este fiul meu au fost in vizita la unitatea noastra. Au fost foarte incântati, iar când ma duc sa-l iau acasa toti se aduna in jurul meu si striga «A venit pompierul!, A venit pompierul»”.

Paramedicii nu sunt supraoameni

Marius Tatariu a fost asistent medical. De mai multi ani s-a reprofilat. Acum este comandant de echipaj, plutonier major, pe o autospeciala tip ambulanta B2 a SMURD, un echipaj de trei paramedici. Meserie noua. Paramedic inseamna lânga medic. Echipajul poate interveni si fara medic, el este pregatit sa acorde primul ajutor la locul accidentului, pâna victimile sunt transportate la cel mai apropiat spital. In cazuri dificile, complexe, unde se reclama prezenta unui medic, ambulanta este dotata cu un sistem – C-Net, care poate comunica cu un medic, aflat tot timpul in fata unui calculator si poate indruma paramedicul prin telefon. Misiunea paramedicului este sa intervina rapid, sa scoata accidentatul din socul cardio-respirator, sa sutureze ranile, sa igienizeze plagile, sa acorde medicatia de urgenta etc. Cazurile sunt multiple, de la consum de alcool, droguri, accidente de circulatie, accidente uzinale, in constructii. Paramedicul pleaca cu informatii sumare despre natura interventiei, insa, impreuna cu echipajele de la Descarcerare, de la Salvare, sansele de salvare sunt mult mai mari. Aceasta este filozofia SMURD: viata este primordiala. “Imi iubesc meseria, am multumirea sufleteasca atunci când reusesc – si de cele mai multe asa se intâmpla – sa salvez viata unui om, a mai multor oameni si pot sa-l predau stabilizat medicilor de la UPU. Fac acest lucru de 4-5, de 10-12 ori pe zi. Exista o mare presiune asupra noastra, a timpului, a publicului prezent, a gravitatii ranilor, insa calmul, pregatirea, antrenamentul ne asigura reusitele. Soarta celor din fata noastra depinde de noi, ai in palme viata lor.” Mai sunt inconstienti care alarmeaza prin 112 fara ca apelul sa fie acoperit de un caz concret, cum sunt si cazuri grave care nu sunt apreciate just de trecatori, de martori. “Am participat la un asemenea caz. Va amintiti de tânarul acela accidentat de tren. Am fost chemati foarte târziu, deoarece un taximetrist l-a vazut, dar nu a dat importanta starii grave a celui accidentat. Am ajuns, i-am dat primul ajutor, a fost transportat la spital, insa si-a pierdut bratul. La Racaciuni am fost intr-o misiune de salavare , era noapte, am gasit o grozavie: un copil de un an si jumatate aruncat in strada, doi maturi decedati. Ne-am luptat, impreuna si cu um medic minute bune pentru a salva copilul. Din pacate nu am mai putut face nimic. Cineva trebuie sa faca si aceasta meserie. Eu o consider cea mai nobila, cea mai frumoasa: sa readuci la viata un om aflat la granita dintre a fi sau a nu fi. Sa nu uit, acel tânar accidentat de tren mi-a strâns mâna când m-am intânlit cu el. Mi-a multumit, iar eu mi-am sters pe ascuns o lacrima”, si-a incheiat Marius Tatariu scurta poveste.
Oameni ca noi, oameni simpli, oameni care au o nobila misiune, o nobila meserie: salvarea de vieti omenesti.

Avarii pe sistemul de termoficare

    de
    Doina Mincu
    -

    CET Bacau si-a anuntat consumatorii inca de pe 12 octombrie ca este gata sa le furnizeze caldura. Numai ca, odata cu umplerea instalatiilor, au si aparut avariile. Scuzele sunt aceleasi de fiecare an: conductele „moarte” de mult nu fac fata presiunii apei fierbinti. Inlocuirea acestora, printr-o finantare europeana, ar fi trebuit sa se finalizeze, dar administratia locala a dat rateu dupa rateu.

    CET Bacau a inceput sa furnizeze caldura. In apartamentele bransate la sistemul centralizat de incalzire, caloriferele ar trebui sa friga. In realitate, sute de locuinte sunt reci din cauza avariilor aparute pe reteaua de distributie a agentului termic. In municipiu sunt acum nu mai putin de 10 zone in care, din cauza conductelor sparte nu este caldura si apa calda. Avariile nu aleg, asa ca apar si in centru, si la periferie. In ultimul caz, cei afectati de sistarea caldurii sunt mai numerosi, fiindca rata debransarilor a fost mai scazuta in aceste zone. „Cam jumatate din apartamentele noastre sunt ramase la CET, ne-a declarat Doinita Patrichi, administratorul Asociatiei de proprietari 85. Sunt si pensionari, dar si familii cu copii. Cam asa se intâmpla când da frigul: se sparg conductele. Cred ca ar fi trebuit sa aiba prioritate schimbarea conductelor astea vechi de peste 30 de ani.”

    Inca o iarna cu frig in apartamente

    Administratia locala se lauda cu 78 milioane de euro atrase pentru modernizarea sistemului de termoficare. Banii ar trebui sa fie utilizati pentru modernizari in CET, dar si pentru inlocuirea a 60 kilometri de conducte de incalzire dintre punctele termice si blocuri. Investitia, prin Programul Operational Sectorial de Mediu, ar trebui sa fie finalizata in 2013. Din 2010 si pâna acum, s-a reusit inlocuirea conductelor de la 5 puncte termice: PT7, PT13, PT 31, PT33 si PT 69. Ultimele loturi, cu peste 20 de puncte termice, au fost scoase la licitatie in acest an, dar din cauza contestatiilor care s-au tinut lant lucrarile nu au inceput inca. Prin urmare, bacauanii ramasi la CET vor suferi si in aceasta iarna din cauza avariilor.

    Avarii la acest moment:
    – str. Mihai Viteazu 3 (PT 43), Asociatia de proprietari „Mihai Viteazu”;
    – str. Ana Ipatescu (PT43), Asociatia „Mihai Viteazu”;
    – str. Bicaz 164 si str. Electricienilor 4 A (PT 29), Asociatia 85 si Asociatia 86;
    – str. Bradului 54 (PT 97), Asociatia „Bradului” (apa calda);
    – str. Alexandru cel Bun 5, 7, 9 (PT40), Asociatia 11;
    – str. Stadionului 9 E (PT6), Asociatia 43 Crizantema;
    – str. Martir Horea (PT 153), Asociatia 48;
    – str. Eroi Marius Hasan (PT95), Asociatia 104;
    – str. Nufarului2-9 (PT 40), Asociatia Livezilor (apa calda);
    – str. Banca Nationala si str. Neagoe Voda (PT 153), Asociatia 41 „Adevarul”.

    Potrivit Autoritatii Nationale de Reglementare a Serviciilor Comunitare, CET Bacau a realizat in acest an 35,71% din reviziile si reparatiile planificate, cheltuind suma de 1,6 milioane lei.

    Ping-pong cu clasa a IX-a

      de
      Roxana Neagu
      -

      Un nou ministru, alte reguli

      Un nou ministru, alte schimbari în învatamânt. Odata instalata in functie, Ecaterina Andronescu, ministrul Educatiei si Cercetarii, a venit cu ordine si proiecte noi. Ultima decizie, care este inca in discutie, va schimba din nou planul cadru si programa scolara. Se doreste mentinerea clasei a IX-a la liceu, asta dupa ce in noua Lege a Educatiei se prevede ca aceasta sa ramâna la nivelul invatamântului gimnazial. Directorii din scolile bacauane sunt si ei bulversati.

      Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, doreste mentinerea clasei a IX-a la liceu, motiv pentru care intentioneaza sa modifice Legea Educatiei 1/2011. „Clasa a IX-a cred ca trebuie sa ramâna la liceu. Liceul românesc are in traditie o durata de patru ani si eu cred ca trecerea clasei a IX-a la clasa gimnaziala ar insemna un salt in jos imens la calitatea invatamântului si nu cred ca trebuie sa-l facem. De aceea, acesta este unul din obiectivele pe care le avem atunci când vom modifica legea si vrem sa facem lucrul acesta cât mai curând”, a afirmat Ecaterina Andronescu, la sfârsitul saptamânii trecute, la o intâlnire cu directorii unitatilor de invatamânt.

      Masura pentru reducerea abandonului

      Legea 1/2011 prevede ca masura introducerii clasei a IX-a la invatamântul a intrat in vigoare odata cu generatia de elevi care a inceput clasa a V-a in anul scolar trecut, 2011-2012. Asta inseamna ca prima generatie de elevi de clasa a IX-a, care va ramâne la gimnaziu, va fi cea din 2015, care va face cinci ani de ciclu gimnazial, in loc de patru. Principalul argument al initiatorului legii, fostul ministru Daniel Funeriu, a fost rata nepermis de mare, de circa 20 la suta, a abandonului scolar la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa IX-a.

