Catedrala „Inaltarea Domnului” din centrul Bacaului mai are nevoie de 4 milioane de euro si 4 ani pentru a fi finalizata. Suma a fost facuta public de Preasfintitul Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.

„Noi spunem ca in 3-4 ani va fi gata. Este un proiect al Consiliului Judetean Bacau – Primariei si Arhiepiscopiei si faptul ca pâna acum nu si-a oprit mersul, si s-a lucrat continuu, s-a vazut. Speram sa se lucreze in acelasi ritm si de acum inainte”, a spus PS Ioachim Bacauanul. Cele câteva milioane de euro vor fi folosite pentru amenajarea interioara. Proiectul a fost deja finalizat iar de arhitectura se va ocupa un specialist din Iasi.

Catedrala va avea un interior unic si o catapeteasma deosebita de cea a bisericilor actuale. „Sunt peste 10.000 de mp ce trebuie acoperiti cu pictura si catapeteasma. Noi am gândit sa pictam doar 60% din suprafata, restul va fi zidit in mod exceptional si se va folosi piatra semipretioasa. Catapeteasma nu va fi din lemn ci din marmura si icoane. Va fi ceva unic, spunem noi”, a mai adaugat Preasfintitul. Constructia la Catedrala „Inaltarea Domnului” a inceput in urma cu mai bine de 20 de ani.

Cladirea are o inaltime de 63 de metri, lungime de 67 de metri, o latime de 37 de metri si o suprafata la sol de aproape 1000 mp. Pâna acum, s-au cheltuit peste 15 milioane de Euro pentru lucrarile la Catedrala.

Vinerea aceasta se sarbatoreste tineretea in „Pub the Stage”. Petrecerea „Vineri suntem tineri” incepe de la ora 21.00.

Pe 8 noiembrie, amatorii de karaoke sunt asteptati la „The Vikings”, incepând cu ora 20.00. Aici va avea loc extragerea tombolei organizata la „Balul Bobocilor” de la „C.N. Ferdinand I”.
In aceasta seara, in „Pub S”, de la ora 22.00, sunt invitati cei care vor sa se bucure de „Discoteca de altadata”.

„Caffe White” organizeaza, vineri, „Pitzy Party”. Dj Rhaela si Dj Ciupy se vor afla la platane, de la ora 23.00.

Sâmbata, de la ora 18.00, la restaurantul „Zaraza”, este programata o seara greceasca, presarata din belsug cu delicatese din insorita Elada, muzica diversa (asigurata inclusiv de solistul vocal Ionut Galiani), dans cu trupa Asteria, degustare de vinuri, asistata de un specialist cunoscut pus la dispozitie de casa de vinuri Chateau Vartely, si program cabaret cu formative de dans.

Fanii muzicii metal, sunt asteptati, sâmbata, de la ora 21.00, in „Pub S4”, pentru a-i asculta pe „Altar” si „Krepuscul”. Biletul costa 20 de lei. Duminica, de la ora 20.00 vor concerta „Emeric Trio Live”. Participarea acest eveniment costa 15 lei .

Sâmbata, 9 noiembrie, La „Cocco Caffe” orice bacauan se poate simti ca un VIP. Atmosfera va fi asigurata de DJ Elchinsoul si de miscarile dansatoarei Daiana. „Bling Bling Party” va incepe de la ora 22.00, iar intrarea este libera.

La „Club LM” se poarta rosu in aceasta sâmbata. Intrarea la petrecerea „Sexy lady in red” este libera pentru domnisoarele care vin imbracate in rosu, iar pâna la ora 23.00 este libera pentru toata lumea. Usile se deschid la ora 22.00.

Pe 9 noiembrie, in „Rock It Pub”, sunt asteptati fanii muzicii folk. Iulian Cintea si Petrut vor putea fi ascultati incepând cu ora 20.00. Intrarea este libera.

Cei care doresc sa-i asculte pe Kozo, Dubtil si Dave in aceeasi seara, o vor putea face sâmbata, in „Zebra Club”, de la ora 23.00. Un bilet cumparat in avans costa 10 lei, iar unul cumparat de la locatie 15 lei. Accesul se va face in limita spatiului disponibil.

La Teatrul de Vara „Radu Beligan” va concerta, in aceasta sâmbata, Stefan Banica Jr. Spectacolul „Alerg printre stele” incepe de la ora 19.00. Pretul unui bilet variaza de la 80 la 100 de lei in functie de loc.

