Născut la 15 aprilie 1890, în Buhuşi, unde mai are încă rude, Constantin Dumbravă este unul dintre principalii expediţionari şi cercetători ai Groenlandei. Tatăl său a fost factor poştal, în vreme ce mama era salariată la Căile Ferate Române.
A urmat clasele primare şi gimnaziale la Buhuşi, studiile liceale finalizându-le în Botoşani, iar pe cele universitare în Franţa şi Belgia. A obţinut şi un doctorat în ştiinţe, după care, apreciat mult de Estelle Heigs, o americancă bogată, s-a stabilit în New York, de unde a proiectat trei călătorii în Groenlanda, pe care le-a şi realizat. Între 1921 şi 1926, a participat la o serie de expoziţii belgiene şi franco–belgiene, în nordul îndepărtat.
În 1927 a iniţiat el însuşi o importantă expediţie. „Acest imens pământ arctic mi-a fascinat imaginaţia”, scria el. În ziua de 26 iulie 1927, Dumbravă a plecat, împreună cu alţi cercetători, cu vasul „Gertrude Rask”, din portul danez Copenhaga.
Membrii expediţiei au debarcat, zece zile mai târziu, pe pământul groenlandez, la Angmagsaalik, localitate de pe coasta răsăriteană a marii insule. Spre sfârşitul anului, în telegrama datată 18 decembrie 1927, Angmagssalik, trimisă Societăţii Belgiene de Geografie şi semnată de Dumbravă, citim: „Expediţia română în Groenlanda urează cele mai bune sentimente la toţi membrii Societăţii”. Printre obiectivele expediţiei se înscria şi o mai bună studiere a părţii răsăritene a Groenlandei, mai sălbatică şi mai puţin cunoscută decât cea vestică.
Într–unul din numerele de atunci ale „Buletinului Geografic Belgian”se precizează că „interesul practic al acestei expediţii este (…) de a preveni, cu câteva zile înainte, navigatorii şi aviatorii care circula în acest interval, de condiţiile meteorologice (…) În plus, lucrările ştiinţifice ale acestei expediţii de sub comanda dr. C. Dumbravă, glaciolog şi explorator polar, vor cuprinde, printre altele: observaţii asupra mişcărilor ciclonilor şi anticiclonilor, asupra proprietăţilor gheţii marine şi a celei de coastă, asupra temperaturilor apei marine, mareelor, curenţilor marini. Vor fi efectuate observaţii magnetice, precum şi cercetări botanice, zoologice, etnografice, geomorfologice etc.”.
La puţin timp după încheierea cu succes a acestei expediţii, un ziar belgian scria:„Tânăr încă, Constantin Dumbravă este, de opt ani, un specialist al explorărilor polare. El este, în acelaşi timp, pilot şi, în această calitate va lua parte, după o pregătire minuţioasă, la unul dintre marile raiduri aeriene polare”. Cercetătorul n–a mai putut face acest lucru, nici n–a mai organizat a doua mare expediţie preconizată de el, deoarece s–a îmbolnăvit grav şi a murit, la 22 septembrie 1935, în cunoscuta staţiune franceză Cannes.
Alexandru Roşu, unul dintre cercetătorii care au studiat viaţa şi opera exploratorului buhuşean a conchis că datele pe care le–a adus cu privire nu numai la geografia fizică a Groenlandei, ci şi la etnografia eschimoşilor, au constituit, în bună măsură, contribuţii noi pentru acele vremuri. În plus, este menţionat că, prin autoritatea sa ştiinţifică şi prin rezultatele obţinute, Constantin Dumbravă a reuşit ca expediţia organizată de el să fie recunoscută, în mod oficial, drept una românească, prima de acest gen în nordul îndepărtat.
Tot Alexandru Rusu (vezi „Prima expediţie română în Groenlanda”, revista „Natura”, nr. 4, 1967) scrie că Dumbravă ar fi făcut următorul bilanţ: „Timp de 12 luni, am recoltat colecţii etnografice, documente asupra obiceiurilor micului popor eschimoş, am făcut un film de 3.500 mm, am capturat o vulpe şi alte animale, oferite Grădinii Zoologice din Anvers, foetus de Foca foetida, conservat în formol, pentru Grădina Plantelor din Paris, un urs alb, o focă cu capul împănat şi multe cranii umane şi de mamifere”.