      Ce spun directorii

      „Poate ca este mai bine sa ramâna clasa a IX-a la gimnaziu. In mediul rural mai ales, unii elevi, lipsiti de resurse materiale, renunta sa se inscrie la liceu, asa ca abandoneaza scoala. Se multumesc cu 8 clase si atât”, ne-a declarat prof. Felicia Iordache, director Scoala Gimnaziala nr. 1 Manastirea Casin. „Asta daca ne permite si spatiul. In general scolile gimnaziale au fost proiectate pentru clasele I-VIII. Mai mult, noi din acest an avem si clasele pregatitoare. Este posibil sa nu mai putem suporta sa mai primim elevi”, spune si prof. Danisia Dumea, directorul Scolii „Mihail Sadoveanu” din Bacau. La toate acestea s-ar adauga si faptul ca s-ar perturba si miscarea profesorilor. Ar creste normele la generala si ar scadea la liceu, iar daca numarul de ore nu ar putea asigura o catedra intreaga, dascalii ar fi nevoiti sa se plimbe de la scoli la licee. Profesorii asteapta insa si lamuriri suplimentare, prin emiterea de noi ordine de ministru si norme de aplicare. Chiar daca parerile sunt impartite.

      „Normal este ca in continuare clasa a IX-a sa ramâna la liceu. Trei ani ar fi prea putin sa pregatesti un elev pentru un examen de bacalaureat. In plus, la 14 sau 15 ani, cât are un elev când termina clasa a VIII-a, este chiar vârsta când trebuie modelat si format in gândire si rationament.”
      Prof. Gabriel Andrei, director CN „Gh.Vranceanu” Bacau

      „Eu optez pentru liceu. E si opinia colegilor mei. Cel mai bine este sa nu fie schimbata nici structura dupa care se lucreaza de ani de zile. Plus ca mai e si problema posibilitatii de absorbtie a acestor elevi in scoli care au deja o anumita constructie si configurare.”
      Prof. Daniela Bejan, director CN Pedagogic „Stefan cel Mare” Bacau

      „Popularii” au iesit la rampa: „Suntem serviciul 112 al Romaniei”

        de
        Silvia Patrascanu
        -

        Reprezentantii Partidului Poporului-Dan Diaconescu in cursa pentru Parlament s-au prezentat, ieri, in fata ziaristilor. Au sosit si cei doi candidati transferati de la Bucuresti: Adina Iancu si Florin Condurateanu. Dupa ce au deplâns starea in care a ajuns tara asta, popularii s-au declarat patrioti si au promis ca ii vor salva pe români. „Suntem acel serviciu 112 al României”, au afirmat candidatii PP-DD la alegerile din 9 decembrie.

        Seriosi, la cravata, unii chiar emotionati, “po­pularii” care vor candida pentru Parlamentul României s-au prezentat, ieri, in fata ziaristilor bacauani. Am numarat vreo sase cravate mov si tot atâtea camasi lila sau stacojii, iar asta spune ceva despre atasamentul fata de PP-DD si credinta in importanta misiunii lor. “Misiune imposibila”, sustin unii. Mai târziu aveam sa aflu si care e aceasta. In contrast cu batalionul din Bacau, Florin Condurateanu a intrat in sala mare a Palatului Administrativ relaxat si fara cravata. “Va pup pe suflet” a spus jurnalistul, ca sa nu-si dezamageasca auditoriul. Vice­presedintele Razvan Sendrea a intrat imediat in program, prezentându-si colegii, asta dupa ce a declarat ca “e cea mai buna formula pe care o putea prezenta PP-DD pentru alegerile din 9 decembrie.” Si am constatat, cu surpriza, ca garnitura popularilor e formata din oameni care stiu ce vor, care stiu sa vorbeasca, sa transmita si care, in plus, nu sunt blazati, cei mai multi fiind la prima dragoste. Fac exceptie Angela Bogea, fosta presedinta a PRM, care a mai facut “politica antisistem”, si Vasile Cautis, ex-consilier judetean PSD. Florin Condurateanu ne-a mai pupat o data pe suflet, apoi, dupa ce a laudat Moldova si Bacaul, a explicat ce l-a adus in postura de candidat.
        “PP-DD chiar iubeste neamul românesc, iar România chiar trebuie sa se ridice din genunchi”, a spus Condurateanu, adaugând ca totusi, asa amarâti, cum sunt, românii nu se milogesc: “«Dati-ne locuri de munca!» cer ei, «Aduceti-ne copiii acasa!»“, caci “s-a naruit familia româneasca! România moare!”, iar singurul partid care o poate salva, sustine vedeta TV, este PP-DD.

        Audiente in direct, la TV!

        Toti popularii au declarat ca vor sa faca ceva pentru români: “Sunt nascut, crescut in acel colegiu si am plecat de la munca de zilier, am fost muncitor, tehnician, inginer, sef de ferma, director general, iar familia mea are afaceri in zona, a declarat Ion Melinte, directorul APIA. Cu siguranta, voi face ceva pentru sanatatea, invatamântul si infrastructura din acel colegiu, pe drumurile caruia iti rupi masina.” Echipa PP-DD Bacau e completata de un ma­gistrat, un director de mina, un fost comandant de pompieri, doi juristi, doi ziaristi si un mana­ger din turism. “Popularii” au criticat haosul din legislatie, hotia, minciuna, lipsa de patriotism a politicienilor vechi, din vina carora “industria e pe chituci, sanatatea e pe chituci, turismul e pe chituci!” Toate partidele care au fost la guvernare sunt vinovate de saracia si disperarea românilor. Si in criza asta, iata, s-a nascut PP-DD, care vine sa repare raul. “Consider ca suntem acel 112 al României, a spus Florin Danila, liderul PP-DD Bacau. Dupa ce 22 de ani li s-a promis bunastare si li s-a dat doar pâine si circ, iar acum doar circ, noi vom fi reprezentantii românilor dezavantajati”, ai acestui “popor de asistati”, de “sclavi ai tarilor europene”. Cum dorinta “popularilor” de a face e mare, iar disperarea românilor e si mai mare, promisiunile PP-DD vor fi ca unguentul de galbenele pe ranile unui paralizat. Cireasa de pe tort sau, mai degraba, pastila albastra a fost promisiunea lui Florin Condurateanu ca seful lui, D.D., va tine audiente in direct, la televi­ziune, daca va câstiga batalia pentru Parlament si Cotroceni. Asta, da, circ! Mai vrea cineva, cumva, si pâine?

        Cel mai complet candidat il are PP-DD

        Mai intâi a fost sondor. Pe urma a devenit pompier, chiar sef al unitatii din Moinesti, in curtea careia a ridicat si o biserica. Intre timp a absolvit si Dreptul. Dupa ce s-a pensionat, a urmat cursurile Facultatii de Teologie. Acum este terapeut. Scrie versuri si proza, pe care le-a publicat in câteva volume, ultimul in toamna aceasta. Se antreaneaza la karate cu un camion mondial. Ultima isprava: candideaza pentru Senat din partea PP-DD. Acest adevarat om-orchestra se numeste Vasile Ilie si seamana teribil cu generalul-UNPR Oprea. Isi priveste colegii ca pe membrii unui comando, pe care i-a impartit deja in doua grupe de asalt. Ii incurajeaza cu un motto care nu-i de lepadat: „Lupt ca un ofiter, ma rog ca un teolog, iubesc ca un poet.” Mda, nu a spus cum face politica, speram ca nu in stilul colegului Florin Condurateanu, care ii „pupa pe suflet” pe surorile si fratii din Partidul Poporului. Nu de alta, dar prea multa intimitate strica la un moment dat si s-a vazut ca fumul de trabuc iese si din cel mai oval birou! Chiar daca pare usor… centrigug pragmatismului electoral, ca sef al PP-DD Moinesti a scos la alegerile locale patru consilieri! Ceea ce nu-i putin deloc intr-un municipiu ce parea fieful celiulalt Ilie, primarul in functie. Asa ca domnul Nistor Vasile, eterna speranta neconfirmata pe la vreo patru-cinci partide, are motive sa se teama de Vasile Ilie. Ma ales ca „popularul” are si o buna conditie fizica… (N. Brosteanu)