„Club Kremlin” continua seria „Free Party”, si in aceasta sâmbata, pe ritmurile lui DJ Ciupy si Mc Dylma. Nu se percepe taxa la intrare.

„Matteo Cafe” ofera in aceasta seara oricarui grup de patru fete care participa la „Student’s Party” o sampanie gratuita. De muzica se vor ocupa DJ Andreias si DJ Sergio Moratti. Un bilet costa 20 de lei, si poate fi folosit la bar ca voucher pentru consumatie, de la ora 20.30, in totalitate. Duminica,10 noiembrie, puteti participa la un „Comedy Show” cu Sica si Fulvio Bulboni. Spectacolul incepe de la ora 21.00, iar pretul unui bilet este 20 de lei.

„Club Kemia” invita, si in acest weekend, bacauanii la distractie. Vineri, de la ora 23.00, fetelor care vor participa la „Battle of Sound Part4” li se pregatesc cocktailuri din partea casei. Sâmbata, de la aceeaiasi ora, DJ Stephan Lawrence va asteapta la „Funky Bussines”.

Cinefilii pot viziona in acest weekend, in premiera, la „Cinema City” productia „Thor – The Dark World”.
Thor – Intunericul
Regia: Alan Taylor Gen: Actiune Aventuri Fantastic
Cu: Chris Hemsworth, Natalie Portman, Anthony Hopkins
Thor trebuie sa salveze Pamântul si Cele Noua Regate de un inamic redutabil, gata sa-si subordoneze întreg universul. Dupa evenimentele din Thor si The Avengers, zeul lupta pentru a reinstaura ordinea în cosmos, însa o straveche rasa în frunte cu razbunatorul Malekith se întoarce pentru a trimite Universul înapoi în întuneric. Confruntat cu un dusman pe care nici macar Odin si Asgardul nu-l pot opri, Thor se arunca într-una dintre cele mai periculoase si mai personale aventuri de pâna acum, care-l va readuce lânga Jane Foster si care îl va forta sa sacrifice totul pentru a salva omenirea.

Madalina Gheta

În antichitate, cel care cerea cetăţenie romană, trebuia să arate consulilor palmele. Numai cine avea bătături în palmă primea cetăţenia; trândavii erau excluşi. „O viaţă trândavă e o moarte anticipată”, zicea Goethe.

Am solicitat opiniile unor buni prieteni pentru a afla ce şi cum cu lenea. Ion Creangă m-a întâmpinat cu „Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul!”. Apoi mi-a spus povestea cu leneşul acela care întreba „Dar muieţi-s posmagii?”, cel pe care sătenii îl duc „la locul cuvenit şi-i fac felul”. Am dat o fuguţă şi la americani, unde Benjamin Franklin mi-a vorbit în aceeaşi notă, fără să fie hâtru precum humuleşteanul nostru: „Ignoranţa şi lenea sunt cele mai mari dintre toate relele.

Ele sunt un teren pe care se nasc şi cresc toate viciile şi toate mizeriile (…) Lenea, ca şi rugina, roade viaţa mai mult decât munca”. La Praga, Franz Kafka a nuanţat pe aceeaşi idee: „Sunt două păcate principale din care toate celelalte păcate se nasc: Nerăbdarea şi Lenea”, Franz Kafka.. Tot întrebând în dreapta şi-n stânga despre lene, am înţeles că amicii Creangă, Franklin şi Kafka îşi văd opiniile contestate.

Robert A. Heinlein, de pildă, scriitor american de literatură SF, crede că „progresul nu este realizat de către cei care se scoală devreme. Este realizat de oameni leneşi care caută căi mai uşoare pentru a realiza ceva”. Larry Wall, inventatorul limbajului de programare Perl, scrie în cartea sa Programming Perl că lenea este prima virtute a unui programator (următoarele două fiind nerăbdarea şi hybrisul), deoarece programatorul leneş caută mijloace de a-şi face viaţa uşoară prin automatizarea la maxim a oricărui proces şi prin buna documentare a programelor sale, care îl face să nu fie nevoit să dea utilizatorilor explicaţii în mod repetat”.

