Evanghelia celei de a doua duminici după Rusalii aminteşte tuturor creştinilor despre chemarea celor dintâi ucenici de către Hristos, chemare realizată prin cuvinte simple, dar de o forţă irezistibilă: “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.”
(Matei 4,19). Cei aleşi de Iisus să-i fie apostoli erau oameni simpli, neînvăţaţi, dar această chemare a Lui a făcut din ei, după mai bine de trei ani de ucenicie, evanghelizatori înflăcăraţi, părtaşi ai preoţiei Sale veşnice, învestiţi, după Înviere, cu o întreită putere dumnezeiască: de a învăţa pe oameni cuvântul Evangheliei mântuirii, de a-i sfinţi prin Sfintele Taine, şi de a-i conduce la mântuire prin porunci. Această putere preoţească primită de la Hristos, apostolii au deprins-o începând chiar din ziua Pogorârii Sfântului Duh peste ei, când a luat fiinţă primul nucleu al Bisericii, iar mai târziu ei au transmis această putere urmaşilor lor, care sunt episcopii şi preoţii.
Chemarea lui Dumnezeu este adresată fiecărui om în parte, căci nu există om care să nu aibă pe pământ o chemare dumnezeiască. Însăşi naşterea noastră trupească, adică chemarea din nefiinţă la viaţă, este o chemare a lui Dumnezeu, căci nimeni nu se naşte fără voia şi pronia Lui, iar fiecare om este chemat sau rânduit de sus să aibă un rol, o menire în viaţa aceasta. Pe lângă această chemare firească, Dumnezeu adresează fiecărui om şi o chemare duhovnicească, de a cărei împlinire sau respingere depinde mântuirea sau osânda noastră. Astfel Dumnezeu ne cheamă la credinţă, la pocăinţă, la rugăciune, la împlinirea faptelor bune, la o adevărată trăire în Hristos, adică la sfinţenie şi desăvârşire, după cuvântul Sfântului Duh care zice: Fiţi sfinţi, precum şi Eu sunt sfânt! Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Levitic 19, 2; 11, 44).
Dar Dumnezeu cheamă pe unii oameni cu viaţă sfântă la împlinirea unei misiuni dumnezeieşti speciale, mult mai înalte pe pământ. Aşa au fost chemaţi şi aleşi în Vechiul Testament regii şi profeţii, iar în Noul Testament apostolii, episcopii, preoţii, mucenicii şi toţi sfinţii. Primii patru apostoli, Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan, despre a căror chemare vorbeşte Evanghelia acestei duminici, au fost aleşi anume de Iisus dintre multele corăbii cu pescari galileeni ce erau pe mare pentru a-I fi martori ai Învierii, apostoli şi propovăduitori ai Sfintei Evanghelii până la marginile pământului.
I-a chemat dintr-o corabie pescărească în altă corabie, duhovnicească. Din corabia grijilor pământeşti, în corabia Duhului Sfânt, care este Biserica pe care avea s-o întemeieze Hristos. Pînă la această chemare, cei patru ucenici îşi împlineau chemarea cea dintâi, lucrând cu mâinile lor ca să trăiască. Acum însă au fost chemaţi şi aleşi de Fiul lui Dumnezeu ca să fie pescari ai lumii, „vânători de oameni”, vestitori ai Sfintei Evanghelii, întemeitori ai Bisericii lui Hristos pe pământ. Aceasta este o chemare cu totul dumnezeiască, rânduită la anumite vremi şi adresată numai celor sfinţi şi aleşi, pentru a conlucra prin harul Duhului Sfânt la descoperirea voii lui Dumnezeu şi la mântuirea oamenilor.
Suntem chemaţi şi noi, creştinii zilei de azi, asemenea Apostolilor, să-L urmăm pe Hristos, iar această urmare a lui Hristos este pe măsura noastră, pentru că El s-a făcut pentru noi totul în toate.
Cuvintele: “Veniţi după Mine” se adresează şi nouă, toţi fiind chemaţi să devenim Apostoli ai timpurilor noastre, urmând modelul sfinţeniei lui Hristos. A fi sfânt astăzi, este poate mai greu ca niciodată, pentru că nu mai suntem chemaţi să ne dăm viaţa pentru credinţă – chiar dacă atunci când Domnul ne-o cere, trebuie să dăm şi această mărturie de credinţă – nici să facem fapte mari, ci suntem invitaţi să trăim în sfinţenie zi de zi, în intimitatea familiei, în relaţiile cu aproapele, fie că ne este prieten sau duşman, vecin sau străin. Suntem chemaţi să ducem viaţa de iubire jertfelnică a lui Hristos şi să fim mărturie vie a existenţei creştinismului şi a valorilor sale ce vor rămâne mereu actuale până la sfârşitul veacurilor.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