        Vasile Nistor – sub toate steagurile

        Printre multii candidati care se vor jertfi intru fericirea noastra nu putea lipsi cel care a facut incojurul spectrului luminos al doctrinelor politice din România post-revolutionara. Atât de revolutionara incât a fost nevoie de Vasile Nistor in Parlamentul de la Bucuresti timp de 22 de ani, plini de marete si izbutite realizari. FSN, PD, PDL, PC-USL au fost adastarile politice ale celui care se mai vrea inca o data senator. Ispravile lui sunt multe si multiple. A fost ales pentru prima data parlamentar in iunie 1990, ca deputat si re-re-reales pâna in ziua de astazi. Unul dintre cei mai longevivi parlamentari din România. S-a suparat rau pe PDL, dupa ce ani de zile a stat la umbra lui si nu a zis nici pâs, anul trecut a decis: “nu mai pot sa duc povara politica a acestei guvernari, care a facut foarte mult rau românilor” si s-a dus la Voiculescu in gradina, deci in alianta cu PNL si in USL. Acum, ditamai “conservatorul”, ii are ca adversari pe Ion Marian (PDL), Andrei-Gheorghe Poka (UDMR), Vasile Ilie (PP-DD) si Cristi Postolache (PER). S-a luptat pentru noi si a avut 38 de inititive legislative, 13 declaratii politice, 11 intrebari etc., colegii lui, invidiosi, i-au respins definitiv 21 din initiativele lui. O alta isprava a lui Vasile Nistor se concretizeaza prin a deveni cel mai bogat seantor bacauan, cu peste 800.000 de lei in conturi si 200.000 in plasamente. Prefera mersul pe jos, deoarece nu are inca o masina personala, se deplaseaza in Quatar, Iordania, Franta, Arabia Saudita cu avionul unde ne reprezinta in comisiile mixte, care ne-au adus bani si investitori cu nemiluita. Statisticile oficiale ne pun ca prezenta lui Vasile Nistor la lucrarile Senatului abia depaseste procentul de 50 la suta, clasându-se pe locul 78. Si este bine, sunt colegi de-ai senatorului, tot din Bacau, care au ajuns cu eforturi deosebite la 15 la suta. N-are platforma politica sau n-am vazut-o noi, cea mai mare si mai importanta promisiune fiind aceea de a rentabiliza RAFO Onesti. Nu prea a reusit, dar nu-i timpul pierdut, au mai promis si altii, cu acelasi rezultat. A avut si un ziar, dar nu prea a stiut la ce-i bun si l-a maritat (pardon, falimentat). Aparent, este la cutite cu PDL si PSD, dar poate ca ascutisul e destul de bont pentru a nu provoca leziuni majore. (Gh. Baltatescu)

        Paradisul armoniilor versus infernul politicii

        Am fost printre primii care a aflat, din culise, faptul ca Damian Draghici va candida pentru fotoliul de senator. Vestea m-a aruncat pe jarul curiozitatii. Cum, mi-am zis, un nonconformist ca acesta, care spunea ca „nu cred ca am ales eu muzica, muzica m-a ales pe mine”, sa lase dumnezeiescul univers al armoniilor pentru mult-blamata politica? Un laureat „Grammy” coboara in noroiul cleios al sforariilor politice? Ma cucerise cândva cu vorbele pe care le spusese intr-un interviu: „Pâna mi-au spus altii ca sunt tigan, am fost român. Apoi am devenit tigan, grec, evreu, american. Nici eu nu stiu ce mai sunt”. Alta data a adaugat sublim: „Dumnezeu ne-a facut in aceeasi zi “… Nu-l cunosc decât din concertele de la televiziune, de pe YouTube, din interviuri. Am priceput ca este supranumit „viteza luminii”, intrucât cânta de trei ori mai repede decât un naist obisnuit. Cele 17 albume realizate, Premiul „Grammy” obtinut, colaborarile cu nume ca Richard Marx, Hans Zimmer, David Foster sau aparitia ca vedeta alaturi de James Brown, Joe Cocker, Shaggy, Cyndi Lauper, Zucchero, The Gipsy Kings, Roger Hodgson (Supertramp) si The Pointer Sisters pentru turneul Night of the Proms („Noaptea Balurilor”), sunt suficiente pentru a defini un muzician de exceptie. Coloana sonora la „Piratii din Caraibe 3” ii apartine. Penduleaza fericit intre muzica electronica, jazz, rock, trance, gypsy, clasic si post hip-hop.
        Avea 18 ani si doua luni când a ajuns in Grecia, via Timisoara, Iugoslavia. A fugit pur si simplu de-acasa, cu numai sase luni inainte de Revolutie. Zice cu umor, intr-un interviu: „De fapt, in America am vrut sa ajung, dar n-aveam cum sa inot pâna acolo”. In câtiva ani, dupa ce a trecut prin infernul imigrantului ilegal, a devenit cel mai bun keyboard player din Grecia. Si-a vazut apoi visul cu ochii. A ajuns in Statele Unite. A absolvit Berklee College of Music (Boston, SUA). Dar pâna atunci a marsaluit din nou prin fierbintea cenusa a infernului: „Când am terminat Berkeley-ul, m-am dus la New York si vreo sase luni de zile nu am avut ce sa manânc. Am mâncat 28 de oua in 36 de zile. Cam asta era tot ce aveam; e o poveste adevarata”. Cu siguranta, atunci când a facut primul milion de dolari, visul capitalist nu-i mai parea doar un infern… Mai zice, undeva, Damian Draghici: „De-a lungul timpului, unii n-au inteles ce mi se intâmpla si ce vreau sa fac”. Nu stiu de ce, dar, fara sa-l cunosc, il percep ca pe un prieten. Tocmai de aceea, in acest weekend, când il voi intâlni, il voi intreba simplu: „Omule, nu te inteleg! Ce te-a apucat? Ai dat cu tifla paradisului armoniilor tale nemaipomenite pentru infernul politicii? Nu pricepi ca aici locul aplauzelor va fi luat de huiduieli?” (Ion Fercu)

        Colectarea contributiilor la stat, intr-un singur loc

        de
        Roxana Neagu
        -

        Dosariada la Finante

        Colectarea contributiei la Sanatate si Pensii se va face de acum de catre Directia de Finante Publice Bacau. Din aceasta luna, toate dosarele de la aceste institutii au fost preluate de finantisti. Acestia vor fi cei care vor calcula sumele de datorat catre bugetul consolidat al statului, incasarile si debitele. In aceste conditii, persoanele juridice, dar si cele fizice care au venituri din activitati independente au de facut un singur drum, doar la Fisc, si nu vor trebui sa mai stea la mai multe ghisee pentru a-si achita darile la stat.

        Banii pentru fondul de sanatate si cel de pensii datorati de persoanele juridice (societati) si de bacauanii care obtin venituri din activitati independente se vor duce de acum la Directia Generala a Finantelor Publice. Aceasta este institutia care va gestiona modul in care se achita aceste dari, iar oamenii nu vor mai fi nevoiti sa faca mai multe drumuri la ghisee diferite. „Dosarele, atât de la Casa de Pensii, cât si de la Casa de Sanatate, au fost preluate in totalitate. Din acest moment, toti contribuabilii nu vor avea de a face decât cu o institutie – Directia Finantelor Publice. Organele fiscale se vor ocupa de stabilirea impunerii si incasarea contributiilor respective. Totodata, acestea vor comunica spre cele doua institutii suma debitelor stabilite si suma incasarilor”, a explicat Mircea Muntean, director executiv DGFP Bacau. Directia de Finante Publice Bacau a reusit sa-si realize planul de incasari facut la inceputul anului. Fiscul din Bacau a adunat in primele noua luni ale acestui an peste 937 de milioane de lei, cu 6 la suta mai mult fata de aceeasi perioada a anului trecut. Cele mai mari incasari au fost la bugetul de stat (400 de milioane), dar si la bugetul asigurarilor sociale de stat (365 de milioane). La Fondul de sanatate s-au colectat 160 de milioane de lei, iar la bugetul pentru somaj – 11,5 milioane lei.

        135.000 de contribuabili

        In total, fiscul bacauan administreaza 135.141 de contribuabili. Dintre acestia 24.711 sunt persoane juridice, 10.880 sunt persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, iar alti 99.490 sunt platitori de taxe si impozite.