Am dat şi peste un general de armată prusac, Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke, un mare strateg, cel care-şi clasifica ofiţerii în: proşti și leneşi; inteligenţi şi harnici; proşti şi harnici; inteligenţi şi leneşi. Pe cei inteligenţi şi leneşi, Moltke îi considera cei mai potriviţi pentru cele mai înalte funcţii de comandă. Aceşti ofiţeri erau suficient de inteligenţi ca să ştie ce trebuie făcut, dar şi suficient de leneşi, pentru a găsi cea mai uşoară şi simplă cale de a atinge obiectivul cerut. Pe cei inteligenţi și harnici el îi considera obsedaţi de micromanagement (se pierd în detalii) şi, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate.

Mai nou, răsfoind pe net „Bucuria Lenei: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult”, cartea cercetatorilor germani dr. Peter Axt şi dr. Michaela Axt-Gadermann, am fost invitat să pricep că lenea, oameni, buni, ne lungeşte viaţa! Cei doi spun că oamenii posedă o cantitate limitată de „energie vitală” şi că viteza cu care este consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane”. Activităţile mari consumatoare de energie, precum „trasul de fiare” într-o sală de fortă, ar accelera îmbatrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. Un stil de viaşă mai relaxat este important pentru sanatate. O viaţă stresantă şi populată cu exerciţii fizice în exces determină organismul să producă hormoni care cauzează hipertensiunea, spun autorii cărţii.

Una dintre diferenţele-cheie între oamenii mai leneşi şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai multi „radicali liberi”, molecule instabile de oxigen despre care se crede ca ar accelera îmbătrânirea. Mai mult, „lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem imunitar sănatos, pentru că celulele specializate în apărarea organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în situaţii de stres”. În timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producându-se mai puţini radicali liberi. Cei doi, deşi au fost sportivi de performanţă, mai cred că râsul este o alternativă mai sănatoasă decât alergarea sau exerciţiile fizice”. Şi pentru creier, avansează cercetătorii germani, lenea este foarte bună, întrucât exercitiile fizice sau stresul determină producerea unui excedent de cortisol, un hormon care vatăma neuronii şi provoacă pierderi de memorie şi senilitate prematură.

Dacă toate acestea sunt adevărate, prietenul nostru humuleştean are o problemă: nu-l mai putem privi pe eroul său care nu acceptă decât posmagi muiaţi cu ironia de până acum. Se schimbă şi perspectiva percepţiei lui Oblomov, eroul romanului cu acelaşi titlu semnat de Ivan Alexandrovici Goncearov, erou care avea o lene aproape patologică. Lenevia şi apatia apatia îi invadaseră atât de mult fiinţarea, încât inactivitatea devenise un veritabil principiu de viaţă. Se schimbă atât de mult lumea, încât nici lenea nu mai e ceea ce credam noi, salahorii economiei de piaţă multilateral nedezvoltate?…

Octombrie cred că este cea mai teatrală lună a anului, pentru că au loc o mulţime de festivaluri, de întâlniri profesionale în care se pun în discuţie chestiuni care privesc breasla teatraliştilor. Cum fac şi eu parte din aceasta, am fost pe la câteva asemenea manifestări, la care, pe lângă spectacole, colocvii, simpozioane, au loc şi multe evenimente conexe, expoziţii, conferinţe, lansări de reviste, de cărţi.

Sunt publicaţii diverse, în genuri diferite, unele dintre ele având menirea de a ne mai descreţi frunţile, cum este mica culegere „D-ale teatrului” (cu subtitlul folclor teatral ), scoasă la iveală cu prilejul primei ediţii a Fest (in) pe Bulevard, organizat de Teatrul „Nottara” din Bucureşti (12-19 octombrie).

Un festival dedicat comediei pe timp de criză, adresându-se tuturor acelora care mai au nevoie de încă o sărbătoare şi care, doborâţi de cotidian, caută o porţie bună de râs ca să poată merge mai departe. Pentru că şi dumneavoastră meritaţi să vă binedispuneţi la sfârşit de săptămână, am să reproduc niscaiva vorbe de duh, anecdote cu actorii de la Nottara, din cele iscate prin lungile turnee cu care aceştia erau obişnuiţi.

Să începem, aşadar: „Pe vremuri, când se pleca undeva, toată lumea mai lua şi câte-o sticlă de coniac.

Că asta se vindea pe acolo, să mai dregi diurna. Nu ştiu cum se întâmplă, dar se sparge o sticlă într-unul din geamantanele fetelor. Fata deschide valiza, disperată că i s-au nenorocit hainele. La care, Ştefan Tapalagă spune: Fii drăguţă, îmi dai şi mie o mânecă?” (spusă de Mircea Diaconu).