        Bricolaje: In jurul „Provincialelor”

        de
        Carmen Mihalache
        -

        Noua carte, „Provinciale”, a criticului literar Constantin Calin, cunoscut ca un reputat „bacoviolog”, starneste o multime de comentarii. Culmea este ca doar foarte putini oameni au ajuns in posesia cartii, si doar cativa au si citit-o, dar de vorbit pe marginea ei, se vorbeste copios. Circula acel „cica”, vocabula prin care se anunta o barfulita prinsa din zbor. Iar despre barfa, ce putem zice? Ca e un vechi obicei omenesc, si ca nimeni nu scapa de ea. Mai ales oamenii care au facut ceva la viata lor, pentru ca se stie, in pomul incarcat se arunca cu batul. Carevasazica, aud urmatoarea propozitie: „cei de la revista Ateneu ies cam sifonati”. Si voi reveni in cele ce voi scrie asupra acestei afirmatii, pentru ca eram in redactie intr-o perioada careia Constantin Calin ii consacra o „cronica marunta”. Consemneaza adica tot ce se petrecea si se discuta in redactie, reproducand, cu extrema minutie, intensul „comert de vorbe” de acolo. Observator si ascultator foarte atent, criticul retinea tot (si ceva pe deasupra, as spune, cu o usoara malitie), alimentandu-si astfel paginile de jurnal. A avut, slava Domnului, materie destula, pe la mijlocul si sfarsitul deceniului al noulea viata de redactie intrand intr-o zona tulbure, tensionata, cu o multime de incidente total dezagreabile. Care au culminat cu debarcarea redactorului-sef de atunci, G. Genoiu, actiune relatata pe larg in carte. Mi-amintesc cat de dezamagita am fost, intrand in redactie (cu foarte mare greutate, pentru ca totul era inchis pe atunci pentru tineri, si orasele mari, la repartitie, si alte o multime de institutii etc.), pentru ca eu visasem sa devind redactor la o revista de cultura, si atmosfera, climatul de la Ateneu erau departe de ceea ce crezusem eu. Plutea in aer o suspiciune apasatoare. Ca puteai fi „omul cuiva”, ca puteai fi turnator, etc. Eram foarte tanara, nonconformista, cam cu capul in nori, lucrasem in teatru, la Botosani si, avand o mare pasiune pentru scena, ma jucam deseori, si cu vorbele, si interpretand mici momente. De dragul ludicului, ca sa sfidez locul comun, banalitatea, dar si ca sa-i contrariez nitel pe domnii aceia importanti, unii plini de ei ca aveau „opera”, iar eu, fiind la inceputul profesiei, de abia semnasem cateva articole si cronici teatrale. N-am fost deloc primita cu simpatie in redactie, iar asta nu m-a mirat, pentru ca nici vechii colegi nu se aveau bine intre ei. Existau ingrozitor de multe adversitati, resentimente, invidii, orgolii nesatisfacute, rautati, pur si simplu, asa ca asistam deseori la rafuieli, la platitul unor polite, la injurii, amenintari, chiar, mai ales dupa cate vreun pahar in plus, pentru ca, pe vremea aceea atat de sumbra, se bea zdravan peste tot si cu orice prilej. Asadar, la Ateneu erau multe conflicte mocnite, si sumedenie de nemultumiri, de frustrari. Constantin Calin, de pilda, era privit de sus de catre colegii care puteau discuta „cu cartile pe masa”, expresie des folosita atunci, cu un aer triumfator. Ei bine, domnia sa nu avea carti. Las’ ca-si ia acum din plin revansa, scotand niste tomuri masive, in care-i si incondeiaza pe toti, din postura unui moralist, a unui raisonneur. „Otravurile” (trimiterea este la caietele intime, Mes poisons ale lui Sainte-Beuve) lui Calin sunt foarte concentrate si, desigur, vor deranja pe multi. Daca nu au si facut-o. Unii, dintre cei pictati in tuse apasate, joaca acum un soi de teatru, prefacandu-se indiferenti. Ceea ce nu prea cred. Voi reveni, insa, la felul in care s-a „razbunat” Constantin Calin, creionand-si acid „talentatii colegi”, care devin personaje intr-un soi de balci al desertaciunilor, spunand in incheiere ca autorul „Provincialelor” este el insusi personaj intr-o carte inconfortabila, dar interesanta ca marturie foarte subiectiva si hipercritica.

        In jurul „Provincialelor” (II)

        Am promis ca voi reveni, oprindu-ma de asta data asupra personajului Constantin Calin, asa cum se autoportretizeaza in cartea domniei sale. In primul rand, isi recunoaste „rigiditate de om cu o singura fata”, care nu admite „metamorfozele” celorlalti, apoi se descrie astfel: „Ochii mei sunt albastri, dar sufletul, deseori, cenusiu”. Este evident ca nu e deloc ingaduitor cu sine si ca se percepe exact, atunci cand noteaza: „In ciuda placiditatii mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremura la orice adiere sentimentala. Rigid, scortos la suprafata, sunt nelinistit si ductil inauntru. Par sever, distant, dar tanjesc dupa tandrete. Sunt tendinte pe care ma feresc sa le dau in vileag, care i-au ramas necunoscute si mamei. Si nu exista ratare mai dureroasa decat aceea de a nu putea sa te infatisezi asa cum esti! Ma rasucesc in aceste contradictii, zilnic, preocupat de dezacordurile cu mine insumi si cu lumea.” Iti trebuie tarie de caracter, desigur, si un soi de masochism ca sa te privesti astfel, fara crutare. Iar felul acesta de a fi, hiperlucid si hipercritic, il indreptateste (in opinia sa) pe autorul „Provincialelor” sa aplice acelasi tratament nemilos si celorlalti, colegilor de redactie, oamenilor cunoscuti in diferite imprejurari. Si o face sistematic, beneficiind de un ascutit dar al observatiei, calitate de care e foarte constient, si subliniaza asta, ca sa nu se „subestimeze”. Pozitionat la margine, dupa cum o spune, domnia sa are mari exigente vizavi de semeni, neputand suferi „complezenta, servilismul, laudele nesincere (abile, strategice, diplomatice), inspirate de calcul si nu de respect. Detesta „echilibristica morala” si „gesticulatia lipsita de autenticitate”. Lista cu lucrurile si naravurile pe care nu le accepta sub nicio forma e mult mai lunga insa. Sunt cuprinsi in ea „zelatorii, ipocritii, viclenii care impart in stanga si-n dreapta vorbe bune. Ei sunt cei care mascheaza adevarul, il lustruiesc, il livreaza cu cantarul, pun in circulatie doar partea lui usor digerabila”. Dar exista cineva, ma intreb, care detine adevarul absolut? Si se poate institui cineva in postura unui judecator suprem, condamnandu-i pe ceilalti oameni pentru nejunsurile, defectele, pacatele lor? Constantin Calin afirma categoric: „Adevarul cere intotdeauna concentrare, profunzime; nu sunt capabili de asta!” (nesuferitii din citatul de mai sus, n.m.) Autorul jurnalului nu-i are la suflet nici pe oportunistii care „nu se ocupa niciodata de idei, ci de persoane”, urmarind sa „faca frumos, si sa traga de pe urma acestora un profit.” Dar si domnul Calin se ocupa, oho, foarte mult de persoane, vom vedea cum, si in ce fel, data viitoare.

        In jurul „Provincialelor”
        (Epilog)

        In pur spirit critic junimist, Constantin Calin e cat se poate de coroziv cand isi fixeaza colegii in niste portrete gravate in acid. Mi se pare ca-i priveste de sus, cu un aer „hautain”, categoric superior. Niciunul nu scapa sarcasmelor diaristului. G. (eu am sa folosesc doar aceasta notatie, cele doua formule, nume propriu intreg si initiale coexistand in „Provinciale”) este un „om al cliseelor”, scrie pretios, fals, redundant, nu stapaneste nici macar acordul gramatical, umbla numai cu diversiuni, e grosolan, are ceva de „mistret”, se comporta ca un „satrap”; A. e ambiguu, un expert in arta fofilarii si, in ciuda blandetii autoproclamate, e foarte iute la muscatura, ranchiunos, „tenace in antipatiile sale”; Sp. apare ca un om al tuturor compromisurilor, avand „o trestie in loc de coloana vertebrala”; Cs. nu-i lipsit de inteligenta, dar nici el nu dispune de vertebrare morala, in plus, e un „polemist dirijat”, si vulgaritatea il pandeste mereu. B. are un amor propriu hipertrofiat, O.G. a fost „versificator ocazional” si a plagiat, ba se mai si „serveste” fara niciun pic de scrupul din versurile unor tineri poeti bacauani cenaclisti (aici e reprodusa, cu lux de amanunte, cearta dintre S. A. si G.); V.M. e „caligraful” redactiei, cu un „stil lubrefiat”, punand „banalitati pe bigudiuri”. In fine, apar si eu in multe pagini, „intr-o lumina simpatica”, dupa cum sustine domnul Calin in dedicatia la volumul pe care mi l-a daruit. Vorbesc mult, slobozesc tot felul de teribilisme, intru in redactie spectaculos, in pasi de dans, am pusee de narcisism, ma mai fandosesc, si sunt „volage” etc. Nu mi-am prea recunoscut simtul parodic, teatral, histrionismul, bravada (pour „épater le bourgeois”) si, mai ales, autoironia, dar in mare nu ma dezic de portretul schitat de Constantin Calin, fostul meu „colocatar de redactie”. Mi-am vazut defectele, cu ochii lui, si m-am amuzat. Iar cu umorul care nu-mi lipseste, din fericire, i-am si zis ca sunt incantata ca i-am oferit atata materie vie, incitanta, pentru a creiona un personaj, cum a facut el din mine. Stiind ca domnia sa nu „innegreste hartia cu oricine”. Si i-am mai spus ca, uneori, chiar mi-e dor de acea tanara femeie dezinvolta, nonsalanta, vesela, etc…
        Bref, Constantin Calin a scris o carte interesanta, dar, cred eu, a publicat-o cam tarziu. Pentru ca sunt in ea multe dezvaluiri, marturii care tin de acea literatura de sertar despre care am tot vorbit candva, ea dovedindu-se mult mai redusa cantitativ decat se astepta. Am gasit in „Provinciale” pagini document despre epoca aceea dezgustatoare, care corupea moral, si ne-a coplesit pe toti. In care traiam o dramatica dedublare, fiind stigmatizati de sistem. Atunci, in vremea dictaturii comuniste, „omul platea foarte mult pentru autorul din el”, si multi scriitori au facut compromisuri mai mici sau mai mari, convietuind in complicitate cu dictatura. Iar literatura functiona si ea, dupa cum s-a spus, intre doua plenare. Am mai detectat, in cartea in discutie, si niscaiva figuri de insi din nomenclatura comunista locala, prinsi ca intr-un insectar in acest jurnal.
        Voi incheia acum cu cateva consideratiuni de fond. Constantin Calin e rece ca diavolul cand scrie, asa cum zicea Gorki despre Cehov, stilul sau avand o precizie aproape chirurgicala. Dar este un stil expresiv, multifatetat, cu fina cizelura, lucrat cu infinita migala. Constantin Calin este un intelectual de format mare, un carturar serios, un om care traieste prin si pentru literatura. O literatura de idei. „Traiesc pentru a mai citi o carte, pentru a mai scrie un articol”. Are obsesia de a scrie (spaima de sterilitate e foarte mare), de a folosi acea „caramidarie” adunata atata amar de ani. O vrea folosita cu orice pret. Desigur, il pretuiesc pentru acest efort de constructie, care contrabalanseaza, productiv, un anumit simpatic oblomovism de substanta. I-am apreciat, de asemenea, „viciul” (urmatorul dupa lectura) de a da sfaturi, beneficiind de aceasta calitate cand am avut nevoie in chestiuni legate de revista „Ateneu”. Si ii inteleg pasiunea de a despica firul in patru, cunoscandu-i inconvenientele din propria-mi experienta.
        In fine, „Provinciale” are numeroase pagini admirabile, mai ales in prima parte. Cea de-a doua mi-a lasat insa, de multe ori, si un gust amar, pentru ca m-am intrebat, nu de putine ori, la e bun? Parca-s prea numeroase acele disecari de fir, si prea multe intamplari oarecare, nesemnificative, unele penibile, taclale de redactie, nimicuri trec in paginile cartii. Indignarile, enervarile sunt productive pentru Constantin Calin, care are nevoie de ele pentru a scrie la cald, dand replica (pe hartie) celor de care vrea sa se diferentieze. Un pic de „dezabuzare boiereasca” parca ar fi dat mai bine insa in unele situatii. Si n-ar fi ciuntit cu nimic valoarea cartii.

        Noi cu cine votam?

          de
          -

          Nu-i mare graba, mai sunt 34 de zile pâna la deschiderea urnelor in care vom introduce voturile pentru a desemna deputatii si senatorii, care vor reprezenta si se vor bate ceas de ceas si zi de zi pentru interesele bacauanilor si ale tarii in cele doua camere ale Parlamentului României. Daca nu-i mare graba, atunci este o treaba destul de dificila, deoarece pe liste de partide si uninominale vor fi 75 de candidati, apartinând de sase formatiuni politice, evident trecuti fiecare in colegiile in care vor candida. Peste doar cinci zile incepe efectiv campania electorala, stiti dumneavoastra: afise, panouri, bannere, spoturi publicitare, figuri, poze, mai mari sau mai mici, interviuri in ziare, la televiziuni si radiouri, dar sa nu uitam sa participam la intâlnirile directe ale candidatilor cu electoratul. Cât priveste aceasta perimata metoda, cum zic unii candidati scoliti si plimbati pe banii nostri prin Occident, nu cred ca vom avea parte de prea multe, deoarece nu sunt multi trecuti pe liste, din cei care vor sa ne fericeasca, capabili sa sustina un discurs clar, precis, coerent, din care sa transpara trei idei (nu-i cam mult?) si trei promisiuni, capitol in care sunt sigur ca toti exceleaza. USL are o garnitura completa, cu nume istorice (Hrebenciuc, Vlase, Nistor, Avram), dar si prospaturi, unii tineri, altii care asteapta de cam de multisor nominalizarea. ARD are si ea o trupa, cu Adrian Popescu, Gabriel Berca, Mihai Banu, Cucuian, Draganuta. Curios este ca PRM are doar cinci candidati, Ion Munteanu si Gelu Filip, nume mai cunoscute. Domnu’ Dan vrea sa dea lovitura cu Vasile Cautis, Angela Bogea si Ion Dascalu. Ecologistii vin cu Cristi Manolache si – surpriza – Mircea Cosea, fost ministru, economist si analist, plus un suflu sindicalist de la Ghiorghe Huluta. (Lista completa o gasiti in ziarul DESTEPTAREA, editia din 1.11.2012). Daca la alegerile locale, afirma specialistii, au spus-o si sondajele, primeaza omul, persoana atunci când pui stampila, in proportie de 60-70 la suta, la parlamentare pe mine m-ar interesa programul, gândirea, ideile, sclipirea, inteligenta, CV-ul omului, chiar evolutia in timp, familia, neamul, notele la purtare din gimnaziu si liceu, nota de la licenta. Sunt convins ca bacauanii vor iesi masiv la vot: si pentru, si contra.

          Volei feminin / Divizia A1: Momentul revansei

          de
          Dan Sion
          -

          Stiinta Bacau – Tomis Constanta (sâmbata, ora 17.00, Sala Sporturilor)

          De la o emisfera la cealalta. De la cea mai slaba echipa intâlnita vreodata in cupele europene, la cel mai puternic adversar din Divizia A1. Drumul de la o echipa pentru care voleiul e povara, precum ZOK Split, la o formatie care face furori in Liga Campionilor, am numit-o pe Tomis Constanta, e foarte scurt. Stiinta Bacau il parcurge in doar trei zile. Dupa ce miercuri s-a plictisit in compania croatelor de la ZOK, studentele se pregatesc sa treaca cu brio super-examenul de sâmbata, contra lui Tomis.

          Revelatie

          Constantencele vin in Bacau dupa doua victorii de rasunet in Liga Campionilor. Echipa lui Darko Zakoc s-a impus pe teren ul italiencelor de la Urbino si s-a repetat, miercuri, acasa, contra nemtioacelor de la Schweriner, dupa 17-15 in tie-break! Cele doua succese au dus gruparea de pe Litoral pe primul loc in clasamentul grupei E, plasând-o in postura de mare favorita la calificarea in play-off-ul celei mai importante competitii de club din Europa.

          Incredere

          Prin urmare, Tomis e pe val. Dar nu este, sub nicio forma, o echipa de neinvins. Constantencele au pierdut deja un derby in acest start de sezon, cu Dinamo, si vor avea viata grea si la Bacau. „Intâlnim o formatie foarte buna, tenace, dar am mare incredere in echipa mea. Partida cu Zok Split, din returul «saisprezecimilor» Cupei CEV nu a picat foarte bine pentru noi deoarece mi-as fi dorit un adversar mai puternic inaintea derby-ului cu Tomis, insa, chiar si in aceste conditii, cred ca putem face un joc bun sâmbata”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa.

          Spectacol

          Stiinta – Tomis este marele meci al etapei, dar si al campionatului. Infrângerile suferite in ultimele doua finale ale Diviziei A1 sunt greu de uitat, iar studentele vor juca sâmbata si cu gândul la titlul pierdut la potou in 2011 si 2012. Galeria bacauana a cerut echipei o victorie in numele viitorului, dar si al trecutului. „Asteptam acest meci de jumatate de an. Speram ca fetele noastre sa joace foarte bine si sa ne luam revansa”, a sunat adunarea liderul galeriei, Robert Olandezul, care a promis spectacol in tribune.
          Dan Sion

          Programul complet al etapei
          „U” Cluj – CSM Lugoj, Volei Alba Blaj – Dinamo Bucuresti, Unic Piatra Neamt – Medicina Târgu-Mures, Stiinta Bacau – Tomis Constanta, CSM Bucuresti – CSM Sibiu, CS Arges Volei Pitesti – SCM U Craiova.