Şi o alta: „Ion Cocora (critic de teatru, n.m.), care avea cele mai formidabile iubite dintre actriţele noastre, era, la un moment dat, îndrăgostit de Gabriela Cuc, actriţă a teatrului din Reşiţa. Şi un maşinist le-a dedicat nişte versuri, care au făcut ocolul României; Cine dracu a mai văzut/ Un cocor f… de-un cuc?!” (spusă de George Bănică).

Şi acum, una cu Puiu Iancovescu: O şedinţă la Naţional.

Cu masa împodobită în roşu. La un moment dat, secretarul de partid îi îndeamnă pe actori să ia cuvântul, ca să nu mai vorbească pe la colţuri. Să se exprime acolo, de faţă cu toată lumea, să nu se sfiiască. Şi îl solicită, în acest sens, pe Puiu Iancovescu.

Care zice: Tovarăşi, eu ştiu că trebuie să mâncăm c… Asta-i situaţia, îl mâncăm. Da să spunem că ne şi place, e prea mult!”

În încheiere, iată o nostimă întâmplare de scenă, povestită de Petrică Popa: „Se ştie că Nicolae Gărdescu era atât de hazos, încât spectatorii izbucneau în hohote de râs la simpla lui apariţie. Într-o seară, când personajul pe care-l juca era ucis, soldaţii care cărau leşul (de 120 de kilograme) se opinteau atât de tare, încât sala a izbucnit în râs. Gărdescu s-a ridicat, s-a întors spre public şi a spus: Domnilor, respectaţi măcar morţii!”

Sper ca v-au amuzat aceste anecdote. Weekend plăcut!

În anii ’90, pe scena Teatrului Municipal „Bacovia“ din Bacău, Ioana Postelnicu, celebrată de noua sa familie spirituală – scriitori şi cititori băcăuani –, ne atenţiona că un om trebuie răsplătit pentru meritele lui cât timp este în viaţă, şi nu după aceea. (Prozatoarea născută în Mărginimea Sibiului la 18 martie 1910 trecuse de 80 de ani…) Da, dar ce ne facem cu cei ce se grăbesc să plece de lângă noi înainte de a ne spune tot ce au de spus?

Dintre atâţia creatori de spiritualitate, amatorii de cuvinte încrucişate sau de enigmistică minoră par a nu cunoaşte crispările apropierii sfârşitului, mai ales dacă Dumnezeu i-a mai înzestrat cu o fire robustă şi un tonus optimist chiar fără de moarte.

Mihai Creţu a ilustrat paradoxul amintit: rebusist de frunte al României (premiat la prestigioase concursuri naţionale de profil), conducător de cerc, creator de definiţii intrate în antologia de gen, autor de rebusuri criptografice record (ca lungime şi strategii combinatorii), a plecat dincolo lăsând totuşi o sumă impresionantă de lucrări. Nici nu s-a obişnuit lumea cu ideea dispariţiei sale, că prietenii i-au şi scos o carte. Se intitulează simplu „Mihai“ şi îi aparţine celui mai apropiat dintre aceştia, Nelu Dumbravă.

Cine se aşteaptă să dea de o tratare documentară, bi(bl)iografică, informativă se înşală. Cititorul are în faţă o descriere… narativă aşa cum sigur i-ar fi plăcut şi lui Mihai. (Am urmărit la televiziune o întreagă emisiune dedicată lui, în care s-au evocat momente agreabile din viaţa unui rebusist.)

Cartea lui Nelu Dumbravă, de exact 100 de pagini, este a unui talentat portretist. Într-„un septembrie cald prin care curgea o lumină de miere“, a intrat în lumea rebusistă „omul care iubea literatura, istoria, fotbalul, muzica, litera şi cuvântul, spaţiul şi timpul“. Mihai Creţu avea tot ce i se cere unui autor de definiţie rebusistă, despre care Tudor Muşatescu spunea că „trebuie să întrunească un paradox: să fie în acelaşi timp clară în ceea ce priveşte înţelesul cuvântului şi neprecisă în ceea ce priveşte uşurinţa de a-l găsi“.