          Fotbal / Liga a III-a: Remiza e exclusa

          de
          Dan Sion
          -

          Bucovina Radauti – CSM Moinesti

          Un meci de care pe care. Un meci care pare sa scoata din calcul remiza. Si asta pentru ca, in opt partide jucate pâna acum, Bucovina Radauti nu a incheiat la egalitate niciuna. Asa cum nici Moinestiul nu a cunoscut inca semnul X in confruntarile externe. Prin urmare, confruntarea de vineri, dintre Bucovina si CSM Moinesti este una de totul sau nimic. In special pentru oaspeti, care doresc sa-si continue marsul in fruntea Seriei l.

          Examen

          Lidera este constienta ca va avea parte de un examen dificil la Radauti. „Daca te uiti pe numele din lotul Bucovinei, cu siguranta ca ele nu spun mare lucru. Dar daca iei in calcul faptul ca, marcând un numar relativ mic de goluri, 5, adversarii nostri de vineri au totalizat 12 puncte, iti dai seama ca nu ne asteapta un joc usor contra lor”, a avertizat antrenorul-jucator al moinestenilor, Sorin Trofin.

          Defensiva

          CSM Moinesti spera ca atacul-mitraliera sa functioneze la capacitate maxima si contra Bucovinei. Problemele oaspetilor sunt mai degraba in aparare, acolo unde Irimia este suspendat pentru cumul de cartonase galbene. Locul sau va fi luat de Apostu, care vine dupa un meci foarte bun in derby-ul rundei trecute, cu Dorohoiul, in care a si marcat un gol. In ceea ce-l priveste pe stoper, Lupu, acesta nu este refacut complet dupa leziunea musculara suferita, dar va juca azi.

          Norma

          „E clar ca mergem la victorie in meciul cu Bucovina. Stiu ca dimensiunile terenului de acolo sunt destul de mari, lucru care nu poate decât sa avantajeze o echipa bine pregatita fizica precum a noastra. Important este sa ne facem jocul obisnuit, de atac”, a marturisit Trofin, care nu poate uita de „norma 3+” cu care Moinesteniul s-a impus drept cea mai eficace echipa a campionatului.

          Sporting Suceava – Sport Club Bacau

          Dupa ce a irosit sapte puncte in cele sapte meciuri disputate pâna acum in campionat, Sport Club nu-si mai poate permite alti pasi gresiti. Prin urmare, echipa lui Marius Baciu este obligata sa joace la victorie partida de azi de la Suceava, cu Sporting. Misiunea oaspetilor nu se anunta insa in niciun caz usoara. Chiar daca a pierdut ultimul joc de acasa, cu Romanul, Sporting cedeaza greu puncte in fata propriului public.

          Indisponibilitati

          Sport Club se deplaseaza la Suceava fara Miron (suspsendat) si Vasiliu (accidentat), insa problemele echipei finantate de Consiliul Local Bacau nu se limiteaza la indisponibilitati. SC-ul nu a convins in ultimul joc, cel câstigat runda trecuta, pe teren propriu, cu 3-1 impotriva Ceahlaului ll Piatra Neamt. Fara evolutia foarte buna a lui Costin, probabil ca bacauanii ar fi inregistrat un nou semi-esec in compania „satelitului” nemtean.

          Pericolul Buziuc

          „Cu Ceahlaul ll au fost si minusuri, dar si plusuri. Important este ca am câstigat, asa cum sper sa se intâmple si la Suceava, unde vom da peste o echipa buna, matura”, a spus antrenorul SC-ului, Marius Baciu care e avizat si de eficacitate tânarului vârf de atac al gazdelor, Buziuc (18 ani): „E unul dintre cei mai buni atacnti din tara, nu doar din liga a treia, dar avem metode de a-l contracara”.

          Alte trei catedre libere in scoli

            de
            Roxana Neagu
            -

            Pentru cadrele didactice care nu au fost inca repartizate pe post, Inspectoratul Scolar Judetean Bacau a organizeaza o noua sedinta publica, pe 31 octombrie, incepând cu ora 12.00. Sunt dispobibile trei catedre. Astfel, la Scoala „Domnita Maria” Bacau, pe invatamântul gimnazial este libera o catedra de Istorie si Cultura Civica, la Scoala Gimnaziala Ghetris – o catedra de Biologie, iar la Scoala Gimnaziala Horgesti – o catedra de Limba engleza. Toate locurile sunt rezervate.

            Ramân fara apa din cauza datoriilor

              de
              Andreea Gavrila
              -

              Mai multe asociatii de proprietari ramân fara strop de apa rece din 5 noiembrie din cauza acumularii datoriilor. Este vorba de asociatiile de proprietari 104, 23, 33F, 35, 67, Aprodu Purice 116, Bucegi 163 si Condorilor 2. Debitorii au fost somati sa-si plateasca datoriile cât mai repede, daca vor sa mai aiba apa rece. Compania Regionala de Apa Bacau nu este la prima sistare, alte doua asociatii de blocuri ANL fiind taiate de la apa luna trecuta din aceleasi motive.

              Sase furturi din magazin intr-o zi

                de
                Geta Panaite
                -

                Jandarmii de la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bacau au primit sase sesizari de furt din magazine intr-o singura zi. Cinci dintre ele au fost savârsite de minori. Faptele s-au petrecut in doua supermarketuri, iar toti autorii sunt acum cercetati penal pentru furt calificat. Toate bunurile au fost recuperate si restituite pagubitilor. Pentru prinderea acestora au contribuit agentii de paza care i-au observat cu ajutorul camerelor când introduceau produsele in genti sau in haine ori i-au oprit pentru control la iesirea din magazin.

                Revista CN „Vasile Alecsandri”

                  de
                  Roxana Neagu
                  -

                  „Noduri si sensuri”. Aceasta este noua revista a Colegiului National „Vasile Alecsandri”, cu aparitie trimestriala. Ea este scrisa de elevi si cadre didactice, iar echipa de corodonare este formata din prof. Ramona Mocanu, prof. Ramona Palade si prof. Loredana Cojan. Revista se adreseaza celor 1.187 de elevi si 72 dascali din colegiu.

                  Traficanti de persoane cautati cu mascatii in Bacau

                    de
                    Geta Panaite
                    -

                    Procurorii de la DIICOT si ofiterii BCCO Iasi efectueaza patru perchezitii in judetul Bacau pentru depistarea unor traficanti de persoane. Potrivit anchetatorilor, victimele erau traficate pe relatia România – Germania, Olanda si Anglia si erau obligate la munca fortata si cersetorie. Este vorba despre 70 de persoane racolate de pe raza judetelor Iasi, Neamt, Bacau si Suceava. Vom reveni cu amanunte.

                    Perchezitii la braconieri si detinatorii ilegali de arme

                      de
                      Geta Panaite
                      -

                      Politistii bacauani, alaturi de ofiteri specialisti de la Directia de Arme Explozivi Substante Periculoase de la IGPR, au descins in aceasta dimineata la braconierii si detinatorii de arme din judet. In total se vor efectua 33 de perchezitii. Pentru aceasta actiune au fost mobilizati peste 120 de politisti si se rascolesc locuinte din Asau, Dofteana, Târgu Ocna si Onesti. Vom reveni cu amanunte.

                      Spitalele lucreaza la cota de avarie

                        de
                        Doina Mincu
                        -

                        Mii de angajati lipsa in sistemul sanitar

                        In spitalele din judetul Bacau exista un deficit de aproape 2000 de angajati. Lipsesc medici, asistenti si, mai ales, infirmieri si ingrijitori. Exista mai multe cauze pentru aceasta situatie. Una dintre ele este interzicerea angajarilor ani la rând. Personalul medical calificat a plecat in strainatate sau in sistemul privat, dar golurile nu s-au umplut. Acum, s-a intredeschis portita spre sistem, insa tinerii nu se inghesuie sa lucreze pe salariile actuale.

                        In ultimii ani, spitalele publice au pierdut medici, asistenti si chiar personal auxiliar. Acestia au ales sa plece in strainatate, pentru salarii mai mari, sau in unitati sanitare private. Nu exista sectie in care sa nu fi aparut goluri in schema de personal. S-a ajuns la un deficit atât de mare, incât cei ramasi la posturi nu mai reuseau sa-si ia concediile de odihna sau zilele de recuperare dupa garzi. In plus, in 2010 posturile vacantate au fost blocate prin ordonanta de guvern. „Anul aceste, in august, s-a emis o hotarâre de guvern de deblocare a posturilor, insa numai a celor vacantate incepând cu 1 ianuarie 2012, a explicat Aurel Cretu, lider al Sindicatului Sanitas. Tot ce s-a eliberat din 2010 pâna in 2012 a ramas blocat.”