Am notat câte ceva din numeroasele episoade compunând o viaţă scurtă, dar densă: „Plătiţi un acatist pentru sănătatea cuvintelor, doamnă!“ (răspuns adresat unei beneficiare a generozităţii omului Mihai Creţu); „zămârdoaga“, creaţie lexicală semnată de el, a fost apreciată de însuşi Fănuş Neagu; „Melodia italiană Picollo amore îşi are sorgintea în dulcele târg al Ieşilor. Autorul, aflându-se întâmplător în holul Universităţii, a ciupit ideea de la cei câţiva studenţi ce-şi notau zeloşi programul cursurilor, îngânând: Pi colo amore, pi colo am ore…“ (Să râdem cu… Mihau Creţu, rubrică în revista „Ariadna“); „E mamă mândră şi soţie,/Nu-i trebuie brăţări, cercei,/Că este, prin farmecul ei,/Ea însăşi o bijuterie“ (catren dedicat femeii); Bădia „a găsit mereu vorba potrivită care, rostită sau scrisă meşteşugit, a încuiat minţi şi a deschis suflete“ (Theodor Dumbravă, despre Mihai Creţu).

Cartea de la „Papirus Media“ (Roman) este unul dintre cele mai înduioşătoare gesturi ale unui camarad de spirit şi suflet, care-şi deleagă acum companionul spre a fi „responsabil cu buna dispoziţie a raiului“. Sau, constatativ: „A murit Enghidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei“ (Nichita Stănescu, în faţa poemului „Enghidu“).

Anul liturgic se apropie de sfârşit şi, în acelaşi timp, chiar şi anualul nostru itinerar prin istoria mântuirii se apropie de punctul de sosire. De aceea, aici nu este de mirare ca atenţia noastră să se îndrepte în aceste ultime duminici spre cele din urmă lucruri ale omului. Lecturile duminicii a XXXII-a ne invită să aprofundăm credinţa noastră în învierea morţilor, unul dintre adevărurile fundamentale pe care îl pronunţăm şi în Crez prin cuvintele: „Aştept învierea morţilor”.

Sunt mulţi oameni care cred că a fi creştin astăzi înseamnă a lăsa în urmă credinţa în spirite. Dar ceea ce nu înţeleg oamenii este că acest mod de gândire nu este câtuşi de puţin modern. Chiar şi pe vremea lui Isus erau unii care nu credeau în spirite, în îngeri şi în învierea morţilor. Aceşti oameni aparţineau unei grupări religioase şi politice, fiind cunoscuţi sub numele de saducei. În Evanghelia de astăzi se vorbeşte despre nişte saducei care au venit la Isus şi voiau să-i dovedească absurditatea credinţei în înviere. Au inventat o poveste cu şapte fraţi care pe rând s-au căsătorit cu aceeaşi femeie, întrebându-l apoi pe Isus: „Aşadar, la înviere, cui îi va fi femeia soţie? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie” (Lc 20,33). Isus a răspuns că este imposibil să înţelegi viaţa după înviere în termenii vieţii actuale, din moment ce în viaţa viitoare nu va fi nevoie de căsătorie.

Să observăm că problema saduceilor are de-a face cu modul în care stau lucrurile în viaţa viitoare, pe când răspunsul lui Isus este despre motivul învierii. Există înviere pentru că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii. Dumnezeu ne-a creat pentru viaţă şi nu pentru dispariţia totală. Dumnezeu nu ne creează cum suflăm noi balonaşe de săpun, care acum sunt, iar după câteva clipe nu mai sunt. Nu, Dumnezeu ne dă viaţă, care nu se încheie odată cu existenţa pământească. Dacă este vreo credinţă de care oamenii de astăzi au nevoie, aceasta este în înviere. De ce? Deoarece este antidotul eficient la boala infecţioasă a materialismului. Se spune că un turist american i-a făcut o vizită rabinului polonez Hofetz Chaim. Uimit că în toată camera rabinului nu erau decât cărţi, o masă şi o banchetă, turistul l-a întrebat: „Rabinule, unde este mobila dumneavoastră?” „Dar a ta unde este?”, i-a replicat rabinul. „A mea?”, l-a întrebat turistul uimit. „Eu sunt doar un vizitator, sunt în trecere pe aici”. „La fel şi eu”, i-a răspuns Hofetz Chaim.