                        Necesar 500, aprobat 8

                        Obligate sa respecte aceasta decizie, spitalele publice vor scoate la concurs foarte putine posturi raportat la necesarul lor. Spitalul Judetean de Urgenta (SJU) Bacau, de exemplu, care are nevoie de peste 500 de asistenti, are voie sa angajeze doar 8. La un deficit de peste 400 de infirmieri si ingrijitori, poate angaja tot numai 8. In ceea ce priveste medicii, va scoate la concurs 13 posturi. Exista riscul ca nici aceste posturi sa nu se ocupe, concurenta fiind aproape inexistenta in specialitatile foarte bine platite in strainatate, cum ar fi anestezia-terapia intensiva. Pentru a suplini lipsa personalului propriu, spitalul a incheiat contracte de prestari servicii cu o fundatie din Bacau si cu unitati sanitare private. Plata serviciilor se face dupa pontaj, pe baza facturilor emise de furnizorii de servicii medicale. Din cauza lipsei de personal, spitalele au pierdut si la incadrarea in grad de competenta, precum si la finantare.

                        Gauri in spitalele care au preluat angajati de la Comanesti

                        O situatie speciala are spitalul din Comanesti. Acesta a ramas fara zeci de angajati in primavara anului 2011, când guvernul a decis inchiderea lui. Personalul care a acceptat sa plece a fost redistribuit in alte spitale. O ordonanta de guvern recenta permite rechemarea personalului. „In cazul in care unii dintre fostii angajati nu se vor intoarce, locurile lor vor fi scoase la concurs”, a explicat managerul Mihaita Lucas. 34 de asistenti de la Comanesti lucreaza acum la SJU. Unii dintre ei au decis deja sa se intoarca la vechiul loc de munca, ceea ce inseamna noi goluri in structura de personal a SJU.

                        Raport bun la Moinesti

                        Un spital care sta bine la capitolul angajati este cel din Moinesti. Acesta a scos in toate sesiunile de rezidentiat posturi la concurs, iar unii dintre specialisti s-au prezentat deja la locul de munca sau sunt in ani terminali de studii. Periodic, s-a obtinut aprobarea ministerului si pentru incadrarea unor medici in specialitatile deficitare. Numai la inceputul acestui an au fost angajati 9 medici specialisti. Dupa cum a declarat managerul spitalului, dr. Adrian Cotârlet, s-a ajuns la un raport de un medic la 4 paturi, ceea ce este foarte bine. Pentru a atrage medici, spitalul le ofera conditii de munca moderne, un salariu decent („fiind spital de urgenta, salariile sunt la acelasi nivel cu cele de la Fundeni”, a declarat dr. Cotârlet) si locuinta. Spitalul a primit de la Consiliul Local Moinesti 22 de locuinte de serviciu.

                        „Exista in spitale un deficit major de personal din toate categoriile socio-profesionale specifice. S-a plecat din sistem deoarece conditiile de munca si motivarea financiara sunt mult sub Occident sau sub ceea ce ofera firmele de medicamente.”
                        Aurel Cretu, lider Sindicatul Sanitas

                        In luna mai, Ministerul Sanatatii a anuntat deblocarea a 11.000 de posturi in sistemul sanitar public. Prin hotarâre de guvern, cifra s-a redus la 500. Sefii spitalelor nu au protestat, fiindca oricum nu se puteau hazarda la angajari masive, fiind obligati sa se incadreze cu cheltuielile de personal in bugetul alocat pe acest an.

                        Managerul Spitalului Judetean de Urgenta, Dan Stoica, a declarat ca dupa normativ unitatea pe care o conduce ar trebui sa aiba un personal aproape dublu fata de cel existent.

                        Spitalul Municipal aflat in constructie, cu o structura aprobata de 320 de paturi, va avea nevoie de 700 de angajati, din care 115 medici, 260 de asistenti si 160 de infirmieri si ingrijitori.

                        CET da carbunele pe gaze

                          de
                          Doina Mincu
                          -

                          Aceasta iarna ar putea fi ultima in care CET Bacau mai foloseste combustibil solid. „Incepând de anul viitor, CET-ul nu ar mai trebui sa utilizeze carbune, ci sa treaca, conform unor proceduri de mediu si unor proiecte in care suntem implicati, de pe combustibil solid pe gaze naturale”, a declarat Neculai Olaru, director general al CET. Pentru sezonul de incalzire care incepe oficial la 1 noiembrie, societatea de termoficare are stocul de carbune aproape complet. Pâna acum s-au achizitionat 245.000 de tone, ceea ce reprezinta cam 70% din necesarul estimat. In iarna 2011-2012, s-au consumat 350.000 de tone. In cazul in care si iarna aceasta va fi grea, stocul ar putea fi suplimentat. Conducerea CET a precizat ca, in functie de necesar, aprovizionarea s-ar putea relua in lunile februarie si martie. „Nu avea rost sa angajam acum niste cheltuieli si sa ramânem cu carbune nefolosit”, a mai precizat directorul societatii. CET a inceput deja sa furnizeze caldura, chiar daca zeci de asociatii nu au facut solicitare in acest sens. Locatarii au posibiltatea sa-si regleze consumul de la gigacalorimetre si repartitoare.

                          Slujba de pomenire pentru mortii nimanui

                            de
                            Geta Panaite
                            -

                            Biserica ortodoxa ii va pomeni si in acest an pe mortii nimanui, din Cimitirul Serbanesti, de la Biserica „Sf. Mihail si Gavril”. „Astazi, de la ora 10.00, oameni fara adapost, fara familie, morti in diferite circumstante, uitati de societate dar neuitati de Biserica, vor fi pomeniti în cadrul unei slujbe speciale oficiata de PS Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului”, a spus preotul Constantin Gherasim, purtatorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului. Este al treilea an consecutiv când un sobor de preoti alaturi de credinciosi se vor ruga pentru iertarea tuturor sarmanilor ingropati acolo, dar si in alte cimitire din Bacau. Dupa aceasta slujba, fetele bisericesti vor merge la Centrul Rezidential „Henri Coanda” din Bacau unde vor darui haine si alimente copiilor ocrotiti aici.

                            Focar de varsat de vânt

                              de
                              Doina Mincu
                              -

                              In satul Fulgeris, din comuna Pâncesti, in jur de 20 de copii, cu vârsta intre 10 si 14 ani, au fost diagnosticati cu varicela. Cunoscuta si sub denumirea de „varsat de vânt”, varicela este una dintre cele mai frecvente boli infecto-contagioase. Apare pe tot parcursul anului in comunitati de copii, iar vurusul care o provoaca se transmite foarte usor, prin intermediul mucoaselor bucale si nazale, prin tuse si stranut. Simptomele sunt: febra, indispozitie, oboseala, apetit scazut, dureri de cap si inflamatia gâtului. Bolnavii sunt izolati si tratati la domiciliu.

                              „Sportul iti da putere, incredere, ordine si minte”

                              de
                              -

                              Interviu cu Andreea Roxana Margas, multipla campioana mondiala la karate, eleva a Colegiului Economic “Ion Ghica” Bacau

                              – Andreea, sa incepem discutia noastra cu ultima ta isprava de la Campionatul Mondial de karate de la Milano – Italia. Care a fost evolutia ta alaturi de echipa României?
                              – Anul 2012 a fost unul foarte bun pentru mine, poate cel mai bun din intreaga mea cariera de sportiv. Am câstigat titlul de campiona a României, aur la Europene si, acum, 3 medalii de aur si doua de argint la CM de la Milano. Mai intâi, la categoria mea(kumite individual feminin tineret – 60kg), am obtinut aurul dupa meciuri grele cu reprezentante din Bulgaria sau Serbia. Au urmat înca doua finale: la kumite echipe juniori feminin (16-21 ani) – finalizata cu aur si kumite echipe juniori mixt (3 baieti si 2 fete) – terminata doar cu argint, dupa ce unul dintre componentii echipei a fost eliminat pentru o lovitura nepermisa. A venit apoi revansa de la seniori, unde a mai obtinut o medalie de aur la kumite pe echipe senioare (peste 21 ani) si un argint la kumite echipe seniori mixt.
                              La senioare am concurat pentru prima data, la recomadarea antrenorului lotului national din postura de rezerva, astfel ca am realizat un record personal de care sunt foarte mândra. Cel mai greu a fost la individual, unde am avut adversare foarte puternice, iar in finala am luptat cu o bulgaroaica. Sa stiti ca cele mai bine competitoare au fost din Bulgaria, Georgia, Serbia, dar si din tarile asiatice.
                              – A fost un concurs greu, cum l-ai apreciat, având in vedere experienta ta de aproape 10 ani?
                              – Extrem de greu, ma asteptam la acest lucru, mai ales ca nu stiam mare lucru despre adversarele noastre. Au participat, la toate categoriile peste 1200 de sportivi, din mai multe tari ale lumii, insa mi-am adaptat fiecare meci in functie de adversare si a indicatiilor antrenorului meu. Eu fac parte din Clubul Sportiv “Dan Botezatu”, iar antrenor este Ionut Caseru, cu care lucrez de mai multi ani. Este un antrenor de nota 10. De altfel si el concureaza la seniori si la Milano a câstigat, cu echipa, medalia de bronz. Este un antrenor foarte bun, cu experienta, un bun pedagog. La inceput am lucrat cu Dan Botezatu, insa…
                              – Ai in palmares participari la mai multe campionate mondiale si europene. Care au fost rezultatele tale pâna acum?
                              – Da, am fost selectionata si am participat la patru campionate mondiale. La primul campionat mondial am cucerit medalia de aur, medalie care imi este foarte draga, al doilea an am luat argint, la diferenta foarte mica de câstigatoare, apoi iar aur.
                              – Cum se face selectia, pe ce criterii sunt selectionati sportivii pentru a participa la competitii internationale?
                              – Exista intreceri locale, campionate nationale, iar Federatia face preselectii si selectii, in functie de rezultatele individuale si pe echipe. Este destul de dura competitia, presupune multa munca, ambitie, talent, consecventa si seriozitate.
                              – Abia ai implinit 18 ani si deja vorbesti de experinta, de ani multi pe tatami. Când ai inceput karate?
                              – La 10 ani. La 10 ani m-a dus tata prima data intr-o sala de sport, impreuna cu fratele meu. Il cunostea pe Dan Botezatu, tata dorea sa facem sport, asa ca…mi-a placut si…am ramas. Suntem doi karatisti in casa, fiecare cu medaliile si titlurile lui. Am amenajat in casa un perete intreg cu trofeele câstigate.
                              – Vorbeai de munca, de antrenamente, de timp petrecut in sala de sport. Câte ore pe zi dedici sportului?
                              – In functie de perioada in care ne gasim. Normal, am trei zile pe saptamâna, câte doua ore de antrenamente, iar in preajma unor competitii ne pregatim zilnic.
                              – Fetele, in general, scriu poezii, fac modeling (este la moda!), merg in cluburi, sau pur si simplu …nu fac nimic. Tu ai ales sa te bati, ai devenit “karateca de aur” a Bacaului, a tarii.
                              – Ei, sa nu intelegem gresit. Nu-i chiar bataie, este un sport de contact, eu am ales stilul kumite, unde ai nevoie de forta, de tehnica. Se lupta pe puncte, nu trebuie neaparat sa pui adversarul la pamânt, ci sa-l atingi, insa, in timpul meciului se mai intâmpla sa dai peste un partener pus pe bataie. Mi s-a intâmplat la un campionat sa ma aleg cu nasul spart. Karate, kumite, in special, nu este balet.
                              – Ce ti-a dat sportul: bani, faima?
                              – In primul rând eu i-am dat dat pasiunea mea, munca mea, si am primit…Ce am primit! Bani nu, nu se câstiga cine stie ce in acest sport, doar la competitiile internationale am mai primit ceva bani. Daca as face acest sport pentru bani, daca ar fi sa iau in calcul numai banii, ar trebui sa ma las de mâine. Mie imi place, iti dezvolta gândirea, este, in primul rând un sport al mintii, te formeaza ca om, iti dezvolta si formeaza caracterul, te invata sa-ti respecti adversarii, partenerii, sa dai dovada de fair-play. Respectul fata de tine si fata de adversar este fundamental: pierzi, câstigi – adversarul tau este egal cu tine. Forta ta sta in mintea ta, nu neaparat in brate, in pumni. Trebuie sa citesti, sa inveti de la marii maestri secretele acestui sport. Este o intreaga filozofie…nu intram acum in amanunte. Stiti cum se spune: important este sa participi…, insa daca si câstigi este si mai bine. Sportul iti putere, ordine, minte, te formeaza ca om, pâna la urma iti da si sanatate. De patru ani am Centura neagra, cu un dan. Nu culoarea centurii sau numarul de “dani” te face mai bun. Munca, antrenamentele, competitiile la nivel inalt sunt cele care iti da putere, incredere in tine.
                              – Cum reusesti sa te imparti intre scoala si sport? Elevii se plâng mereu ca este greu, ca este mult de invatat, materii multe…Ai intelegere la scoala, te sprijina, esti apreciata pentru rezultatele tale?
                              – Vreau sa va spun ca sunt multumita de cum sunt vazuta si apreciata in scoala, de colegi, de conducerea scolii. Eu merg la multe competitii, trebuie sa mai lipsesc de la scoala, insa doamna diriginta, profesoara Mihaela Ciuchi, conducerea scolii ma inteleg, ma sprijina si le multumesc mult, fara aceasta recunoastere a muncii mele, fara sprijinul lor nu as fi reusit. Colegii?…Extraordinari. Sa va spun ceva: in clasa a IX-a, când am inceput cursurile, le-am spus despre pasiunea mea, de rezultatele mele, câstigasem primul meu titlu mondial, si mi-au cerut sa le demonstrez, m-au pus sa le aduc medaliile si diplomele in clasa. Si le-am dus; nu chiar pe toate. S-a facut liniste in clasa. La fel s-a intâmplat si in gimnaziu, eu am terminat la “C.Platon”, la nr. 2. Acum sunt in ultimul an de liceu, la vara dau Bacalaureattul, am mult de invatat, programul este mai incarcat, insa ma descurc.
                              – Care sunt proiectele tale pentru viitor?
                              – Nu am proiecte pe termen lung, vreau sa continui cu sportul, dupa examenul de maturitate mi-ar place sa urmez o facultate in specialitatea management. La finalizarea colegiului voi primi o diploma de tehnician in activitati economice. Voi mai vedea, BAC-ul este foarte important, a devenit un examen destul de greu. Eu sunt optimista, am o viata plina, foarte frumoasa. Ma uit in jurul meu si am incredere in generatia mea, este una responsabila; asa simt eu.
                              – Scoala, antrenament, competitii, insa viata trebuie traita, esti foarte tânara, ce alte preocupari mai are o campioana mondiala?
                              – Nu foarte multe, imi place sa citesc, ies cu prietenii in oras, ascult muzica. De ale noastre…Acum, de exemplu, am inceput sa citesc Biblia, imi place sa o aprofundez, sa o inteleg. Nu am citit-o pâna acum. Este interesanta, cuprinde multe invataminte.
                              – Ai inceput sportul de la 10 ani. La un bilant rapid, poti sa-mi spui câte medalii de aur ai câstigat?
                              – Nu, nu stiu. Nu le-am numarat niciodata. Nu vreau sa stiu câte am, stiu ca le am. Sunt ale mele, toate sunt foarte importante, fie ele de aur, argint sau bronz. Pentru fiecare am muncit, pentru fiecare m-am bucurat la fel de mult. Imi place când ma urc pe cea mai inalta treapta a podiumului si se cânta imnul României. Atunci ma gândesc la parintii mei, la fratele meu, care ma iubesc foarte mult, ma sprijina si…imi trec prin minte multe, multe…nu pot sa va spun. Este o satisfactie imensa.
                              – Când v-ati intors in tara cu medaliile de aur, de argint, de bronz, v-a primit cineva de la Federatie, v-a felicitat? Am vazut ca presedintele, prim ministrul tarii au primit si au premiat numerosi sportivi, gimnasti, atleti, medaliati la Olimpiade…
                              – Nu. Am fost, am câstigat, am venit acasa si…atât. Artele martiale nu sunt inca sporturi olimpice, nu stiu de ce. Sunt mai multe federatii, este o treaba incurcata, nu ma pricep eu, insa am auzit ca se fac demersuri pentru a fi declarate sporturi olimpice si atunci o sa ne primeasca si pe noi presedintele.
                              – Ai emotii inaintea meciurilor?
                              – Emotii foarte mari, primul meci este cel mai important, daca-l câstigi prinzi curaj, iti da incredere in tine sa mergi mai departe. Psihologic stau foarte bine, insa esti la un campionat mondial, ai muncit pâna ai ajuns acolo, stii ca toti asteapta mult de la tine. Clubul, antrenorii, familia au investit in tine. Se intâmpla sa si pierzi. O iei de la capat.

                              1...4.4334.4344.435...5.799Pagina 4.434 din 5.799

                              ULTIMELE ȘTIRI

                              		 ziare & stiri
                              © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.