Îmi amintesc că, odată, la ştiri, am văzut relatată una dintre cele mai stupide morţi de care am auzit vreodată. Un bărbat circula noaptea pe autostrada Bucureşti-Piteşti. La un moment dat a oprit pe dreapta. Reporterul nu a precizat motivul, dar noi, putem să deduce pentru ce s-a oprit. Din spate a venit un camion care a lovit maşina sa parcată pe dreapta, iar aceasta a căzut peste el, care stătea pe marginea şanţului, iar omul a murit. Nimeni nu s-ar fi gândit că avea să moară în felul acesta. Morala este exprimată în binecunoscuta noastră vorbă: „Astăzi eşti, mâine nu mai eşti”.

Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a revelat misterul învierii. Să reafirmăm cu convingere credinţa în viaţa viitoare, aceasta fiind cea mai bună cale pentru a ne curăţa vieţile de materialism. Oare înţelegem exact cum va fi viaţa după înviere?

Pr. Gabriel Bacoşcă-Ţernă, vicar la Parohia Romano-Catolică „Fericitul Ieremia” Bacău

Sfânta Biserică Ortodoxă cinsteşte în fiecare an pe data de 8 noiembrie, Soborul Sfinţilor Mihail si Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trup. Sărbătoarea datează din secolul al V-lea, la început fiind o simplă aniversare a sfinţirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, acest praznic a ajuns să se adreseze şi Sfântului Arhanghel Gavriil, ca apoi să devină sărbătoarea închinată tuturor Sfinţilor Îngeri, astfel că astăzi nu îi prăznuim doar pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ci pe toate cetele îngereşti care nu s-au despărţit de Dumnezeu.

Sfânta Scriptură ne spune că mai înainte de a crea lumea aceasta văzută, Dumnezeu a creat lumea cea nevăzută a Sfinţilor Îngeri, a acelor fiinţe cereşti ce sunt numai duhuri, care vieţuiesc în împărăţia de lumină a Dumnezeirii şi slava Lui îi acoperă cu strălucire şi pe ei. În ceea ce priveşte organizarea acestei lumi nevăzute, ierarhia îngerească, Dionisie Areopagitul vede cetele îngereşti în număr de nouă, aşezate în câte trei grupuri suprapuse: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, care sunt numai în slujba lui Dumnezeu; Domniile, Puterile şi Stăpâniile, care sunt în slujba întregii creaţii; Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii, care slujesc oamenilor. Biserica şi-a dat consimţământul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei în pictura bisericească.

Numele Sfântului Arhanghel Mihail înseamnă în limba ebraică „Cine este ca Dumnezeu?”. Acest voievod al arhanghelilor este cel care, pe când mândria îl împingea pe Lucifer către răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, a scos sabia sa de foc şi a strigat „cu glas de flăcări şi cu buze de văpăi” în faţa adunării şi unirii tuturor îngerilor, a soborului îngeresc ce azi îl prăznuim: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?”. Tot Sfântul Arhanghel Mihail este cel ce l-a călăuzit pe Lot şi familia acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi cel ce a avut ca misiune protecţia specială a poporului lui Israel. El îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform Scripturii, toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

Semnificativ pentru rolul său în iconomia mântuirii este şi numele Sfântului Arhanghel Gavriil, care în limba ebraica înseamnă „bărbat-Dumnezeu”. Numele său conţine aşadar în mod concentrat vestea că Dumnezeu Se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Tocmai de aceea el este vestitorul tuturor evenimentelor semnificative legate de Întruparea Mântuitorului: vesteşte Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia naşterea Înaintemergătorului, vesteşte pe Fecioara că de la Duhul Sfânt ea va naşte pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, păstorilor le arată că li S-a născut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întăreşte ca să nu se îndoiască de nimic, călăuzeşte Sfânta Familie în Egipt şi aduce femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului. Şi aşa cum în multe rânduri în trecut, desigur că şi în viitor, acest înger al darului va veni să aducă oamenilor pe pământ toate veştile despre evenimentele mântuitoare ce sunt rânduite de Dumnezeu.

De aceea noi, creştinii, dar şi toţi ceilalţi oameni, suntem chemaţi „să luăm aminte” permanent la glasul Sfinţilor Arhangheli, care ne îndeamnă să cinstim şi să slujim Ziditorului a toate, să ne îndepărtăm de mândria ce l-a pierdut pe Lucifer, să ne adunăm în soborul sfintelor mărturisiri şi a dreptei credinţe la Sfânta Biserică, unindu-ne cu cetele îngereşti ce cu credinţă slujesc lui Dumnezeu, astfel încât în cer şi pe pământ să domnească slava şi pacea lui Dumnezeu!

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău